Anulare act administrativ

Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2016:067.001837

Cod operator 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Sentinţa Nr. 1837

Şedinţa publică de la 29 Noiembrie 2016

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE ........

Grefier ...........

Pe rol pronunţarea asupra acţiunii formulată de reclamantul ..... în contradictoriu cu pârâtele ....... şi ....... şi cu intervenientul SC ......... SRL, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică  au lipsit părţile.

Procedura este  legal îndeplinită.

Mersul dezbaterilor şi cuvântul părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 18.11.2016, ce face parte integrantă din prezenta sentinţă, când având nevoie de timp pentru a delibera, tribunalul a amânat pronunţarea pentru data de 29.11.2016.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal la data de 15 martie 2016 sub dosar nr. ........./95/2016, reclamantul ............ a chemat în judecată pârâtele ......... şi .........., solicitând instanţei de judecată ca pe baza probelor ce vor fi administrate să pronunţe o hotărâre judecătorească prin care să se dispună anularea deciziei nr. .......... /11.09.2015 emisă de D.G.R.F.P. ......... (prin care s-a soluţionat contestaţia formulată de către acesta faţă de decizia de angajare a răspunderii solidare nr. GJ ......./15.07.2015 emisă de ...... Gorj), precum şi anularea deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. GJ ........./15.07.2015 emisă de ........... Gorj.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Decizia nr. ....... din 11.09.2015 emisă de ......... s-a soluţionat contestaţia formulată împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. GJ........ din 15.07.2015 emisă de ....... Gorj - Serviciul Colectare şi Executare Silită Persoane Juridice.

În cuprinsul deciziei emise, ........... a susţinut că având în vedere faptul că perioada exercitării mandatului de administrator, reclamantul ar fi acţionat cu rea-credință, în scopul eludării obligaţiilor către bugetul general consolidat al statului, fiind aplicabile prevederile art. 27 alin. 2 lit. d) din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală republicată.

Astfel a arătat că nu sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 27 alin. 2 lit. d) din OG nr.92/2003 rep. în sensul că nu s-a făcut dovada relei credinţe a administratorului. Astfel, a enumerat următoarele argumente:

- societatea, așa cum a prezentat şi în motivarea contestaţiei nu a obţinut în nici un venit pe întreaga perioadă, respectiv 16.05.2008 şi până în prezent;

- obligaţiile fiscale nu provin din venituri realizate ci din impozitul, minim forfetar aferent perioadei 01.05.2009-01.10.2010;

- singurele venituri ale societăţii au fost realizate în cuantum de numai 150 lei în perioada 23.04.2008-16.05.2008;

- reaua - credinţă a administratorului, conform prevederilor invocate este atunci când administratorul nu achita obligaţiile bugetare din averea societății, dar în condiţiile de faţă se observă clar că societatea nu a realizat venituri şi din 16.05.2008 nu a mai desfăşurat activitate, aşa cum prevede  art. 20, alin. 1 din OG nr. 92/20 03

- administratorul şi-a îndeplinit obligaţia de a transmite la .......... Gorj declaraţiile fiscale de impunere conform reglementarilor fiscale pentru fiecare perioadă fiscală, inclusiv raportarea impozitului forfetar, chiar dacă societatea nu a avut activitate, dar acest impozit era obligatoriu de constituit şi de raportat.

Astfel, a subliniat faptul că nici o prevedere legală invocată de pârâtă în decizia de respingere nu stabileşte că administratorul se face vinovat de rea credinţă în condiţiile în care societatea nu a realizat venituri (nu se mai pune problema în aceste condiţii nici măcar de un profit) ca să plătească cu prioritate impozitul forfetar, iar plata obligațiilor fiscale ale societăţii se fac din averea administratorului în condiţiile în care societatea nu a avut activitatea şi nu a avut cum să aibă nici un fel de venit.

De asemenea, a solicitat să se observe că în cazul de faţă se aplică şi art. 16 alin.6 Cod de procedură fiscală care precizează:

Art. 13. - Interpretarea legii

„ (1) Interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voinţa legiuitorului aşa cum este exprimată în lege.

(2) în cazul în care voinţa legiuitorului nu reiese clar din textul legii, la stabilirea voinţei legiuitorului se ţine seama de scopul emiterii actului normativ astfel cum acesta reiese din documentele publice ce însoţesc actul normativ în procesul de elaborare, dezbatere şi aprobare.

(3) Prevederile legislaţiei fiscale se interpretează unele prin altele, dând fiecăreia înţelesul ce rezultă din ansamblul legii.

(4) Prevederile legislaţiei fiscale susceptibile de mai multe înţelesuri se interpretează în sensul în care corespund cel mai bine obiectului şi scopului legii.

