Pretenţii

Dosar nr. …..

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREŞTI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. 3407

Şedinţa publică din data de 10.03.2015

Instanţa constituită din:

Preşedinte: ….

Grefier: …..

Pe rol se află soluţionarea cauzei civile privind pe R1, R2, R3 în contradictoriu cu P, având ca obiect pretenţii.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 24.02.2015, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea şi, în aceeaşi compunere, a hotărât următoarele:

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti la data de 28.05.2014 sub nr….., R1, R2, R3 în contradictoriu cu P, obligarea paratei la plata  următoarelor sume de bani: 91.155 lei in favoarea reclamantei R1; 36.977 lei in favoarea reclamantei R2 si 23.138 lei in favoarea R3, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat lor prin îndeplinirea în mod defectuos, neprofesionist si superficial a atribuțiilor ce-i reveneau paratei in calitate de partener in cadrul proiectului …. cu titlu,’’Măsuri integrate de ocupare pentru mediul rural’’.

In motivarea cererii, reclamantele au arătat ca la data de 09.11.2010 intre A, P si Comuna B (care in baza Acordului de parteneriat, înregistrat la Beneficiar sub nr. 000, aprobat de către instituţia finanţatoare prin Actul adițional nr. 0, in data de 01.01.01, a fost înlocuită cu Comuna C), s-a încheiat un acord de parteneriat in vederea implementării proiectului "Masuri integrate de ocupare pentru mediul rural".

De asemenea, au mai arătat ca in data de 08.12.2011, A in calitate de Lider de proiect  a încheiat cu … pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" AMPOSDRU Contractul de Finanţare … având ca obiect acordarea unei finanţări nerambursabile pentru implementarea proiectului Măsuri integrate de ocupare pentru mediul rural.

Reclamantele au arătat că obiectivul proiectului a constat in "îmbunătățirea calităţii si adaptabilităţii resurselor umane din zonele rurale in vederea ocupării formale in activităţi non-agricole" iar valoarea totala eligibila a proiectului a fost estimata la suma de 2.133.618 lei din care 1.796.958,99 lei reprezintă fonduri europene, 293.987,01 lei reprezintă fonduri acordate din Bugetul National, iar 42.672 lei reprezintă contribuţia membrilor Parteneriatului.

S-a învederat instanței faptul ca, datorita modalităţii defectuoase in care P a înțeles sa-si îndeplinească obligaţiile asumate prin acordul de parteneriat cat mai ales datorita neonorării obligaţiei sale de a preda livrabilele pentru întocmirea si înaintarea cererilor de rambursare, aceasta societate a fost înlocuită si participarea sa la realizarea proiectului a fost eliminata. In principal, datorita carenţelor grave in comportamentul profesional, etic si deontologic de care a dat dovada, Organismului Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" Regiunea Centru a aprobat înlocuirea acestui partener din cadrul proiectului.

Totodată, au arătat ca datorita modalităţii de lucru a P care a întârziat nejustificat aducerea la îndeplinire a obligaţiilor asumate prin contractual de finanțare, ea in calitate de lider al proiectului a solicitat Organismului Intermediar Regional pentru programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" Regiunea Centru încheierea unui act adiţional la Contractul ….. aferent proiectului cu titlul Măsuri integrate de ocupare pentru mediul rural care viza modificarea anexei 0 - Acordul de parteneriat pentru înlocuirea Partenerului 2-P cu Z şi, pe cale de consecinţă modificarea anexei 1 - Cererea de finanţare, a anexei 2 - Bugetul proiectului, precum şi a anexei 4 - CV-urile echipei de management si a echipei de implementare.

Modificările contractuale au fost aprobate astfel încât P a fost înștiințat de excluderea sa din proiect cu consecinţa modificării obligaţiilor contractuale si a obligaţiilor de plata in sensul realizării unei plăţi parţiale din cererea de rambursare nr 2, plata proporţională cu activitatea desfăşurata in cadrul proiectului.

De asemenea, au subliniat că toate aceste modificări ale proiectului sub aspectul coparticipării P au fost solicitate motivat si aprobate de Organismului Intermediar Regional pentru programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurse Umane" Regiunea Centru.

In motivarea înlocuirii P, au arătat că contractul….., aferent proiectului cu titlul Măsuri integrate de ocupare pentru mediul rural, a fost semnat de către Beneficiar şi AMPOSDRU in cursul lunii decembrie 2011, iar proiectul a intrat efectiv în implementare în data de 03.01.2012.

Parteneriatul iniţial constituit la depunerea Cererii de Finanţare a fost alcătuit din A- Lider de parteneriat, V - partener 1, P - partener 2, iar durata proiectului a fost de 18 luni.

Odată cu aprobarea Actului adiţional nr. 0  la Contractul … în data de 17.07.2012, componenta parteneriatului s-a schimbat, astfel: A - Lider de parteneriat, Comuna C - partener 1, P - partener 2, iar durata implementării proiectului a devenit de 19 luni.

S-a menționat ca faptul că in cele doua Acorduri de parteneriat semnate de către P pentru implementarea acestui proiect, atât activităţile proiectului in care aceasta era implicata, respectiv, A1- Managementul proiectului, A3 - Informare si publicitate - Facilitarea accesului la informaţie şi A8 - Asigurarea instrumente informatice suport, cai si bugetul alocat derulării activităţilor din responsabilitatea acesteia, in cuantum de 30,23% din totalul bugetului proiectului, din care 44,4% - cheltuieli cu resursele umane, 46,51% - cheltuieli cu activităţi subcontractate si 9,09%-cheltuieli generale de administraţie, au rămas constante.

Solicitarea de înlocuire a Partenerului 2 (P2) – P s-a bazat pe motivaţii temeinice, acest lucru fiind imperios necesar întrucât continuarea parteneriatului in aceasta formulă ducea la destabilizarea întregii activităţi programate a se desfăşura in proiect.

Încă de la începutul implementării proiectului si pana la înlocuirea acesteia din proiect, s-au înregistrat dificultăţi atât in implementarea activităţilor de care P2 era responsabil, cat si in modul de relaţionare cu acesta, în sensul că solicitările Beneficiarului adresate acestuia nu au primit un răspuns corect, complet si/sau în timp util, dar si faptul că, pentru orice demers pentru aducerea întregii activităţi derulate de către Partenerul 2 în parametrii proiectului a fost consumat un timp nepermis de lung care a dus la iniţierea mai multor Notificări pentru modificarea Contractului de finanţare.

De asemenea, din cauza modalităţii defectuoase in care P a înţeles sa isi îndeplinească obligaţiile contractuale, A a fost nevoita sa solicite înlocuirea acestuia din proiect si a determinat un efort suplimentar enorm din partea reclamantelor, activitate pentru care nu au fost remunerate in cadrul proiectului si a cărei prestare a fost impusa de bunul simt si de obligaţia de finalizare a proiectului pentru care se încheiase contractul de finanţare.

