Constatare nulitate act juridic

Pentru azi fiind amânată pronunţarea cauzei civile privind pe reclamant .. şi pe pârâta .., având ca obiect constatare nulitate act juridic-nulitate declaraţie revocare testament.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 29.02.2016 fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta sentință şi când instanţa, având nevoie de timp pentru a studia actele, lucrările dosarului, şi pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin.1 cod procedură civilă a amânat pronunţarea la data de 01.03.2016.

INSTANŢA

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 04.03.2013, sub nr. 980/113/2013, pe rolul Tribunalului Brăila, declinat în favoarea Judecătoriei Brăila prin sentința civilă nr. 1090/11.10.2013, reclamantul ..  a solicitat în contradictoriu cu pârâta .. constatarea nulității declarației de revocare a testamentului autentificat de BNP . în data de 19.12.2011 sub nr. 2279 și constatarea calității acestuia de moștenitor al defunctei SE , decedată la data de , având ultimul domiciliu în mun. Brăila, str.În motivare, reclamantul a arătat că, prin testamentul autentificat de BNP .în data de 03.11.2011 sub nr. 2026 a fost desemnat de către .. legatar universal al bunurilor ce se vor găsi în patrimoniul său la data încetării din viață, potrivit art. 1055 Cod civ.

A învederat reclamantul faptul că .. era văduvă și că avea cu aceasta o relație specială, deoarece reclamantul era singurul cu care relaționa.

A mai susținut reclamantul faptul că defuncta .. avea o vârstă înaintată și că efectuase îndelungate tratamente pentru stări depresiv –anxioase, astfel că a condiționat acceptarea beneficiului unui asemenea act juridic de o prealabilă examinare medico legală. Iar la data de 02.11.2011, prin certificatul medico legal psihiatric nr. 806 eliberat de Serviciul de Medicină Medico Legală Brăila s-a concluzionat că .. are capacitate psihică de exercițiu păstrată în raport cu actul pe care vrea să îl încheie.

Mai mult, reclamantul a menționat faptul că, ulterior, fără nici un motiv real și plauzibil, defuncta, la data de 18.12.2011 a refuzat să mai petreacă Sărbătorile de Iarnă cu familia acestuia, iar în data de 19.12.2011, defuncta a mers la  BNP .. și a revocat testamentul.

 Reclamantul a aflat ulterior de la persoanele care o ajutau pe defuncta la curățenie, că în acea perioadă suferise un puseu nervos, atingând o stare de adevărată furie.

Totodată, reclamantul a susținut că, la scurt timp, defuncta a solicitat să fie iertată de către reclamant, acesta să accepte un nou testament și să o însoțească pentru a doua oară la Serviciul de Medicină Legală …. spre a obține un nou certificat medico-legal psihiatric. Reclamantul a refuzat.

Ulterior, în luna octombrie 2012, starea defunctei s-a agravat, fiind internată la spitalul de psihiatrie, unde reclamantul a arătat că a vizitat-o de 12 ori, asigurându-i cele necesare, sprijin moral, hrană, medicamente, analiză CT.

Potrivit certificatului nr. 1025/06.12.2012, defuncta a fost examinată din nou și s-a constatat că aceasta suferea de demență alzheimer, neavând capacitate psihică de exercițiu în raport cu încheierea actelor notariale, iar la data de 24.01.2013, aceasta a decedat, reclamantul ocupându-se de înhumare și obiceiuri creștinești.

Reclamantul a învederat că a aflat că defuncta a refuzat o perioadă de timp să achite plata cotelor la întreținere în sumă de 2.400 lei, deși dispunea de resurse financiare. Iar din relatările vecinilor, reclamantul a aflat că defuncta avusese în ultimii ani comportări ciudate, excedând cu mult logica și decența comună.

 Astfel, defuncta a un avut un comportament real paranoic acuzând de furt pe persoanele care o ajutau constant în gospodărie și s- a certat cu un văr, acuzându-l ca a înșelat-o cu sume de bani.

