Dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune

Dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.

Art.28 alin.1 din Decretul-lege nr. 115/1938.

În speţă, Curtea constată că reclamanţii şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art.28 alin.1 din Decretul-lege nr. 115/1938, potrivit cărora cel care a posedat un imobil în condiţiile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, poate cere înscrierea dreptului uzucapat. Textul legal reglementează uzucapiunea extratabulară, denumită astfel pentru că dobândirea dreptului de proprietate de către posesorul imobilului se face fără ca acesta să fi fost întabulat la începerea posesiei în cartea funciară.

Condiţiile legale care trebuie îndeplinite pentru a putea invoca uzucapiunea extratabulară sunt: 1. titularul dreptului întabulat în cartea funciară să fie decedat; 2. uzucapantul să posede imobilul timp de cel puţin 20 de ani de la moartea proprietarului tabular; 3. posesia să fie utilă, indiferent de buna sau reaua-credinţă a posesorului.

În privinţa calităţilor posesiei pentru a fi utilă, sunt aplicabile dispoziţiile art.1847 din Codul civil, Decretu-lege nr. 115/1938 neavând prevederi speciale în acest sens. În ceea ce priveşte procedura de urmat pentru constatarea dobândirii dreptului de prorpietate prin uzucapine, în mod evident se aplică dispoziţiile în vigoare, iar nu art.130 din Decretu-lege nr.115/1938, normele de procedură fiind de imediată aplicare.

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr.95 din 23.06.2009 a Tribunalului Harghita, pronunţată în dosarul nr. 361/234/2007 s-a admis apelul declarat de pârâtul L.I. împotriva Sentinţei civile nr.1055 din 17.11.2009, pronunţată de Judecătoria Gheorgheni şi s-a dispus schimbarea în parte a acestei hotărâri în sensul că s-a admis în parte acţiunea reclamanţilor K.A.I. şi S. (K.)T., s-a constatat că aceştia au dobândit dreptul de prorpietate prin uzucapiune şi joncţiunea posesiilor asupra imobilelor înscrise în CF 6547 Gheorgheni, nr.top.25947-25949; 25954/1; 25956-25958; 25961-25966, nr.cadastral 368 în suprafaţă de 189.949 mp; CF 6547 Gheorgheni, nr.top.25950/1 nr.cadastral 369 în suprafaţă de 5004 mp; CF nr.558 Gheorgheni, nr.top.25926; CF 8793 Gheorgheni, nr.top.25928, 25929; CF 1599 Gheorgheni, nr.top.25931, 25932, 25933; CF 3669 Gheorgheni, nr.top.25934; CF 4474 Gheorgheni, nr.top.25935; CF 1463 Gheorgheni, nr.top.25936, 25937; CF 3953 Gheorgheni, nr.top.25938; CF 3472 Gheorgheni, nr.top.25939; CF 361 Gheorgheni, nr.top.25941, 25942; CF 8755 Gheorgheni, nr.top. nou 25940/2, nr.cadastral 370, în suprafaţă de 39.438 mp, total 509.727 mp, terenuri fără construcţii conform expertizei efectuată în cauză de expert ing.C.C., care face parte integrantă din hotărâre, cu excepţia  suprafeţei de teren de 90.040 mp, identificată prin CF nr.8168 Gheorgheni, nr.top.25925, proprietatea tabulară a defunctei A.A.

Totodată, Tribunalul a respins acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu pârâtul L.I., moştenitor al defunctei A.A., în ceea ce priveşte dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului înscris în CF 8168 Gheorgheni nr. top. 25925 în suprafaţă de 90.400 mp. şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut că reclamanţii nu au făcut dovada îndeplinirii condiţiilor uzucapiunii în ceea ce priveşte terenul proprietatea defunctei A.A.

