Pretenţii

În lumina principiului reparaţiei integrale a prejudiciului, persoana păgubită este îndreptăţită să pretindă atât repararea prejudiciului efectiv (damnum emergens), cât şi beneficiul nerealizat (lucrum cessans), care, în cazul obligaţiilor băneşti, este prezumat de legiuitor, în conformitate cu prevederile art.1535 C.civ., la nivelul dobânzii legale.

Acest drept este preluat şi de asigurător, neputându-se considera că în acest mod s-ar depăşi cadrul impus de art.22 din Legea 136/1995, prin sintagma „în limitele indemnizaţiei plătite”, întrucât dobânda legală reprezintă un accesoriu inerent oricărei obligaţii pecuniare, astfel încât acordarea acestor dobânzi corespunzătoare indemnizaţiei de asigurare nu excede limitei fixate prin lege, ci răspunde exigenţei unei reparaţii integrale a prejudiciului bănesc.

Prin Sentinţa Civilă 3704/20 Mai 2016 s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea Asigurare Reasigurare  S.A  în contradictoriu cu MG.

S-a dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 2.815,69 lei reprezentând debit din răspundere delictuală, precum şi plata dobânzii legale, de la data de 21.11.2013 şi până la plata sumei datorate cu titlu de debit principal.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 202,1 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru.

În fapt, din declarația șoferului PCI, dată în fața inspectorilor de daună ai societății reclamante (fila 18), a rezultat că, la data de 11.04.2013, ora 06:10, a condus autoturismul marca Fiat, cu numărul de înmatriculare B-79-zzz proprietate a xxx IFN S.A. pe drumul de centură a Municipiului Galați, în apropiere de depozit, când a acroşat o groapă din carosabil, determinând avarierea autoturismului condus.

Dauna a fost constatată de personalul tehnic al reclamantei care a încheiat note de constatare a autovehiculului la intrarea în reparaţie (filele 33 și 34), fiind consemnată necesitatea înlocuirii punții față și a realizat planșe fotografice depuse pe suport electronic la dosarul cauzei (fila 2).

În baza Poliței de asigurare facultativă seria nr. 000 din data de 04.11.2011 (fila 24) și a facturilor nr. 000 din data de 06.06.2013 (fila 26) și nr. 0000 din data de 28.05.2013 (fila 30), reclamanta, în calitate de asigurător, a achitat o despăgubire în cuantum de 2815,6 lei (filele 25, 37 și 7,8) reprezentând contravaloarea reparației autoturismului avariat.

În drept, potrivit art. 2210 C. civ. ,  în limitele indemnizaţiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.

 Prin promovarea prezentei acţiuni, reclamanta urmăreşte recuperarea acestei sume, invocând mecanismul subrogaţiei personale, consacrat de dispoziţiile art. 2210 Cod civil.

În baza art. 1376 alin. 1 C.civ. oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa.

Fundamentul juridic al acestei forme de răspundere constă în garanţia pe care cel ce coordonează mecanismul de funcţionare al unui lucru o datorează terţilor.

Este vorba, deci, despre o răspundere obiectivă, independentă de existenţa culpei, fondată pe necesitatea ca paznicul juridic al unui lucru să garanteze pentru „comportamentul general” al acelui lucru, pentru eventualele sale vicii ori disfuncţionalităţi.

Pentru angrenarea acestei forme de răspundere delictuală, persoana vătămată trebuie să probeze „fapta lucrului”, prejudiciul înregistrat şi legătura de cauzalitate între aceste două elemente, moment în care toate celelalte elemente ale răspunderii instituite de art. 1376 alin.1 C.civ  sunt prezumate, inclusiv culpa paznicului juridic.

Revine, astfel, acestuia din urmă, sarcina de a proba existenţa unor cauze exoneratoare de răspundere şi anume fapta victimei însăşi, fapta unui terţ pentru care paznicul juridic nu este chemat să răspundă sau existenţa unui caz de forţă majoră.

