Legea 10/2001 – pretenţii băneşti

Hotărâre **** din 03.12.2012


Dosar nr. ………../4/2012

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREŞTI

SECŢIA CIVILĂ

Î N C H E I E R E

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 03.12.2012

COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE : ……….

GREFIER : ………..

Pe rol soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţii ………. în contradictoriu cu pârâtul ………, şi cu intervenientul forţat SC ………… SA, având ca obiect „Legea 10/2001 – pretenţii băneşti”.

La apelul făcut în şedinţă publică au răspuns reclamanţii prin avocat ………., cu împuternicire avocaţială la dosarul cauzei (f. 10), lipsind pârâtul şi chematul în garanţie.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă după care:

Avocatul reclamanţilor, la întrebarea instanţei precizează că nu au de formulat obiecţiuni la raportul de expertiză.

Nemaifiind alte cereri de formulat şi probe de administrat instanţa constată pricina în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Reclamanţii prin avocat solicita admiterea cererii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, depunând la dosar chitanţele în acest sens.

Instanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile pe fondul cauzei şi reţine cauza spre soluţionare.

 

I N S T A N Ţ A,

Pentru a da părţilor posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise şi având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispoziţiilor art. 260 Cod procedură civilă, va amâna pronunţarea, motiv pentru care,

D I S P U N E

Amână pronunţarea la data de 10.12.2012.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 03.12.2012.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Dosar nr. …../4/2012

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREŞTI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIIVLĂ NR. ……….

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 21.12.2012

COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE : ………..

GREFIER : ………

Pe rol soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţii ……… în contradictoriu cu pârâtul ………., şi cu intervenientul forţat SC …….. SA, având ca obiect „Legea 10/2001 – pretenţii băneşti”.

Dezbaterile si susţinerile părţilor au fost consemnate În încheierea de şedinţă din data de 03.12.2012 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea succesiv la data de 21.12.2012.

I N S T A N Ţ A

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 02.02.2012 sub nr. de mai sus, reclamanţii ……… şi ……. au solicitat obligarea ………. să le plătească preţul de piaţă al imobilului situat în Bucureşti, ……… sector 4 şi a sumei de 20.298.656 lei, reprezentând preţul imobilului achitat de reclamanţi, actualizat, conform prevederilor legale în vigoare, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamanţii au arătat, în esenţă, că au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului prin contractul de vânzare-cumpărare nr. ……/24.02.2000 încheiat cu ……… SA, achitând în întregime preţul apartamentului la data semnării contractului, iar prin sentinţa civilă nr. …/20.05.2010 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti s-a admis acţiunea reclamanţilor ……… şi ………, în sensul că a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare şi a obligat pârâţii …… şi ………. să lase reclamantul în deplină proprietate şi posesie imobilul. Mai arată reclamanţii că instanţa nu a reţinut reaua credinţă la încheierea contractului, considerând că statul român nu a fost niciodată proprietarul imobilului, iar reclamanţii Iorga au respectat întocmai dispoziţiile legii 112/1995.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 112-114 ind 1, art. 274 Cpc, legea 10/2001, legea 1/2009, HGR 250/2007, HGR 923/2010, Cod civil.

La data de 08.06.2012 pârâtul . ………. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive pe capătul de cerere referitor la valoarea de circulaţie a imobilului precum şi pe capătul de cerere privind acordarea preţului de vânzare actualizat cu indicele de inflaţie deoarece nu a fost parte la încheierea contractului de vânzare-cumpărare şi ar trebui să se instituie răspunderea vânzătorului pentru evicţiune totală sau parţială prin fapta unui terţ.

Pe fondul cauzei, pârâtul …….. solicită respingerea ca neîntemeiat a primului capăt de cerere, iar pentru al doilea capăt de cerere a formulat cerere de chemare în garanţie a ………. pentru restituirea comisionului de 1% în temeiul art. 13 lit a din legea 112/1995.

Mai arată pârâtul că potrivit prevederilor art. 50, indice 1, din Legea nr. 10/2001, ,, Proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile au dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilelor, stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare”.