La dosarul cauzei nu a fost depus nici un act, contract sau convenţie cu privire la acest teren, iar din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză nu se pot distinge cu claritate nici suprafeţele de teren folosite de reclamanţi sau de antecesorii lor, nici vecinătăţile, care să sprijine afirmaţia în ceea ce priveşte folosinţa îndelungată a acestui teren, iar potrivit art.1169 Cod civil, respectiv art.129 alin.1, teza ultimă C.pr.civ., părţile sunt obligate să îşi probeze pretenţiile.

Tribunalul a respins proba solicitată de apelant privind efectuarea unei expertize pentru identificarea acestui teren, întrucât acesta a fost identificat prin Raportul de expertiză efectuat de expert ing. C.C. (filele 19-32, dosar nr.918/2001), precum şi din considerentul că apelantul nu a formulat cerere reconvenţională în fond în vederea atribuirii pe seama sa a acestui teren.

Ca urmare, s-a apreciat că apelantul urmează să obţină certificat de moştenitor la notar şi să-şi întabuleze dreptul de proprietate  dobândit prin moştenire asupra acestui teren, care a fost identificat prin expertiza efectuată în cauză.

S-a mai reţinut că, o asemenea cerere oricum ar fi fost lipsită de interes, întrucât terenul în speţă a fost moştenit de apelant de pe urma defunctei A.A., iar în baza certificatului de moştenitor va putea să-şi înscrie dreptul de proprietate asupra terenului în cartea funciară fără a fi nevoie de intervenţia instanţei, nefiind necesară stabilirea dreptului său de moştenitor şi nici dezlipirea acestui teren, întrucât A.A. este singura proprietară tabulară a acestei suprafeţe bine individualizate în cartea funciară

În ceea ce priveşte dezlipirea acestui teren din CF nr.351 CN nr.cad.370 a localităţii Gheorgheni, tribunalul a observat că întabularea în această carte funciară s-a efectuat în baza unei hotărâri judecătoreşti, respectiv Sentinţa civilă nr.807/31.01.2001 care a fost desfiinţată, şi care nu mai are nicio putere, astfel toate înscrierile efectuate în baza acestei hotărâri vor fi radiate, urmând să se restabilească situaţia anterioară a cărţii funciare.

Împotriva acestei hotărâri atât reclamanţii cât şi pârâtul L.I. au formulat recurs.

Recurenţii reclamanţi au solicitat, în principal,  modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului promovat de pârâtul L.I., cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a Sentinţei nr.1055 din 17.11.2008 a Judecătoriei Gheorgheni şi obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată în toate fazele procesuale, iar, în subsidiar, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului, faţă de nulitatea absolută a expertizei topometrice întocmită de Imre Alexandru, în vederea refacerii acestei lucrări.

În motivarea recursului, recurenţii au arătat că decizia atacată este nelegală, invocând excepţia lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului L.I., faţă de neacceptarea în termenul de 6 luni, prevăzut de art. 700 din Codul civil, a succesiunii defunctei A.A. În acest sens, recurenţii au arătat că aceasta din urmă a decedat la data de 17.02.1992, iar până în anul 2005 L.I. nu a întreprins nici un demers care să poată fi interpretat ca act de acceptare tacită a succesiunii defunctei A.A. Astfel, s-a arătat că L.I. nu a făcut dovada calităţii sale de moştenitor, iar prin Decizia nr.46/2008 a Tribunalului Harghita nu s-a putut stabili în mod legal acest lucru, întrucât instanţa nu fusese învestită cu un asemenea petit.

Recurenţii au mai invocat excepţia prescripţiei dreptului intimatului L.I. de a solicita constatarea vreunui drept asupra terenului în litigiu, în raport de dispoziţiile art.36 din Legea nr.7/1996, conform cărora orice înscriere operată în cartea funciară cu bună-credinţă, în baza unui titlu valabil, se curăţă de vicii în termen de 3 ani de la data cererii de înscriere, iar dreptul de proprietate al recurenţilor a fost înscris în cartea funciară în anul 2001.