Reclamantele au subliniat faptul ca aceste disfuncţionalităţi înregistrate si care au determinat investirea unui efort suplimentar din partea lor, nu au avut la baza nici un motiv pertinent, atât timp cât expertiza in domeniu, experienţa acumulata in implementarea proiectelor de acest tip, modul de organizare a derulării prezentului proiect, precum si confortul bugetar sporit de care P2 a beneficiat erau argumente foarte solide pentru implementarea cu succes a proiectului. Toate aceste dificultăţi generate de P au avut si ar fi putut avea implicaţii majore asupra atingerii obiectivelor proiectului şi, implicit, a intereselor grupului ţintă.

S-a menționat ca ele, in calitate de părți contractuale ale A au fost in situaţia de a realiza o munca colosala, care depăşea net numărul atribuţiilor si orelor reglementate prin proiect pentru a reuşi sa comunice cu partenerul lor, s-au izbit de situaţii care frizau absurdul si au participat la ore întregi de discuţii, de fiecare data cu alte persoane din cadrul P pentru a solicita şi pentru a primi prestaţiile la care aceştia se angajaseră si care ar fi putut decurge in condiţii absolut normale, de celeritate si comunicare optima daca partenerul lor ar fi manifestat un minim de buna credinţa deontologica profesionala.

De asemenea, au mai arătat faptul ca relaţiile contractuale cu A au constat in: R1, in baza Contractului individual de munca înregistrat sub nr. …/10.01.2012, a îndeplinit funcţia de manager proiect, R2, in baza Contractului individual de munca înregistrat sub nr. …/10.01.2012, a îndeplinit funcţia de asistent manager iar doamna R3, in baza Contractului individual de munca înregistrat sub nr. …/10.01.2012, a îndeplinit funcţia de responsabil de funcţiune (responsabil solicitant) iar activităţile prevăzute in fisele posturilor au vizat implementarea activităţilor proiectului care au fost descrise in Cererea de finanţare pentru atingerea cu succes a obiectivelor asumate.

In concret, pentru asigurarea continuităţii proiectului si pentru aducerea la îndeplinire a scopului pentru care s-a acordat finanţarea, pana la data aprobării Actului adiţional nr. … prin care a fost înlocuit P din Proiect, respectiv pana la data de 08.02.2013 dar si ulterior acestei date,  ele au realizat munca suplimentara, după cum se poate vedea in tabelele de la filele 8-14.

S-a învederata faptul ca, necesitatea desfăşurării activitatilor enumerate s-a datorat comportamentului absolut neprofesionist si lipsit de etica deontologica a P, că au realizat o munca suplimentara enorma fata de cea cuprinsa in proiect ( si care nu ar fi fost necesara in cadrul unor relaţii contractuale derulate in condiţii normale in prezenta unui partener diligent si care acționa cu buna credinţa medie. Prin întregul sau comportament si din culpa sa exclusiva, P le-a cauzat un prejudiciu cuantificabil in bani constând in contravaloarea muncii prestate in plus cuantificat prin aplicarea criteriilor de remunerare ale lor din cadrul contractului de finanţare prin raportare la numărul efectiv de ore prestat si dovedit in plus fata de activitatea remunerata in cadrul proiectului.

Au arătat că în in ceea ce le priveşte, in calitate de angajaţi ai liderului de proiect, au respectat obligaţiile lor contractuale asumate atât fata de parteneri cat si fata de autoritatea contractanta, au implementat un proiect care a fost aprobat si pentru activitatea lor s-a confirmat descărcarea de gestiune ca efect al verificării tuturor documentelor justificative si a raporturilor contractuale la care au luat parte in cadrul proiectului.

In permanenta, atât in cadrul acestui proiect ca si in cadrul altor proiecte derulate, au manifestat maxima diligenta pentru respectarea cadrului legal in vigoare, a principiului corectei distribuiri a sumelor si a legalităţii efectuării plăților, atat in vederea păstrării destinaţiei corecte date de legiuitorul European a fondurilor structurale, cat si in aceasta materie.

In cauza sunt indeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale potrivit art. 1349 alin. (1) -(2) şi art. 1357-1371 din noul Cod civil şi prevederile conţinute în art. 1381-1395 din noul Cod civil, care reglementează regulile aplicabile reparării prejudiciului cauzat în condiţiile răspunderii civile delictuale în totalitatea cazurilor.

Din conţinutul prevederilor legale, rezultă că pentru a exista o răspundere civilă delictuală, este necesară întrunirea cumulată a următoarelor condiţii: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăţie.

In afara existenţei unei fapte ilicite, constând in atitudinea culpabila a P dovedita prin chiar înlocuirea societăţii din Proiect, aprobata de …. , pentru a putea angaja răspunderea delictuală pentru fapta proprie, aşa cum este reglementată în art. 1349 coroborat cu art. 1357-1371 din noul Cod civil, mai este necesară şi producerea unei pagube victimei.

Esenţa răspunderii civile delictuale constă în existenţa unui prejudiciu, cauzat prin încălcarea unor interese legitime ale iei persoane. Astfel, în alin. 1 al art. 1349 din noul Cod civil, se reglementează obligaţia generală a oricărei persoane de a nu vătăma sau prejudicia o altă persoană, se dispune că orice atingere adusă drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane atrage, pentru cel vinovat, răspunderea pentru toate prejudiciile cauzate, fiind obligat la repararea integrală acestora.

Totodată, au arătat ca prejudiciul, paguba, nu reprezintă altceva decât acele „efecte negative patrimoniale şi morale pe care le încearcă o persoana ca urmare, fie a conduitei ilicite a altei persoane, fie a unei fapte omeneşti, a unui animal, a unui lucru  sau a unui eveniment care înlătură răspunderea delictuală a agentului". Prejudiciul a mai fost definit, în doctrină, ca fiind un „element esenţial al răspunderii delictuale" şi care „constă în rezultatul, în efectul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârşită de o altă persoană.

Constituie prejudiciu paguba produsa de parata in patrimoniul lor, anume aceea de a presta o munca in plus care a rămas neremunerata si a cărei necesitate s-a impus din cauza comportamentului contractual deplorabil al paratei.

Prejudiciul patrimonial produs in aceasta cauza are o valoare economică şi poate fi evaluat în bani după criteriul obiectiv al sistemului de remunerare pentru o activitate similara (identica) desfăşurata in cadrul aceluiaşi proiect. In vederea stabilirii întinderii prejudiciului, au arătat că trebuie să se țină seama şi de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, desigur, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

S-a învederat faptul ca, in cauza, prejudiciul cauzat este cert, nu a fost reparat încă, si este direct, personal şi rezulta din încălcarea interesului legal al remunerării muncii prestate când ea este determinata de comportamentul culpabil al paratei.

