Acţiune în răspundere delictuală

ROMANIA

JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ 16207

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 17.11.2015

INSTANŢA CONSTITUITA DIN:

 PRESEDINTE –

GREFIER –

Pe rol soluţionarea cauzei civile privind pe R în contradictoriu cu P, având ca obiect acţiune în răspundere delictuală.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa din publica din data de 27.10.2015, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanţa a amânat pronunţarea la data de 03.11.2015, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanţa a amânat pronunţarea la data de 17.11.2015, în aceeaşi compunere  dispunând următoarele:

INSTANTA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 24.01.2014 sub numărul .... R a solicitat instanței în contradictoriu cu P obligarea acesteia la plata sumei de 4200 lei cu titlu de daune morale şi obligarea pârâtei la restituirea prestaţiilor reciproce, ca efect al exercitării dreptului de denunţ unilateral.

În fapt, reclamantul a arătat, în esenţă, că în data de 25.01.2011, ora 01.40 AM, a cumpărat un laptop de la pârâtă, folosind ca mijloc de achiziţionare pagina de internet a pârâtei şi mijloacele de comunicație la distanţă, comanda fiind făcută fără utilizarea vreunui cont, deplasându-se personal la sediul pârâtei pentru ridicarea produsului, comanda menționată fiind înregistrată în contul numitului PA, care îl însoțea, pentru a beneficia de un discount.

A arătat că, deşi a formulat două cereri, prin care a semnalat pârâtei dreptul de a denunţa unilateral contractul de vânzare-cumpărare, încheiat la distanță, pârâta a ignorat aceste cereri formulate şi a refuzat să îi recunoască drepturile prevăzute de lege consumatorului, pârâta invocând că nu îi este aplicabil regimul juridic al contractelor încheiate la distanță, întrucât a ridicat produsul direct de la sediul pârâtei.

Reclamantul a arătat că pârâta a încălcat în mod abuziv drepturile de care acesta beneficiază în temeiul legislației privind protecția consumatorului, învederând că pârâta a utilizat practici comerciale incorecte în relația cu consumatorii.

În drept, a invocat art. 998, art 999 din C..civ., OG 130/2000, C.pr.civ. şi legislaţia din materia dreptului consumatorului.

În probaţiune a solicitat încuviinţarea probei cu interogatoriul pârâtei, proba cu înscrisuri şi proba cu un martor.

La data de 11.02.2014 reclamantul a formulat o cerere precizatoare, prin care și-a majorat cuantumul pretențiilor la suma de 14000 lei, cu titlu de daune morale, învederând că prin hotărârea nr. 1631/06.02.2014, pronunțată în dosarul nr...., contractul de vânzare-cumpărare din 25.01.2011 a fost anulat.

La data de 29.05.2015 P a formulat întâmpinare prin care a solicitat suspendarea prezentei cauze până la soluţionarea definitivă a cauzei ...., precum și încadrarea acţiunii reclamantului în categoria acţiunilor evaluabile în bani, în vederea determinării taxei de timbru aplicabile prin raportare la valoarea pretenţiilor reclamantului, a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte capătul 2 de cerere, constând în solicitarea reclamantului de restituire a prestaţiilor reciproce, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în  judecată ca neîntemeiată şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

În motivare, pârâta a arătat, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii civile delictuale, învederând că au fost respectate drepturile reclamantului în calitate de consumator, acesta nefăcând dovada existenței vreunui prejudiciu moral.

În drept a invocat art. 205, art. 430, art.453 alin. 1, art 248 alin.1, art.413 alin.1 pct.1 din C.pr.civ., art.998-999 C.civ., dispoziţiile OG nr. 13082000.

În probaţiune, pârâta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantului, precum şi orice proba a cărei necesitate ar reieşi din dezbateri.

La data de 13.06.2014 reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii şi a solicitat decăderea pârâtei din dreptul de a formula întâmpinare, excepţia lipsei semnăturii reprezentantului legal şi a lipsei stampilei societăţii pârâte, excepţia lipsei calităţii de reprezentant, excepţia nulităţii relative virtuale totale a delegaţiei depusă la dosar raportată la forma în care a fost încheiată şi excepţia nulităţii absolute exprese parțiale a delegaţiilor depuse la dosar raportată la  persoanele semnatare ale contractului, solicitând respingerea apărărilor formulate de pârâtă și reiterând aspectele invocate prin cererea introductivă.