(5) Prevederile legislaţiei fiscale se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul.

(6) Dacă după aplicarea regulilor de interpretare prevăzute la alin. (1)-(5), prevederile legislaţiei fiscale rămân neclare, acestea se interpretează în favoarea contribuabilului/ plătitorului”.

Ori, în condiţiile în care debitorul (societatea ) nu a avut avere ( așa cum rezultă din istoric), obligaţiile fiscale sunt rezultatul unei decizii politice transpusă în acte normative şi nu ca efect a unei activităţi desfăşurate de societate (așa cum rezultă din istoric conform jurnalelor de cumpărare şi vânzare, a fişei analitice cont „ impozit pe profit” simbol 441 aferente întregii perioade de la înfiinţare până în prezent), obligaţia administratorului de a achita obligaţiile din averea debitorului, precum lipsa cu desăvârșire a averii a arătat că este dovada că nu se face vinovat rea-credință.

În probațiune, a solicitat  obligarea pârâtelor de a prezenta instanţei întreg dosarul ce a  stat la baza emiterii deciziilor de angajare a răspunderii materiale, dosar ce are toate documentele înaintate de societate organelor fiscale.

În  dovedire, a depus în fotocopie, următoarele înscrisuri: Deciziei nr. ........din 11.09.2015 privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. GJ....... din 15.07.2015 emisă de .......... Gorj - Serviciul Colectare şi Executare Silită Persoane Juridice în dosarul de executarea nr............, Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. GJ........din 15.07.2015 emisă pe ........ Gorj - Serviciul Colectare şi Executare Silită Persoane Juridice în dosarul de Executarea nr. ......, precum şi contestaţia promovată în procedura prealabilă împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. GJ....... din 15.07.2015.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 205-218 Cod procedură fiscală.

La data de 12.04.2016 pârâta  .......Gorj în nume propriu şi în numele şi pentru .......... a depus la dosar întâmpinare (filele 34-37), prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată având în vedere că prin Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. GJ ..........din 15.07.2015, în  temeiul art. 27, alin. (2), lit. d) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat, s-a dispus angajarea răspunderii solidare a reclamantului în calitate de administrator al SC ....SRL, CIF ......., cu sediul municipiul .........., judeţul Gorj limita sumei de 5.634 lei, reprezentând obligaţii la bugetul general consolidat, având debit în sumă de 3.117 lei, şi accesorii calculate în sumă de 2.517 lei.

A susţinut că obligaţiile de plată la bugetul general consolidat al statului datorate de SC ......SRL, provin din perioada 25.07.2009 - 12.03.2014 şi constau declaraţiile privind obligaţiile de plată la bugetul de stat înregistrate de societate la care se adaugă obligaţiile de plată accesorii calculate până la data declarării stării de insolvabilitate.

Obligaţiile de plată la bugetul de stat reprezintă impozit pe profit cu un debit în sumă de 3.117 lei şi accesorii în sumă de 2.517 lei, unde debitul în sumă de 3.117 lei provine din declaraţiile înregistrate de debitor astfel:

1) declarația cu nr. ...... înregistrată la data de 27.07.2009 cu termen scadent la 25.07.2009, pentru suma de 367 lei, declaraţia cu nr....... înregistrată la data de 26.10.2009 cu termen scadent la 25.10.2009, pentru suma de 550 lei.

2) declarația cu nr....... înregistrată la data de 25.01.2010 cu termen scadent la 25.01.2010, pentru suma de 550 lei, declaraţia cu nr........ înregistrată la data de 26.04.2010 cu termen scadent la 25.10.2009, pentru suma de 550 lei.

Acest debit se regăseşte înregistrat şi în evidentele contabile ale debitorului conform balanţei de verificare la 31.12.2013.

A menţionat că starea de insolvabilitate a fost declarată prin procesul verbal de insolvabilitate nr......./12.03.2014, pentru suma de 5.635 lei, comunicat reclamantului, în  conformitate cu prevederile art.44 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală,  republicată,  cu  modificările şi completările ulterioare,  în data 27.03.2014.

Din referatul privind propunerea de angajare a răspunderii solidare nr..... din 14.07.2015 întocmit de Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Juridice, rezultă că au fost întreprinse măsurile de recuperarea creanţelor datorate de reclamantă, prin care organele de execute silită au comunicat debitorului somaţii, titluri executorii şi au înfiinţat popriri asupra conturilor bancare.