Cu privire la legătura de cauzalitate între fapta ilicită a Municipiului Galaţi şi prejudiciul creat, instanţa reţine că prin raportul de expertiză tehnică auto, ale cărui concluzii, necontestate de părţi, confirmă că avariile înregistrate la autoturismul cu număr de înmatriculare B 79 GJM puteau fi cauzate de  starea necorespunzătoare a drumului public, respectiv de existenţa unei gropi în carosabil, fără a face vreo menţiune cu privire la existenţa unei contribuţii directe din partea conducătorului auto la producerea incidentului.

De asemenea, potrivit art.5 alin.2 şi alin. 5 din OUG 195/2002, administratorul drumului public sau, după caz, antreprenorul ori executantul lucrărilor este obligat să semnalizeze corespunzător, cât mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjeneşte sau pune în pericol siguranţa circulaţiei, şi să ia toate măsurile de înlăturare a acestuia, în caz contrar urmând să răspundă, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii.

Instanţa reţine că locul producerii accidentului se află în intravilanul mun. Galaţi, ca atare, calitatea de proprietar al acestui drum o are pârâtul Municipiul Galaţi, administratorul drumului fiind Consiliul Local al mun. Galaţi, organ executiv al Municipiului, lucru fiind aşadar în paza juridică a pârâtului Municipiul Galaţi, în administrarea Consiliul Local al mun. Galaţi.

În consecinţă, operează prezumţia de culpă a pârâtului, ca paznic juridic, pentru prejudiciul înregistrat în cauză de proprietarul autoturismului avariat şi anume culpa în îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor ce îi reveneau în legătură cu conservarea lucrului aflat în paza sa, prin luarea tuturor măsurilor de preîntâmpinare a producerii vreunor pagube terţilor.

Totodată, pârâtul nu a răsturnat această prezumţie prin dovedirea uneia din cauzele exoneratoare relevante în această materie, în sensul mai sus precizat.

Apărarea pârâtului Municipiul Galaţi conform căreia nu sunt întrunite condiţiile art 58 din Legea 136/1995 nu poate fi reţinută. Astfel, art 58 din Legea 136/1995 se referă la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, în timp ce raportul de dus judecăţii are drept cauză un contract de asigurare facultativă, de tip CASCO. Prin urmare, art. 58 din Legea 136/1995 nu este aplicabil raportului dedus judecăţii.

În speţă a fost dovedită „fapta lucrului”, respectiv acea acţiune a lucrului susceptibilă ca, prin dinamismul şi energia sa proprie, să cauzeze un prejudiciu, cum este cel înregistrat în speţă de proprietarul autoturismului.

Instanţa reţine că fapta este dată de existenţa gropii în care a fost avariat autoturismul asigurat la reclamantă.

Prejudiciul este dat de suma de bani achitată de către reclamantă proprietarului autoturismului pentru reparaţia acestuia.

Cu privire la legătura de cauzalitate, astfel cum s-a menționat în raportul de expertiză întocmit de expert HN (fila 87),  avariile produse autoturismului asigurat sunt specifice lovirii și agățării suportului punții față la pătrunderea într-o groapă, expertul a precizat că în lipsa informațiilor concrete și a detaliilor cu privire la forma și dimensiunile gropi, nu se poate stabili cu certitudine legătura de cauzalitate dintre avariile produse autovehiculului și împrejurarea în care acestea s-au produs.

Cu toate acestea, instanța reține că din planșele foto realizate de către reclamantă cu ocazia avizării dosarului de daună, respectiv la data de 12.04.2013,  rezultă că groapa era de dimensiuni semnificative, de formă dreptunghiulară, având o adâncime de aproximativ 10 centimetri și fiind acoperită cu apă, ceea ce determină imposibilitatea observării acesteia din timp și aproximării dimensiunilor reale ale sale de către un conducător auto, oricât de multă diligență ar manifesta.