Prejudiciul este sigur atunci când existenta sa se poate constata cu certitudine şi atunci când acesta se poate evalua. In acest sens, au solicitat ca instanta sa constate ca au indicat in mod concret, particular si detaliat activităţile prestate in plus de către fiecare reclamanta, aplicând regimul de retribuire conform contractului de finanţare. De asemenea, au aratat ca prejudiciul este actual, prezent, reprezentand o daună care s-a produs deja la data când se pretinde repararea lui.

Caracterul direct al prejudiciului este dat de raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi acel prejudiciul injust, care le-a cauzatpaguba, iar în aceasta situaţie natura muncii prestate, specificitatea activităţilor întreprinse sunt de natura a determina fără  echivoc legătura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul produs.

Repararea prejudiciului constă în repunerea celui păgubit în situaţia patrimonială anterioară păgubirii şi reîntregirea patrimoniului acestuia astfel încât elementele sale active să atingă valoarea pe care ar fi avut-o dacă fapta ilicită nu ar fi fost săvârşită atât in privinţa prejudiciului cauzat (damnum emergens), cat si beneficiul nerealizat de victimă (lucrum cessans) conform prevederilor art. 1349 coroborate cu cele cuprinse în art. 1385, art. 1516, din noul Cod civil (art. 1073 Codul civil din 1864) şi art. 1531 din noi Cod civil, (art. 1084 Codul civil din 1864) pentru asigurarea restabilirii situaţiei anterioare a victimei. In aplicarea dispoziţiilor privind răspunderea civila delictuala, înseamnă a repara integral prejudiciul cauzat, respectiv reparaţia trebuie să fie una integrală.

In dovedire, a solicitat proba cu inscrisuri si proba cu doi martori.

La dosar au fost depuse inscrisuri la filele 18-176.

La data de 15.10.2014, P a formulat întâmpinare la cererea de chemare in judecata formulata de către reclamante, prin care a invocat excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 București de a judecata prezenta cauza, solicitând de asemenea suspendarea judecatii pana la solutionarea definitiva a cauzei privind dosarul  nr. ….. al Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti sau, in subsidiar, conexarea acesteia la cauza ce formeaza obiectul dosarului nr. ….., respingerea cererii de chemare in judecata, in principal, ca fiind formulata de persoane lipsite de calitate procesuala activa sau împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva, iar in subsidiar, ca neintemeiata.

In motivare, parata-reclamanta a arătat ca la data de 09.11.2010, între P, B şi A s-a încheiat Acordul de Parteneriat în vederea implementării proiectului „Măsuri integrate de ocupare pentru mediul rural" („Proiectul").

De asemenea, în data de 08.12.2011, A - în calitate de Lider de Parteneriat - a încheiat cu … Programul Operaţional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane" („AMPOSDRU" sau „Autoritatea") Contractul de Finanţare …… având ca obiect acordarea unei finanţări nerambursabile pentru implementarea Proiectului („Contractul de Finanţare").

Obiectivul Proiectului a constat în „îmbunătăţirea calităţii şi adaptabilităţii resurselor umane din zonele rurale, în vederea ocupării formale în activităţi non-agricole", iar principala activitate a ei în cadrul Proiectului a constat în dezvoltarea şi implementarea unui portal de diseminare a informaţiilor privind oportunitatea Proiectului şi asigurarea instrumentelor informatice suport. La aceasta s-au adăugat activităţi de management al Proiectului (participare la şedinţe de coordonare, planificarea activităţilor, etc.), achiziţii, furnizarea unor traininguri privind modul de folosire a portalului şi mentenanţă în beneficiul echipei Liderului de proiect.

Valoarea totală eligibilă a Proiectului a fost estimată la suma de 2.133.618 lei, din care 1.796.958,99 lei reprezintă fonduri europene, 293.987,01 lei reprezintă fonduri acordate din Bugetul National, iar 42.672 lei reprezintă contribuţia partenerilor.

Procedura necesară decontării cheltuielilor angajate de membrii Parteneriatului în legătură cu implementarea Proiectului presupunea ca Partenerii 2 şi 3 să transmita cereri de decontare împreună cu documentele justificative către A, care, la rândul său, transmitea cererea (împreună cu cererea privind propriile cheltuieli) către Autoritate.

Privitor la derularea relatiilor contractuale in cadrul parteneriatului pe parcursul implementarii proiectului, a arătat ca inca  din perioada de inceput a implementarii Proiectului, contrar scopului pentru care-i fusese acordată finanţarea nerambursabilă, A şi-a manifestat intenţia de a deturna scopul Proiectului în sensul transformării acestuia dintr-unul non-profit în unul generator de profit.

In acest sens, A i-a solicitat expres - prin Adresa nr. 00000 - realizarea unui portal care să aibă la bază specificaţii tehnice de natură a permite încasarea unor sume de bani în urma accesării acestuia, prin dezvoltarea unor funcţionalităţi referitoare la emiterea de facturi proforma şi la posibilitatea efectuării de plăţi online.

A arătat că întrucât obţinerea unui profit este interzisă de Instrucţiunile AMPOSDRU, Siveco și-a manifestat expres - prin Adresa 000 - dezacordul cu privire la transformarea Proiectului într-o sursă generatoare de profit.

Faţă de refuzul pârâtei, profitând de calitatea sa de Lider al Parteneriatului si de avantajele pe care Acordul de Parteneriat i le punea la dispoziţie (dintre care noteaza intermedierea relaţiilor dintre ea si Autoritate, inclusiv a transmiterii cererilor de decontare si a viramentului sumelor decontate), A a încercat înlocuirea pârâtei din cadrul Proiectului.

Astfel, în mod nejustificat şi abuziv, A a adoptat un comportament vădit şicanatoriu în relaţia cu pârâta, manifestat prin cereri repetate şi complet nejustificate de refacere a documentelor justificative, financiare şi tehnice; solicitări de a efectua activităţi de natură a genera cheltuieli neeligibile, dintre care noteaza, cu titlu exemplificativ, solicitarea A de a instala o platformă E-Learning, în vederea furnizării de cursuri on line, aşa cum reiese din Adresa A şi Adresa P; prezentarea într-o manieră denaturată a modului de implementare a Proiectului şi a rolului ei în cadrul acestuia în faţa Autorităţii şi, în final, culminând cu rambursarea doar în parte a cheltuielilor avansate în Cererea de rambursare nr. 1, în pofida faptului că aceste cheltuieli fuseseră aprobate de Autoritate şi încasate de A (din suma totală de 23.917,24 lei care îi revenea, A a virat doar suma de 5.230,96 lei, refuzând plata restului de 18.686,28 lei) şi cu neincluderea cheltuielilor avansate de pârâtă în valoare de 16.651,63 lei în Cererea de rambursare nr. 2 înaintată Autorităţii.