De asemenea, recurenţii au arătat că imobilul în litigiu se afla în anul 1979 în proprietatea familiilor M., G. şi T., iar proprietara tabulară A.A. nu mai avea nici un drept asupra imobilului, neexercitând posesia şi folosinţa, iar urmaşii acestor persoane au înstrăinat imobilul recurenţilor.

S-a mai invocat nulitatea expertizei topometrice efectuată de expertul I.A., pentru încălcarea dispoziţiilor art.208 din Codul de procedură civilă, arătând totodată că expertul a identificat greşit parcela în litigiu indicând situarea acesteia în locul parcelei cu nr. top. 25926.

În drept, recurenţii au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, precum şi textele legale mai sus menţionate.

Recurentul pârât L.I. a solicitat modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul admiterii cererii sale de anulare a transcrierii terenului din CF 351 şi întabularea în CF 8166 Gheorgheni, nr. top. 25925 pe numele acestuia, ca urmare a dobândirii terenului prin moştenire.

În motivarea recursului, pârâtul a arătat că deşi instanţa a stabilit că este succesorul legal al defunctei proprietare tabulare a terenului în litigiu, A.A., instanţa nu a admis cererea acestuia de înscriere a dreptului său de proprietate dobândit prin moştenire în cartea funciară, precizând că în acest scop se impunea completarea expertizei tehnice de specialitate, însă instanţa de apel în mod nelegal a respins cererea acestuia în acest sens.

În drept, recurentul pârât a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 din C.pr.civ.

Recurenţii reclamanţi au formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâtul L.I., solicitând respingerea acestuia ca nefondat, având în vedere că cererea acestuia este inadmisibilă din perspectiva prevederilor art. 316 raportat la art. 294 din C.pr.civ. În plus, recurentul pârât nu a formulat o cerere reconvenţională în acest sens, în faţa primei instanţe.

Examinând decizia atacată din perspectiva motivelor invocate, instanţa de control judiciar constată următoarele:

Prin acţiunea formulată şi înregistrată la Judecătoria Gheorgheni, reclamanţii au solicitat să se constate dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune şi joncţiunea posesiilor asupra terenului fâneaţă înscris în CF nr. 6547 Gheorgheni, nr. top. 24947, 25948-49, 25953-54, 25956-58, 25961-66,în suprafaţă de cca 1 ha. Ulterior, reclamanţii şi-au precizat acţiunea, solicitând constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenurilor înscrise în CF 8168 Gheorgheni sub nr.top.25925, CF nr.558 Gheorgheni, nr.top.25926, CF nr.8793 Gheorgheni, nr.top.25928, 25929, CF 1599 Gheorgheni nr.top.25931, 25932, 25933, CF 3669 Gheorgheni sub nr.top.25934, CF 4474 Gheorgheni nr.top.25935, CF 1463 Gheorgheni nr.top.25936, 25937, CF 3953 Gheorgheni nr.top.25938, CF  3472 Gheorgheni nr.top.25939, CF 361 Gheorgheni nr.top.25941, 25942 şi CF 8755 Gheorgheni nr.top.25944/2, 25940, 25944/2.

Prin Sentinţa civilă nr.807 din 31.07.2001, a Judecătoriei Gheorgheni s-a admis acţiunea reclamanţilor astfel cum a fost precizată, iar reclamanţii şi-au înscris dreptul de proprietate astfel dobândit în cartea funciară.

Împotriva acestei hotărâri L.I. a formulat apel, care, în urma repunerii în termen, a fost admis, prin Decizia nr.46 din 15 martie 2006 a Tribunalului Harghita, cu consecinţa desfiinţării sentinţei atacate şi trimiterii cauzei pentru rejudecare Judecătoriei Gheorgheni. Această decizie a rămas irevocabilă prin respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanţi, prin Decizia nr.1910/R din 16.11.2006 a Curţii de Apel Tg.-Mureş.

În urma rejudecării s-a pronunţat Sentinţa civilă nr.1055 din 17.11.2008 de Judecătoria Gheorgheni, prin care s-a admis integral acţiunea reclamanţilor.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul L.I., care a fost admis prin decizia nr.95 din 23 iunie 2009 a Tribunalului Harghita, hotărâre ce face obiectul prezentei analize.