Astfel, pentru a acorda despăgubiri la valoarea de piaţă este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiţii: prima condiţie este ca aceste contracte să fi fost încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, iar cea de-a doua condiţie este ca acestea să fi fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

Or, în speţa de faţă, nu există nicio hotărâre judecătorească prin care să se statueze faptul că reclamanţii ar fi fost de bună-credinţă, ci dimpotrivă, a fost de rea-credinţă, contractul fiind încheiat cu nerespectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1337 C civ, legea 10/2001, art. 274 Cpc.

În susţinerea cererii au fost depuse la dosar contract de vânzare-cumpărare, schiţă, chitanţă, fişă de date, sentinţa civilă nr. 4029/20.05.2010.

Prin încheierea din 10.09.2012 instanţa a unit cu fondul excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului ……… şi a încuviinţat pentru reclamanţi proba cu înscrisuri şi cu expertiză în specialitatea construcţii civile.

Raportul de expertiză tehnică judiciară a fost întocmit de expert tehnic …….. şi depus la dosarul cauzei la data de 30.10.2012 filele 38-58.

În baza art. 137, alin. 1 C.proc.civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi a celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea pe fond a pricinii.

Analizând cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului …………., instanţa constată că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente:

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive se  reţine că este o excepţie de fond, peremptorie şi absolută, întrucât vizează lipsa unei condiţii de fond a exerciţiului dreptului la acţiune,  care,  dacă este admisă, face de  prisos cercetarea  în fond a pretenţiilor  formulate de reclamantă împotriva pârâtului. Prin urmare, instanţa va analiza excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârât, cu prioritate faţă de alte aspecte.

Calitatea procesuală activă presupune  existenţa unei identităţi între  persoana  reclamantului şi cel  care ar fi titular al dreptului afirmat, iar calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între  persoana pârâtului şi  cel despre care se  pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecăţii.

Reclamantul fiind cel care porneşte acţiunea, trebuie să justifice  atât calitatea procesuală  activă, cât şi pe cea pasivă – respectiv  îndreptăţirea  sa de a  introduce cererea  împotriva pârâtului, prin indicarea  obiectului cererii şi a motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiată  pretenţia sa, potrivit art. 112 Cod de procedură civilă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil  decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecăţii.

În speţă,  legitimarea  procesuală ………. este  stabilită prin  dispoziţiile art. 50, alin. 2 şi art. 50, alin. 3 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 1/2009.

Instanţa nu va reţine apărările pârâtului în sensul aplicabilităţii dispoziţiilor art.1337 C.civ., text de lege care reglementează răspunderea vânzătorului pentru evicţiune prin fapta unui terţ, în condiţiile în care reclamanţii, au arătat prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată că îşi fundamentează pretenţiile pe dispoziţiile art. 50, alin. 3 din legea nr.10/2001 şi nu pe dispoziţiile dreptului comun.

Este adevărat că prevederile dreptului comun (art.1337 C.civ.) instituie răspunderea vânzătorului pentru evicţiune, vânzător care în cauza de faţă este ………, însă legea nr.10/2001 conţine dispoziţii speciale aplicabile în speţa de faţă, prin care se instituie obligaţia de restituire a preţului de piaţă al imobilului de către ………...

Instanţa, pentru aceleaşi motive, nu va reţine nici apărările pârâtului în sensul că are calitate procesuală pasivă în cauză …….., prin mandatara sa, ……….

Pe fondul cauzei, analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

În fapt, ………. şi ………… au încheiat ……., în calitate de mandatar al Primăriei ……, în baza Legii nr. 112/1995, contractul de vânzare-cumpărare nr. 2489/24.02.2000, pentru imobilul situat în Bucureşti, str. ………… sector 4, achitând cu titlu de preţ suma de 20.298,656 lei vechi.

Prin sentinţa civilă nr. …./20.05.2010, pronunţată de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr. …./2009, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii …., ….. şi ……. ….., în contradictoriu cu pârâţii …… şi …… şi SC ……… SA, fiind obligaţi pârâţii să le lase reclamanţilor imobilul situat în Bucureşti, …… sector 4 în deplină proprietate şi posesie şi totodată constatată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. ……/24.02.2000 încheiat între ……..SA şi pârâţi, apreciindu-se în considerente că, „în cauză, nu se poate reţine buna-credinţă a cumpărătorilor la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu privire la calitatea de proprietar a vânzătorului, […] nu se poate reţine că pârâţii chiriaşi, cu interese în ceea ce priveşte dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului în care locuiau cu chirie, aveau încrederea că preluarea bunului la stat, realizată în perioada comunistă a fost legală[…]; faţă de definiţia bunei-credinţe, care implică un cumpărător prudent şi diligent şi având în vedere că reclamanţii formulaseră cereri de retrocedare a mai multor apartamente din imobil, rezultă că acest fapt era de natură să nască o îndoială cât priveşte calitatea de proprietar a vânzătorului, neputând fi valorificată teoria proprietarului aparent.”