Pe fondul neînţelegerilor apărute, a comunicat A intenţia de a se retrage din Parteneriat sub condiţia ca aceasta să-i achite suma stabilită iniţial la valoarea de 35.337,91 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor angajate de P si nerecuperate (suma nerambursată aferentă Cerererii de rambursare nr. 1 la care se adaugă cheltuielile neincluse în Cererea de rambursare nr. 2).

Prezentând parţial şi denaturat situaţia de fapt şi corespondenţa dintre părţi, A, fără a-i achita suma datorată în valoare de 35.337,91 lei, a obţinut, în cele din urmă, acordul Autorităţii de înlocuire a sa pe baza corespondenţei prin care manifesta intenţia de a renunţa la Proiect numai dacă i se vor plăti cheltuielile pe care le-a suportat în legătură cu Proiectul.

Fundaţia a refuzat transmiterea spre decontare a Cererii de rambursare nr. 2 şi plata cheltuielilor avansate de ea în vederea implementării Proiectului, a formulat cererea de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului nr. …. înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti având ca obiect recuperarea cheltuielilor pe care le-a efectuat în legătură cu Proiectul.

Cu privire la suspendarea prezentei cauze până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. …… sau, în subsidiar, conexarea prezentei cauze la dosarul nr. …. , a arata ca astfel cum rezultă din cuprinsul acesteia, cererea de chemare în judecată este fundamentată pe o pretinsă încălcare a obligaţiilor contractuale care-i reveneau în temeiul Acordului de Parteneriat încheiat cu Fundaţia.

Astfel cum a arătat anterior, în secţiunea 1.3, pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 se află deja un dosar (înregistrat cu numărul …..) ce are ca obiect tocmai modul în care cele două părţi contractante - ea şi Fundaţia, si-au îndeplinit obligaţiile asumate prin Acordul de Parteneriat.

In consecinta, a învederat că este evident faptul că în cadrul prezentei cauze, existenţa dreptului reclamantelor la repararea pretinsului prejudiciu cauzat de ea depinde de modul în care ea si-a îndeplinit obligaţiile contractuale asumate prin Acordul de Parteneriat şi că modul de îndeplinire de către ea a acestor obligaţii reprezintă un aspect ce urmează a fi analizat şi soluţionat de către Judecătoria Sectorului 3 în cadrul dosarului nr. ……

A arătat că prin cererea de chemare în judecată, reclamantele susţin că modul în care ea si-ar fi executat obligaţiile asumate prin Acordul de Parteneriat intervenit între ea şi Fundaţie ar fi generat un volum de muncă suplimentar pe care reclamantele l-ar fi prestat şi a cărui contravaloare nu ar fi încasat-o de la Fundaţie.

Astfel, deşi reclamantele şi-au întemeiat acţiunea pe răspunderea civilă delictuală, acestea invocă o pretinsă faptă ilicită a ei constând în executarea necorespunzătoare a unei/unor obligaţii contractuale care ne-ar reveni în temeiul contractului încheiat cu A (aşadar nu cu reclamantele, care nu sunt parte în acest contract) și un prejudiciu pe care acestea l-ar fi suportat în relaţiile de muncă pe care le desfăşoară cu A (un contract în care ea nu este parte).

Faţă de pretenţiile deduse judecăţii, cât şi în raport de argumentele reclamantelor în sprijinul acestor pretenţii, consideră că cererea de chemare în judecată se impune a fi respinsă. După cum o sugerează chiar reclamantele, în legătură cu derularea şi implementarea Proiectului au luat naştere două raporturi contractuale distincte, respectiv un prim raport născut între ea si A, în temeiul Acordului de parteneriat. In cadrul acestui prim raport, modul în care ea a executat contractul ar putea să producă, teoretic, un prejudiciu Fundaţiei, aceasta fiind, în aceste condiţii, singura care ar justifica legitimare procesuală activă în a solicita repararea unui prejudiciu legat de fapta lor contractuală.

Un al doilea raport născut între A si reclamante, în temeiul contractelor de muncă pe care fiecare dintre acestea le-a încheiat cu A. In cadrul acestui al doilea raport, orice pretins prejudiciu născut direct în patrimoniul reclamantelor în relaţia acestora de muncă desfăşurată cu A (chiar dacă acesta a privit Proiectul în care ea a fost parte) dă dreptul reclamantelor - în temeiul contractelor de muncă încheiate cu A - să se îndrepte doar împotriva acesteia din urmă.

In consecinţă, tot la nivel ipotetic, fapta contractuală (deşi reclamantele o numesc delictuală, instanţa urmează a observa că se invocă modalitatea în care a executat contractul) a sa nu putea naşte un prejudiciu direct în patrimoniul reclamantelor, motiv pentru care se impune ca instanţa să constate lipsa calităţii procesuale active a acestora în formularea prezentei cereri.

In acelaşi timp, orice prejudiciu pe care l-ar suferi reclamantele în relaţia lor contractuală cu A legitimează reclamantele să se îndrepte împotriva A, motiv pentru care pârâta nu deţine calitate procesuală pasivă în cererea reclamantelor.

In plus, trecând peste aspectele care ţin de neîndeplinirea niciuneia dintre condiţiile răspunderii civile delictuale, instanţa de judecată urmează a observa că, în realitate, faptele descrise de reclamante sunt unele care privesc răspunderea contractuală iar nu un delict civil, acesta din urmă fiind definit drept acea conduită adoptată de un subiect de drept caracterizată prin încălcarea normelor de drept obiectiv, iar nu a unor prevederi contractuale.

S-a arăta ca, într-o atare situaţie, cererea - faţă de temeiul de drept invocat - este neîntemeiată independent de existenţa vreunui prejudiciu suportat de reclamante.

Pretinsele prejudicii fiind născute direct în patrimoniul reclamantelor - iar nu al A - în executarea contractelor de muncă pe care fiecare din reclamante le-a încheiat cu A - iar nu în executarea Acordului de Parteneriat - singurul raport obligaţional la care reclamantele sunt parte si în cadrul căruia pot obţine repararea acestor prejudicii este raportul de muncă născut între aceste reclamante si A.

Urmeaza ca instanta sa observe că scopul urmărit de reclamante prin formularea cererii de chemare în judecată nu este altul decât plata contravalorii pretinselor ore suplimentare lucrate de acestea în executarea contractelor de muncă încheiate cu A si neplătite de aceasta din urmă.

Or, modalitatea de reparare a prejudiciilor cauzate persoanelor salariate prin prestarea de muncă suplimentară este prevăzută expres în legislaţia muncii, iar remunerarea muncii suplimentare se face de către angajator, în speţă de către A. In contextul de mai sus, pentru recuperarea pretinsului prejudiciu suferit prin prestarea orelor suplimentare, cele trei reclamante ar fi trebuit să se îndrepte împotriva A, acestea neavând deschisă calea formulării unei acţiuni directe împotriva pârâtei (fie ea şi una întemeiată pe răspunderea delictuală).