Curtea va analiza motivele de recurs, în raport de limitele în care s-a judecat apelul şi limitele recursurilor declarate, care vizează exclusiv situaţia terenului înscris în CF nr.8168 Gheorgheni nr.top.25925, care a aparţinut antecesoarei pârâtului L.I., constatând că în privinţa celorlalte suprafeţe de teren hotărârea Judecătoriei Gheorgheni nu a fost atacată.

Cu ocazia rejudecării cauzei, în faţa primei instanţe s-a administrat proba cu expertiza tehnică de specialitate, întocmindu-se de către expertul I.A. un raport de expertiză (filele 278-281) şi o completare la filele 20-22, care a stabilit că suprafaţa totală ocupată de reclamanţi şi avizată de O.C.P.I. Harghita se compune din 3 corpuri distincte, respectiv parcelele cu nr. cadastral 368, 369 şi 370, iar imobilul cu privire la care pârâtul L.I. contestă dreptul reclamanţilor, în suprafaţă de 90.040 mp., înscris în CF nr.8168 Gheorgheni sub nr. top. 25926, se suprapune cu imobilul identificat cu nr. cadastral 370. În completarea la raportul de expertiză s-a arătat că imobilul înscris în CF 8168 Gheorgheni se identifică sub nr. top. 25925 şi nu 25926, cum din greşeală s-a trecut în raportul de expertiză tehnică, fiind o simplă eroare materială de tehnoredactare, identificarea acestuia făcându-se corespunzător.

Din perspectiva celor reţinute mai sus, Curtea constată că sunt nefondate susţinerile recurenţilor reclamanţi, în sensul că expertiza ar fi greşită sub acest aspect şi că s-ar fi făcut o identificare greşită a parcelei în litigiu, întrucât expertul a rectificat eroarea iniţială prin completarea la raportul de expertiză şi s-a bazat pe evidenţele de carte funciară şi lucrările avizate de O.C.P.I. Harghita.

Pe de altă parte, excepţia nulităţii raportului de expertiză efectuat de expertul I.A., invocată de reclamanţi în recursul promovat, a fost în mod greşit calificată de aceştia ca fiind nulitate absolută.

Astfel, potrivit prevederilor art.208 din Codul de procedură civilă, dacă pentru efectuarea expertizei este nevoie de o lucrare la faţa locului, ea nu poate fi făcută decât după citarea părţilor prin carte poştală recomandată, cu dovadă de primire, arătând ziua şi ora când începe lucrarea. Dovada de primire va fi alăturată lucrării expertului.

Reglementând obligaţia citării părţilor, art.208 C.pr.civ. cuprinde dispoziţii de favoare pentru acestea, astfel încât nerespectarea textului este sancţionată cu nulitatea relativă a raportului de expertiză, care trebuie invocată în condiţiile art.108 alin.3 din Codul de procedură civilă, adică la prima zi de înfăţişare  ce a urmat după depunerea raportului de expertiză şi înainte de a pune concluzii pe fond.

Prin urmare, nulitatea nu poate constitui motiv de apel sau recurs decât dacă raportul de expertiză s-a depus cu mai puţin de 5 zile înaintea ultimului termen de judecată la care partea nu a fost prezentă ori, deşi a fost prezentă, instanţa a respins cererea de amânare pentru a lua cunoştinţă de raportul de expertiză.

Analizând cuprinsul raportului de expertiză, într-adevăr, nu rezultă că expertul a citat părţile (fila 279).

Prima zi de înfăţişare ce a urmat depunerii raportului de expertiză a fost la data de 10.09.2008 (fila 282), când părţile nu au invocat nulitatea raportului de expertiză pentru necitarea acestora la efectuarea lucrării.