Sentinţa civilă nr. 4029/20.05.2010 a a rămas definitivă şi irevocabilă prin neapelare la 02.08.2010.

În drept, instanţa reţine că, potrivit art. 50, alin. 21 din Legea nr. 10/2001, ,,Cererile sau acţiunile în justiţie având ca obiect restituirea preţului de piaţă al imobilelor, privind contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, care au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, sunt scutite de taxele de timbru”.

Din interpretarea acestei dispoziţii legale rezultă că pentru a se acorda despăgubiri reprezentând valoarea de piaţă a imobilului, este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiţii: prima condiţie este ca aceste contracte să fi fost încheiate cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, iar cea de-a doua condiţie este ca ele să fi fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

Instanţa reţine că nu este îndeplinită condiţia ca aceste contracte să fi fost încheiate cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, având în vedere că instanţele judecătoreşti, respectiv Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr……..20.05.2010, pronunţată în dosarul nr. ……..2009, au reţinut că „în cauză, nu se poate reţine buna-credinţă a cumpărătorilor la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu privire la calitatea de proprietar a vânzătorului […”] şi că „legea 112/1995 nu era aplicabilă decât în cazul bunurilor pentru care statul avea drept de proprietate”; „în speţă, în momentul vânzării statul nu avea titlu valabil, soluţia instanţei de apel rămânând irevocabilă, ca urmare a neapelării. Instanţa va respinge apărările reclamanţilor privind existenţa bunei-credinţe la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, având în vedere că prin hotărâre judecătorească irevocabilă, s-a reţinut cu putere de lucru judecat că aceştia nu au fost de bună-credinţă la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. …../24.02.2000.

În concluzie, având în vedere că nu este îndeplinită prima condiţie cumulativă prevăzută de art. 50, alin. 21 din Legea nr. 10/2001, respectiv încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, instanţa reţine că reclamanţii nu sunt îndreptăţiţi la restituirea preţului de piaţă al imobilului, pe cale de consecinţă, urmând a respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului ………………. la restituirea preţului de piaţă al imobilului, ca neîntemeiat.

În drept, potrivit art.. 50, alin. 2 din Legea nr. 10/2001, ,,Cererile sau acţiunile în justiţie privind restituirea preţului actualizat plătit de chiriaşii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile sunt scutite de taxe de timbru”.

În conformitate cu art. 50, alin. 3 din Legea nr. 10/2001, ,, Restituirea preţului prevăzut la alin. (2) şi (21) se face de către Ministerul Economiei şi Finanţelor*) din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.

Conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 221/2008, activitatea şi structurile specializate pe domeniul economic au fost preluate de la Ministerul Economiei şi Finanţelor de către Ministerul Economiei, iar activitatea şi structurile specializate pe domeniul finanţelor au fost preluate de la Ministerul Economiei şi Finanţelor de către Ministerul Finanţelor Publice.

Instanţa reţine că, în vederea restituirii preţului actualizat, textele de lege mai sus menţionate prevăd îndeplinirea a două condiţii cumulative: contractele de vânzare-cumpărare să fi fost încheiate de chiriaşi cu eludarea dispoziţiilor legii nr. 112/1995, şi contractele de vânzare-cumpărare respective să fi fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

Instanţa reţine că prima condiţie este îndeplinită, având în vedere că în considerentele sentinţei civilă nr. 4029/20.05.2010, pronunţată de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr. 5729/4/2009 s-a menţionat că ,, „în cauză, nu se poate reţine buna-credinţă a cumpărătorilor la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu privire la calitatea de proprietar a vânzătorului”.

Instanţa reţine că şi cea de-a doua condiţie privind desfiinţarea contractelor prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile este îndeplinită, având în vedere că prin sentinţa civilă nr. 4029/20.05.2010, pronunţată de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr. 5729/4/2009, a fost constatată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2489/24.02.2000 încheiat între ………. şi ………………..