La termenul de judecată din data de 02.06.2014 a fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea pârâtei de suspendare a cauzei până la soluționarea dosarului nr. .....

La data de 09.12.2014 reclamantul a depus o cerere precizatoare prin care a arătat că față de recuperarea prețului plătit pârâtei pentru laptop și a cheltuielilor de judecată, învederând că susține capătul 2 de cerere doar în ceea ce privește diferența rezultată din actualizarea debitului cu rata inflației, la care se adaugă dobânda legală, respectiv suma totală de 815,94 lei. De asemenea, reclamantul a solicitat adresarea unor întrebări preliminare către Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

La termenul de judecată din data de 10.02.2015 instanța a respins ca neîntemeiate excepția tardivităţii şi cererea privind decăderea pârâtei din dreptul de a formula întâmpinare.

De asemenea, instanța a calificat excepţia lipsei semnăturii reprezentantului legal şi a lipsei stampilei societăţii pârâte, excepţia lipsei calităţii de reprezentant, excepţia nulităţii relative virtuale totale a delegaţiei şi excepţia nulităţii absolute exprese parțiale a delegaţiilor, invocate prin răspunsul la întâmpinare, ca reprezentând motive în susținerea excepției lipsei dovezii calității de reprezentant, pe care a respins-o ca neîntemeiată.

Totodată, instanța a constatat că excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă a rămas fără obiect, iar față de lipsa acordului pârâtei instanța a constatat că modificarea cererii de către reclamant în sensul solicitării actualizării debitului cu rata inflației și cu dobânda legală a fost formulată tardiv.

La data de 17.02.2015 instanța a respins ca neîntemeiată cererea de sesizarea a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu întrebări preliminare.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriile reciproce ale părților, iar pentru reclamant și proba testimonială.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa constată următoarele:

În fapt, urmare comenzii efectuate on-line de către R, înregistrată cu nr. …, între reclamant, în calitate de cumpărător și P, în calitate de vânzător, s-a încheiat în data de 25.01.2011 un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect produsul Notebook/Laptop MSI CX623-014XEU Core I5 450M 2.4 GHz Black, pentru prețul de 2618,99 lei, astfel cum reiese din factura fiscală seria PCG7 nr. .... din data de 25.01.2011 (f. 8, vol. I).

Prin Sentința civilă nr. 1631/06.02.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr. ...., rămasă irevocabilă prin nerecurare la data de 22.05.2014 (f. 40-41, vol. I), s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiate între cele două părți, iar pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 2618,99 lei, reprezentând prețul produsului, precum și cheltuieli de judecată, sume ce au fost recuperate integral de reclamant prin procedura executării silite, în cadrul dosarului de executare nr. .... al BEJ Iordache Radu (f. 135-144, vol. I).

Prin prezenta acțiune reclamantul solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 14.000 lei, cu titlu de daune morale, apreciind că se impune angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei pentru încălcarea drepturilor prevăzute de legislația din materia dreptului consumatorului.

Cu titlu preliminar, în ceea ce privește aplicarea legii civile în timp, față de data la care se consideră săvârșite faptele ilicite de către pârâtă, instanța reține că sunt aplicabile dispozițiile Codului Civil de la 1865, respectiv art. 998 -999 C.civ. privind răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie.

Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, aceasta fiind cauza juridică din care decurg pretențiile sale.

Astfel, răspunderea civilă delictuală reprezintă acel raport de obligaţii în temeiul căruia o persoană este îndatorată să repare prejudiciul cauzat altuia prin fapta sa ori, în cazurile prevăzute de lege, prejudiciul pentru care este răspunzătoare.

Codul civil reglementează atât răspunderea civilă delictuală, cât și răspunderea civilă contractuală, ambele forme având acelaşi scop: restabilirea echilibrului social distrus prin comiterea unei fapte prejudiciabile şi repunerea victimei în situaţia anterioară comiterii acestuia. Astfel, distincţia este clară între răspunderea delictuală şi cea contractuală, fiecare având trăsături specifice în raport de izvorul obligaţiilor: faptul ilicit delictual, respectiv faptul ilicit constând în încălcarea obligaţiilor contractuale.

Ambele răspunderi civile au aceleaşi elemente constitutive: prejudiciul, fapta ilicită păgubitoare, culpa făptuitorului şi legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu. În ceea ce priveşte raportul dintre acestea, răspunderea delictuală reprezintă dreptul comun în materie, fiind aplicabilă ori de câte ori prejudiciul cauzat nu este în legătură cu un raport de natură contractuală.

