Situaţie juridică minor. Obligaţia de a face. Suplinire consimţământ pentru ieşirea copilului din ţară însoţit doar de unul dintre părinţi, fără indicarea concretă a perioadei deplasării. Netemeinicie.
Dosar nr. 13274/55/2014
Prima instanţă :
A admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantă, a fost desfăcută, prin acordul părţilor, căsătoria, s-a dispus ca reclamanta să păstreze numele dobândit prin încheierea căsătoriei, s-a dispus exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi cu privire la copil, s-a stabilit locuinţa copilului la domiciliul reclamantei şi a fost obligat pârâtul la plata pensiei de întreţinere în favoarea copilului. S-a respins capătul de cerere referitor la obligaţia de a face.
S-a apreciat că, dacă reclamanta va dori să iasă din ţară însoţită de copil, se va afla în situaţia prevăzută la punctul 2 al art. 30 din Legea nr. 248/2005. Astfel, pentru ca reclamanta să poată ieşi cu minora din ţară va avea nevoie de o declaraţie a pârâtului din care să rezulte acordul acestuia cu privire la efectuarea călătoriei respective în statul sau în statele de destinaţie, precum şi cu privire la perioada acesteia. Această normă este o normă imperativă de la care părţile nu pot deroga.
Motivul principal pentru care acest capăt de cerere apare ca fiind neîntemeiat este faptul că reclamanta nu a indicat perioada pentru efectuarea de către minoră a călătoriilor şi nici ţara sau ţările de destinaţie. Astfel că, în situaţia în care instanţa, prin absurd, ar admite o astfel de cerere, s-ar ajunge la o substituire a acordului pârâtului în mod permanent pentru ieşirea copilului din ţară însoţit fiind doar de către reclamantă, înfrângându-se astfel norma legală imperativă reprodusă mai sus.
Instanţa de apel :
A respins apelurile declarate de părţi. În apel, reclamanta a indicat că doreşte să se deplaseze împreună cu minora în Austria, solicitând suplinirea consimţământului tatălui pe toată durata anului 2015. Tribunalul nu a găsit întemeiată această cerere, câtă vreme reclamanta nu a specificat în concret perioada în care doreşte ca minora să efectueze călătoria în străinătate, indicarea duratei întregului an 2015 nefiind compatibilă cu sensul normei legale cuprinse în art. 30 al. 1 lit. b) din Legea nr. 248/2005.
Dacă instanţa ar încuviinţa cererea reclamantei aşa cum a fost formulată, s-ar deschide calea unui abuz de drept din partea acesteia, în sensul de a se muta efectiv împreună cu minora în Austria, având permisiunea de a pleca oricând cu aceasta în străinătate, fapt ce ar împiedica păstrarea legăturilor personale dintre minoră şi tatăl său.
Judecătoria Târgu Bujor
Pretenţii
Judecătoria Onești
OUG 119/2007
Judecătoria Sectorul 2 București
cheltuieli de judecată ocazionate de promovarea recursului în anulare
Judecătoria Pașcani
Cheltuieli de judecată respinse motivat de către instanţă şi solicitate ulterior pe cale separată.
Judecătoria Moinești
Chemare în judecată