Reclamantul a mai învederat că defuncta s-a aflat sub tratament medical antidepresiv din anul 1978, actele medicale găsite  relevând și existența unei îndelungate suferințe psihice evolutive , finalizată și prin instalarea bolii alzheimer, atestată medical înca din luna martie 2012, consecutivă unei atrofii cerebrale. Iar în acest context, reclamantul a apreciat că la data efectuării actului de revocare a testamentului, defuncta prezenta manifestările unei reale afecțiuni psihice evolutive care era aptă să modifice substanțial funcția volutivă și capacitatea ei critică de exercițiu, în raport cu actul dorit și efectele acestuia.

Totodată, reclamantul a arătat că defuncta, deși nu era pusă sub interdicție, la revocarea testamentului autentificat sub nr. 2026/03.11.2011 de către BNP .. a fost lipsită de discernământ.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 37, 43,44, 987 alin. 1 și 2, 988 1037, 1051 Cod civil.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, pârâta a arătat că, potrivit certificatului de moștenitor nr. 38/19.03.2013 din dosar succesoral nr. 57/2013 al BNP .., aceasta este moștenitoarea defunctei Stoicescu Elena, decedată la data de 24.01.2013, în calitate de nepoată de soră.

A învederat pârâta faptul că a avut o relație normală și apropiată în calitate de nepoată cu defuncta .., ajutând-o deseori.

Mai mult, defuncta nu a suferit de vreo tulburare psihică de natură a modifica posibilitatea de manifestare cu liberă voință în ceea ce privește încheierea actului.

A susținut pârâta faptul că, prin certificatul nr. 2065/06.12.2012, potrivit căreia defuncta a fost diagnosticată cu alzheimer, s-a urmărit de fapt de către reclamant preconstituirea unor probe în vederea punerii sub interdicție a acesteia, pentru a putea dispune de suma de 75.000 lei aflată la BRD.

Iar diferența dintre testamentul prin care a fost desemnat legatar reclamantului și revocarea acestuia a fost de 46 de zile, astfel că nu se poate susține că în această perioadă, defuncta s-ar fi îmbolnăvit brusc.

Pârâta a susținut că a achitat toate cheltuielile organizate cu înmormântarea și obiceiurile creștinești ocazionate de decesul lui ...

A apreciat pârâta faptul că defuncta avea discernământ la data efectuării actului de revocare al testamentului și dacă ar fi existat chiar și o mică suspiciune, reprezentantul notarial nu ar fi încheiat actul.

În drept, nu a fost invocată nicio dispoziție legală.

Prin cererea din data de 19.06.2013 reclamantul a solicitat instanței și anularea certificatului de moștenitor nr. 38/19.03.2013, precum și a altor certificate suplimentare similare, precum și a oricărui certificat de calitate, folositoare pârâtei pentru producerea de efecte juridice asupra bunurilor din masa succesorală rămasă în urma decesului numitei Stoicescu Elena, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

În fapt, potrivit testamentului autentificat sub nr. 2026/03.11.2011 de către BNP .., defuncta .. a dispus ca întreaga sa avere mobilă și imobilă, ce se va găsi în patrimoniul acesteia la data încetării din viață, să-i fie lăsată reclamantului, înțelegând să-l desemneze pe acesta legatar universal(fila 9 ds declinat).

Conform certificatului medico legal psihiatric nr. 806/05.10.2011, numita .. prezenta la momentul examinării diagnosticul de HTA st. III. BCI. ICVB. Psihosindrom organic incipient. Iar din examinarea psihiatrică efectuată în condițiile expuse, s-a apreciat că nu reconstituie tulburări volitive de natură a modifica posibilitatea de manifestare liberă voință în ceea ce privește încheierea actului dorit și că are capacitate psihică de exercițiu păstrată în raport cu actul pe care vrea să îl încheie, respectiv să facă un testament(fila 10 ds declinat).

Prin declarația autentificată sub nr. 2279/19.12.2011 de BNP .., numita .. a revocat în totalitate testamentul autentificat cu nr. 2026/03.11.2011 de către BNP ..(fila 11 ds declinat).