Instanţa reţine că din planşele foto (fila 2) se demonstrează că acestea au fost realizate pe Drumul de Centură al Municipiului Galați, astfel încât se reţine că  reclamanta a arătat cum a determinat locul exact al producerii accidentului, acesta fiind indicat chiar de către conducătorul auto la doar o zi după producerea accidentului.

În plus, instanța reține că din declarația conducătorului auto (fila 19) acesta a menționat că circula cu viteza de 35 km/h, nefiind afirmat sau dovedit contrariul de către pârât.

Instanţa reţine că a existat fapta delictuală reprezentată de lipsa de întreţinere a drumului public str. Drumul de Centură şi vinovăţia în neîntreţinerea acestuia ce rezultă din neîndeplinirea prerogativelor de administrare a drumului public.

În aceste condiţii instanţa reţine că  se poate stabili cu certitudine că exista posibilitatea ca avariile să se producă prin acroşarea acelei gropi, fapt ce a determinat avarierea autoturismului asigurat la societatea reclamantă.

De asemenea, prejudiciul a cărui recuperare se solicită în cauză are caracter cert, fiind reprezentat de sumele determinate de remedierea degradărilor suferite de autoturism, sume în cuantum de 2816,29 lei, limitată în vederea respectării principiului disponibilității, așa cum rezultă din facturile nr. 1016 din data de 06.06.2013 (fila 26) și nr. 144198 din data de 28.05.2013 (fila 30). De altfel și prin concluziile Raportului de expertiză tehnică auto întocmit de expert HN s-a stabilit aproximativ aceeași valoare de despăgubire cu cea solicitată de către reclamantă, cu puțin mai ridicată decât suma indicată în cererea de chemare în judecată (fila 87).

Astfel, faţă de întregul material probator aflat la dosarul cauzei, instanţa apreciază că, în speţă,  sunt îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului.

Raportul de expertiză efectuat în cauză a concluzionat că avariile suferite puteau fi produse ca urmare a trecerii autovehiculului printr-o groapă, iar natura celei prezentate în planşele foto depuse de către reclamantă, amplă atât la întindere cât și ca adâncime, impune concluzia că fapta prejudiciabilă constând în neîntreținerea drumului public aflat în administrarea sa a determinat avarierea autoturismului asigurat la societatea reclamantă.

Instanţa constată că s-a dovedit legătura de cauzalitate, existând dovada în sensul că avarierea autovehiculului se datorează gropii indicate de asiguratul reclamantei, dovadă care reiese din coroborarea concluziilor expertizei auto realizate în cauză, cu planșele foto efectuate pe Drumul de Centură al MG și cu declarația conducătorului auto.

Aşadar, rezultă că sunt îndeplinite în totalitate condiţiile răspunderii civile delictuale.

Potrivit art.22 din Legea nr.136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, asigurătorul se substituie asiguratului (în privinţa drepturilor şi obligaţiilor rezultate din evenimentul asigurat) şi exercită acţiunea în despăgubiri împotriva persoanei vinovate de producerea evenimentului asigurat. În cauză, reclamanta s-a substituit conducătorului vehiculului, deci acţiunea a fost formulată de o persoană având calitate procesuală activă.

Faţă de toate considerentele mai sus arătate, constatând că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 1376 Cod civil pentru angajarea răspunderii delictuale a pârâtului în speţă reclamanta probând fapta lucrului și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciul cauzat, instanţa urmează să admită cererea de chemare în judecată.

Instanța va dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 2815,69 lei, cu respectarea principiului disponibilității, către reclamantă.

În virtutea mecanismului subrogației, asigurătorul beneficiază, în limita indemnizaţiei plătite, de toate drepturile pe care asiguratul despăgubit le avea în contra terţului răspunzător, putând să valorifice aceste drepturi aşa cum ar fi făcut asiguratul însuşi.

Astfel, în lumina principiului reparaţiei integrale a prejudiciului, persoana păgubită este îndreptăţită să pretindă atât repararea prejudiciului efectiv (damnum emergens), cât şi beneficiul nerealizat (lucrum cessans), care, în cazul obligaţiilor băneşti, este prezumat de legiuitor, în conformitate cu prevederile art. 1535 C.civ., la nivelul dobânzii legale.

