Revendicare imobiliara

Data publicare poral: 03.03.2017

Prin Sentinta civila nr. 2264din data de 14.03.2016 pronuntata de Judecatoria Slatina s-a  admis cererea precizata formulată de reclamantul D. T. D., în contradictoriu cu pârâta A.O., ca întemeiată.

 Obligă pârâta sa lase reclamantului în deplină proprietate şi liniştita posesie suprafaţa de 1988 m2 teren extravilan situat in localitatea R.M., com. G., jud. O. în tarlaua 14, parcela 1, cu vecinătăţile: la N- P.A., la E- Romsilva, la S- Romsilva, la V- PS 16 (Primarie).

 Obligă pârâta către reclamant la cheltuieli de judecată în cuantum de 1.177 lei, reprezentand taxă judiciară de timbru, onorariu de avocat si onorariu de expert.

În baza art. 18 din OUG nr. 51/2008, cheltuielile de taxă judiciară de timbru pentru care reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar, rămân in sarcina paratei care va fi obligata catre stat la plata sumei de 77 lei.

Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut urmatoarele:

 Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 05.12.2013 si precizata la 24.04.2014, reclamantul D. T. D. a chemat în judecată pe pârâta A.O., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligata parata sa-i lase in deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 1988 m2 teren extravilan situat in localitatea R.M., com. G., jud. O. în tarlaua 14, parcela 1, cu vecinătăţile: la N- P.A., la E- Romsilva, la S- Romsilva, la V- PS 16 (Primarie). 

A mai solicitat cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că i-a fost atribuita in proprietate suprafata de teren revendicata prin titlul de proprietate nr. 59655/74 din data de 02.12.1997.

A mai arătat că de mai multi ani terenul se afla in posesia paratei care refuza sa-l elibereze, insa nu cunoaste cum a intrat aceasta in posesia terenului.

În drept, cererea a fost motivata pe prev. art. 563 Cod civil.

În susţinerea cererii a solicitat proba cu înscrisuri.

A depus la dosar în copie xerox titlul de proprietate nr. 59655/74 din data de 02.12.1997.

La data de 16.03.2015, pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii ca neintemeiata.

La aceeasi data a formulat si cerere reconventionala prin care a solicitat să se constate intervenita vanzarea cumpararea intre parti pentru urmatoarele suprafete: - suprafata de 1988 m2 teren arabil extravilan situat in tarlaua 14, parcela 1, avand ca vecini: la N- P.A., la E- Romsilva, la S- Romsilva, la V- Ps 16 si – suprafata de 1717 m2 teren arabil extravilan situat in tarlaua 14, parcela 1/1, avand ca vecini: la N- B. F., la E- Romsilva, la S- D. T. D., la V- Ps 16.

In subsidiar, a solicitat sa se constate ca este proprietara prin efectul uzucapiunii pentru suprafata de 1988 m2.

În motivare, a arătat că, la data de 17.05.2003, a încheiat cu sora reclamantului un antecontract de vânzare – cumpărare sub semnatura privata, având ca obiect promisiunea bilaterală de vânzare - cumpărare a imobilelor sus menţionate, urmând ca, ulterior, să se prezinte la un birou notarial pentru încheierea unui contract autentic de vânzare - cumpărare.

A mai arătat că, pentru tranzacţie, a achitat acesteia suma de 7.000 lei şi a intrat în posesia imobilelor la momentul încheierii antecontractului.

Deşi a făcut mai multe demersuri, promitenta vanzatoare i-a comunicat ca proprietarul suprafetei de 1988 m2 este fratele sau, D. D. si ca trebuie sa le insoteasca si acesta la notar. In aceasta situatie, i-a inmanat reclamantului jumatate din pretul vanzarii, iar acesta a ratificat conventia; timp de 12 ani nefiind tulburata in posesie.

 A mai solicitat cheltuieli de judecată.

 Prin incheierea din 16.03.2015, instanta a dispus disjungerea cererii reconventionale pentru considerentele din respectiva incheiere.

 În cauza, a fost administrata proba cu interogatoriul partilor si au fost audiati martorii C. E., propusa de reclamant, si Z. E., propusa de pârâta, declaraţiile acestora fiind consemnate si ataşate la dosarul cauzei.

 Tot in scop probator, a fost administrata proba cu expertiza topografica întocmita de expert C. I. A. din cadrul Biroului Local pentru Expertize Tehnice O..

Analizând întregul material probator aflat la dosarul cauzei, instanţa va reţine următoarele:

Potrivit art. 563 Cod civil, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deţine fără drept.

Acţiunea în revendicare este o acţiune petitorie, punând în discuţie însăşi existenţa dreptului de proprietate, astfel că ce-l care revendică trebuie să facă dovada că este titularul dreptului de proprietate.

Ceea ce este important a se pune în discuţie este modalitatea dovedirii dreptului de proprietate, iar principiul actori incumbit probatio înscris în art. 249 Cod proc. civ. se aplică şi în această materie,existând însă anumite reguli.