Concluzia care se desprinde faţă de cele constatate este că reclamantul deşi avea cunoştinţă că societatea înregistrează debite restante datorate bugetului general consolidat al statului, în perioada mandatului de administrate la debitorul declarat insolvabil, nu a procedat la achitarea acestora, iar prin deciziile luate de către acesta, au dus la cumularea de restante la buget general consolidat al statului şi pierderi în averea debitorului.

Conform faptelor prezentate mai sus, s-a constatat aplicabilitatea prevederilor art.27 alin.(2) lit. d) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru angajarea răspunderii solidare cu debitoarea SC ........ SRL a administratorului societăţii, în calitate de administrator.

În art.27 alin.(2). lit. d) din OG nr.92/2003 se menţionează că „ pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condiţiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane: ...d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea -credință, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadentă a obligaţiilor fiscale”.

A subliniat că prin adresa nr......../16.03.2015, reclamantului i s-a solicitat exprimarea punctului de vedere cu privire la atragerea răspunderii solidare, conform art.9 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, adresa comunicată în conformitate cu prevederile art.44 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, în data de 19.03.2015, reclamantul nu a dat curs respectivei adrese şi nu şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la angajarea răspunderii solidare.

Reclamantul a considerat că nu este vina sa că societatea nu a realizat venituri şi nu a achitat obligaţii bugetare impuse artificial, având în vedere că societatea nu a avut şi nu are avere, iar obligaţiile bugetare se datorează unei prevederi legale impuse politic, nu au putut fi create resurse pentru achitarea acestor obligaţii bugetare stabilite ca urmare a unei iniţiative politice a guvernanţilor.

Ori, în cauză, angajarea răspunderii reclamantului în solidar cu debitoarea a fost efectuată cu respectarea întocmai a dispoziţiilor OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată.

Răspunderea solidară înseamnă preluarea responsabilităţii de către persoanele vinovate, în sensul de a plăti o creanţă fiscală datorată de o altă persoana, în situaţiile reglementate de prevederile art. 27 din Codul de procedură fiscală şi a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din acelaşi act normativ, care stabilesc că „În cazurile prevăzute de lege, organul fiscal este îndreptăţit să solicite stingerea obligaţiei fiscale de către cel îndatorat să execute acea obligaţie în locul debitorului”.

Aspectele arătate mai sus, au fost suficiente pentru atragerea răspunderii solidare a administratorului, pentru obligaţiile restante ale debitorului insolvabil pentru că în opinia organelor de executare silită, acesta a urmărit în perioada mandatului producerea în mod continuu de pierderi în averea debitorului prin neachitarea obligaţiilor datorate bugetului general consolidat şi un dezinteres total pentru achitarea obligaţiilor restante, contrar dispoziţiilor art.20 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, care stipulează „(1) Reprezentanţii legali ai persoanelor fizice şi juridice, precum şi ai asocierilor fără personalitate juridică sunt obligaţi să îndeplinească obligaţiile fiscale ale persoanelor reprezentate, în numele şi din averea acestora”.

În conformitate cu prevederile art. 73 lit. e din Legea nr. 31/1990 administratorul este obligat la stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun.

Obligaţia de a achita la scadenţă creanţele fiscale revine exclusiv administratorului întrucât prevederile art. 26, alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală precizează că „ plătitor al obligaţiei fiscale este debitorul sau persoana care în numele debitorului, conform legii, are obligaţia de a plăti sau de a reţine şi de a plăti, după caz, impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte sume datorate bugetului general consolidat”.

De asemenea, conform art.72 şi art.73 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, administratorul societăţii este răspunzător de îndeplinirea tuturor obligaţiilor reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat şi de cele special prevăzute în această lege, precum şi cele impuse prin actul constitutiv al societăţii.

Dispoziţiile art.72 din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, stabilesc criteriile de determinare a modului de îndeplinire a obligaţiilor administratorul persoanei juridice, prin trimiterea la normele privind răspunderea mandatarului.

Mandatarul, administratorul societăţii, trebuie să dea dovadă de bună credinţă în îndeplinirea obligaţiilor, trebuind să execute obligaţiile de bună credinţă şi diligenţa unui bun proprietar.

Mandatarul, administratorul societăţii trebuie să dea dovadă de bună credinţă în îndeplinirea obligaţiilor, să execute obligaţiile cu buna credinţa şi diligenţa unui bun proprietar.

A precizat că, în cazul mandatului cu titlu oneros, dispoziţiile art. 1540 Cod civil reglementează antrenarea răspunderii mandatarului pentru orice culpă în executarea obligaţiilor.

A învederat că sunt îndeplinite condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale existând un prejudiciu (debitele pentru care a fost declarată în insolvabilitatea societăţii), o faptă ilicită reglementată de norma specială, legătura între prejudiciu şi fapta ilicită (insolvabilitatea fiind determinată de neachitarea obligaţiilor de plată la bugetul de stat), precum şi o formă de vinovăţie (care poate fi şi culpa levis-neglijenta, neexistând o dispoziţie care să oblige la dovedirea intenţiei directe).