Răspunderea civilă delictuală pentru faptă proprie reprezintă obligaţia celui care a cauzat altuia un prejudiciu, printr-o faptă ilicită extracontractuală, care îi este imputabilă, de a repara paguba astfel pricinuită.

În ceea ce privește condițiile răspunderii civile delictuale, conform art. 998-999 C.civ. cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Anterioară este necesară îndeplinirea cumulativă a patru condiţii: existenţa unui prejudiciu, comiterea unei fapte ilicite, stabilirea legăturii de cauzalitate dintre aceasta şi consecinţele dăunătoare produse şi vinovăţia făptuitorului. Astfel, de esenţa răspunderii civile delictuale este cauzarea unui prejudiciu prin încălcarea drepturilor subiective sau a intereselor legitime ale unei persoane, condiţii obiective în absenţa cărora nu se poate stabili obligaţia de reparare în sarcina persoanei responsabile. Vinovăţia, definită ca fiind latura subiectivă a răspunderii delictuale, are rolul de a delimita conduita care poate fi imputabilă făptuitorului, în vederea sancţionării sale, prin angajarea obligaţiei de despăgubire a victimei.

Element obiectiv al răspunderii delictuale, fapta ilicită reprezintă acea acţiune sau inacţiune prin care s-a adus atingere drepturilor subiective ale altor persoane sau intereselor lor legitime, de natură a le cauza un prejudiciu. Fapta ilicită poate fi o acţiune constând în a face ceea ce nu ar trebui făcut potrivit normelor morale şi juridice sau o inacţiune manifestată prin a nu face ceva, cu toate că trebuia şi putea fi făcut.

Prejudiciul, dauna sau paguba reprezintă acele „efecte negative patrimoniale şi morale pe care le încearcă o persoană ca urmare fie a conduitei ilicite a altei persoane, fie a unei fapte omeneşti, a unui animal, a unui lucru sau a unui eveniment care înlătură răspunderea delictuală a agentului. Pentru ca victima să poată obţine despăgubirea din partea persoanei responsabile, prejudiciul trebuie să fie cert, atât din punct de vedere al existenţei sale, actuale sau viitoare, cât şi al posibilităţilor concrete de evaluare, şi să nu fie încă reparat. În ceea ce priveşte prima condiţie, se consideră a fi îndeplinită când existenţa prejudiciului este sigură, neîndoielnică.

În ceea ce privește existența unei fapte ilicite, astfel cum s-a reținut cu putere de lucru judecat prin Sentința civilă nr. …/06.02.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr. ...., rămasă irevocabilă prin nerecurare la data de 22.05.2014, între reclamant și pârâtă s-a încheiat un contract la distanță, fiind astfel incidente prevederile art. 7 din OG 130/2000, privind posibilitatea consumatorului de a denunța unilateral un contract încheiat la distanță în termen de 10 zile lucrătoare, fără penalități și fără a justifica vreun motiv.

În acest sens, având în vedere că între părți s-a încheiat în data de 25.01.2011 contractul de vânzare-cumpărare privind produsul Notebook/Laptop MSI CX623-014XEU Core I5 450M 2.4 GHz Black, din cuprinsul înscrisurilor atașate la dosarul cauzei, din răspunsurile părților la interogatoriu și din declarația martorului PA, instanța reține că reclamantul a solicitat pârâtei denunțarea unilaterală a contractului, în termenul legal mai sus menționat, însă aceasta nu a dat curs solicitării reclamantului, nu a acceptat înapoierea produsului ce a făcut obiectul contractului și nu a restituit de bună-voie prețul plătit.

Astfel, instanța reține că încălcarea prevederilor OG 130/2000 de către pârâtă reprezintă o faptă ilicită, fiind îndeplinită prima condiție prevăzută de art. 998 -999 C.civ. privind răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie.

În ceea ce privește condiția producerii unui prejudiciu prin fapta ilicită mai sus menționată, instanța are în vedere că în privința daunelor morale, definite ca obiect al obligației de despăgubire pentru prejudiciul moral cauzat prin încălcarea, nesocotirea sau atingerea adusă unor drepturi nepatrimoniale, trebuie să se recurgă, în vederea identificării și evaluării acestei categorii de daune, la criterii obiective, singurele în măsură să ofere caracterul justificat al daunelor și natura controlată a acestora. Astfel de criterii obiective trebuie să răspundă principiului reparării integrale a prejudiciului cauzat, fie acesta de natură nepatrimonială, morală.