Dovada dreptului de proprietate se poate face cu titlu, care poate fi orice act juridic prin care se recunoaşte existenţa dreptului de proprietate, fiind opozabil erga omnes, datorită caracterului de opozabilitate generală (absolută) a dreptului, fiind însă necesar a se ţine seama de posesia cea mai bine caracterizată.

În speţă, instanţa a avut de comparat situaţia titlu contra posesie; deoarece când o parte opune adversarului său un titlu de proprietate, ea nu invocă, de fapt, caracterul absolut al titlului, ci o prezumţie de proprietate în favoarea sa.

Asadar, atunci cand reclamantul este cel care are titlu, instanta urmeaza sa verifice daca sunt indeplinite doua conditii: titlul sa emane de la un tert si nu de la reclamant insusi, iar data titlului sa fie anterioara posesiei paratului.

Potrivit titluui de proprietate nr. 59655/74 din data de 02.12.1997 emis de Comisia Judeteana O. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, reclamantului i-a fost constituit (nu reconstituit) dreptul de proprietate in anul 1997 pentru suprafaţa de 1988 m2 teren extravilan situat in localitatea R.M., com. G., jud. O. în tarlaua 14, parcela 1, cu vecinătăţile: la N- P.A., la E- Romsilva, la S- Romsilva, la V- PS 16 (Primarie), acesta bucurându-se de toate atributele dreptului de proprietate (folosinţă, posesie, dispoziţie), pana in anul 2003 cand parata a dobandit posesia acestui teren.

Acest aspect reiese si din declaratia martorilor audiati in cauza, care au aratat ca parata are posesia terenului si il munceste de mai bine de 10 ani in urma unei intelegeri cu sora reclamantului, care i-a vandut paratei mai multe suprafete pe care le detinea impreuna cu fratele sau; intre reclamant si sora acestuia existand mai multe litigii cu privire la bunurile pe care le detineau impreuna.

Expertiza topografică efectuată în cauză a relevat faptul că suprafaţa de 1988 m2 teren extravilan este situata in localitatea R.M., com. G., jud. O. în tarlaua 14, parcela 1, avand vecinătăţile: la N- P.A., la E- Romsilva, la S- Romsilva, la V- PS 16 (Primarie), mentionate in titlu, teren aflat in prezent in posesia paratei.

Instanţa urmeaza sa aiba in vedere si articolul 1 din Protocolul nr. 1 din CEDO prevede ca orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Astfel, în cauza Toşcuţă şi alţii împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că masurile ce au ca efect privarea de proprietate,  în sensul celei de-a doua teze din primul paragraf al art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie, este permisă dacă se demonstrează, că aceasta a intervenit pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege, urmăreşte un scop legitim si păstrează un echilibru just între cerinţele interesului general al comunităţii şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului, care nu trebuie să suporte o sarcină specială şi exorbitantă, în sensul Convenţiei.

În privinţa deciziilor administrative emise de autorităţile române în domeniul reconstituirii dreptului de proprietate, Curtea a stabilit că un astfel de titlu de proprietate asupra terenurilor, emis pe cale administrativă, reprezintă o valoare patrimonială şi deci o speranţă legitimă de a se bucura de atributele dreptului de proprietate (Ioachimescu şi Ion c. României).

 În speţă, instanţa retine ca reclamantul este singurul proprietar al suprafetei revendicate, parata posedand fara nici un drept acest teren; faptul ca s-ar fi inteles asupra vanzarii cu sora reclamantului si ar fi platit pretul nu are nici o relevanta, deoarece aceasta nu putea sa vanda terenul pe care nu il avea in proprietate, iar presupusul acord „verbal” al reclamantului in lipsa unui inscris semnat de acesta care sa consfiinteasca vanzarea, nu are nici o relevanta in prezenta cauza. Dacă parata a fost păgubită în drepturile sale prin faptul ca a cumparat un teren de la o alta persoana decat proprietarul terenului, are calea acţiunii în regres împotriva acelei persoane.

Pentru aceste considerente, va admite cererea in revendicare ca întemeiată si va obliga pârâta sa lase reclamantului în deplină proprietate şi liniştita posesie suprafaţa de 1988 m2 teren extravilan situat in localitatea R.M., com. G., jud. O. în tarlaua 14, parcela 1, cu vecinătăţile: la N- P.A., la E- Romsilva, la S- Romsilva, la V- PS 16 (Primarie).

În baza art. 453 alin. 1 Cod proc. civ., va obliga pârâta către reclamant la cheltuieli de judecată în cuantum de 1.177 lei, reprezentand taxă judiciară de timbru (77 lei), onorariu de avocat (500 lei) si onorariu de expert (600 lei).

În baza art. 18 din OUG nr. 51/2008, cheltuielile de taxă judiciară de timbru pentru care reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar, rămân in sarcina paratei care va fi obligata catre stat la plata sumei de 77 lei.

Domenii speta

Spete similare