Concluzia care se desprinde faţă de cele arătate este că reclamantul, în calitate de administrator al SC ....... SRL a acţionat cu rea credinţă, în scopul eludării obligaţiilor către bugetul general consolidat al statuii fiind aplicabile prevederile art.27, alin.(2), lit. d) din OG nr.92/2003.

Faţă de motivele invocate a solicitat respingerea contestaţiei formulată de reclamant, ca neîntemeiată şi menţinerea actelor administrativ contéstate ca temeinice şi legale.

În temeiul art. 411 alin.1 pct.2 din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa.

 La data de 29.04.2016 reclamantul Sucea V. Sorin a depus la dosar răspuns la întâmpinare (filele 41-43), prin care a solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, reiterând motivele din cererea de chemare în judecată.

La termenul de judecată din 09.09.2016 reprezentantul pârâţilor a invocat excepţia lipsei calității procesuale pasive a pârâtului ...... (fila 169 dosar).

La termenul de judecată din data de 21.10.2016, a fost introdus în cauză în calitate de intervenient SC ....... SRL.

Sub aspectul materialului probator, tribunalul a încuviinţat pentru reclamant şi pentru pârâţi proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, tribunalul reţine următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. 1 C. proc. Civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Cu privire la excepţia lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A.N.A.F. invocată de pârâți

Potrivit disp. art. 36 C.proc.civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic, astfel cum acesta este dedus judecăţii, iar existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Din interpretarea dispoziţiilor legale mai sus amintite rezultă că în ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă se are in vedere existenţa unei identităţi între persoana chemată în judecată în calitate de pârâtă şi persoana care are calitatea de subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii.

Excepţia lipsei calităţii procesuale este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie, aceasta putând fi invocată de orice parte interesată sau de instanţă din oficiu în orice fază a judecăţii.

Conform prevederilor art. 40 alin. 1 din C.proc.civ., în cazul lipsei calităţii procesuale a persoanei chemate în judecată în calitate de pârât, instanţa va respinge cererea ca fiind făcută împotriva unei persoane fără calitate.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul ..... a chemat în judecată pe pârâţii ....... şi ..........., iar prin acţiune a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. ...../11.09.2015 emisă de ....... (prin care s-a soluţionat contestaţia formulată de către acesta faţă de decizia de angajare a răspunderii solidare nr. GJ .........../15.07.2015 emisă de ....... Gorj), precum şi împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. GJ ...../15.07.2015 emisă de ..... Gorj.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, tribunalul reţine că prin decizia de angajare a răspunderii solidare nr. GJ ........../15.07.2015 emisă de ....... Gorj (filele 9 – 11 dosar) s-a dispus angajarea răspunderii solidare faţă de reclamantul ........., în calitate de administrator al societăţii S.C. ........S.R.L., pentru obligaţiile fiscale restante înregistrate de societatea S.C. .......... S.R.L., până la limita sumei de 5.634 lei.

De asemenea, prin decizia nr. ...... /11.09.2015 emisă de .......... (filele 12-16 dosar, iar la filele 124-129 se regăseşte în întregime actul contestat) s-a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de către reclamantul .......... împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. GJ ............/15.07.2015.

Ca atare, se constată că pârâtul A.N.A.F. nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, întrucât acest pârât nu a emis decizia de angajare a răspunderii solidare nr. GJ ......../15.07.2015 (acest act fiind emis de către A.J.F.P. Gorj ) şi nici decizia nr. ..... /11.09.2015 prin s-a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de către reclamantul ........ împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare (acest act fiind emis de către ........ Craiova), astfel încât pârâtul A.N.A.F. nu poate fi titular de drepturi şi obligaţii în raportul juridic ce face obiectul prezentei acţiuni.

În consecință, tribunalul va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului A.N.A.F. invocată de către pârâţi şi va respinge acţiunea faţă de pârâtul A.N.A.F. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Cu privire la fondul cauzei

Prin acţiunea ce face obiectul prezentului dosar, reclamantul Sucea V. Sorin a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. .......... /11.09.2015 emisă de .......... Craiova (prin care s-a soluţionat contestaţia formulată de către acesta faţă de decizia de angajare a răspunderii solidare nr. GJ ......../15.07.2015 emisă de .......... Gorj), precum şi împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. GJ ........./15.07.2015 emisă de ......... Gorj.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, tribunalul reţine că prin decizia de angajare a răspunderii solidare nr. GJ ........../15.07.2015 emisă de ....... Gorj (filele 9 – 11 dosar) s-a dispus angajarea răspunderii solidare faţă de reclamantul ......, în calitate de administrator al societăţii S.C. ......... S.R.L., pentru obligaţiile fiscale restante înregistrate de societatea S.C. ..... S.R.L., până la limita sumei de 5.634 lei.