Acest drept este preluat şi de asigurător, neputându-se considera că în acest mod s-ar depăşi cadrul impus de art. 22 din Legea 136/1995, prin sintagma „în limitele indemnizaţiei plătite”, întrucât dobânda legală reprezintă un accesoriu inerent oricărei obligaţii pecuniare, astfel încât acordarea acestor dobânzi corespunzătoare indemnizaţiei de asigurare nu excede limitei fixate prin lege, ci răspunde exigenţei unei reparaţii integrale a prejudiciului bănesc.

Prin urmare,în ceea ce priveşte cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata dobânzii legale, instanţa reţine că aceasta este întemeiată faţă de dispoziţiile art. 1535  (1) C. civ. „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic.”

 În ceea ce privește momentul de la care acestea încep să curgă, față de faptul că pârâta a fost pusă în întârziere prin notificarea din data de 20.11.2013 (fila 11), comunicată la data de 21.11.2013 (fila 10), acestea sunt datorate de la această din urmă dată.

Faţă de cele expuse mai sus, instanţa urmează a acorda dobânda legală aferentă sumei de 2815,69 lei, dobânda legală de la data de 21.11.2013 şi până la data plăţii integrale a debitului principal.

În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect recuperarea cheltuielilor de judecată, având în vedere soluţia ce urmează a fi dată pe fondul cauzei, în temeiul art 453 alin 1 C.proc civ, instanţa urmează a dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 202,1 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.

Prin decizia civilă 498/08.12.2016 Tribunalul Galaţi a respins apelul declarat de pârâtul apelant MG ca nefundat.

Prin promovarea prezentei acţiuni, reclamanta urmăreşte recuperarea acestei sume, invocând mecanismul subrogaţiei personale, consacrat de dispoziţiile art. 2210 Cod civil.

În baza art.1376 alin.(1) C.civ. oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa.

Fundamentul juridic al acestei forme de răspundere constă în garanţia pe care cel ce coordonează mecanismul de funcţionare al unui lucru o datorează terţilor.

Este vorba, deci, despre o răspundere obiectivă, independentă de existenţa culpei, fondată pe necesitatea ca paznicul juridic al unui lucru să garanteze pentru „comportamentul general” al acelui lucru, pentru eventualele sale vicii ori disfuncţionalităţi.

Pentru angrenarea acestei forme de răspundere delictuală, persoana vătămată trebuie să probeze „fapta lucrului”, prejudiciul înregistrat şi legătura de cauzalitate între aceste două elemente, moment în care toate celelalte elemente ale răspunderii instituite de art.1376 alin.(1) C.civ.  sunt prezumate, inclusiv culpa paznicului juridic.

Revine, astfel, acestuia din urmă, sarcina de a proba existenţa unor cauze exoneratoare de răspundere şi anume fapta victimei însăşi, fapta unui terţ pentru care paznicul juridic nu este chemat să răspundă sau existenţa unui caz de forţă majoră.

Cu privire la legătura de cauzalitate între fapta ilicită a Municipiului Galaţi şi prejudiciul creat, instanţa reţine că prin raportul de expertiză tehnică auto, ale cărui concluzii, necontestate de părţi, confirmă că avariile înregistrate la autoturismul cu număr de înmatriculare B 79 GJM puteau fi cauzate de  starea necorespunzătoare a drumului public, respectiv de existenţa unei gropi în carosabil, fără a face vreo menţiune cu privire la existenţa unei contribuţii directe din partea conducătorului auto la producerea incidentului.

De asemenea, potrivit art.5 alin.(2) şi alin.(5) din O.U.G. 195/2002, administratorul drumului public sau, după caz, antreprenorul ori executantul lucrărilor este obligat să semnalizeze corespunzător, cât mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjeneşte sau pune în pericol siguranţa circulaţiei, şi să ia toate măsurile de înlăturare a acestuia, în caz contrar urmând să răspundă, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii.