Cu privire la inexistenţa faptei ilicite, s-a arătat ca singura circumstanţiere pe care o aduc reclamantele în legătură cu pretinsul comportament neprofesionist al ei este aceea că ar fi furnizat răspunsuri incorecte, incomplete ori tardive faţă de solicitările A, motiv pentru care ar fi fost necesară alocarea unui timp suplimentar din partea angajaţilor acesteia. Această circumstanţiere - în fapt, o simplă afirmaţie - nu este nici însoţită de referiri concrete la situaţia de fapt, nici întemeiată pe argumente coerente, ci se fundamentează pe o serie de corespondenţe şi adrese preconstituite de către A. Or, fiind emise unilateral de reclamante, corespondenţele menţionate nu pot constitui mijloace de probă în favoarea acestora.

 Dimpotrivă, întreaga corespondenţă purtată de părţi în perioada implementării Proiectului denotă adoptarea de către A a unui comportament vădit şicanatoriu şi abuziv faţă de ea, manifestat în special prin cereri repetate şi complet nejustificate de refacere a documentelor justificative, financiare şi tehnice.

Oricum, în ciuda faptului că solicitările A au fost, încă de la început, complet nefondate şi neargumentate, s-a conformat acestora în mod rezonabil şi în limitele impuse de prevederile Contractului de finanţare şi de Instrucţiunile AMPOSDRU, aşa cum rezultă din întreaga corespondenţă purtată de părţi în perioada implementării Proiectului.

In ceea ce priveste sustinerile privitoare la depunerea cu întârziere a documentelor justificative de către pârâtă, din aceeaşi corespondenţă pe care reclamantele încearcă a-şi întemeia pretenţiile rezultă că eventualele întârzieri în depunerea documentelor menţionate au fost cauzate de atitudinea culpabilă a A care, cu rea-credinţă, a blocat în mod repetat activitatea sa în cadrul Proiectului.

De asemenea, a mai arătat ca A a blocat complet activitatea de actualizare a conţinutului portalului de diseminare a informaţiilor pe care aceasta urma a-l dezvolta şi implementa, ca urmare a refuzului nejustificat al acesteia de a finaliza analiza cerinţelor şi definirea specificaţiilor funcţionale necesare procesului de actualizare (Adresele …. nr. …/20.07.2012 şi nr. …/09.08.2012).

A menționat ca A a ignorat solicitările repetate ale sale de a asigura prezenţa expertului contabil la propriul sediu în vederea verificării, ştampilării şi semnării documentelor justificative predate prin intermediul Procesului verbal de predare-primire. Aşa fiind, expertul contabil nu s-a prezentat nici la data predării documentelor către A, nici la o dată ulterioară acesteia, fapt ce a condus la imposibilitatea finalizării dosarului de rambursare.

Mai mult, în contextul în care încă solicita prezenţa expertului şi, astfel, finalizarea dosarului, fără a se consulta sau măcar informa asupra deciziei sale, A a transmis Cererea de rambursare nr. 2 către Autoritate fără a include cheltuielile sale. A învederat că acest comportament abuziv adoptat de A în relaţia cu ea a fost generat în realitate - nu de pretinsul neprofesionalism al său - ci de intenţia Fundaţiei de a o înlocui din cadrul parteneriatului urmare a refuzului ferm al său de a participa, alături de aceasta, la deturnarea scopului Proiectului în sensul obţinerii de profit în urma accesării si utilizării de către beneficiari a portalului.

A arătat că s-a conformat întru totul obligaţiilor prevăzute în Acordul de Parteneriat, toate activităţile prestate şi documentele întocmite şi predate A fiind conforme cu prevederile Contractului de Finanţare şi cu Instrucţiunile AMPOSDRU.

Cu privire la inexistenţa prejudiciului, a arătat că în ceea ce priveşte prejudiciul, s-a arătat în mod constant - atât în practica instanţelor de judecată cât şi în doctrina de specialitate 2 - că, pentru a fi susceptibil de reparare, acesta trebuie să prezinte atât certitudinea existenţei, cât şi posibilitatea de evaluare. Aşadar, prejudiciul trebuie să fie, de asemenea, determinat sau cel puţin determinabil.

In cazul dedus judecăţii, prejudiciul a cărui reparare o solicită reclamantele nu numai că nu este determinat ori determinabil, ci este pur şi simplu inexistent, în condiţiile în care corespondenta, întâlnirile si discuţiile cu partenerii pe tema implementării Proiectului, chiar si atunci când au scopul soluţionării unor neînţelegeri sau al obţinerii de documente ori informaţii suplimentare, nu pot fi calificate drept „muncă suplimentară". Toate activităţile enumerate mai sus reprezintă activităţi inerente derulării unui Proiect de natura şi complexitatea celui analizat în prezenta cauză, eventualele discuţii şi neînţelegeri între parteneri pe tema cheltuielilor angajate ori a documentelor justificative fiind, la rândul lor, previzibile.

A arătat că este evident încă de la data întocmirii Cererii de Finanţare şi a estimării bugetului Proiectului că rolul A în cadrul Parteneriatului - cu atât mai mult cu cât şi-a asumat calitatea şi responsabilităţile de Lider - nu va fi unul nominal, concretizat într-o coordonare pur formală a partenerilor şi a Proiectului. In acest context, o eventuală estimare eronată de către A, la data Cererii de Finanţare, a cheltuielilor aferente activităţilor ce urmau a fi întreprinse în vederea implementării cu succes a Proiectului nu îndreptăţesc A - cu atât mai puţin persoanele salariate în cadrul acesteia - să califice activităţile a căror contravaloare depăşeşte valoarea estimată drept „muncă suplimentară".

Cu atât mai puţin este posibilă calificarea contravalorii acestor activităţi drept prejudiciu şi, în plus, un prejudiciu la a cărui reparare să fie obligată pârâta întrucât contravaloarea muncii prestate în vederea comunicării cu partenerii de Proiect şi a soluţionării eventualelor neînţelegeri reprezintă, potrivit Contractului de Finanţare, o cheltuială eligibilă pe care Autoritatea este obligată a o rambursa părţii care a efectuat-o.

 A reamintit că, potrivit art. 7 - „Rambursarea cheltuielilor efectuate în cadrul Proiectului şi rambursarea finală” din Contractul de Finanţare, Fundaţia avea nu numai dreptul, ci chiar obligaţia de a depune cereri de rambursare a tuturor cheltuielilor efectuate în legătură cu implementarea Proiectului. Fiind incontestabil că toate cheltuielile aferente redactării de adrese şi corespondenţe către parteneri, cât şi întâlnirilor şi discuţiilor cu aceştia pe tema derulării Proiectului se încadrează în această categorie de cheltuieli, A avea obligaţia de a le include în propriile cereri de rambursare transmise Autorităţii.