Temeiul de drept în baza căruia organele fiscale au dispus angajarea răspunderii solidare a reclamantului ......... pentru obligaţiile fiscale restante înregistrate de societatea debitoare S.C. ....... S.R.L a fost reprezentat de art. 27 alin. 2 lit. d din O.G. nr. 92/2003 rep. Codul de procedură fiscală.

Prin această decizie de angajare a răspunderii solidare, organele fiscale au apreciat că reclamantul ......, în calitate de administrator al societății debitoare S.C. ..... S.R.L., având cunoștință că societatea debitoare S.C. ........S.R.L înregistrează debite restante către bugetul de stat, nu a procedat la achitarea acestora, iar prin deciziile luate de acesta s-a produs acumularea de restanțe la bugetul de stat și pierderi în averea debitorului.

Totodată, se reține că prin procesul verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. ......./12.03.2014 emis de ............ Gorj (filele 82-85 dosar), s-a dispus declararea stării de insolvabilitate a societății debitoare S.C. ......... S.R.L. pentru obligații fiscale restante începând cu data de 25.10.2009 ce sunt în sumă de 5.634 lei reprezentând impozit pe profit (debit, dobânzi și penalități de întârziere).

În cuprinsul deciziei de angajare a răspunderii solidare s-a menționat că organele de executare silită din cadrul ...... Gorj au întreprins măsuri de executare silită în sensul că au dispus înființarea de popriri asupra conturilor bancare deținute de societatea debitoare S.C. ....... S.R.L. și au efectuat verificări sub aspectul bunurilor aflate în proprietatea societății debitoare, ocazie cu care s-a constatat că societatea debitoare S.C. ...... S.R.L. nu deține bunuri mobile sau imobile pentru a putea fi executate silit.

Față de aceste aspecte, prin decizia de angajare a răspunderii solidare organele fiscale au concluzionat că reclamantul ......, în calitate de administrator al societății debitoare S.C. ......... S.R.L., cu rea-credință a continuat să producă în perioada mandatului său pierderi în averea societății debitoare S.C. ....... S.R.L. prin acumularea de obligații restante la bugetul de stat.

În raport de aceste elemente, organele fiscale au considerat că se poate dispune angajarea răspunderii solidare a administratorului societății pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil S.C. ........ S.R.L., întrucât acesta ar fi urmărit în perioada mandatului său de administrator producerea în mod continuu de pierderi în averea societății debitoare S.C. .......... S.R.L. prin neachitarea obligațiilor de plată datorate la bugetul de stat.

Ulterior, reclamantul a formulat contestaţie împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare (filele 18-22, filele 59-63 dosar), arătând că nu sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii solidare a reclamantului administrator pentru obligațiile de plată restante ale societății debitoare S.C. ...... S.R.L. în sensul că nu se poate reține reaua sa credință, în condițiile în care societatea debitoare din luna mai 2008 nu a mai desfășurat activitate comercială și nici nu a mai realizat venituri impozabile sau neimpozabile, iar obligațiile de plată restante provin ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G nr. 34/2009, act normativ ce a modificat art. 18 din codul fiscal, prin care s-a introdus impozitul forfetar în funcție de venitul realizat în anul anterior, iar în cazul societăților ce au realizat un venit în anul anterior de la 0 lei la 52.000 lei era aplicabil un impozit minim de 550 lei pe trimestru (2.200 lei/an), ulterior acest act normativ (O.U.G nr. 34/2009) fiind abrogat începând cu data de 01.10.2010 prin O.U.G nr. 87/2010.

Prin decizia nr. ........ /11.09.2015 emisă de ....... Craiova (filele 12-16 dosar, iar la filele 124-129 se regăseşte în întregime actul contestat) s-a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de către reclamantul ...... împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. GJ ......./15.07.2015.

Pentru a se stabili dacă acţiunea formulată de către reclamant este sau nu întemeiată, tribunalul va avea în vedere dispoziţiile speciale în această materie reglementate de Legea nr. 92/2003 rep. privind codul de procedură fiscală (act normativ în vigoare la data emiterii actelor contestate).

Astfel, potrivit disp. art. 27 alin. 2 lit. d din O.G. nr. 92/2003 rep. privind codul de procedură fiscală se prevede că pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condiţiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane:

d). administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale.