Potrivit certificatului medico legal psihiatric nr. 1025/06.12.2012, numita .. prezenta la momentul examinării diagnosticul de demența alzheimer și nu avea capacitate psihică de exercițiu păstrată în raport cu încheierea actelor notariale. Totodată, potrivi concluziilor aceluiași certificat, numita SE  era incompetentă psihic de a se autoîngriji, de a decide potrivit propriilor interese, de a acționa informat conform drepturilor și obligațiilor personale, fiind cazul de a fi pusă sub interdicție.

În data de 24.01.2013 numita .. a decedat potrivit certificatului de deces seria DZ nr. 565262(fila 27 ds declinat).

Conform certificatului de moștenitor nr. 38/19.03.2013 aflat pe rolul BNP .., de pe urma defunctei  .. a rămas ca moștenitor pârâta din prezenta cauză, în calitate de nepoată de soră(fila 36 ds declinat).

Reclamantul a solicitat prin prezenta cerere constatarea nulității declarației de revocare a testamentului autentificat de BNP .. în data de 19.12.2011 sub nr. 2279,  constatarea calității acestuia de moștenitor al defunctei .. și anularea certificatului de moștenitor nr. 38/19.03.2013, precum și a altor certificate suplimentare similare, precum și a oricărui certificat de calitate, folositoare pârâtei pentru producerea de efecte juridice asupra bunurilor din masa succesorală rămasă în urma decesului numitei .., motivat de lipsa discernământului acesteia din urmă la data revocării testamentului instituit în favoarea reclamantului.

În drept, potrivit art. 1204 Cod civ. consimţământul părţilor trebuie să fie serios, liber şi exprimat în cunoştinţă de cauză.

Astfel, pentru a fi valabil, consimţământul cerut la încheierea actelor juridice trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe, cumulativ: să fie exprimat în cunoştinţă de cauză, adică să provină de la o persoană cu discernământ;să fie serios sau, mai larg, să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice; să fie liber, adică să nu fie alterat de vreun viciu de consimţământ.

Discernământul reprezintă capacitatea psihica a unei persoane de a-si da seama de caracterul si urmările faptei pe care o săvârșește si de a-si manifesta conștient voința in raport cu fapta respectiva.

Instanța analizând cererea prin prisma ansamblului probatoriu administrat în cauză, apreciază că cererea reclamantului este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.

Instanța constată că la data revocării testamentului prin declarația autentificată sub nr. 2279/19.12.2011 de BNP .., defuncta .. avea capacitatea psihică păstrată pentru încheierea acestui act juridic.

Instanța reține că la data 05.10.2011, cu aproximativ 72 de zile anterior revocării testamentului instituit în favoarea reclamantului,  numita Stoicescu Elena avea capacitate psihică de exercițiu păstrată în raport cu actul pe care vrea să îl încheie, după cum reiese din certificatul medico legal psihiatric nr. 806 din aceeași dată. Prin urmare, față de data revocării testamentului, 19.12.2011, instanța apreciază că relevante sunt concluziile certificatului medico legal psihiatric efectuat la data cea mai apropiată, respectiv ale certificatului medico legal psihiatric mai sus indicat, acest aspect coroborându-se și cu concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, care a opinat că la momentul revocării testamentului (19.12.2011) Stoicescu Elena avea cel mai probabil capacitatea psihică păstrată în raport cu încheierea actelor notariale(fila 78 vol III).

Deși potrivit certificatului medico legal psihiatric nr. 1025/06.12.2012, s-a constatat că numita .. prezenta la momentul examinării diagnosticul de demența alzheimer și nu avea capacitate psihică de exercițiu păstrată în raport cu încheierea actelor notarială, instanța reține că acesta a fost efectuat după aproximativ un an de la data întocmirii declarației ce face obiectul prezentei cauze, astfel că nu poate prezenta relevanță pentru stabilirea stării psihice a defunctei din data de 19.12.2011.

Reclamantul a mai susținut că la întocmirea raportului de expertiză nr. 9721/08.12.2015 nu au fost arătate toate afecțiunile psihice ale defunctei, că s-au nesocotit scorurile MMSE și că nu s-a ținut cont de specificul bolii de care suferea defuncta, respectiv demență alzheimer.

Însă din cuprinsul raportului de expertiză reiese faptul că, comisia de expertiză medico legală psihiatrică a avut în vedere toate aceste aspecte(fila 75-77).