Acest termen de judecată nu a fost nici ultimul termen de judecată, iar reclamanţii au formulat obiecţiuni la raportul de expertiză, care au fost încuviinţate de instanţă, fără însă a invoca nulitatea raportului pentru necitarea acestora cu ocazia efectuării lucrării, astfel că în raport de cele reţinute mai sus, Curtea constată că nulitatea relativă s-a acoperit, iar invocarea acestei excepţii în recurs este tardivă, urmând a fi respinsă ca atare.

Referitor la excepţia lispei calităţii procesuale pasive a pârâtului L.I. din perspectiva prescripţiei dreptului de opţiune succesorală, reclamanţii au arătat că pârâtul a dovedit numai vocaţia la succesiunea defunctei A.A., iar nu şi calitatea de moştenitor acceptant.

Astfel, defuncta A.A., proprietar tabular al imobilului în litigiu, a decedat la data de 17.02.1992.

Reclamanţii recurenţi au invocat faptul că pârâtul nu a dovedit că ar fi efectuat nici un act de acceptare expresă sau tacită a succesiunii defunctei A.A. până în anul 2005, astfel că este străin de succesiunea acesteia.

Curtea constată că la acest moment, calitatea de moştenitor legal a pârâtului L.I. faţă de defuncta A.A., nu poate fi repusă în discuţie, întrucât a fost stabilită în mod irevocabil prin decizia nr. 1910/R/2006 a Curţii de Apel Tg.-Mureş, care a obligat instanţele inferioare să reanalizeze cererea reclamanţilor din această perspectivă. Constatarea calităţii de moştenitor a fost şi motivul pentru care s-a admis apelul declarat de L.I., or, stabilirea acestei calităţi, chiar dacă nu a existat un petit distinct în acest sens, fiind confirmată printr-o hotărâre irevocabilă, nu mai poate fi repusă în discuţie.

De altfel, chiar dacă excepţia invocată este una absolută şi ea poate fi invocată de orice persoană interesată, reclamanţii nu justifică un atare interes, astfel că nu au ei calitate de a o invoca, întrucât chiar dacă s-ar admite, bunul nu ar intra în patrimoniul acestora, pentru că în privinţa acestui teren nu s-a dovedit îndeplinirea condiţiilor pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.

Astfel, cu privire la condiţiile necesare pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, Curtea constată că reclamanţii şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art.28 alin.1 din Decretul-lege nr. 115/1938, potrivit cărora cel care a posedat un imobil în condiţiile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, poate cere înscrierea dreptului uzucapat. Textul legal reglementează uzucapiunea extratabulară, denumită astfel pentru că dobândirea dreptului de proprietate de către posesorul imobilului se face fără ca acesta să fi fost întabulat la începerea posesiei în cartea funciară.

Actul normativ mai sus menţionat a intrat în vigoare la data de 12 iulie 1947, aplicându-se uzucapiunilor începute sub imperiul acestuia.

Condiţiile legale care trebuie îndeplinite pentru a putea invoca uzucapiunea extratabulară sunt: 1. titularul dreptului întabulat în cartea funciară să fie decedat; 2. uzucapantul să posede imobilul timp de cel puţin 20 de ani de la moartea proprietarului tabular; 3. posesia să fie utilă, indiferent de buna sau reaua-credinţă a posesorului.

În privinţa calităţilor posesiei pentru a fi utilă, sunt aplicabile dispoziţiile art.1847 din Codul civil, Decretu-lege nr. 115/1938 neavând prevederi speciale în acest sens. În ceea ce priveşte procedura de urmat pentru constatarea dobândirii dreptului de prorpietate prin uzucapine, în mod evident se aplică dispoziţiile în vigoare, iar nu art.130 din Decretu-lege nr.115/1938, normele de procedură fiind de imediată aplicare.

Faţă de cele reţinute mai sus, Curtea constată că în privinţa terenului în litigiu ultimul proprietar înscris în cartea funciară nr.8168 ( nr. top. 25925) Gheorgheni este A.A., decedată  la data de 17.02.1992.

Reclamanţii susţin faptul că au cumpărat acest teren după anul 1990, invocând joncţiunea posesiilor cu cei de la care l-au cumpărat, aceştia fiind alte persoane decât proprietara tabulară.

