Pretenţii

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREŞTI

SECTIA CIVILA

SENTINTA CIVILA NR. 13899

Şedinţa publica din data de 15.10.2015

Instanţa constituită din:

Preşedinte –

Grefier –

Pe rol soluţionarea cauzei civile privind reclamantul şi pârâţii, având ca obiect pretenţii.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică de la 24.09.2015, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, parte integrală din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru 01.10.2015, 08.10.2015 şi 15.10.2015,  cand în aceeaşi compunere, a hotărât:

 INSTANTA

Prin cererea de chemare în judecată introdusă pe rolul acestei instanţe la data de 02.07.2009, sub nr dosar, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii, obligarea pârâţilor la plata sumei de:– 82517,52 lei,– 111927 lei;– 135927 lei, sume ce reprezintă contravaloarea serviciilor prestate în numele şi pentru aceştia, în baza contractului de consultanţă din data de 01.03.2006. A mai solicitat să fie obligaţi pârâţii la plata a 500 lei fiecare pe zi de întârziere, până la rămânerea definitivă a hotărârii.

În fapt, reclamantul a arătat că prin contractul de consultanţă din data de 01.03.2006, s-a obligat să asigure consultanţa de specialitate privind punerea în executare a titlului executoriu constituit din decizia nr. 399A/2005 a Curţii de Apel Bucureşti. Suma convenită pentru serviciile prestate a fost convenită la 10% din valoarea despăgubirilor obţinute, plătibilă la momentul obţinerii despăgubirilor. S-a obţinut executarea amiabilă a obligaţiilor, reclamanţilor plătindu-li-se sumele cuvenite.

Reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 1073, 1075, 1081, 1082 Cod Civil.

La data de 30.10.2009 pârâţii au depus la dosarul cauzei întâmpinare şi cerere reconvenţională, solicitând să se constate că mandatarul avocat a depăşit limitele mandatului acordat şi să se constate neîndeplinirea/neîndeplinirea la termen de către reclamant a obligaţiilor asumate, să fie respinsă acţiunea introductivă ca neîntemeiată.

În motivare, pârâţii au arătat că interesele acestora au fost reprezentate de avocat, în vederea promovării şi susţinerii unor acţiuni şi căi de atac. Acesta a încheiat un pretins contract de consultanţă cu numitul, prin care acesta se obliga să recupereze sumele datorate pârâţilor. Pârâţii arată că respectiva clauză prin care avocatul este presupus împuternicit să încheie contractul de consultanţă nu are dată certă, suma asupra căreia s-ar fi înţeles să fie plătită recuperatorului este de până la 10% din creanţa recuperată, iar recuperatorul trebuia să îndeplinească obligaţia până la finele anului 2006.

Pârâţii arată că actul juridic numit „contract de consultanţă” nu le este opozabil decât până la limita condiţiilor stipulate prin clauza completatoare, iar mandatarul avocat a depăşit mandatul dat de pârâţi, iar aceştia nu înţeleg să-şi însuşească conţinutul acestuia. Au mai arătat că numitul nu şi-a îndeplinit nici măcar parţial obligaţiile pretins stipulate prin contractul de consultanţă.

Pârâţii au mai solicitat disjungerea cauzei şi formarea câte unui dosar pentru fiecare dintre pârâţi.

În drept, pârâţii au invocat prevederile art. 114, 119 Cod de procedură civilă.

Pârâţii au solicitat proba cu înscrisuri, testimonială, interogatoriul reclamantului.

Prin cererea reconventionala, paratii-reclamanti solicita sa se constate ca mandatarul lor, a depasit limitele mandatului dat in momentul in care a incheiat contractul de consultanta si sa se constate neindeplinirea/neindeplinirea la termen de catre reclamant a obligatiilor asumate.

Prin Sentinta civila nr 1322/29.01.2010 instanta a dispus disjungerea cererii principale avand ca obiect pretentii şi formarea un nou dosar cu nr..

La data de 26.03.2010 dosarul a fost suspendat până la soluţionarea dosarului nr. în căile de atac.

La termenul de judecată din 06.01.2012, fila 54, instanţa a dispus suspendarea cauzei până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr..

Prin Incheierea de sedinta din 16.04.2015 instanţa dispune redeschiderea judecarii cauzei in temeiul art 244 alin 2 Vcpc.

Instanţa  a administrat în cauză proba cu înscrisuri şi proba cu interogatoriul reclamantului.