Instanţa reţine că locul producerii accidentului se află în intravilanul mun. Galaţi, ca atare, calitatea de proprietar al acestui drum o are pârâtul Municipiul Galaţi, administratorul drumului fiind Consiliul Local al mun. Galaţi, organ executiv al Municipiului, lucru fiind aşadar în paza juridică a pârâtului Municipiul Galaţi, în administrarea Consiliul Local al mun. Galaţi.

În consecinţă, operează prezumţia de culpă a pârâtului, ca paznic juridic, pentru prejudiciul înregistrat în cauză de proprietarul autoturismului avariat şi anume culpa în îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor ce îi reveneau în legătură cu conservarea lucrului aflat în paza sa, prin luarea tuturor măsurilor de preîntâmpinare a producerii vreunor pagube terţilor.

Totodată, pârâtul nu a răsturnat această prezumţie prin dovedirea uneia din cauzele exoneratoare relevante în această materie, în sensul mai sus precizat.

Apărarea pârâtului Municipiul Galaţi conform căreia nu sunt întrunite condiţiile art.58 din Legea 136/1995 nu poate fi reţinută. Astfel, art.58 din Legea 136/1995 se referă la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, în timp ce raportul de dus judecăţii are drept cauză un contract de asigurare facultativă, de tip CASCO. Prin urmare, art.58 din Legea 136/1995 nu este aplicabil raportului dedus judecăţii.

În speţă a fost dovedită „fapta lucrului”, respectiv acea acţiune a lucrului susceptibilă ca, prin dinamismul şi energia sa proprie, să cauzeze un prejudiciu, cum este cel înregistrat în speţă de proprietarul autoturismului.

Instanţa reţine că fapta este dată de existenţa gropii în care a fost avariat autoturismul asigurat la reclamantă.

Prejudiciul este dat de suma de bani achitată de către reclamantă proprietarului autoturismului pentru reparaţia acestuia.

Cu privire la legătura de cauzalitate, astfel cum s-a menționat în raportul de expertiză întocmit de expert HN (fila 87 dosar fond),  avariile produse autoturismului asigurat sunt specifice lovirii și agățării suportului punții față la pătrunderea într-o groapă, expertul a precizat că în lipsa informațiilor concrete și a detaliilor cu privire la forma și dimensiunile gropi, nu se poate stabili cu certitudine legătura de cauzalitate dintre avariile produse autovehiculului și împrejurarea în care acestea s-au produs.

Cu toate acestea, instanța reține că din planșele foto realizate de către reclamantă cu ocazia avizării dosarului de daună, respectiv la data de 12.04.2013, rezultă că groapa era de dimensiuni semnificative, de formă dreptunghiulară, având o adâncime de aproximativ 10 centimetri și fiind acoperită cu apă, ceea ce determină imposibilitatea observării acesteia din timp și aproximării dimensiunilor reale ale sale de către un conducător auto, oricât de multă diligență ar manifesta.

Instanţa reţine că din planşele foto (fila 2 dosar fond) se demonstrează că acestea au fost realizate pe Drumul de Centură al Municipiului Galați, astfel încât se reţine că  reclamanta a arătat cum a determinat locul exact al producerii accidentului, acesta fiind indicat chiar de către conducătorul auto la doar o zi după producerea accidentului.

În plus, instanța reține că din declarația conducătorului auto (fila 19 dosar fond) acesta a menționat că circula cu viteza de 35 km/h, nefiind afirmat sau dovedit contrariul de către pârât.

Instanţa reţine că a existat fapta delictuală reprezentată de lipsa de întreţinere a drumului public str. Drumul de Centură şi vinovăţia în neîntreţinerea acestuia ce rezultă din neîndeplinirea prerogativelor de administrare a drumului public.