Chiar şi în situaţia în care cheltuielile aferente pretinsei munci suplimentare ar fi determinat depăşirea bugetului Proiectului, nici A, nici reclamantele nu ar fi fost puse în situaţia de a nu putea recupera cheltuielile menţionate. Intr-adevăr, potrivit art. 9.A alin. (13) din Contractul de Finanţare, „Secţiunea « Date financiare » subsecţiunea referitoare la justificarea şi detalierea bugetului din cuprinsul Anexei 1 - «Cererea de finanţare » la contractul de finanţare, cuprinde estimări orientative cu privire la fundamentarea bugetului propus pentru proiectul finanţat. În cazul în care, pe durata implementării proiectului, apar modificări ale valorilor estimate iniţial, nu este necesară iniţierea unei notificări sau a unui act adiţional către AMPOSDRU.

A învederat faptul ca reclamantele nu susţin, nicăieri în cuprinsul cererii de chemare în judecată, că valoarea aşa-zisei munci suplimentare nu ar fi fost recuperată de la Autoritate. Atât existenţa, cât si valoarea „muncii suplimentare" sunt stabilite doar pe baza unor rapoarte de activitate care, fiind întocmite unilateral de către reclamante si neavând dată certă, urmează a fi calificate drept probe preconstituite pentru acest litigiu si înlăturate de instanţa de judecată.

In plus faţă de aspectele detaliate mai sus (care dovedesc inexistenţa prejudiciului), învederăm că, în orice caz, însăşi valoarea pretinsului prejudiciu a fost determinată prin raportare la o modalitate de calcul greşită.

Instanța poate observa ca, reclamantele au determinat valoarea prejudiciului prin înmulţirea numărului de ore suplimentare (ore pe care pretind că nu le-ar fi lucrat dacă P şi-ar fi îndeplinit la timp obligaţiile contractuale) cu un anumit tarif orar: 206 lei/oră – R1; 103 lei/oră – R2; 92 lei/oră – R3.

A mentionat ca A, însă, aplica în relaţia cu reclamantele alte tarife orare, mai mici, prevăzute în contractele de muncă încheiate de A cu fiecare dintre acestea: 161,25 lei/oră –R1; 80,6 lei/oră – R2; 72,01 lei/oră – R3. Aşa fiind, sumele solicitate de reclamante pentru pretinsele ore suplimentare ar putea reprezenta, cel mult, eventualul prejudiciu suferit de A, nicidecum prejudiciul suferit de reclamante în calitate de salariate în cadrul A.

Inexistenţa unui raport de cauzalitate între pretinsa faptă ilicită a sa şi pretinsul prejudiciu suferit de reclamante rezultă și din faptul că o eventuală executare necorespunzătoare de către pârâtă a prevederilor Acordului de Parteneriat nu ar putea reprezenta cauza pretinsului prejudiciu pecuniar produs direct în patrimoniul reclamantelor.

Intr-adevăr, presupunând că ar exista atât fapta ilicită, cât şi prejudiciul, ar fi totuşi imposibil de stabilit o legătură între eventualele încălcări de către ea a prevederilor Acordului de Parteneriat, pe de o parte, şi contravaloarea muncii depuse de reclamante în vederea comunicării cu pârâta pe tema derulării şi implementării Proiectului, pe de altă parte.

In drept, au fost invocate dispozițiile Acordului de Parteneriat, ale Contractului de Finanţare, precum şi toate dispoziţiile legale sau contractuale invocate în cuprinsul prezentei întâmpinări.

In dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantelor, expertiză contabilă şi tehnică, proba testimonială, precum şi orice alte mijloace de probă a căror necesitate va rezulta din dezbateri.

La dosar au fost depuse inscrisuri.

La data de 12.11.2014 A  a formulat cerere de intervenție in interes propriu, solicitând instanței obligarea P la restituirea sumei de 23917,24 RON reprezentând contravaloarea serviciilor contractate si neefectuate pana la capăt sau efectuate necorespunzător si fără utilitate pentru derularea proietului,’’Masuri integrate de ocupare pentru mediul rural" suma ce a fost iniţial aprobata la plata prin cererea de rambursare nr. 1.

In motivare, a arata ca datorita modalităţii de lucru a P care a întârziat nejustificat aducerea la indeplinire a obligatiilor asumate prin contractual de finatate, ea in calitate de lider a proiectului a solicitat OIR pentru programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" Regiunea Centru încheierea unui act adiţional la Contractul …. aferent proiectului cu titul Măsuri integrate de ocupare pentru mediul rural care vizează modificarea anexei 0 -Acordul de parteneriat pentru înlocuirea Partenerului 2-P cu Z şi, pe cale de consecinţă modificarea anexei 1 - Cererea de finanţare, a anexei 2 - Bugetul proiectului, precum şi a anexei 4 - CV-urile echipei de management si a echipei de implementare. Modificările contractuale au fost aprobate astfel incat partenerul P a fost instiintat de excluderea sa din proiect cu consecinţa modificării obligaţiilor contractuale si a obligaţiilor de plata in sensul realizării unei plaţi parţiale din cererea de rambursare nr. 2, plata proporţional cu activitatea desfăşurata in cadrul proiectului.

La data de 13.01.2015,  parata P, a formulat intampinare impotriva cererii de interventie voluntata principala formulata de A, solicitand in principal, admiterea exceptiei inadmisibilitatii cererii de interventie; in subsidiar, respingerea cererii de interventie ca neintemeiata.

In ceea ce priveste inadmisibilitatea cererii de interventie, a arata ca cererea de intervenţie formulată de A nu întruneşte condiţiile impuse de dispoziţiile art. 61 alin. (1) - (2) Cod proc. civ. întrucât intre dreptul dedus judecăţii şi dreptul invocat prin cererea de intervenţie nu există o strânsă legătură care să justifice judecarea lor împreună, precum și faptul că Fundaţia nu justifică un interes în exercitarea dreptului de a interveni în prezentul proces.

Cu privire la netemeinicia cererii de intervenţie, a arata că în măsura în care instanţa va trece peste excepţia inadmisibilităţii şi va admite în principiu cererea de intervenţie, urmează să suspende judecata acesteia până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. xxxx, în conformitate cu soluţia pe care o va lua cu privire la cererea de suspendare a acţiunii principale.

In ceea ce priveşte fondul pretenţiilor deduse judecăţii prin cererea de intervenţie, apreciează că acestea sunt,  neîntemeiate. A arătat că obiectul solicitărilor A  îl reprezintă contravaloarea cheltuielilor avansate de pârâtă în cadrul Proiectului, solicitate la rambursare pe calea Cererii de rambursare nr. 1, confirmate de către auditorul Proiectului, avizate de Autoritate şi încasate de către ea. Potrivit cererii de intervenţie, aceste cheltuieli i-ar fi fost rambursate fără ca ea să fi contribuit, în vreun fel, la realizarea Proiectului. Altfel spus, în opinia intervenientei, ea nu ar fi prestat vreun serviciu sau produs vreun livrabil în schimbul sumelor primite.