Mai mult, instanța reține din declarația martorei audiate în cauză, .., faptul că, deși defuncta era înaintată în vârstă și avea probleme de sănătate inerente vârstei, starea psihică a acesteia era bună, defuncta fiind coerentă când vorbea cu aceasta la telefon.

În ceea ce privește declarația martorei .., instanța apreciază că aceasta nu a relevat lipsa discernământului defunctei. Martora a învederat că defuncta era o fire nervoasă, care țipa și că a fost marcată de moartea soțului și a mătușii sale. Instanța constată că firea nervoasă a unei persoane, care uneori țipă și care a fost marcată de moartea unor persoane dragi nu poate conduce la concluzia că aceasta nu are capacitatea de a aprecia critic conținutul și consecințele social negative ale faptei comise.

În ceea ce privește declarația martorei .., instanța reține că aceasta a comunicat cu defuncta în ultimii 28 de ani doar prin telefon. Iar susținerea martorei conform căreia uneori nu se înțelegea cu defuncta când vorbeau la telefon, nu dovedește faptul că defuncta ar fi avut probleme psihice, având în vedere atât vârsta înaintată a defunctei, cât și cea a martorei, respectiv 87 ani. 

Referitor la înscrisurile depuse de către reclamant la dosarul cauzei, respectiv plângerile penale depuse împotriva pârâtei, carnetul de telefon, cartea La cumpăna vieții, actele medicale ale defunctei, scrisorile și mesajele telefonice ale defunctei, instanța apreciază că nu pot răsturna concluziile raportului de expertiză medico legală nr. 10135/15.12.2015 efectuat în cauză. Astfel, în cauzele având ca obiect stabilirea discernământului unei persoane, proba cu expertiză medico legală are caracterul unei probe obiective, cu forta doveditoare absoluta, ea neputand fi combatuta decat cu o alta proba de aceeasi valoare.

Reclamantul a mai susținut că între defuncta și pârâta a existat un conflict atroce, ceea ce a condus la ruperea relațiilor dintre acestea, fiind imposibil ca defuncta să fi dorit ca pârâta să fie moștenească averea acesteia.

Instanța reține însă, atât timp cât s-a stabilit la întocmirea declarației din data de 19.12.2011, defuncta avea discernământul păstrat, este lipsită de relevanță relația defunctei cu pârâta.

Astfel, potrivit art. 1034 Cod civ. testamentul este actul unilateral, personal și revocabil prin care o persoană, numită testator, dispune, în una dintre formele cerute de lege, pentru timpul când nu va mai fi în viață.

Legea consacră principiul libertății testamentare, care permite testatorului să revoce testamentul(act esențialmente revocabil) până în ultima clipă a vieții. Prin urmare, defuncta a revocat testamentul în baza dispozițiilor legale, în conformitatea cu voința acesteia de la acel moment.

Mai mult, pârâta, potrivit certificatului de moștenitor nr. 38/19.03.2013 are calitate de moștenitor legal al defunctei, în temeiul legii și nu testamentar.

Față de toate considerentele expuse anterior, instanța apreciază că reclamantul nu a făcut dovada susținerilor sale, astfel că cererea de chemare în judecată, așa cum a fost modificată, este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.

În ceea ce privește cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, instanța apreciază că este fondată doar în parte.

În baza art. 453 alin. 1 Cod proc.civ., instanța urmează a obliga reclamantului, ca parte care a pierdut procesul la plata către pârâtă a sumei de 4.340 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată formate din onorariu apărător.

În ceea ce privește cererea pârâtei de obligarea a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată formate din alte taxe, instanța o va respinge ca nefondată, având în vedere că aceasta nu a făcut potrivit art. 452  Cod proc.civ. dovada existenței acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca nefondată cererea așa cum a fost modificată privind pe reclamant .. şi pe pârâta .., având ca obiect constatare nulitate act juridic-nulitate declaraţie revocare testament.

Admite în parte cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Obligă reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 4.340 lei cu titlu de cheltuieli de judecată formate din onorariu apărător.

Respinge cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată formate din alte taxe ca nefondată.

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Cererea de apel se va depune la Judecătoria Brăila.

Domenii speta

Spete similare