La data de 29.09.2015 partile au depus Concluzii scrise.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta reţine următoarele:

În fapt, la data de 17.11.2005 Curtea de Apel Bucureşti- Secţia a-IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală a pronunţat decizia civilă nr…. prin care a obligat pârâtul la plata către reclamanţi a sumei de 71.354.199.406 ROL despăgubiri băneşti calculată la nivelul datei de 30.10.2004, ce se va reactualiza conform indicelui inflaţiei la data efectuării plăţii din care, -13.557.297.887 lei, -9.989.587.916 lei şi -16.411.465.863 lei.- fila 142.

La data de 28.12.1999 a fost încheiat contractul de asistenţă juridică nr…./28.12.1999 între Cabinet avocatură şi….

În cuprinsul art.5 la menţiunea „Alte Clauze”, s-a inserat faptul că „se împuterniceşte domnul avocat să încheie un contract de servicii specialitate financiar-contabilă cu o firmă de profil, remuneraţia acestuia fiind e până la 10% din creanţa netă în condiţiile obţinerii în cursul anului 2006 şi”.- fila 52.

La data de 01.03.2006 în dl., în calitate de consultant şi, reprezentaţi de Cabinetul de avocatură, în calitate de beneficiari, a fost încheiat un contract de consultanţă având ca obiect asigurarea consultanţei de specialitate privind punerea în executare a titlului executoriu-decizia nr…./2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti- Secţia a-IX-a civlă, pentru recuperarea desgpăgubirilor acordate de instanţă şi care urmează a fi obţinute din bugetul consolidat al statului.

Durata contractului a fost stabilită ca fiind începând cu 01.03.2006 şi până la realizarea obiectului contractului, dar nu mai mult de finele anului 2007.

Totodată s-a stabilit că preţul serviciilor prestate şi al lucrărilor efectuate este de 10% din valoarea despăgubirilor obţinute. Plata preţului se va efectua la momentul obţinerii despăgubirilor.

Prin prezenta acţiune, reclamantul a solicitat de la pârâţi obligarea la plata preţului pentru serviciile prestate în baza contractului de consultanţă.

În drept, în conformitate cu art.969 C.civ. de la 1864, „convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante”, părţile fiind obligate conform dispoziţiilor contractuale, fără a se putea sustrage prin neexecutare.

În virtutea obligativităţii astfel definite, partea contractantă, care are calitatea de titular de drepturi dobândite prin contract, este îndeptăţită a pretinde celeilalte părţi- părţii obligate- satisfacerea acelor drepturi.

Cu privire la valabilitatea contractului de consultanță instanța reține că cererile ce au format obiectul dosarelor nr. și care au avut ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de consultanță au fost respinse ca neîntemeiate, în mod irevocabil.

Referitor la opozabilitatea contractului de consultanţă, instanţa reţine că acesta a fost semnat de către avocat, persoana care a fost mandatată expres prin contractul de asistenţă juridică nr…./28.12.1999 să încheie un contract de servicii în specialitatea financiar-contabilă cu o firmă de profil, cu o remuneraţie de până la 10 %.

Contractul de asistenţă juridică încheiat cu dl. avocat este semnat aşa şi cum pârâţii recunosc de către, respectiv pârâţii din prezenta cauză.

 Potrivit art. 1539 alin. 1 Cod civil din 1864 mandatarul este îndatorat a executa mandatul atât timp cât este însărcinat şi este răspunzător de daune interese ce ar putea deriva din cauza neîndeplinirii lui iar conform art. 1546 alin. 2 Cod civil din 1864 mandantul nu este îndatorat pentru tot ceea ce mandatarul ar fi făcut afară din limitele puterilor sale afară numai când a ratificat expres sau tacit mandatul.

Într-adevăr clauza din contractul de asistenţă prevede încheierea unui contract de consultanţă în condiţiile obţinerii sumei până la finele anului 2006.

Durata contractului de consultanţă a fost stabilită începând cu 01.03.2006 şi până la realizarea obiectului contractului, dar nu mai târziu de finele anului 2007.

Prin urmare, obligaţia reclamantului în calitate de consultant a început imediat la începutul lunii martie 2006 şi urma să fie executată în mod continuu până la realizarea obiectului contractului.

Pârâţii, deşi au impus condiţia încheierii unui contract doar în condiţiile recuperării sumei în anul 2006, iar contractul de consultanţă s-a extins şi în anul 2007, instanţa apreciază totuşi, că aceştia au acceptat noile condiţii în mod tacit, prin plata parţială efectuată.

Astfel, plăţile parţiale ale pârâţilor către reclamant realizate în cursul anului 2007, astfel cum sunt dovedite prin ordinele de plată aflate la filele 107-110, echivalează cu ratificarea tacită a mandatului.

Cu privire la procentul de 10% instanţa apreciază că nu este loc de interpretare a dispoziţiilor contractuale. Pârâţii au acceptat expres un cuantum de până la 10%, conferind dreptul mandatarului la stipularea unui astfel de procent, care s-a regăsit ulterior în contractul de consultanţă.