Din analiza dispoziţiilor legale mai sus enunţate, rezultă că pentru a se putea dispune angajarea răspunderii solidare a administratorului unei societăţi debitoare pentru obligaţiile fiscale restante înregistrate de către acest debitor la bugetul de stat este necesar ca organul fiscal să facă dovada elementului de rea-credinţă cu privire la persoana administratorului ce urmează a fi obligată în solidar alături de societatea debitoare.

Mai concret, pentru ca această măsură să poată fi dispusă în mod legal organul fiscal trebuie să facă dovada faptului că neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale cu care figurează societatea debitoare s-a datorat relei-credinţe a administratorului.

În situația în care intenția legiuitorului ar fi fost aceea a acorda posibilitatea organelor fiscale de a dispune această măsură independent de aspectul legat de dovada elementului de rea-credinţă cu privire la persoana administratorului ce urmează a fi obligată solidar alături de societatea debitoare, atunci nu s-ar mai fi făcut mențiuni exprese în textul de lege cu privire la această condiție obligatorie a relei-credințe a administratorului.

Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză tribunalul apreciază că nu sunt îndeplinite toate condițiile instituite de dispozițiile art. 27 alin. 2 lit. d din O.G. nr. 92/2003 rep. privind codul de procedură fiscală pentru a putea fi angajată răspunderea solidară a reclamantului, în calitate de administrator al S.C. ........S.R.L., cu societatea debitoare S.C. ......... S.R.L. pentru obligaţiile fiscale restante înregistrate de către această societate debitoare la bugetul de stat, în sensul că nu s-a făcut dovada faptului că neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale cu care figura societatea debitoare s-ar fi datorat relei-credinţe a administratorului.

În acest sens, tribunalul are în vedere faptul că obligațiile fiscale restante înregistrate de către societatea debitoare S.C. ............ S.R.L. la bugetul de stat reprezintă impozitul pe profit pentru perioada 30.06.2009 – 30.09.2010 în baza actelor normative aflate în vigoare la acea data (fila 64 dosar).

 Sub acest aspect, prin referatul privind propunerea de angajare a răspunderii solidare a reclamantului Sucea V. Sorin, în calitate de administrator al societății debitoare S.C. ....S.R.L., act întocmit de către organe din cadrul ........ Gorj (filele 72-75 dosar), se menționează că obligațiile fiscale restante ale societății debitoare reprezintă impozitul pe profit.

Totodată, și înscrisul denumit “fișa analitică a contului impozit pe profit - simbol 441” emis pentru perioada 01.02.2008 – 31.08.2015 (fila 64 dosar) confirmă împrejurarea că pentru perioada 30.06.2009 – 30.09.2010 societatea debitoare datorează impozit pe profit în baza actelor normative aflate în vigoare la acea dată.

Declarațiile în baza cărora a fost calculat în mod periodic cuantumul impozitului pe profit datorat de către societatea debitoare pentru perioada 2009 – 2010 se regăsesc la filele 115 – 120 din dosar.

Actul normativ în baza căruia a fost stabilit impozitul pe profit a fost reprezentat de O.U.G nr. 34/2009.

Astfel, prin O.U.G. nr. 34/2009 ce priveşte rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar – fiscale, s-au stabilit în cuprinsul articolului 32 următoarele aspecte relevante pentru speţa de faţă:

“Art. 32 – Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal se modifică şi se completează după cum urmează: 1. Articolul 18 din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Impozit minim

Art. 18 – (1) (….).

(2) Contribuabilii, cu excepţia celor prevăzuţi la alin. (1), la art. 13 lit. c) - e), art. 15 şi art. 38, în cazul cărora impozitul pe profit este mai mic decât suma impozitului minim pentru tranşa de venituri totale corespunzătoare, prevăzute la alin. (3), sunt obligaţi la plata impozitului la nivelul acestei sume.

(3) Pentru aplicarea prevederilor alin. (2), sumele corespunzătoare impozitului minim, stabilite în funcţie de veniturile totale înregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, sunt următoarele:

Venituri totale anuale (lei) Impozit minim anual (lei)

0 lei - 52.000 lei 2.200 lei

52.001 lei – 215.000 lei  4.300 lei 

215.001 lei – 430.000 lei 6.500 lei

430.001 lei - 4.300.000  lei 8.600 lei

4.300.001 lei - 21.500.000 lei 11.000 lei

 21.500.001 lei - 129.000.000 lei 22.000 lei

peste 129.000.001 lei 43.000 lei.

(4). (..…….)”