A mentionat că A nu avea - şi, desigur, nu are nici în prezent - vreun rol în verificarea, în calificarea drept eligibile sau neeligibile a cheltuielilor avansate de pârâtă ori de apreciere cu privire la temeinicia ori netemeinicia cererilor ei de rambursare a cheltuielilor, ci, în calitate de Lider de Parteneriat, A acţiona drept simplu intermediar între ea şi Autoritate. Mai concret, rolul A de intermediar se concretiza, de regulă, prin reprezentarea membrilor Parteneriatului în relaţia cu Autoritatea şi prin includerea cheltuielilor angajate de aceştia în Cererile de rambursare pe care tot A le transmitea Autorităţii. În ipoteza avizării cheltuielilor solicitate de către Autoritate, A era cea care încasa sumele avizate de la Autoritate şi fie le reţinea - pe cele ce i se cuveneau - fie le vira, mai departe, celui de al doilea membru al Parteneriatului.

Astfel cum rezultă din dispoziţiile clare ale art. 9 din Acordul de parteneriat, singura în măsură a aprecia asupra caracterului eligibil ori neeligibil al cheltuielilor incluse de pârâtă în cuprinsul Cererilor de rambursare si, pe cale de consecinţă, asupra dreptului său de a le fi rambursate aceste cheltuieli era Autoritatea. Or, în ceea ce priveşte cheltuielile incluse în Cererea de rambursare nr. 1, pe care le pretinde în prezent A, Autoritatea le-a analizat, avizat si virat A pentru ca aceasta să le ramburseze, la rândul său, ei.

In drept, au fost invocate dispoziţiile Acordului de parteneriat, precum şi toate dispoziţiile contractuale şi legale invocate în cuprinsul prezentei întâmpinări.

In dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul intervenientei, expertiză contabilă şi tehnică, proba testimonială, precum şi orice alte mijloace de probă a căror necesitate va reieşi din dezbateri.

Prin încheierea de ședință din data de 13.01.2015 a fost respinsă ca neîntemeiată excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 București, a fost admisă în principiu cererea de intervenție voluntară principală formulată de intervenienta A, au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei calității procesuale pasive, fiind de asemenea respinsă cererea de suspendare a judecății întregii cauze până la soluționarea dosarului nr. xxxxx.

D e asemenea a fost disjunsă cererea de intervenție voluntară principală formulată de intervenienta A și suspendată judecata acesteia până la soluționarea definitivă a dosarului nr. xxxxx.

În ceea ce privește probatoriul, reclamantele au arătat că solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, renunțând la administrarea probei testimoniale, iar pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriul reclamantelor, interogatoriul fiind administrat la termenul de judecată din data de 24.02.2015.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanța constata următoarele:

În fapt, la data de 09.11.2010, între A, P și B s-a încheiat acordul de parteneriat în vederea implementării proiectului ”Măsuri integrate de ocupare pentru mediul rural”. Comuna B în baza acordului de parteneriat, înregistrat la beneficiar sub nr. …/06.06.2012, aprobat de către finantațor prin actul adițional nr. 1, în data de 17.07.2012, a fost înlocuit cu C.

În data de 08.12.2011, A în calitate de Lider de proiect a încheiat cu …Programul Operațional Sectorial ”Dezvoltarea resurselor umane” AMPOSDR contractul de finanțare …. având ca obiect acordarea unei8 finanțări nerambursabile pentru implementarea proiectului cu titlul Măsuri integrate de ocupare pentru mediul rural. Obiectivul proiectului l-a reprezentat îmbunătățirea calității și adaptabilității resurelor umane din zonele rurale în vederea ocupării formale în activități non-agricole, iar valoarea totală eligibilă a proiectului a fost estimată la suma de 2.133.618 lei din care 1.796.958,99 lei reprezentau fonduri europene, 293.987,01 lei reprezentau fonduri acordate din Bugetul Național, iar suma de 42.672 lei reprezenta contribuția membrilor parteneriatului.

Parteneriatul inițial constituit la depunerea cererii de finanțare a fost alcătuit din A în calitate de Lider de parteneriat, B în calitate de partener 1 și P în calitate de partener 2, fiind încheiat pe o perioadă de 18 luni. Odată cu aprobarea Actului adițional nr. … la contractul ….. la data de 17.07.2012, componența parteneriatului  s-a schimbat, partenerul 1 fiind înlocuit cu C, iar durata implementării proiectului a fost modificată la 19 luni.

S-a solicitat ulterior înlocuirea partenerului nr. 2 P de către A, care a și fost înlouit în mod efectiv.

În ceea ce privește calitatea reclamantelor, acestea se aflau în relații contractuale cu A astfel:

-R1 în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 1/10.01.2012 a îndeplinit funcția de manager de proiect;

-R2 în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 2/10.01.2012 a îndeplinit funcția de asistent manager;

-R3 în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 3/10.01.2012 a îndeplinit funcția de responsabil de funcțiune,

iar activitățile din fișa postului au vizat implementarea activităților proiectului care au fost descrise în cererea de finanțare pentru atingerea obiectivelor asumate.

Conform contractelor individuale de muncă depuse la dosar, R1 a fost angajată pentru o perioadă determinată de 18 luni de la data de 11.01.2012 până la data de 10.07.2013 (F.273 vol.I) cu o fracțiune de normă de 3 ore pe zi, respectiv 60 de ore pe lună, cu un salariu brut de 9675 lei pe lună; R2 a fost angajată pentru o perioadă determinată de 18 luni de la data de 11.01.2012 până la dtaa de 10.07.2013 (F.275 vol.I) cu o fracțiune de normă de 4 ore pe zi, respectiv 80 de ore pe lună, cu un salariu brut de 6450 lei pe lună, iar doamna R3 a fost angajată pentru o perioadă determinată de 18 luni de la data de 11.01.2012 până la dtaa de 10.07.2013 (F.277 vol.I) cu o fracțiune de normă de 3 ore pe zi, respectiv 60 de ore pe lună, cu un salariu brut de 4321 lei pe lună.

În esență, reclamantele susțin că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, fapta ilicită constând în atitudinea culpabilă a P în îndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul de parteneriat, iar prejudiciul suferit de cele trei reclamante constă în contravaloarea muncii suplimentare prestate pentru a suplini neajunsurile create de comportamentul pârâtei.

În drept, instanța reține că în temeiul art. 1349 C.civ. orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor personae, iar cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

Astfel, răspunderea civilă delictuală reprezintă acel raport de obligaţii în temeiul căruia o persoană este îndatorată să repare prejudiciul cauzat altuia prin fapta sa ori, în cazurile prevăzute de lege, prejudiciul pentru care este răspunzătoare.