Prin urmare, reclamanţii sunt îndreptăţiţi la restituirea preţului actualizat al imobilului, în condiţiile art. 50, alin. 3 din Legea nr. 10/2001.

În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie formulată de pârât, instanţa reţine că, potrivit art. 60, alin. 1 din C.proc.civ., ,,Partea poate să cheme în garanţie o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenţiuni cu o cerere în garanţie sau în despăgubire”.

Potrivit art. 37, alin. 1 din Normele Metodologice de aplicare a legii nr. 112/1995, ,,Unităţile specializate, care evaluează şi vând apartamentele care fac obiectul Legii nr. 112/1995, au obligaţia să încaseze contravaloarea acestora de la cumpărător, să reţină comisionul de 1%, potrivit art. 13 lit. a) din legea sus-menţionată, iar suma rămasă să o vireze, în termen de 3 zile lucrătoare, în contul 50.21, deschis la trezoreria statului din localitatea unde îşi are sediul vânzătorul sau în contul 64.74, deschis la unităţile ………….. - S.A., după caz”.

Având în vedere că, contractul de vânzare-cumpărare nr. 2489/24.02.2000 a fost încheiat de ………. SA, iar acesta a reţinut comisionul de 1% din preţul imobilului, în condiţiile art. 37, alin. 1 din Normele Metodologice de aplicare a legii nr. 112/1995, instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile îmbogăţirii fără justă cauză. Condiţiile materiale constau în mărirea unui patrimoniu, respectiv în mărirea patrimoniului chematului în garanţie cu valoarea comisionului de 1% din preţul imobilului, micşorarea patrimoniului pârâtului ……….., ca o consecinţă a măririi patrimoniului chematului în garanţie, având în vedere că pârâtul a fost obligat să restituie către reclamanţi întreg preţul imobilului, deşi comisionul de 1% din preţul imobilului a fost încasat de chematul în garanţie, existenţa unei legături juridice între sporirea unui patrimoniu şi diminuarea celuilalt, în sensul că ambele sunt efectul unei cauze unice, fiind îndeplinite de asemenea condiţiile juridice ale îmbogăţirii fără justă cauză, respectiv inexistenţa unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane în detrimentul alteia, având în vedere că, contractul de vânzare-cumpărare nr. 2489/24.02.2000 încheiat între …….. ………… a fost desfiinţat prin hotărâre judecătorească irevocabilă, precum şi absenţa oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea, de către pârât, a pierderii suferite.

Pentru toate aceste motive instanţa urmează să admită în parte cererea de chemare în judecată, să oblice pârâtul ……. să plătească reclamanţilor preţul imobilului situat în Bucureşti, ………… sector 4, achitat de aceştia, actualizat, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2489/24.02.2000 încheiat cu ……….. SA şi va admite cererea de chemare în garanţie formulată de pârât, urmând a obliga chematul în garanţie ……… SA la restituirea către pârât a comisionului de 1% din preţul actualizat.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, instanţa reţine că, potrivit art. 274, alin.1  C.proc.civ., ,,Partea care cade în pretenţii va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”, acordarea cheltuielilor de judecată fiind întemeiată pe culpa procesuală, iar potrivit art. 276 CPC „când pretenţiile fiecărei părţi au fost încuviinţate numai în parte, instanţa va aprecia în ce măsură fiecare dintre ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată […]”.

Constatând că reclamanţii au efectuat cheltuieli judiciare în valoare totală de 3800 lei, instanţa urmează să admită în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată şi să  oblige pârâtul să plătească acestora suma de 2000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite, în parte, cererea formulată reclamanţii ………. domiciliaţi în ………… în contradictoriu cu pârâtul …… cu sediul în B……….şi cu intervenientul forţat ……… 4.

Obligă pârâtul să plătească reclamanţilor preţul imobilului situat în Bucureşti, …. . sector 4, actualizat, achitat de aceştia la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. …./24.02.2000 încheiat cu …………

Admite cererea de chemare în garanţie.

Obligă chemata în garanţie să restituie pârâtului comisionului de 1% din preţul actualizat.

Respinge, ca neîntemeiat, petitul nr. 1 al cererii privind obligarea pârâtului la plata preţului de piaţă al imobilului.

Obligă pârâtul să plătească reclamanţilor 2.000 lei cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel, în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi. 21.12.2012.

PREŞEDINTE,   GREFIER,