Ulterior, dispoziţiile introduse la art. 18 din codul fiscal prin actul normativ menţionat mai sus - O.U.G nr. 34/2009 – au fost abrogate prin O.U.G. nr. 87/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal.

Astfel, prin art. I din O.U.G. nr. 87/2010 s-a prevăzut că Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal se modifică după cum urmează:

-la art. 18 din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal se abrogă alineatele (2) – (7) ale acestui articol.

Acest act normativ ulterior O.U.G. nr. 87/2010 a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 669 din 30 septembrie 2010.

Ca atare, tribunalul constată că sumele datorate de societatea S.C. ........ S.R.L. către bugetul de stat provin din perioada în care a fost în vigoare O.U.G nr. 34/2009, acest act normativ stabilind reguli diferite în ceea ce priveşte modul de calcul al impozitului datorat de către contribuabili, iar ulterior aceste prevederi au fost abrogate prin art. I din O.U.G. nr. 87/2010, dispoziţia de abrogare fiind publicată Monitorul Oficial nr. 669 din 30 septembrie 2010.

În ceea ce privește activitatea desfășurată de societatea debitoare S.C. ......S.R.L. începând cu anul 2008 și până la data de 31.08.2015, tribunalul are în vedere înscrisurile aflate la filele 65 și 66 din dosar.

Astfel, potrivit înscrisului denumit “jurnal pentru cumpărări” emis pentru perioada 01.02.2008 – 31.08.2015 (fila 65 dosar) se reține că ultima operațiune de cumpărare efectuată de către societatea debitoare a fost efectuată la data de 19.04.2008, ocazie cu care au fost achiziționate produse în valoare de 902 lei.

Prin urmare, în perioada cuprinsă în intervalul 01 februarie 2008 – 31 august 2015 societatea debitoare a efectuat o singură operațiune de cumpărare în anul 2008 (adică la 19 aprilie 2008) în valoare de 902 lei.

În aceeași perioadă cuprinsă în intervalul 01.02.2008 – 31.08.2015 societatea debitoare a efectuat ultima operațiune de vânzare la data de 16.05.2008.

Astfel, potrivit înscrisului denumit “jurnal pentru vânzări” emis pentru perioada 01.02.2008 – 31.08.2015 (fila 66 dosar) se reține că ultima operațiune de vânzare efectuată de către societatea debitoare a fost efectuată la data de 16.05.2008, ocazie cu care au fost vândute produse în valoare de 14 lei.

Prin urmare, în perioada cuprinsă în intervalul 01 februarie 2008 – 31 august 2015 societatea debitoare a efectuat ultima operațiune de vânzare în anul 2008, adică la 16 aprilie 2008, în valoare de 14 lei.

Totodată, din cuprinsul aceluiași înscrisului denumit “jurnal pentru vânzări” emis pentru perioada 01.02.2008 – 31.08.2015 (fila 66 dosar) se reține că societatea debitoare a efectuat activități de vânzare numai în anul 2008, fiind vorba despre perioada 23.04.2008 – 16.05.2008, în care au fost vândute produse în valoare totală de 150 lei.

În raport de aspectele expuse mai sus, tribunalul constată că perioada cuprinsă în intervalul 01 februarie 2008 – 31 august 2015 ultima operațiune de cumpărare a fost efectuată de către societatea debitoare la data de 19 aprilie 2008 (fila 65 dosar), iar ultima operațiune de vânzare a fost efectuată de către societatea debitoare la data de 16 mai 2008 (fila 66 dosar).

Se constată astfel că după data de 16 mai 2008 societatea debitoare nu a mai efectuat nici o operațiune de cumpărare sau de vânzare, în baza căreia să obțină venituri sau bunuri pentru a se putea achita obligațiile fiscale restante datorate către bugetul de stat cu titlu de impozit pe profit pentru perioada 30.06.2009 – 30.09.2010.

Ca atare, neachitarea obligațiilor fiscale restante înregistrate de societatea debitoare s-a datorat unor cauze obiective reprezentate de lipsa resurselor financiare de vreme ce după data de 16 mai 2008 societatea debitoare nu a mai efectuat nici o operațiune de cumpărare sau de vânzare, în baza căreia să obțină venituri sau bunuri pentru a se putea achita obligațiile fiscale restante datorate către bugetul de stat cu titlu de impozit pe profit pentru perioada 2009 – 2010

Totodată, existența unor cauze obiective care au împiedicat neachitarea obligațiilor fiscale restante înregistrate de către societatea debitoare este confirmată și prin mențiunile consemnate în cuprinsul deciziei de angajare a răspunderii solidare (fila 9 dosar) în care se arată că organele de executare silită din cadrul ........ Gorj au întreprins măsuri de executare silită în sensul că au dispus înființarea de popriri asupra conturilor bancare deținute de societatea debitoare S.C. .......... S.R.L. și au efectuat verificări sub aspectul bunurilor aflate în proprietatea societății debitoare, ocazie cu care s-a constatat că societatea debitoare S.C. ...... S.R.L. nu deține bunuri mobile sau imobile pentru a putea fi executate silit.