Cu probele testimoniale administrate şi înscrisurile depuse, reclamanţii nu au probat faptul că terenul cu nr. top. 25925 l-au cumpărat de la alte persoane, care l-ar fi stăpânit sub nume de proprietar din anul 1979.

În înscrisurile sub semnătură privată depuse la dosar nu apare menţionat şi acest teren, deşi sunt menţionate expres numerele topografice ale terenurilor, ce au făcut obiectul unor convenţii de înstrăinare. Pe de altă parte, probele testimoniale administrate nu sunt concludente pe acest aspect. Ceea ce reclamanţii au fost în măsură să dovedească este faptul că după anul 1990 au stăpânit acest teren, însă din anul 1992, aşadar după decesul ultimului proprietar tabular, până în prezent nu au trecut 20 de ani.

Prin urmare, rezultă că nu este îndeplinită cea de-a doua condiţie menţionată anterior.

În acest context, Curtea constată că reclamanţii nu au făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru dobândirea dreptului de prorpietate prin uzucapiune cu privire la acest teren, aspectele reţinute de instanţa de apel în acest sens fiind întemeiate în mod legal pe probele administrate.

De asemenea, Curtea va înlătura şi apărările recurenţilor întemeiate pe excepţia prescripţiei dreptului pârâtului de a solicita constatarea vreunui drept asupra terenului în discuţie, excepţie întemeiată pe dispoziţiile art.36 din Legea nr.7/1996, precum şi pe împrejurarea că reclamanţii şi-au înscris în anul 2001 dreptul de proprietate asupra acestui teren în cartea funciară în baza Sentinţei nr.807 din 31.01.2001 a Judecătoriei Gheorgheni.

În primul rând, aşa cum legal a constatat instanţa de apel, această hotărârea fost desfiinţată în căile de atac, astfel că nu poate fi invocată ca titlu valabil în baza căruia reclamanţii şi-au înscris dreptul.

În al doilea rând, textul legal invocat nu are aplicabilitate în cauză, întrucât reglementează acţiunea în rectificarea înscrierilor în cartea funciară, or, în prezenta cauză, pârâtul s-a apărat faţă de acţiunea reclamanţilor în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune.

Faţă de considerentele expuse, în mod legal instanţa de apel a respins cererea reclamanţilor cu privire la terenul înscris în CF nr.8168 Gheorgheni sub nr. top. 25925, recursul acestora fiind neîntemeiat.

În ceea ce priveşte recursul pârâtului L.I., Curtea constată că în rejudecare, în faţa Judecătoriei Gheorgheni, pârâtul a formulat o întâmpinare, prin care a solicitat şi dezmembrarea parcelei în suprafaţă de 90.040 mp. şi întabularea în cartea funciară a dreptului său de proprietate asupra terenului moştenit de la A.A., însă întrucât pârâtul nu a formulat o cerere reconvenţională în acest sens, prima instanţă în mod legal nu a admis o atare cerere, raportându-se la limitele învestirii.

Acest aspect a fost în mod legal reţinut şi de Tribunal, reţinându-se, în decizia ce face obiectul prezentei analize, că pârâtul L.I. va putea să-şi înscrie dreptul de proprietate asupra terenului în cartea funciară, în baza certificatului de moştenitor, fără a fi necesară dezlipirea acestui teren, întrucât defuncta A.A. este singurul proprietar tabular al acestei suprafeţe individualizate corespunzător în cartea funciară.

Din această perspectivă, constatând legalitatea deciziei sub acest aspect şi reţinând că toate aceste demersuri pârâtul le va face în afara acestui litigiu, nefiind incidente motivele de nelegalitate invocate de recurent, Curtea va respinge ca nefondat şi recursul declarat de pârâtul L.I. împotriva Deciziei nr. 95 din 23.06.2009 a Tribunalului Harghita, pronunţată în dosarul nr. 361/234/2007.

Domenii speta

Spete similare