Pârâţii au mai susţinut şi lipsa oricărui demers din partea reclamantului, respectiv neexecutarea propriilor obligaţii.

Din adresa emisă de către Ministerul Apărării Naţionale, fila 105, rezultă că plăţile despăgubirilor s-a realizat în anul 2007 de bună-voie.

Însă, obligaţia reclamantului nu era aceea de a întreprinde forme de executare silită, ci punându-şi în valoare cunoştinţele financiar-contabile trebuia să asigure consultanţă. Este vorba, prin urmare, de o obligaţie de diligenţă, nu de rezultat. Reclamantul nu s-a obligat la un rezultat determinat ci doar la depunerea stăruinţei pentru recuperarea despăgubirilor.

Or, din prisma depunerii diligenţelor necesare şi oferirii informaţiilor financiar-contabile, instanţa apreciază că reclamantul şi-a îndeplinit obligaţia contractuală.

Reclamantul, conform propriilor susţineri din cuprinsul interogatoriului, este doctor în ştiinţe economice, specialitatea buget consolidat, cunoştinţele sale fiind concludente pentru situaţia colectivului de inventatori, al căror titlu executoriu pentru punerea în executarea presupunea o rectificare de buget.

De asemenea, reclamantul a purtat corespondenţă cu Ministerul Apărării Naţionale, reclamantul declarând că o adresă a predat-o personal instituţiei respective.

Faţă de aceste considerente instanţa va admite în parte acţiunea şi va obliga pârâta, la plata către reclamant a sumei de 82.517,52 lei, pârâta la plata către reclamant a sumei de 111.927 lei şi pârâtul, la plata către recalmant a sumei de 135.490,36 lei, reprezentând contravaloare servicii de consultanţă prestate. Instanţa a avut în vedere cuantumul despăgubirilor primite de fiecare pârât, procentul de 10%, dar şi plăţile parţiale efectuate conform înscrisurilor de la filele 107-110 şi cuantumul solicitat în petitul acţiuni.

Pârâta datora 117.852,52 lei, a plătit 35.300 lei, rezultă o diferenţă de 82.552,52 lei, reclamantul solicitând însă mai puţin respectiv 82.517,52 lei.

Pârâta datora 159.942,71 lei, a plătit 47.968 rezultând o diferenţă de 111.974,71 lei, însă reclamantul a solicitat mai puţin, 111.927 lei.

Pârâtul datora 193.614,86 lei,  a plătit 58.067 lei  rezultând o diferenţă de 135.547,86 lei, iar reclamantul solicită 135.490,36 lei.

Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la plata sumei de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la executarea obligaţiei, instanţa constată că reclamantul a indicat drept temei de drept, art.1075 C.civ. „orice obligaţie de a face sau de a nu face se schimbă în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului”.

Instanţa reţine însă că obligaţia de a plăti o sumă de bani în temeiul unui contract reprezintă o obligaţie de a da, nu o obligaţie de a face, iar obligaţia de a da ce are drept obiect o sumă de bani este posibil a se executa în natură întotdeauna.

Astfel  regula cuprinsă în art.1075 C.civ. se aplică numai obligaţiilor de a face „intuituu personae”, nicidecum obligaţiilor de a da.

Constrângerea debitorului, prin plata daunelor cominatorii, să execute în natură o obligaţie de face nu se aplică obligaţiilor având drept obiect sume de bani, deoarece acestea produc dobânzi în caz de întârziere la executare, şi mai mult pot fi executate  în natură.

Prin urmare, instanţa va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.

Pârâţii sunt persoane căzute în pretenţii în sensul art.274 C.proc.civ. astfel că, la solicitarea reclamantului, vor fi obligaţi la plata sumei de 10.344 lei, taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar (6500 lei şi 3839 lei filele 35-36 dosar nr…../301/2009, 5 lei timbru judiciar, fila 18 verso dosar nr……/301/2009).

Cu privire la plata onorariului de avocat, instanţa constată că reclamantul nu a depus niciun înscris care să dovedească suportarea unor astfel de cheltuieli de judecată.

 PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Admite în parte acţiunea privind reclamantul şi pârâţii.

Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 82.517,52 lei, pârâta la plata către reclamant a sumei de 111.927 lei şi pârâtul la plata către reclmant a sumei de 135.490,36 lei, reprezentând contravaloare servicii de consultanţă prestate.

Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la plata sumei de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la executarea obligaţiei.

Obligă pârâţii la plata către reclamant a sumei de 10.344 lei, cheltuieli de judecată- taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar.

Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 15.10.2015.

Domenii speta

Spete similare