Simplul fapt că societatea debitoare figurează cu obligații fiscale restante la bugetul de stat nu poate determina existența vreunei prezumții de rea-credință, în condițiile în care organele fiscale nu au indicat în mod concret care sunt elementele care pot conduce la concluzia că reclamantul ......, în calitate de administrator al societății debitoare, ar fi fost de rea-credință.

Disp. art. 27 alin. 2 lit. d din O.G. nr. 92/2003 rep. în baza cărora s-a dispus angajarea răspunderii solidare faţă de reclamantul .........., în calitate de administrator al societăţii S.C..........S.R.L., pentru obligaţiile fiscale restante înregistrate de societatea debitoare S.C. .......... S.R.L impun în mod expres cerința de a se face dovada faptului că neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale cu care figurează societatea debitoare se datorează relei-credinţe a administratorului.

Tribunalul subliniază aspectul că simpla expunere a textului de lege în temeiul căruia a fost întocmită decizia de angajare a răspunderii solidare a administratorului unei societăţi debitoare pentru obligaţiile fiscale restante înregistrate de către acest debitor la bugetul de stat, alături de mențiunea că până la data emiterii deciziei de angajare a răspunderii solidare nu au fost achitate obligațiile fiscale restante datorate de către societatea debitoare, nu exonerează organele fiscale de obligația instituită de actul normativ de a face dovada faptului că neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale cu care figurează societatea debitoare se datorează relei-credinţe a administratorului.

În raport de motivele expuse mai sus, având în vedere înscrisurile care au stat la baza emiterii deciziei de angajare a răspunderii solidare față de reclamantul .............., în calitate de administrator al societăţii S.C. ..........S.R.L., se constată că nu s-a făcut dovada faptului că neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale cu care figurează societatea debitoare s-ar fi datorat relei-credinţe a administratorului reclamant.

În ceea ce privește invocarea de către organele fiscale a disp. art. 72 și art. 73 din Legea societăților comerciale nr. 31/1990, tribunalul constată că aceste prevederi reglementează răspunderea generală a administratorilor, iar în cazul de față temeiul juridic în baza căruia s-a dispus angajarea răspunderii solidare a reclamantului administrator al societății debitoare este reprezentat de art. 27 alin. 2 lit. d din O.G. nr. 92/2003 rep. codul de procedură fiscală, fiind vorba despre un act normativ ce reglementează o răspundere specială a administratorului în cazurile expres prevăzute în acest act normativ, sub condiția îndeplinirii în mod cumulativ a cerințelor impuse de acest act normativ (O.G. nr. 92/2003 rep.).

Față de motivele expuse mai sus, se constată că nu se poate reține reaua-credință a reclamantului Sucea V. Sorin, în calitate de administrator al societății debitoare, cu privire la neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale restante cu care figura societatea debitoare la bugetul de stat.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, apreciind că acțiunea formulată de către reclamant este întemeiată, tribunalul va admite în parte acțiunea în contradictoriu cu pârâții ....... și .......... și intervenientul S.C. ........ S.R.L

Va dispune anularea deciziei nr. ........./11.09.2015 emisă de ......... privind soluţionarea contestaţiei formulată de către reclamantul ........ împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. GJ ........../15.07.2015.

Va dispune anularea deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. GJ ......./15.07.2015 emisă de ......... Gorj.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului A.N.A.F. invocată de pârâţi şi respinge acţiunea faţă de pârâtul A.N.A.F. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Admite în parte acţiunea formulată de reclamant .......... cu domiciliul în municipiul ........ judeţul Gorj, în contradictoriu cu pârâţii ........ cu sediul în municipiul .........,  judeţul Dolj şi ..... Gorj cu sediul în ......., judeţul Gorj şi intervenientul SC .......... SRL cu sediul în .........., judeţul Gorj.

Dispune anularea deciziei nr. ....../11.09.2015 emisă de ....... privind soluţionarea contestaţiei formulată de către reclamantul ...... împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. GJ ....../15.07.2015.

Dispune anularea deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. GJ ....../15.07.2015 emisă de .......... Gorj.

Cu drept de recurs, care se va depune la Tribunalul Gorj, în termen de 15 de zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi 29.11.2016.

Red. C.F./ Tehn. M.R.

6 ex/19.01.2017

Domenii speta

Spete similare