Prin sentinta civila nr. 1055 din 26 mai 2010 a Tribunalului Arad, în dosarul nr. 209/108/2010, s-a respins exceptia tardivitatii formularii actiunii si a fost admisa actiunea în contencios administrativ formulata de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele Directia de Munca, Solidaritate Sociala si Familie Arad si Agentia Judeteana pentru Prestatii Sociale Arad si a fost anulata Decizia emisa de pârâta de ordinul I, a fost obligata pârâta Agentia Judeteana pentru Prestatii Sociale Arad la plata unei indemnizatii lunare pentru cresterea celui de-al doilea copil în cuantum de 800 lei lunar pentru perioada cuprinsa între 24.02.2006 – 31.12.2006 si a unei indemnizatii lunare pentru cresterea celui de-al doilea copil în cuantum de 600 lei lunar pentru perioada cuprinsa între 01.01.2007 si 24.02.2008.
În motivare s-a retinut ca prin actiunea formulata, reclamanta a cerut anularea Deciziei emisa de pârâta de ordinul I; obligarea pârâtei Agentia Judeteana pentru Prestatii Sociale Arad la plata unei indemnizatii lunare pentru cresterea celui de-al doilea copil în cuantum de 800 lei lunar pentru perioada cuprinsa între 24.02.2006 – 31.12.2006 si a unei indemnizatii lunare pentru cresterea celui de-al doilea copil în cuantum de 600 lei lunar pentru perioada cuprinsa între 01.01.2007 si 24.02.2008.
În considerentele hotarârii, tribunalul a statuat ca, potrivit art. 9 alin. 5 din OUG nr. 148/03.11.2005 privind sustinerea familiei în vederea cresterii copilului, reclamanta nemultumita de Decizie avea posibilitatea de a formula contestatie în conditiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Mai precis, avea obligatia legala prevazuta de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 ca înainte de a se adresa instantei de contencios administrativ sa se adreseze organului emitent al actului cu o plângere prealabila în termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, pentru a cere revocarea în tot sau în parte a acestuia.
Legiuitorul a prevazut o derogare expresa de la aplicarea prevederilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, reglementata în art. 7 alin. 7 din aceeasi lege, oferind posibilitatea legala celor care se considera vatamati într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ unilateral de a introduce actiunea si peste termenul legal de 30 de zile, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului, cu conditia existentei unor motive temeinice.
Legiuitorul a prevazut expres în acelasi text de lege ca termenul de 6 luni este de prescriptie, ceea ce înseamna ca neexercitarea actiunii înlauntrul acestui termen este sanctionata de legiuitor cu paralizarea actiunii în justitie, având drept consecinta dezinvestirea instantei de la cercetarea celorlalte exceptii de fond, în cazul de fata a exceptiei de nelegalitate a actului administrativ contestat, dar si de la cercetarea fondului.
Potrivit art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, instanta judecatoreasca si organul arbitral sunt obligate din oficiu sa cerceteze daca dreptul la actiune sau la executare silita este prescris.
Legiuitorul a reglementat în termeni categorici efectele prescriptiei extinctive, aratând ca dreptul la actiune privind un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie daca nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, conform dispozitiilor art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
În alin. 3, legiuitorul a prevazut ca orice clauza care se abate de la reglementarea legala a prescriptiei este nula, iar în alin. 2 a prevazut ca odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii.
Decizia contestata a fost emisa la data de 15.06.2006, iar emitentul actului nu a putut face dovada comunicarii ei nici pe parcursul judecarii procesului, motiv pentru care instanta apreciaza ca reclamanta nu poate fi sanctionata pentru omisiunea emitentului actului de a-i comunica în timp rezonabil actul administrativ, acesta fiind motivul real pentru care nu a putut formula contestatie în termenul legal de 30 de zile prevazut de Legea nr. 554/2004.
Mai mult decât atât, instanta a retinut ca ne aflam si în situatia prevazuta de art. 2 alin. 1 litera h) din Legea nr. 554/2004, potrivit careia se asimileaza actelor administrative unilaterale si refuzul nejustificat de a nu raspunde solicitantului cererii înlauntrul termenului legal de 30 de zile de la înregistrarea cererii prevazut de art. 2 alin. 1) litera h) din acelasi act normativ.
Cu privire la exceptia de nelegalitate, reclamanta a aratat ca nu a înteles sa se prevaleze de dispozitiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ ca temei de drept a nelegalitatii deciziei contestate, ci a invocat ca pe o aparare raportat la interpretarea data de Î.C.C.J. dispozitiilor art. 2 din HG nr. 1825/2005, care a facut obiectul unei exceptii de nelegalitate admise de catre Înalta Curte, fapt ce rezulta din Decizia civila nr. 1947/04.04.2007 când aceste norme au fost declarate nelegale.