Instanța reține că prejudiciul moral trebuie raportat întotdeauna la circumstanțele concrete ale cauzei, iar cuantificarea sa exactă într-o sumă de bani este aproape imposibilă, întrucât valoarea pecuniară pe care o poate acorda instanța cu titlu de daune morale nu reprezintă echivalentul prejudiciului, ci este menită să compenseze, într-o măsură oarecare, suferințele psihice cauzate prin faptul ilicit și să ofere o oarecare satisfacție părții lezate.

Instanța are în vedere că reclamantul justifică producerea unui prejudiciu moral prin faptul încălcării de către pârâtă a legislației în materia dreptului consumatorului, învederând durata de timp necesară judecării dosarelor nr. ..., respectiv .... și atitudinea procesuală a pârâtei.

Din probatoriul administrat, instanța constată că nu reiese dovada producerii unui prejudiciu moral reclamantului, acesta neindicând instanţei modalitatea concretă în care refuzul pârâtei de a accepta înapoierea laptopului i-ar fi afectat activitatea profesională sau personală ori i-ar fi produs suferințe fizice sau psihice.

În primul rând, din declaraţia martorului PAA reiese doar faptul că reclamantul ar fi fost frustrat față de imposibilitatea returnării produsului cumpărat de la pârâtă, precum și faptul că pregătirea pentru susținerea acțiunii pe care a intentat-o împotriva pârâtei i-ar fi cauzat acestuia stări de oboseală și nervozitate.

În ceea ce privește sentimentul de frustrare resimțit de reclamant, acesta reprezintă consecința privării unei persoane de un bun sau un drept care i se cuvine, astfel că simțindu-se neîndreptățit de atitudinea pârâtei, resimțirea de către reclamant a unui sentiment de frustrare este justificat, acesta nereprezentând o suferință psihică.

În ceea ce privește durata de timp îndelungată necesară judecării acțiunii reclamantului de anulare a contractului de vânzare-cumpărare, instanța are în vedere că durata de timp necesară judecării unui litigiu este influențată atât de complexitatea acesteia, cât și de modificările legislative survenite pe parcursul soluționării cauzei, iar în prezenta cauză nu s-a dovedit exercitarea cu rea-credință de către pârâtă a vreunui drept procesual ori intentarea unor căi de atac care să ducă la prelungirea în mod nejustificat a duratei de soluționare a cauzei.

Mai mult, prin Sentința civilă nr. 1631/06.02.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr. ...., a fost admisă cererea formulată de reclamant și s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiate între cele două părți, iar pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 2618,99 lei, reprezentând prețul produsului, precum și cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri pârâta nu a declarat recurs, sentința civilă rămânând irevocabilă prin nerecurare la data de 22.05.2014. De asemenea, sumele mai sus menționate au fost recuperate integral de reclamant de la pârâtă.

Instanța apreciază că recuperarea de către reclamant a prețului produsului cumpărat, a cheltuielilor de judecată și a cheltuielilor de executare reprezintă o reparație integrală și corespunzătoare a disconfortului pretins de reclamant ca fiind resimțit în urma încălcării de către pârâtă a legislației în materia protecției drepturilor consumatorului.

Având în vedere aceste considerente, instanţa apreciază că în cauza de faţă nu este îndeplinită una dintre condiţiile esenţiale ale răspunderii civile delictuale, respectiv existenţa prejudiciului care, chiar dacă a fost invocat ca fiind de natură morală şi prin urmare, neevaluabil pecuniar, trebuie să existe. Or, analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa apreciază că, în pofida nerespectării de către societatea pârâtă a prevederilor în domeniul protecției consumatorului, în concret, reclamantul nu a suferit daune de natură morală care să justifice acordarea daunelor morale pretinse prin prezenta cerere.

Ca şi consecinţă a neîndeplinirii condiţiei prejudiciului, nu se mai pune problema analizării unei legături de cauzalitate dintre fapta ilicită şi un prejudiciu care nu există.

Pentru toate considerentele de fapt şi de drept, astfel cum acestea au fost expuse, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale, instanţa urmează să respingă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de R în contradictoriu cu P.

Instanța urmează să ia act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

 HOTĂRĂȘTE:

Respinge cererea formulată de R, în contradictoriu P, ca neîntemeiată.

Ia act că pârâta nu solicită cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, la Judecătoria Sectorului 3 București.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17.11.2015.

Domenii speta

Spete similare