Codul civil reglementează atât răspunderea civilă delictuală, cât și răspunderea civilă contractuală, ambele forme având acelaşi scop: restabilirea echilibrului social distrus prin comiterea unei fapte prejudiciabile şi repunerea victimei în situaţia anterioară comiterii acestuia. Astfel, în noua reglementare se menţine distincţia clară între răspunderea delictuală şi cea contractuală, fiecare având trăsături specifice în raport de izvorul obligaţiilor: faptul ilicit delictual, respectiv faptul ilicit constând în încălcarea obligaţiilor contractuale.

Ambele răspunderi civile au aceleaşi elemente constitutive: prejudiciul, fapta ilicită păgubitoare, culpa făptuitorului şi legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu. În ceea ce priveşte raportul dintre acestea, răspunderea delictuală reprezintă dreptul comun în materie, fiind aplicabilă ori de câte ori prejudiciul cauzat nu este în legătură cu un raport de natură contractuală.

Răspunderea civilă delictuală pentru faptă proprie reprezintă obligaţia celui care a cauzat altuia un prejudiciu, printr-o faptă ilicită extracontractuală, care îi este imputabilă, de a repara paguba astfel pricinuită.

În ceea ce privește condițiile răspunderii civile delictuale, conform art. 1357 C.civ. cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare, iar autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă. Anterioară este necesară îndeplinirea cumulativă a patru condiţii: existenţa unui prejudiciu, comiterea unei fapte ilicite, stabilirea legăturii de cauzalitate dintre aceasta şi consecinţele dăunătoare produse şi vinovăţia făptuitorului. Astfel, de esenţa răspunderii civile delictuale este cauzarea unui prejudiciu prin încălcarea drepturilor subiective sau a intereselor legitime ale unei persoane, condiţii obiective în absenţa cărora nu se poate stabili obligaţia de reparare în sarcina persoanei responsabile. Vinovăţia, definită ca fiind latura subiectivă a răspunderii delictuale, are rolul de a delimita conduita care poate fi imputabilă făptuitorului, în vederea sancţionării sale, prin angajarea obligaţiei de despăgubire a victimei.

Element obiectiv al răspunderii delictuale, fapta ilicită reprezintă acea acţiune sau inacţiune prin care s-a adus atingere drepturilor subiective ale altor persoane sau intereselor lor legitime, de natură a le cauza un prejudiciu. Fapta ilicită poate fi o acţiune constând în a face ceea ce nu ar trebui făcut potrivit normelor morale şi juridice sau o inacţiune manifestată prin a nu face ceva, cu toate că trebuia şi putea fi făcut.

Prejudiciul, dauna sau paguba reprezintă acele „efecte negative patrimoniale şi morale pe care le încearcă o persoană ca urmare fie a conduitei ilicite a altei persoane, fie a unei fapte omeneşti, a unui animal, a unui lucru sau a unui eveniment care înlătură răspunderea delictuală a agentului. Pentru ca victima să poată obţine despăgubirea din partea persoanei responsabile, prejudiciul trebuie să fie cert, atât din punct de vedere al existenţei sale, actuale sau viitoare, cât şi al posibilităţilor concrete de evaluare, şi să nu fie încă reparat. În ceea ce priveşte prima condiţie, se consideră a fi îndeplinită când existenţa prejudiciului este sigură, neîndoielnică.

În cauză însă, nu sunt ndeplinite cele două condiții anterior enunțate, respectiv existența unei fapte ilicite specifice răspunderii civile delictuale, și nici existența unui prejudiciu cert, neîndoielnic.

Întrucât reclamantele invocă existența aceleiași fapte ilicite pentru fiecare dintre acestea, precum și existența unui prejudiciu de aceeași natură în persoana fiecăreia, cuantumul fiind diferit doar, instanța va analiza global neîndeplinirea celor două condiții față de toate cele trei reclamante.

Cu privire la fapta ilicită, se invocă existența acesteia decurgând din executarea necorespunzătoare ori neexecutarea unor obligații contractuale asumate de către P prin contractul de parteneriat, neexecutare sau executare necorespunzătoare în raport de celelalte părți contractuale, iar nu în concret față de reclamante cu care pârâta nu avea un raport juridc obligațional direct.

Astfel cum s-a arătat anterior, încălcarea unor obligații de natură contractuală nu poate reprezenta fundamentul răspunderii civile delictuale, ci fundamentul răspunderii civile contractuale. Comportamentul inadecvat al pârâtei invocat de către reclamante se referă la conduita acesteia în executarea contractului de parteneriat, ce ar fi determinat și prejudicii certe în persoana reclamantelor.

Instanța reține că în cauză nu s-a dovedit existența unei fapte ilicite de natură extracontractuală, care să nu aibă nicio legătură cu obligațiile asumate de către pârâtă prin contractul de parteneriat, ci din contră neîndeplinirea ori îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor ce îi reveneau prin contract. Mai mult decât atât, pe rolul instanței se află alte două dosare întemeiate pe răspunderea civilă contractuală ce urmează a fi analizată în acel cadrul procesual.

De asemenea, în ceea ce privește prejudiciul, acesta nu este cert. Calculul efectuat de către reclamante în privința orelor suplimentare lucrate de acestea este unul complet unilateral, fără un suport probator obiectiv. Grila orelor suplimentare inserată în acțiune nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză și reprezintă simple susțineri nedovedite în condițiile codului de procedură civilă.

De altfel, admițând că au existat ore suplimentare lucrate, contravaloarea acestora poate fi obținută de la angajator în temeiul contractului individual de muncă, instanța reținând că în fiecare dintre contractele individuale de muncă ale celor trei reclamante, la pct. 4 litera a¹ este inserată obligația angajatorului să acorde salariatului toate drepturile ce decurg din contractele individuale de muncă, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din lege.

Totodată, o eventuală muncă suplimentară a fost prestată de către reclamante din conștință proprie, având totodată un interes direct în atingerea atingerea obiectivelor proietului, nefiind obligate prin dispoziții contractuale să lucreze ore suplimentare. De asemenea, acestea ar fi putut încă de la început să negocieze o fracțiune de normă mai mare de 3 ore, respectiv 4 ore pe zi, pentru a acoperi astfel de situații ori să fi negociat o clauză concretă pentru a acoperi eventualele ore suplimentare lucrate.

Nu în cele din urmă, faptul că angajatorul reclamantelor are buget fix pentru cheltuielile cu personalul nu poate determina concluza că valoarea unor ore suplimentare lucrate trebuie suportată de către pârâtă.

Față de toate aceste considerente, reținând că în cauză în condițiile art. 249 C.pr.civ. nu a fost dovedită săvârșirea de către pârâtă a unei fapte ilicite ca fundament al răspunderii civile delictuale, și nici existența unui prejudiciu cert ca urmare a acesteia, va respinge acțiunea reclamantelor ca nentemeiată.

În temeiul principiului disponibilității procesului civil, va lua act ca pârâta şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge acţiunea civilă privind pe R1, R2, R3 în contradictoriu cu P, ca neîntemeiată.

Ia act ca pârâta şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 10.03.2015.

Domenii speta

Spete similare