Potrivit art. 6 al.1 din O.U.G. nr.148/2005 concediul si indemnizatia lunara la care se refera art.1, respectiv art. 2 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nasteri sau dupa caz pentru primii 3 copii adoptati, luati în plasament sau în plasament în regim de urgenta ori încredintati în vederea adoptiei.
De asemenea, Hotarârea Guvernului nr.1825/2006 de aprobare a Normelor Metodologice pentru aplicarea O.U.G. nr.148/2005 defineste nasterea ca fiind aducerea pe lume a unuia sau mau multi copii vii.
Din coroborarea celor 2 texte legale, instanta nu poate retine ca indemnizatia în cuantum de 800 lei, respectiv 600 lei se acorda pentru o singura nastere indiferent de numarul copiilor rezultati din aceasta, fiind un drept de care beneficiaza parintele aflat în situatia prevazuta de art.1 si 2 din O.U.G. nr.148/2005.
Interpretarea corecta a dispozitiilor cuprinse la art. 6 al.1 din O.U.G. nr.148/2005 trebuie sa conduca la concluzia ca acordarea indemnizatiei lunare se raporteaza la numarul de copii nascuti si nu la numarul nasterilor, deoarece, în caz contrar, o alta interpretare este de natura sa încalce principiul egalitatii de tratament între copiii proveniti dintr-o nastere simpla sau dintr-o nastere multipla, creindu-se o discriminare, ori nu credem ca aceasta a fost vointa legiuitorului, stiut fiind ca sunt greu de suportat costurile întretinerii si cresterii unor copii proveniti dintr-o sarcina multipla.
Este de observat, ca în prezent art.2 din O.U.G. nr.148/2005, asa cum a fost modificat prin Legea nr.341/2009, prevede ca plata indemnizatiei se majoreaza cu 600 lei pentru fiecare copil nascut dintr-o sarcina gemelara, de tripleti sau multipleti începând cu cel de al doilea copil. Chiar daca aceste dispozitii legale nu sunt aplicabile în speta, neputând retroactiva în situatia reclamantei, aceasta modificare legislativa este de natura a confirma punctul de vedere emis mai sus, acela potrivit caruia cuantumul indemnizatiei trebuie raportat la numarul de copii nascuti, iar nu la numarul nasterilor, modificarea legislativa intervenita ulterior dovedind astfel ca legiuitorul a constientizat carenta ce rezulta din interpretarea dispozitiilor cuprinse în Hotarârea Guvernului nr.1825/2006 care definea nasterea ca fiind aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii.
Pârâta nu se poate prevala în emiterea decizie atacate de dispozitiile art.8 al.1 si 2 din Hotarârea Guvernului nr.1825/2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a O.U.G. nr.148/2005, întrucât normele metodologice sunt emise în aplicarea unei legi si în nici un caz nu pot deroga de la dispozitiile legii si nici nu pot veni în contradictie cu acestea ori modul în care este definita nasterea în cuprinsul normelor metodologice vine în contradictie cu scopul urmarit de O.U.G. nr.148/2005, în sensul acordarii unor masuri de protectie parintilor în cazul nasterii unui copil.
Prin urmare, criteriul de determinare a acestui drept trebuie sa-l constituie existenta unui copil nascut, dreptul la indemnizatia lunara multiplicându-se în cazul gemenilor rezultati din aceeasi nastere.
Curtea de Apel Suceava
Încetare mandat ales local ca urmare a pierderii calităţii de membru al partidului sau al organizaţiei minorităţilor naţionale pe a cărui listă a fost ales. Lipsa plângerii preabile în procedura de contestare a ordinului prefectului care constată încetare
Judecătoria Beclean
Respingerea acţiunii civile având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, ca urmare a lipsei calităţii de proprietar a promitentului vânzător
Curtea de Apel Oradea
Anulare act administrativ – hotărâre de Consiliu local
Judecătoria Târgu Mureș
Civil - hotarâre care sa tina loc de act autentic
Tribunalul Bistrița Năsăud
Responsabilitatea partenerului faţă de beneficiar în cazul încălcării obligaţiilor asumate prin acordul de parteneriat nu se identifică cu responsabilitatea beneficiarului faţă de autoritatea contractantă, aceasta din urmă reprezentând fundamentul mă...