În aceste condiţii instanţa reţine că se poate stabili cu certitudine că exista posibilitatea ca avariile să se producă prin acroşarea acelei gropi, fapt ce a determinat avarierea autoturismului asigurat la societatea reclamantă.

De asemenea, prejudiciul a cărui recuperare se solicită în cauză are caracter cert, fiind reprezentat de sumele determinate de remedierea degradărilor suferite de autoturism, sume în cuantum de 2816,29 lei, limitată în vederea respectării principiului disponibilității, așa cum rezultă din facturile nr. 1016 din data de 06.06.2013 (fila 26 dosar fond) și nr. 144198 din data de 28.05.2013 (fila 30 dosar fond). De altfel și prin concluziile Raportului de expertiză tehnică auto întocmit de expert HN s-a stabilit aproximativ aceeași valoare de despăgubire cu cea solicitată de către reclamantă, cu puțin mai ridicată decât suma indicată în cererea de chemare în judecată (fila 87 dosar fond).

Astfel, faţă de întregul material probator aflat la dosarul cauzei, instanţa apreciază că, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului.

Raportul de expertiză efectuat în cauză a concluzionat că avariile suferite puteau fi produse ca urmare a trecerii autovehiculului printr-o groapă, iar natura celei prezentate în planşele foto depuse de către reclamantă, amplă atât la întindere cât și ca adâncime, impune concluzia că fapta prejudiciabilă constând în neîntreținerea drumului public aflat în administrarea sa a determinat avarierea autoturismului asigurat la societatea reclamantă.

Instanţa constată că s-a dovedit legătura de cauzalitate, existând dovada în sensul că avarierea autovehiculului se datorează gropii indicate de asiguratul reclamantei, dovadă care reiese din coroborarea concluziilor expertizei auto realizate în cauză, cu planșele foto efectuate pe Drumul de Centură al Municipiului Galați și cu declarația conducătorului auto.

Aşadar, rezultă că sunt îndeplinite în totalitate condiţiile răspunderii civile delictuale.

Potrivit art.22 din Legea nr.136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, asigurătorul se substituie asiguratului (în privinţa drepturilor şi obligaţiilor rezultate din evenimentul asigurat) şi exercită acţiunea în despăgubiri împotriva persoanei vinovate de producerea evenimentului asigurat. În cauză, reclamanta s-a substituit conducătorului vehiculului, deci acţiunea a fost formulată de o persoană având calitate procesuală activă.

Faţă de toate considerentele mai sus arătate, constatând că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art.1376 Cod civil pentru angajarea răspunderii delictuale a pârâtului în speţă reclamanta probând fapta lucrului și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciul cauzat, instanţa urmează să admită cererea de chemare în judecată.

Instanța va dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 2815,69 lei, cu respectarea principiului disponibilității, către reclamantă.

În virtutea mecanismului subrogației, asigurătorul beneficiază, în limita indemnizaţiei plătite, de toate drepturile pe care asiguratul despăgubit le avea în contra terţului răspunzător, putând să valorifice aceste drepturi aşa cum ar fi făcut asiguratul însuşi.

Astfel, în lumina principiului reparaţiei integrale a prejudiciului, persoana păgubită este îndreptăţită să pretindă atât repararea prejudiciului efectiv (damnum emergens), cât şi beneficiul nerealizat (lucrum cessans), care, în cazul obligaţiilor băneşti, este prezumat de legiuitor, în conformitate cu prevederile art.1535 C.civ., la nivelul dobânzii legale.

Acest drept este preluat şi de asigurător, neputându-se considera că în acest mod s-ar depăşi cadrul impus de art.22 din Legea 136/1995, prin sintagma „în limitele indemnizaţiei plătite”, întrucât dobânda legală reprezintă un accesoriu inerent oricărei obligaţii pecuniare, astfel încât acordarea acestor dobânzi corespunzătoare indemnizaţiei de asigurare nu excede limitei fixate prin lege, ci răspunde exigenţei unei reparaţii integrale a prejudiciului bănesc.

Funcţie de aceste considerente, tribunalul a respins apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare