Luare de mită

Sentinţă penală 397 din 12.11.2016


Prin sentinţa penală nr. 397 din 12 noiembrie 2015 Tribunalul Arad, în temeiul  art. 289 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 6 şi art. 7 alin. 1 lit. „c” din Legea 78/2000, condamnă pe inculpatul P.C. pentru săvârşirea infracţiunii de „luare de mită”, la pedeapsa închisorii de 6(şase) ani.

În temeiul  art. 321 alin. 1 Cod penal, condamnă pe inculpatul P.C., pentru săvârşirea infracţiunii de „fals intelectual”, la pedeapsa închisorii de 1(unu) an.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal, contopeşte pedepsele aplicate inculpatului P.C. după cum urmează: aplică inculpatului  pedeapsa cea mai grea de 6(şase) ani închisoare, la care se adaugă un spor de 4(patru) luni închisoare; inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 6 (şase) ani şi 4 (patru) luni închisoare în regim de detenţie.

În temeiul art.67 alin.2 şi art. 289 alin. 1 Cod penal aplică inculpatului P.C., ca pedeapsă complementară interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1, lit. „a”, „b” şi „g” Cod penal, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art.65 alin.1 Cod penal aplică inculpatului P.C., ca pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1, lit. „a”, „b” şi „g” Cod penal.

În temeiul art. 112 alin.1 lit. „e” Cod penal confiscă, în folosul Statului Român, suma de 65,14(şaizeci şi cinci lei şi paisprezece bani) lei; de la inculpatul P.C..

În temeiul art. 404 alin. 4 lit. c şi art.249 Cod procedură penală, art. 20 din Legea 78/2000 dispune în favoarea Statului Român instituirea sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea inculpatului P.C. şi poprirea asiguratorie pe sumele datorate inculpatului inculpatului P.C. până la concurenţa sumei de 2065,14 (douămiişaizecişicinci lei şi paisprezece bani) lei reprezentând cheltuieli de judecată şi obiectul confiscării speciale.

În temeiul  art. 289 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 6 şi art. 7 alin. 1 lit. „c” din Legea 78/2000, condamnă pe inculpatul B.A., pentru săvârşirea infracţiunii de „luare de mită”, la pedeapsa închisorii de 5(cinci) ani.

În temeiul art. 321 alin. 1 Cod penal, condamnă pe inculpatul B.A., pentru săvârşirea infracţiunii de „fals intelectual”, la pedeapsa închisorii de 1(unu) an.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b)  Cod penal, contopeşte pedepsele aplicate inculpatului B.A. după cum urmează: aplică inculpatului  pedeapsa cea mai grea de 5(cinci) ani închisoare, la care se adaugă un spor de 4(patru) luni închisoare; inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani şi 4 (patru) luni închisoare în regim de detenţie.

În temeiul art.67 alin.2 şi art. 289 alin. 1 Cod penal aplică inculpatului B.A., ca pedeapsă complementară interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1, lit. „a”, „b” şi „g” Cod penal, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art.65 alin.1 Cod penal aplică inculpatului B.A., ca pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1, lit. „a”, „b” şi „g” Cod penal.

În temeiul art. 112 alin.1 lit. „e” Cod penal, confiscă, în folosul Statului Român, suma de 65,14(şaizeci şi cinci lei şi paisprezece bani) lei; de la inculpatul B.A..

În temeiul art. 404 alin. 4 lit. c şi art.249 Cod procedură penală, art. 20 din Legea 78/2000 dispune, în favoarea Statului Român, instituirea sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea inculpatului B.A. şi poprirea asiguratorie pe sumele datorate inculpatului inculpatului B.A. până la concurenţa sumei de 2065,14(douămiişaizecişicinci lei şi paisprezece bani) lei reprezentând cheltuieli de judecată şi obiectul confiscării speciale.

În baza art.397 alin.4 Cod procedură penală dispoziţiile din prezenta hotărâre privind luarea măsurii asiguratorii este executorie şi se comunică din oficiu organelor competente să dispună înfiinţarea popririi asiguratorii, notarea ipotecară şi mobiliară în condiţiile art.253 alin.4) şi 5) Cod procedură penală, art.902 alin.2 Cod civil şi art. 954 alin. 3), art. 970 alin. 1) Cod procedură civilă.

În temeiul art. 398, art. 274 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul P.C., la plata sumei de 2.000 lei; şi pe inculpatul B.A. la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad nr. 220/P/2015 înregistrat la această instanţă la data de 21.05. 2015 au fost trimişi  în judecată inculpaţii: P.C. pentru săvârşirea  infracţiunilor de luare de mită şi fals intelectual,  prevăzute  şi pedepsite  de art.  289 alin. 1 din C.pen. rap. la art. 6 şi art. 7 lit. c din Legea 78/2000 modificată şi completată şi art. 321 din C. pen., cu aplic. art. 38 alin. 1 teza. a-II-a  din C.pen. şi  inculpatul B.A., pentru săvârşirea  infracţiunilor de luare de mită şi fals intelectual, aflate în concurs real de infracţiuni, prev. şi ped. de art.  289 alin. 1 din C.pen. rap. la art. 6 şi art. 7 lit. c din Legea 78/2000 modificată şi completată şi art. 321 din C. pen., cu aplic. art. 38 alin. 1 teza. a-II-a  din C.pen.

Prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că în noaptea de 04/05.04.2015 inculpaţii P.C. şi B.A., ambii agenţi de poliţie în cadrul Secţiei de Poliţie II Micalaca, se aflau în timpul serviciului de noapte şi patrulau prin Municipiul Arad cu autoturismul de serviciu marca Dacia Logan inscripţionat „Poliţia”, având printre atribuţii  constatarea şi aplicarea sancţiunilor contravenţionale ori controlul asupra autovehiculelor oprite în trafic .

S-a mai  reţinut că în aceeaşi noapte a intrat în România prin PCTF Nădlac martorul denunţător B care conducea microbuzul marca M cu numărul de înmatriculare X, acesta venea din Germania şi transporta 132 aparate de cafea expreso folosite,  marca Saeco (f.13-14, 135-136).

S-a reţinut că în respectivul autovehicul se mai aflau împreună cu martorul denunţător şi verişorul său martorul B şi prietena acestuia martorul V.

La intrare în Arad, martorul denunţător B a fost oprit în trafic de către un echipaj de poliţie care i-au solicitat actele şi documentele pe marfă, după care poliţiştii i-au solicitat să deschidă uşile din spate ale microbuzului. Pentru a  nu fi descărcată marfa din microbuz şi numărate aparatele de cafea pentru a se verifica dacă corespund numeric cu cele din documente, pierzând astfel şi timpul, martorul denunţător le-a oferit celor doi poliţişti suma de 50 euro însă aceştia au pretins suma de 100 euro pentru a nu-şi exercita atribuţiile de serviciu  în mod corespunzător, afirmând că sunt doi (f.11). După ce martorul denunţător a plătit suma pretinsă a fost lăsat să-şi continue deplasarea.

Această activitate infracţională descrisă anterior nu a putut fi  însă probată în cursul urmăririi penale efectuate în această cauză, urmând ca în cele ce urmează cercetările să fie disjunse şi să facă obiectul unui alt dosar penal.

În acest context, în jurul orei 0300, în timp ce martorul denunţător rula pe Calea Radnei din Arad, la ieşirea din oraş spre Deva, în zona reprezentanţei Peugeot, a fost oprit în trafic de inculpaţii P. C. şi B.A. care patrulau în zonă cu autoturismul de serviciu. Ambii inculpaţi au mers la conducătorul auto iar inculpatul P.C. i-a solicitat documentele şi i-a spus că nu-i funcţionează stopul din spate astfel că B. a remediat defecţiunea pe loc. Inculpaţii l-au întrebat atunci ce transportă şi aflând că aparate de cafea au solicitat documentele pe marfă şi deschiderea uşilor din spate ale microbuzului. După ce au verificat documentele şi marfa,  inculpaţii au cerut de la martorul denunţător două aparate pentru ei însă acesta din urmă le-a spus că a mai dat altor colegi anterior suma de 100 euro şi este dispus să ofere doar un aparat. Inculpaţii P.C. şi B.A. nu a fost de acord cu oferta martorului denunţător cerându-i acestuia să-i urmeze la secţie pentru confiscarea aparatelor de cafea, păstrând totodată asupra lor actele şi documentele prezentate de  B..

Se arată că, ajunşi la Secţia II Poliţie M, la ora 0308 , inculpaţii au intrat în parcarea din spatele sediului unde au parcat autoturismul de serviciu, în spatele lor parcând microbuzul martorul denunţător B. (f.31-43, 148-149).

După ce au parcat autoturismul inculpaţii au intrat direct în sediu, probabil pentru a-i arăta martorului denunţător că pregătesc locul unde urmează a fi depozitate aparatele. Au revenit apoi la microbuz şi i-au cerut lui B. să descarce aparatele şi să le introducă în sediul poliţiei. Acesta a refuzat şi a urcat la volan lăsându-i pe cei doi inculpaţi lângă microbuz.

Se reţine că inculpaţii s-au dezbrăcat de hainele reflectorizante ce le aveau pe ei, au îmbrăcat altele de culoare închisă  şi s-au deplasat în spatele microbuzului pentru a descărca aparatele de cafea. Între timp, martorul denunţător fiind în cabina microbuzului împreună cu martorii B. şi V., a fost sfătuit de aceştia din urmă să le dea cele două aparate cerute astfel că a coborât la inculpaţi împreună cu vărul său. Toţi patru au mers apoi în spatele microbuzului şi au convenit ca martorul să le ofere cele două aparate de cafea pretinse anterior precum şi suma de 50 lei pentru o masă. În acest context,  B. a deschis uşile din spate ale microbuzului, a urcat în acesta de unde a luat două aparate pe care le-a înmânat vărului să martorului B.. Acesta le-a pus iniţial jos, lângă uşă după care, l-a indicaţia unuia dintre inculpaţi, le-a transportat prin partea lateral dreapta a autovehiculului, în cabina microbuzului de unde urma să fie înmânate poliţiştilor ulterior, într-un alt loc, întrucât acolo cunoşteau că există camere de supraveghere.

După ce au urcat aparatele de cafea în cabina microbuzului, la ora 0316, inculpaţii şi martorul denunţător au plecat concomitent din parcarea secţiei de poliţie cu autovehiculele, până pe Calea Radnei unde, poliţiştii au oprit autoturismul de serviciu în marginea carosabilului, iar martorul denunţător microbuzul în dreptul lor, pe banda 1. Martorul B. a rămas la volan iar martorul B. a luat  cele două aparate de cafea din microbuz şi le-a pus în portbagajul autoturismului de serviciu al inculpaţilor după care le-a dat şi suma de 50 lei, mai precis inculpatului P.C. 16, f.18 verso). După aceasta inculpaţii i-au restituit martorului B. actele şi documentele astfel că cei trei şi-au continuat deplasarea.

Ajunşi în localitatea V, martorul denunţător B. a fost oprit în trafic de un alt echipaj de poliţie, mai precis de agenţii de poliţie A.C. şi T.A.. Aceştia i-au solicitat martorului denunţător documentele şi actele pe marfă după care suma de 600 euro, jumătate din valoarea facturii, pentru a nu-i fi confiscată marfa. Martorul denunţător a oferit şi acestor poliţişti suma de 200 euro pentru a fi lăsat să-şi continue deplasarea însă aceştia nu au acceptat astfel că l-au condus la sediul poliţiei unde i-au confiscat cele 130 aparate de cafea care le mai avea şi i-au aplicat sancţiune contravenţională (f.130-135).

În timp ce aparatele de cafea erau descărcate la SC T SRL Arad, martorul denunţător B. a sunat la numărul de urgenţă 112 şi a relatat cele întâmplate în noaptea respectiv.

Şi această activitate infracţională ulterioară faptelor inculpaţilor P.C. şi B.A., descrisă anterior şi care a avut loc în V., urmează a face obiectul unei alte cauze penale astfel că cercetările vor fi disjunse cu privire la ea.

La terminarea serviciului din noaptea de 04.05.04.2015, cu ocazia întocmirii „Raportului din data de 04/05.04.2015” , inculpaţii P.C. şi B.A. au omis să menţioneze la rubrica „autovehicule controlate, data, ora, strada, conducător auto, marca, culoare, nr. înmatriculare” că au controlat şi microbuzul marca M. cu numărul de înmatriculare X condus de martorul denunţător B.. Au completat însă la rubrica „persoane suspecte legitimate” că l-au legitimat pe B. pe Calea Radnei, la ora 0500 (f.89). Ori inculpaţii, cu ştiinţă,  au omis să menţioneze în raportul de activitate toate activităţile efectuate în timpul serviciului, respectiv datele şi  împrejurările în care au făcut controlul microbuzului martorului denunţător, tocmai pentru a ascunde orice legătură a lor cu fapta de corupţie.

Inculpaţii P.C. şi B.A.  nu au recunoscut comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina  lor.

Procedura de Cameră Preliminară.

Prin încheierea Camerei de Consiliu din 17 iunie  2015 judecătorul de Cameră Preliminară, a respins cererile şi excepţiile formulate de inculpaţii P.C. şi  B.A., prin apărător ales.

În  baza art.346 alin.2 Cod procedură penală judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 220/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, înregistrat la această instanţa la data de 21 mai 2015, privind pe inculpaţii P.C. şi B.A., trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin.1 Cod penal, raportat la art. 6 şi 7 lit. c din Legea 78/2000 şi fals intelectual prevăzută de art. 321 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal; dispunându-se începerea judecăţii.

Din dosarul de urmărire penală rezultă următoarele acte procedurale şi probe: denunţ; declaraţii martor/denunţător copii chitanţe nr. 30 şi 31 din 31.03.2015  declaraţii martor B; declaraţii martor V; procese-verbale de recunoaştere după fotografie; copii documente; capturi după imagini înregistrate de camerele de; plic ce un CD cu imagini surprinse de camerele de supraveghere în noaptea de 04/05.04.2015 la Secţia II de Poliţie M. cât şi imaginile prelucrate pentru îmbunătăţirea calităţii imaginilor; proces verbal din data de 07.04.2015; CD ce conţine imagini surprinse de camerele de supraveghere în noaptea de 04/05.04.2015 la Secţia II de Poliţie M.; declaraţii inculpat P.C.; declaraţii inculpat B.A.; „Raportului din data de 04/05.04.2015”; Procese verbale de percheziţie domiciliară; caziere judiciare; Fişa postului inculpaţi; copii documente încheiate de Poliţia V.; planşă foto aparate cafea confiscate; ordin MAI nr. 60/02.03.2015; proces verbal redare rezumativă imagini; documente privind planificarea în serviciu a inculpaţilor, atribuţii şi proceduri.

În  cursul judecății au fost audiați inculpații, au fost ascultați martori, au fost prezentate înregistrări  video ale momentului în care inculpații s-au aflat cu martorul denunțător la sediul unităţii de poliției din cartierul Micălaca - Municipiul Arad; au fost obținute totodată lista convorbirilor telefonice ale inculpațiilor  de la data incidentului, s-au depus înscrisuri.

În esență inculpatul P.C., în declarația de la (fila 40-41), nu a recunoscut acuzațiile arătând că nu a vorbit în acea noapte cu polițiștii din Vlaicu sau din V.,  folosește numărul de telefon …, a arătat că  în  parcarea Poliției  și-a dat jos haina reflectorizantă și  și-a luat un pulover mergând cu colegul său B.A. să descarce marfa, când i-a văzut așa de hotărâți pasagerul din dreapta al microbuzului s-a dat jos din autovehicul și le-a adus două hârtii, pe  una scria 50 și pe una 70, el a avut aceste înscrisuri în mână, care erau în limba germană. Pentru a se evita o confiscare abuzivă,  neavând instructaj decât pe facturile românești  a hotărât cu colegul său, inculpatul B.A., să lase martorul denunțător să plece, fără a-i mai confisca marfa, respectiv aparatele de cafea. Nu a luat bani sau aparate de cafea de la denunțător.  Raportul de serviciu a fost făcut dimineața. Întrucât s-a întâlnit cu denunțătorul de 2 ori, respectiv și după ce a fost lăsat denunțătorul să plece, s-a mai întâlnit odată cu acesta când denunțătorul era însoțit de polițiști de la Postul de Poliție V.,  care îl duceau spre o locație în vederea depozitării aparatelor de cafea confiscate i-a rămas în imagine ora 5,00 și de aceea a consemnat ora 5,00 în raport.  În parcarea Poliției a restituit actele pasagerului. Pe partea dreaptă a microbuzului, pasagerul microbuzului i-a dat cele două înscrisuri care dovedeau proveniența aparatelor de cafea. Raportul a fost scris de inculpatul B.A. dar este creația/voința  ambilor. Nu este de acord cu textul poligraf, fiind probe suficiente la dosar care ii susțin nevinovăția.

Inculpatul P.C. a fost raudiat  ( f.115/116), dosar după ce au fost prezentate imaginile video, aflate la fila 43 dosar u.p.. Cu această ocazie a arătat că trecând 4-5 luni nu mai poate preciza când i-au fost date actele de proveniență a aparatelor de cafea în parcarea Poliției Micălaca, este posibil ca cel care ia dat actele să fi fost lângă el, nu să fi venit din mașină. Când i-au fost prezentate actele a fost lămurit și imediat le-a dat înapoi, totul durând fracțiuni de secunde. Este adevărat că a avut mâinile în buzunar fiind surprins de camerele video, dar nu a avut tot timpul mâinile în buzunar. Când controlează nu stă cu mâinile în buzunar, dar acolo erau mai mult povești, acolo se punea problema de a se descărca marfa.

Inculpatul B.A. (f.37-39), în esență a declarat următoarele: nu recunoaște acuzațiile din rechizitoriu, la dus  pe denunțător la sediul Poliției în parcare împreună cu colegul său. În parcarea poliției denunțătorul a refuzat să descarce marfa, era nervos și vorbea urât. Este adevărat că și-a dat jos geaca pentru a nu și-o murdări cu ocazia descărcării aparatelor de cafea. În timp ce se afla în parcarea poliției, pasagerul bărbat din microbuz s-a dus la inculpatul P.C. și la auzit când a spus – am găsit actele. A  văzut în mâinile colegului său  două înscrisuri în limba germană, pe unul era scris 50 pe altul scria 70 și o sumă de bani în euro. Pentru a evita un abuz a hotărât cu celălalt coinculpat să-l lase pe denunțător să plece cu tot cu marfă,  la câteva secunde după plecarea microbuzului au plecat și ei din parcarea Poliției. A văzut în acea seară că unul din pasageri a luat un aparat de cafea din spatele mașinii și la dus lateral. Spre ziuă s-a mai întâlnit o dată cu denunțătorul când acesta era însoțit de Poliția din V. și dus pentru confiscarea mărfii.  Îl știe bine pe polițistul din echipajul din V.,  T.A.. Inculpatul folosește numerele de telefon …. și …. La sediul Poliției unul din bărbații din microbuz le-a spus săi lase să plece spunându-i ceva de o butelie de vin, dar ei au refuzat. Raportul de activitate se completează la ieșirea din tură în funcție de ce se consideră relevant. El a  scris raportul de activitate, după consultări cu inculpatul P.C. și l-a prezentat ofițerului de serviciu la ieșirea din tură în jurul orelor 8,00. S-a întâlnit  împreună cu inculpatul P.C. cu polițiștii din V., T.A. și A.C., în data de 07.04.2015, la o cafea când cei doi colegi le-au spus că denunțătorul a făcut scandal și a sunat la DGA. Nu crede că a vorbit  cu echipajul din poliție din V. telefonic, după ce a lăsat microbuzul să plece din parcarea Poliției, până dimineața când s-au întâlnit cu denunțătorul a doua oară, însoțit de polițiștii din V..

În încheierea din 16.09.2015, fila (46-48), se consemnează refuzul ambilor inculpați de a fi testați cu  aparatul  poligraf.

Inculpatul B.A. a fost reaudiat (f.117/118), după prezentarea în ședința publică a imaginilor video de la fila 43 dosar u.p. , arătând că nu poate indica pe imagini momentul în care inculpatul P.C., a primit actele aparatelor de cafea, în parcarea Poliției Micălaca. Nu mai știe dacă actele s-au dat în spatele mașinii sau în lateralul ei, trecând mult timp de atunci. Este adevărat că a avut mâinile în buzunar pe imaginile video, nu știe însă dacă le-a ținut tot timpul în buzunar, nu obișnuiește să seta cu mâinile în buzunar mai ales la controale, dar atunci era frig. Nu mai știe dacă cel care a dat actele se afla între el si inculpatul Panda, atunci când cel în cauză i-a dat actele inculpatului P.C.. Nu știe momentul în care au fost restituie actele mașinii de către inculpatul P.C..

Martorul denunțător B (f.119/120) și-a menținut declarațiile date anterior. A arătat că,  inculpatul P. C. a fost cel care a discutat cu el, B.A. stând mai retras, când a fost oprit în trafic. A arătat chitanțele din Germania și a deschis ușa mașinii din spate și cei doi polițiști s-au uitat la aparate. Inculpatul P.C. a spus că vrea și el 2 aparate, le-a cerut pe gratis; denunțătorul i-a spus că sunt defecte, iar inculpatul P.C. i-a spus că și el face  Germania și știe  că atunci  când un aparat este defect are cablul de curent tăiat. Inculpații l-au dus la secție și i-au spus că-i confiscă toată marfa dacă nu le dă și lor două aparate. Denunțătorul nu a vrut să le dea, le-a zis că le dă inculpaților  50- 100 lei, că așa-i normal, nu știe cine din pasagerii microbuzului i-a spus, respectiv  R sau E  să le dea inculpaților cele două aparate. Mai apoi, el a vrut să le dea aparatele de cafea inculpaţilor, chiar la Poliție, dar polițiștii nu au vrut să le ia acolo  și au spus să meargă în față, au mers cam 1- 2 km și au oprit pe un bulevard principal, mașina Poliției s-a suit pe bordură, inculpatul P.C. a deschis portbagajul  iar martorul E s-a dat jos cu aparatele de cafea și  le-a dat polițiștilor. La auzit atunci pe P.C. spunând  - da friptura sau butelia de vin, iar E i-a dat 50 de lei, a văzut clar momentul în care E le-a dat aparatele de cafea și banii inculpaţilor. Polițiștii din V. i-au dus într-o parcare întunecoasă, acolo știa deja mersul, pentru că o mai pățise o dată.  Prima dată le-a dat polițiștilor din V. 200 -300 lei; de data aceasta, polițiștii i-au spus că nu mai merge ca prima dată și după ce i-au cerut actele de insoţire a aparatelor de cafea de 1200 Euro, i-au cerut jumătate din valoare: Denunțătorul a vrut să negocieze având doar 200 de euro, dar polițiștii din V. au spus că nu negociază, că nu sunt la piață. Arată a dus în țară 132 aparate cafea, inculpatul P.C. a fost cel care a ales aparatele de cafea. A fost și cu organele de urmărire penală  la reconstituirea traseului, care au încercat să-l încurce, dar el a recunoscut traseul efectuat.

Martorul B  și-a menținut declarațiile date anterior, a arătat că inculpatul P.C. a fost cel care i-a cerut aparatele de cafea, la auzit pe P.C. cerându-le pentru că  avea geamul lăsat jos la mașină,  el a fost cel care s-a dus în spatele mașini și a luat aparatele de cafea și le-a dus în față după ce P.C le-a ales. El nu a arătat nici o chitanță inculpatului  P.C., el a dus doar aparatele de cafea. Inculpatul B.A. era mai retras. După ce au plecat de la Poliție la un moment dat s-a oprit și el a fost cel care a pus cele două aparate de cafea în portbagajul Poliției și tot el i-a dat 50 de lei inculpatului Panda. Ulterior au fost opriți de un echipaj de Poliție și le-a fost confiscată marfa. Cei din V. cereau jumătate din valoarea chitanțelor. Nu mai ține minte dacă inculpatul P.C., a strigat după el, pentru a-i da actele microbuzului, după ce el a le-a dat  inculpațiilor aparatele de cafea; era grăbit atunci să plece, e posibil dar nu își aduce aminte acest lucru.

Martora V (f.123/124), a fost în microbuzul în care se aflau aparatele de cafea, împreună cu martorul E și cu martorul denunțăror S. A văzut când a fost oprit în trafic de Poliție, S, după discuția cu polițiștii l-a văzut pe S nervos. Ulterior  microbuzul a fost dus într-o parcare unde i s-a cerut de polițistul mai plinuț să descarce marfa în vederea confiscării. L-a identificat, în sala de judecată, pe polițistul mai plinuț ca fiind inculpatul P.C.. La un moment dat s-a dat jos E din mașină  și s-a dus la S  spunându-i să dea cele două aparate de cafea polițiștilor. Polișițtii au ales cele 2 aparate de cafea, iar E le-a pus la picioare în față în microbuz. După ce au plecat din acea parcare E a fost cel care  a pus aparatele de cafea în portbagajul mașinii Poliției. Nu știe care din polițiști a luat cei 50 de lei de la E, dar știe că s-au dat. Este de acord cu textul poligraf. A văzut personal când s-au dat aparatele de cafea și bani, nu este adevărat că nu s-au găsit cele două  chitanțe, polițiștii de la început voiau aparatele de cafea. Când s-au dat aparatele de cafea uşa  microbuzului din dreapta era chiar la portbajgajul mașinii poliție  în paralel. Clar a văzut când s-au dat aparatele de cafea pentru că au fost luate de la picioarele ei. Confirmă întâlnirea ulterioară cu  inculpații atunci când polițiștii din V. îi duceau în vederea confiscării mărfii.

Martorul T.A., (f.125-), agent de poliție în echipajul din V. care a dispus confiscarea mărfii a arătat că are nr. de telefon… . Martorul A a avut  inițiativa opririi microbuzului denunțătorului, pentru că nu îi  funcționa un stop la mașină. După ce s-a aflat ce transportă denunțătorul, verificându-se  documentele, colegul său A a spus că  nu sunt bune și s-a hotărât confiscarea mărfii. Denunțătorul le-a oferit 50 de euro, apoi mai 50 și la depozit a oferit 200 de euro, în intervalul 3-6,00 dimineața la data incidentului nu a comunicat telefonic cu inculpații.

Martorul A.C., agent de poliție în echipajul din V., cel care l-a oprit în trafic pe denunțător a arătat că, (fila 126), mașina poliției era  staționată  perpendicular pe partea dreaptă, cu drumul pe care se deplasa denunțătorul şi a observat că nu-i funcţionează farul spate stâng microbuzului inculpatului. Nu este adevărat că s-a solicitat 600 de euro pentru a fi lăsat denunţătorul să plece mai departe. Denunţătorul a  oferit 50 de euro, apoi mai 50 de euro, iar la depozit a oferit 200 de euro, lui şi colegului său, dar nu au acceptat. Nu a anunţat tentativa de mituire la DGA, pentru că nu a crezut că aceştia se pot mobiliza atât de repede. A mai confiscat zeci de transporturi asemănătoare, ştie ce acte sunt necesare transportului, denunţătorului îi trebuiau facturi şi el avea doar chitanţe.

Martorul D . , patron la T SRL ARAD,  locul unde au fost descărcate aparatele de cafea , confiscate  de la denunţător, fila ( 127)  a arătat că la auzit pe denunţător la un moment dat plângând, se vorbea pe un ton mai ridicat, nu a auzit ameninţări reciproce, la auzit pe denunţător că se plângea  că a dat sume de bani şi două aparate de cafea la echipaje de poliţie care  l-au oprit mai înainte. I s-a părut că denunţătorul este nesincer când a declarat numărul aparatelor de cafea  acesta oscilând în a declara numărul exact al acestora. Microbuzul era încărcat până la refuz. Iniţial acest martor a declarat că după părerea sa nu mai încăpeau două aparate de cafea în microbuz, pentru că cele existente în microbuz erau până la plafonul microbuzului. Ulterior în cursul aceleiaşi declaraţii a arătat că nu este ferm convins că aparatele erau până sus în dubă  şi că nu ar fi încăput şi altele; dar el aşa ţine minte, că în microbuz  nu mai puteau intra alte aparate în spate, dar nu este ferm convins. Denunţătorului nu i s-a dictat declaraţia de către cei de la DGA.

La dosarul cauzei( f. 128-129) , sunt depuse 2 facturi în limba germană traduse în limba română., privind provenienţa aparatelor de cafea, pe una este menţionată 50 buc la acestea 12 buc. pentru piese de schimb, preţ 800 de Euro; pe alta apare 70 de buc, preţ 400 Euro.

Din listingul convorbirilor telefonice ce rezultă din facturile detaliate obţinute din oficiu la solicitarea instanţei, în condiţiile 100 şi art. 170 Cod procedură penală,  rezultă că în data de  05.04.2015, ora  7:04.30 s-a apelat de pe numărul …. aparţinând  inculpatului P.C. numărul de  telefon…. , aparţinând martorului  T.A. aflat în echipajul Postului de Poliţie V., durata convorbirii 51 secunde. La orele 9:19.32 mai are loc un apel, către acelaşi număr de telefon (f.79 dosar), care durează 43 de secunde. Tot din listingul convorbirilor telefonice, rezultă că în data de  05.04.2015, ora 1 :31:12 de pe numărul de telefon ….. are loc un apel telefonic către Postul telefonic….,  care durează 320 secunde. În aceiaşi zi, între aceleaşi posturi telefonice  mai au loc la orele 19:47:37  o discuţie de 121 secunde,  (f.81 dosar).

În  şedinţa publică din 05.11.2015, au fost prezentate ca mijloace materiale de probă  capturile  de pe camerele video (de la fila 43 dosar u.p.), din curtea unităţii de poliţie din Micălaca, în care este surprins microbuzul denunţătorului  şi modul de desfăşurare al evenimentelor în care au fost implicaţi martorul denunţător şi inculpaţii.

Pe baza probelor prezentate mai sus, administrate în mod nemijlocit în  faţa instanţei de judecată se reţine că faptele penale reţinute în sarcina inculpaţilor sunt dovedite şi prezintă o gravitate deosebit de mare.

În acest sens declaraţiile martorilor B.S., B.E. şi V.R., indică în mod clar că inculpaţii i-au oprit pe martori in trafic şi sub ameninţarea de a le confisca aparatele de cafea i-au obligat pe martori să le dea două aparate de cafea şi 50 de lei. Toţi cei 3 martori relatează că în mod nemijlocit au văzut momentul în care s-au dat aceste bunuri inculpaţilor. Din declaraţiile martorilor rezultă că inculpatul P.C. a fost cel care a negociat în numele ambilor inculpaţi şi primit  mita. Inculpaţii nu au reuşit în faţa instanţei să indice pe capturile video, momentul în care martorul E., a venit cu chitanţele ce dovedeau provenienţa aparatelor  de cafea şi le-a prezentat inculpatului P.C., în curtea poliţiei. Capturile video arată că, inculpaţii în majoritatea timpului au stat cu mâinile în buzunar, inculpatul P.C. fiind cel care se află la un moment dat în spatele uşii microbuzului uitându-se la acesta. Inculpatul B.A., se află şi el tot timpul la faţa locului asistând la evenimente.

Capturile vido, confirmă relatările celor 3 martori susmenţionaţi. Nu se vede nici un moment în  care martorul E. să fi înmânat ceva către inculpatul P.C., de menţionat este că, cei doi inculpaţi se află tot timpul în câmpul de captare a camerelor video,  fără timpi morţi. Ca urmare sunt neadevărate declaraţiile inculpaţilor cum că  în curtea Poliţiei li s-ar fi prezentat actele mărfii, fapt ce i-a determinat să îl lase pe denunţător să-şi continue călătoria, fără a-i confisca marfa.

Inculpaţii au refuzat testul poligraf, pe de altă parte cei trei martori mai sus menţionaţi, au descris în mod amănunţit  şi convingător pentru instanţă cum la adăpostul întunericului cei doi inculpaţi au primit foloasele necuvenite.

Probatoriul indică faptul că inculpaţii au păstrat legătura telefonică cu poliţiştii din V., la data incidentului şi puteau şti deja înainte de ieşirea din tură de denunţul la 112, formulat de martorul S., în acest sens este convorbirea telefonică de pe posturile telefonice deţinute de inculpatul P.C. şi martorul T.A. de la orele 7, 4 minute şi  30 secunde, respectiv înainte ca cei 2 inculpaţi să fi ieşit din tură(ora 8).

Declaraţiile în calitate de martori a celor 2 poliţişti de la postul de poliţie V.  nu au produs detalii suplimentare care să pună la îndoială declaraţiile celor 3 martori aflaţi în microbuzul ce transporta aparatele de cafea, atunci când aceştia au declarat modul cum s-au dat foloasele necuvenite către inculpaţi.

Oricum instanţa reţine deosebita vigilenţă a organelor de poliţie din V.  care au reuşit fără a fi anunţaţi dinainte să observe în trafic, în mişcare un microbuz căruia nu-i funcţiona farul de spate din partea stângă, în timp ce ei erau staţionaţi pe partea dreaptă a sensului de mers a microbuzului, perpendicular cu drumul.

Declaraţia iniţială a martorului D.R. dată în faţa instanţei, cum că după părerea sa în microbuz în spate nu mai puteau intra 2 aparate de cafea apare ca nesinceră fiind în mod intenţionat dată, dar asupra acesteia martorul a revenit şi a nuanţat-o, arătând că nu are certitudinea acestei afirmaţii, situaţie în care nici această declaraţie nu poate fi avută în vedere ca susţinând teza inculpaţilor privind nevinovăţia acestora.

Faţă de cele de mai sus, instanţa apreciază dovedite infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor. Sancţionarea acestora  se impune a se face cu fermitate, datorită calităţii acestora de poliţişti, care au atribuţii de direcţie şi control asupra membrilor societăţii. Comportamentul inculpaţilor creează aparenţa că toate structurile statului uzează de metode similare inculpaţilor pentru a se îmbogăţi fără justă cauză. Acest comportament al inculpaţilor creează  în rândul societăţii  civile imaginea unui Stat corupt în mod generalizat în care nimic nu se poate rezolva fără mită.

Reţinând că limitele minime ale pedepsei pentru luare de mită ca urmare a incidenţei Legii 78/2000 este de minim 4 ani,  observând că inculpaţii nu au recunoscut acuzaţiile, reţinând că procesul de reeducare al inculpaţilor nu a început ,va aplica inculpatului P.C. pedeapsa închisorii de 6 ani, pentru infracţiunea de luare de mită. La individualizarea pedepsei, instanţa are în vedere că el este cel care a pretins aparatele de cafea şi le –a ales, mai mult, tot acesta a fost cel care i-a reamintit martorului B.E., că trebuie să-i dea şi bani pe lângă aparatele de cafea. 

Vis-a-vis de individualizarea pedepsei penale aplicate inculpatului B.A.,  se reţine  şi în sarcina acestuia infracţiunea de luare de mită, chiar dacă în derularea evenimentelor acest inculpat a avut un aport mai mic, el mai mult asistându-l şi susţinând-l pe inculpatul P.C.  în conduita sa. Acest inculpat a asistat şi el în mod nemijlocit şi a acceptat negocierile, ca urmare faţă de acest inculpat se impune aplicarea pedepsei închisorii de 5 ani.

Sub aspectul săvârşirii infracţiunii de  fals intelectual  şi această infracţiune este dovedită. Inculpaţii, urmare a voinţei ambilor, chiar dacă numai inculpatul B.A. a consemnat scriptic au falsificat  în mod deliberat raportul de serviciu  aflat la fila 89 dosar u.p.  neconsemnând în acesta că au controlat autovehiculul martorului denunţător; acest lucru l-au făcut în mod deliberat pentru a-şi ascunde infracţiunea de luare de mită. Fapta penală a fost săvârşită  cu intenţie directă şi nu poate fi considerată rezultatul unei simple erori materiale, gravitatea infracţiunii  derivând din faptul că, prin omiterea consemnării  situaţiei reale  s-a urmărit ascunderea săvârşirii infracţiunii de luare de mită.

Pentru considerentele de mai sus,  va condamna pe fiecare inculpat în parte pentru  săvârşirea infracţiunii de fals intelectual reţinând aportul egal  şi individual la săvârşirea acestei infracţiuni la câte  1 an închisoare.

Se reţine că, scopul pedepsei penale  pe lângă cel sancţionator este şi unul preventiv,  respectiv inclusiv descurajarea altor persoane predispuse unor fapte penale de natura celor pentru care au fost condamnaţi inculpaţii  de a săvârşi astfel de infracţiuni, ori aplicarea unor pedepsei mai blânde în cazul inculpaţilor în aprecierea instanţei  nu  ar duce la atingerea scopului  pedepselor aplicate, respectiv acela de reeducare, sancţionare şi prevenţie.

Faţă de cele de mai sus, Tribunalul în temeiul  art. 289 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 6 şi art. 7 alin. 1 lit. „c” din Legea 78/2000, va  condamna pe inculpatul P.C., pentru săvârşirea infracţiunii de „luare de mită”, la pedeapsa închisorii de 6(şase) ani.

În temeiul  art. 321 alin. 1 Cod penal, va  condamna pe inculpatul P.C., pentru săvârşirea infracţiunii de „fals intelectual”, la pedeapsa închisorii de 1(unu) an.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b)  Cod penal,  va contopi pedepsele aplicate inculpatului P.C. după cum urmează: aplică inculpatului  pedeapsa cea mai grea de 6(şase) ani închisoare, la care se adaugă un spor de 4(patru) luni închisoare; inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 6 (şase) ani şi 4 (patru) luni închisoare în regim de detenţie.

Faţă de natura şi gravitatea infracţiunii comise – respectiv luare de mită împrejurările cauzei şi persoana inculpatului, instanţa apreciază că este necesară aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor, în temeiul art.67 alin.2 şi art. 289 alin. 1 Cod penal şi ca urmare va  aplica inculpatului P.C., ca pedeapsă complementară interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1, lit. „a”, „b” şi „g” Cod penal, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art.65 alin.1 Cod penal va  aplica inculpatului P.C., ca pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1, lit. „a”, „b” şi „g” Cod penal.

În temeiul art. 112 alin.1 lit. „e” Cod penal  va confisca, în folosul Statului Român, suma de 65,14(şaizeci şi cinci lei şi paisprezece bani) lei; de la inculpatul P.C..

Suma  de 65, 14 lei se confiscă ca şi măsură de siguranţă, care fiind o sancţiune de natură penală se aplică în mod individual nu colectiv fiecărui inculpat în parte.  Suma de  65,14 lei, este alcătuită din 25 de lei, respectiv jumătate din cei 50 de lei, luaţi cu titlul de mită, iar suma de 40,14 lei reprezintă contravaloarea unuia din cele două aparate de cafea negăsite la inculpaţi în vederea confiscării şi care se impune a fi confiscată în baza art. 112 alin. 5 Cod penal. Astfel  conform actelor de la dosar  cele 132 de aparate au avut o valoare de  1.200 Euro, la un curs Euro de 4,4157 lei; curs practicat de BNR în ziua săvârşirii infracţiunii de luare de mită. Valoarea în lei a celor 132 aparate a fost de 5298,84 lei, care împărţită la 132 rezultă 40.14 lei/aparat cafea. Cursul BNR al euro este unul public, accesibil pe Internet.

Fiind o măsură obligatorie, în temeiul art. 404 alin. 4 lit. c şi art.249 Cod procedură penală, art. 20 din Legea 78/2000, va dispune în favoarea Statului Român instituirea sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea inculpatului P.C. şi poprirea asiguratorie pe sumele datorate inculpatului P.C. până la concurenţa sumei de 2065,14 (douămiişaizecişicinci lei şi paisprezece bani) lei reprezentând cheltuieli de judecată şi obiectul confiscării speciale.

În temeiul  art. 289 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 6 şi art. 7 alin. 1 lit. „c” din Legea 78/2000, va condamna pe inculpatul B.A. pentru săvârşirea infracţiunii de „luare de mită”, la pedeapsa închisorii de 5(cinci) ani.

În temeiul  art. 321 alin. 1 Cod penal, va condamna pe inculpatul B.A., pentru săvârşirea infracţiunii de „fals intelectual”, la pedeapsa închisorii de 1(unu) an.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b)  Cod penal, va  contopi pedepsele aplicate inculpatului B.A. după cum urmează: aplică inculpatului  pedeapsa cea mai grea de 5(cinci) ani închisoare, la care se adaugă un spor de 4(patru) luni închisoare; inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani şi 4 (patru) luni închisoare în regim de detenţie.

Faţă de natura şi gravitatea infracţiunii comise – respectiv luare de mită -  împrejurările cauzei şi persoana inculpatului, instanţa apreciază că este necesară aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor  în temeiul art.67 alin.2 şi art. 289 alin. 1 Cod penal, situaţie în care va  aplica inculpatului B.A., ca pedeapsă complementară interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1, lit. „a”, „b” şi „g” Cod penal, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art.65 alin.1 Cod penal , va aplica inculpatului B.A., ca pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1, lit. „a”, „b” şi „g” Cod penal.

În temeiul art. 112 alin.1 lit. „e” Cod penal,  va confisca, în folosul Statului Român, suma de 65,14(şaizeci şi cinci lei şi paisprezece bani) lei; de la inculpatul B.A.. Confiscarea sumei de 65,14 lei de la inculpatul B. A. are aceiaşi explicaţie ca şi confiscarea sumei de  65,14 lei de la inculpatul P. C.

În temeiul art. 404 alin. 4 lit. c şi art.249 Cod procedură penală, art. 20 din Legea 78/2000  va dispune, în favoarea Statului Român, instituirea sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea inculpatului B.A. şi poprirea asiguratorie pe sumele datorate inculpatului inculpatului B.A. până la concurenţa sumei de 2065,14(douămiişaizecişicinci lei şi paisprezece bani) lei reprezentând cheltuieli de judecată şi obiectul confiscării speciale.

În baza art.397 alin.4 Cod procedură penală dispoziţiile din prezenta hotărâre privind luarea măsurii asiguratorii este executorie şi se va  comunica din oficiu organelor competente să dispună înfiinţarea popririi asiguratorii, notarea ipotecară şi mobiliară în condiţiile art.253 alin.4) şi 5) Cod procedură penală, art.902 alin.2 Cod civil şi art. 954 alin. 3), art. 970 alin. 1) Cod procedură civilă.

Deoarece în cauză inculpaţii urmează a fi condamnaţi, având în vedere durata procesului penal, complexitatea acestuia, cheltuielile determinate de desfăşurarea urmăririi penale şi a judecăţii, precum şi dispoziţiile art. 398, art. 274 alin. 2 Cod procedură penală, va  obliga pe inculpatul P.C., la plata sumei de 2.000 lei; şi pe inculpatul B.A., la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii P.C. şi B.A. În motivele de apel formulate, inculpatul P.C. a arătat că sentinţa primei instanţe este nelegală şi netemeinică, solicitând ca în rejudecare să se dispună achitarea sa de săvârşirea infracţiunii prev. de art. 289 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 6 şi a art. 7 lit. c din Legea nr. 78/2000, în temeiul art. 17 alin. 2 C.pr.pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. a C.pr.pen., fapta neexistând în materialitatea ei, precum şi de săvârşirea infracţiunii prev. de art. 321 alin. 1 C.pen., în temeiul art. 17 alin. 2 C.pr.pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. b C.pr.pen., fapta neîntrunind elementele de tipicitate ale infracţiunii de fals intelectual.

În ceea ce priveşte cererea de achitare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, a arătat inculpatul apelant că soluţia de condamnare a primei instanţe se bazează, în esenţă, doar pe declaraţiile celor trei martori (denunţătorul, vărul acestuia şi concubina celui din urmă), deşi acestea nu se coroborează cu nici o altă probă administrată din dosar şi nici între ele, fiind contradictorii. În ceea ce priveşte declaraţiile celorlalţi martori audiaţi, acestea relevă, suplimentar, nesinceritatea şi conduita primilor trei martori.

Relevant este faptul că, iniţial, martorul denunţător a afirmat către ofiţerul D.G.A. că transporta 130 de aparate de cafea, uitând pe moment că arătase că a remis două aparate de cafea inculpaţilor, după care, la intervenţia martorului D.R., care a spus că şi în depozit au fost descărcate tot 130 de aparate şi nu 128, a modificat (la solicitarea ofiţerului D.G.A.) numărul aparatelor la 132 de bucăţi (pentru a justifica astfel şi cele două aparate de cafea presupus oferite cu titlu de mită inculpaţilor). Pe de altă parte, credibilitatea acestor martori este pusă sub semnul întrebării şi de conduita lor procesuală, aceştia depunând la dosarul cauzei două facturi false (aşa cum reiese din ansamblul probator administrat, contrar susţinerilor sale şi a martorilor V. şi B., denunţătorul nu avea aceste facturi în momentul confiscării bunurilor, el având decât cele două chitanţe, pe care le-a arătat inculpaţilor în curtea secţiei de poliţie şi care i-au determinat pe inculpaţi să-i lase să plece), care prevedeau un număr mai mare de aparate de cafea decât chitanţele şi, totodată, un preţ mai mic decât cel stipulat în chitanţe (în chitanţe era prevăzut un număr de 120 de aparate de cafea, pretins a fi achiziţionate pentru suma de 1700 de euro, în timp ce în facturi era trecut un număr de 132 de aparate de cafea, pentru suma de 1200 de euro); mai mult decât atât, neautenticitatea acestor facturi reiese şi din faptul că factura nr. 30 este emisă la data de 04.04.2015, în timp ce o factură imediat ulterioară, cea cu numărul 31, ar fi fost emisă la data de 31.03.2015.

A arătat inculpatul apelant că în speţă nu s-a putut dovedi că ar fi solicitat sau acceptat promisiunea vreunor sume de bani sau foloase din partea denunţătorului (lipsind orice fel de alte probe în acest sens - înregistrări audio, video, fotografii, interceptări telefonice sau declaraţiile altor martori), nu s-a putut dovedi ar fi primit vreo sumă de bani sau folos din partea denunţătorului (lipsind orice fel de probe în acest sens; mai mult decât atât, la percheziţia domiciliară efectuată, nu s-a descoperit aparatul de cafea pretins a ti remis de către denunţător şi cei doi martori), precum şi faptul că nu s-a putut dovedi că ulterior plecării din parcarea Secţiei II Poliţie M, inculpaţii ar fi condus maşina denunţătorului într-o zonă de pe „bulevardul principal", aflată „adăpostul întunericului", unde ar fi primit foloasele necuvenite (nu există nicio probă care să confirme acest lucru; mai mult decât atât, dacă o astfel de împrejurare ar fi fost una reală, puteau fi administrate probe în acest sens - înregistrări video de la de la diversele societăţi aflate pe traseul indicat de către denunţător, care ar fi putut atesta sau infirma susţinerea acestuia cu privire la faptul că inculpaţii ar fi plecat din parcarea poliţiei şi şi-ar fi continuat drumul împreună; în realitate, ulterior plecării din parcare, inculpaţii nu s-au mai întâlnit cu cei trei martori, ci şi-au continuat activitatea, iar martorii şi-au continuat drumul).

În ceea ce priveşte cererea de achitare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, a arătat inculpatul apelant P.C. că soluţia de condamnare a primei instanţe este rezultatul unei greşite aprecieri cu privire la natura juridică a raportului de serviciu şi la aspectele care se consemnează pe acest înscris. Astfel, documentul intitulat raport de serviciu nu are caracterul unui înscris oficial şi nu trebuie confundat cu fişa de intervenţie 112. Raportul de serviciu se depune la secretariat şi, spre diferenţă de fişa de intervenţie 112, nu primeşte număr de înregistrare. Totodată, raportul de serviciu are o formă tipizată, însă nu are un regim special şi o procedură proprie de redactare, cu indicarea menţiunilor obligatorii, care trebuie inserate, pe acesta notându-se în cazul în care nu se aplică o sancţiune, doar persoanele suspecte legitimate, precum şi strada şi ora la care a fost efectuat acest act. De asemenea, fiind un înscris tipizat, cu spaţii restrânse, în eventualitatea în care se face un control asupra unui autovehicul, în raportul de serviciu se consemnează efectuarea acelui control numai în eventualitatea în care a fost aplicată şi o sancţiune (controalele efectuate şi sancţiunile aplicate sunt trecute la puncte consecutive în tipizat). Acest lucru este determinat şi de faptul că nu există loc (spaţiu) pe înscrisul tipizat, pentru a se consemna toate controalele la care nu s-au dispus sancţiuni, motiv pentru care se consemnează efectuarea controlului numai în situaţia în care se aplică şi o sancţiune contravenţională.

În ceea ce priveşte ora consemnată de către inculpatul B.A. în raportul de serviciu întocmit, spre diferenţă de susţinerile din actul de sesizare a instanţei (potrivit cărora evenimentele în care am fost implicat s-ar fi desfăşurat în jurul orelor trei), susţineri care, pe bună dreptate, nu au mai fost preluate şi de către prima instanţă, a arătat inculpatul apelant că, astfel cum reiese din ansamblul probator administrat (inclusiv din susţinerile martorului denunţător), că a fost reală, inculpaţii Iegitimându-1 pe acesta în jurul orelor cinci (este evident faptul că ora indicată pe camerele de supraveghere din parcarea Secţiei II poliţie M. era una nereală - deşi se indică ora trei, în realitate ora era cinci; mai mult decât atât, aşa cum se poate observa pe camerele de supraveghere, în jurul orelor „patru" începuse să se lumineze afară).

Având în vedere toate aceste aspecte, a arătat inculpatul apelant P.C. că este clar că raportul de serviciu nu a fost falsificat (nu s-a omis inserarea unor date sau împrejurări) şi nu au fost consemnate fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului (ora indicată în raportul de serviciu întocmit este cea reală).

În motivele de apel formulate, inculpatul B.A. a criticat sentinţa primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în rejudecare, în principal, în temeiul art. 421 pct. 2 C.pr.pen., raportat la art. 396 alin. 5 C.pr.pen., achitarea sa, în temeiul art. 17 alin. 2 C.pr.pen., raportat la art. 16 alin. l lit. c C.pr.pen., de săvârşirea infracţiunii prev. de art. 289 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 6 şi a art. 7 lit. c din Legea nr. 78/2000, fapta neexistând în materialitatea ei, iar în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a, raportat la art. 396 alin. 5 C.pr.pen., achitarea sa, în temeiul art. 17 alin. 2 C.pr.pen. raportat la art. 16 alin. l lit. b C.pr.pen., de săvârşirea infracţiunii prev. de art. 321 alin. l C.pen., fapta neîntrunind elementele de tipicitate ale infracţiunii de fals intelectual. În subsidiar a solicitat admiterea apelului şi reindividualizarea pedepsei, deoarece prima instanţă a nesocotit prevederile art. 74 C.pen., cu privire la criteriile de individualizare a faptei, atunci când a aplicat o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru infracţiunea de luare de mită, respectiv 1 închisoare pentru infracţiunea de fals intelectual, rezultanta fiind de 5 ani şi 4 luni.

Cu privire la existenţa infracţiunii de luare de mită, a arătat inculpatul apelant că acuzaţia adusă se bazează exclusiv pe declaraţiile denunţătorilor B şi pe declaraţiile rudelor sale, B şi V, declaraţii care sunt contradictorii în raport cu conţinutul actelor aflate la dosar şi vădit interesate, cenzurate fiind făcute pe fondul supărării cauzate de confiscarea bunurilor de către poliţiştii de la Postul de Poliţie Tudor Vladimirescu. Denunţătorul B a fost nesincer, în sensul că a spus iniţial verbal către ofiţerul D.G.A. că are 130 de aparate, aspect care s-a şi consemnat în denunţ, după care, la intervenţia martorului D.R., care a spus că în depozit au fost descărcate tot 130 de aparate şi nu 128, a modificat, la solicitarea ofiţerului D.G.A., numărul aparatelor la 132 de bucăţi pentru a se justifica şi cele două aparate de cafea presupus a fi remise inculpaţilor.

De asemenea, în denunţurile olografe scrise, atât B, cât şi V au afirmat că poliţistul care le-a solicitat la Secţia Micălaca două expresoare este N.M., afirmaţie făcută după „ce am văzut fotografia acestuia" (5-7 dosar urmărire). În data de 07.04.2016 s-a organizat o aşa zisă recunoaştere din grup, în care însă nu se afla şi N.M., dar se aflau B.A. şi P.C., despre care denunţătorii nu făcuseră nicio afirmaţie. Abia la acest moment B l-a indicat ,fără ezitare" pe P.C. ca fiind persoana care a primit cele două expresoare şi a pretins suma de 50 de lei, dar nu l-a recunoscut şi pe B.A.. A arătat, de asemenea, inculpatul apelant că un asemenea procedeu probator, după ce anterior li se prezentase denunţătorilor fotografia lui N.M., fără ca acesta să mai fie în grup, nu este veridic faţă de afirmaţiile anterioare ale denunţătorilor. A arătat că la percheziţiile domiciliare nu s-au găsit expresoare şi nu există nicio probă directă că, ulterior plecării din parcarea Secţiei II Poliţie M., inculpatul apelant împreună cu inculpatul P.C. ar fi condus maşina denunţătorului într-o zonă de pe „bulevardul principal", aflată la „adăpostul întunericului", unde ar fi primit foloasele necuvenite. A mai arătat inculpatul apelant că este pusă sub semnul întrebării credibilitatea denunţătorilor şi raportat la conduita lor procesuală, în condiţiile în care aceştia au depus la dosarul cauzei două facturi false, fapt care reiese din ansamblul probator administrat. Astfel, contrar susţinerilor denunţătorului B şi a martorilor V şi B, denunţătorul nu avea aceste facturi în momentul confiscării bunurilor, el neavând decât cele două chitanţe, pe care le-a arătat inculpaţilor în curtea secţiei de poliţie şi care i-au determinat să-i lase să plece, şi care prevedeau un număr mai mare de aparate de cafea decât chitanţele şi, totodată, un preţ mai mic decât cel stipulat în chitanţe. În aceste chitanţe era prevăzut un număr de 120 de aparate de cafea, pretins a fi achiziţionate pentru suma de 1700 de euro, în timp ce în facturile falsificate era trecut un număr de 132 de aparate de cafea, în valoare de 1200 de euro. Neautenticitatea acestor facturi reiese şi din faptul că factura nr. 30 este emisă la data de 04.04.2015, în timp ce o factură imediat ulterioară, cea cu numărul 31, ar fi fost emisă la data de 31.03.2015.

Cu privire la infracţiunea de fals intelectual, a arătat inculpatul apelant că soluţia de condamnare este netemeinică, întrucât raportul de serviciu nu a fost falsificat şi nu s-au consemnat fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului (ora indicată în raportul de serviciu întocmit este cea reală). Soluţia de condamnare este rezultatul unei greşite aprecieri cu privire la natura juridică a raportului de serviciu şi la aspectele care se consemnează pe acest înscris. Documentul intitulat raport de serviciu nu are caracterul unui înscris oficial (el nu face parte din categoria înscrisurilor prevăzute la art. 178 C.pen., fiind doar un document cu circuit intern care nu se verifică, nu produce nici o consecinţă juridică şi care, anterior, se redacta de mână pe o coală de hârtie) şi nu trebuie confundat cu fişa de intervenţie 112. Raportul de serviciu se depune la secretariat spre diferenţă de fişa de intervenţie 112 şi nu primeşte număr de înregistrare. Totodată, a arătat inculpatul că raportul de serviciu are o formă tipizată, însă nu are un regim special şi nici o procedură proprie de redactare, cu indicarea menţiunilor obligatorii care trebuie inserate în acesta – cum de altfel reiese şi din declaraţia martorului A.C., pe acesta notându-se în cazul în care nu se aplică o sancţiune, doar persoanele suspecte legitimate, precum şi strada şi ora la care a fost efectuat acest act. Fiind un înscris tipizat, cu spaţii restrânse, în eventualitatea în care se face un control asupra unui autovehicul, în raportul de serviciu se consemnează efectuarea acelui control numai în eventualitatea în care a fost aplicată şi o sancţiune (controalele efectuate şi sancţiunile aplicate sunt trecute la puncte consecutive în tipizat). Acest lucru este determinat şi de faptul că nu există loc (spaţiu) pe înscrisul tipizat pentru a se consemna toate controalele la care nu s-au dispus sancţiuni, motiv pentru care se consemnează efectuarea controlului numai în situaţia în care se aplică şi o sancţiune contravenţională.

În ce priveşte ora consemnată în raportul de serviciu întocmit, spre diferenţă de susţinerile din actul de sesizare a instanţei, potrivit cărora evenimentele în care inculpatul a fost implicat s-ar fi desfăşurat în jurul orelor trei noaptea, a arătat faptul inculpatul apelant că, aşa cum reiese din ansamblul probator administrat (inclusiv din susţinerile martorului denunţător), ea a fost reală, inculpaţii legitimându-1 pe acesta în jurul orelor cinci.

Faptul că ora indicată pe camerele de supraveghere din parcarea Secţiei II Poliţie M. era una nereală rezultă şi din expertiza efectuată în cauză, precum şi din faptul că denunţătorul nu explică ce a făcut timp de aproximativ trei ore, până la întâlnirea cu echipajul de poliţie de la Secţia V.. A mai arătat inculpatul apelant că împrejurarea că în raportul de activitate din data de 4/5.04.2015 aceştia nu au completat la rubrica autovehicule controlate microbuzul marca M cu nr. de înmatriculare X, nu a fost făcută cu intenţia de a ascunde legătura acestora cu denunţătorul, câtă vreme ei au menţionat la rubrica „persoane controlate” numele B. Lipsa menţiunilor amintite nu este de natură a produce consecinţe juridice, câtă vreme persoana denunţătorului poate fi identificată din cuprinsul raportului.

Prin decizia penală nr. 1497/A din 7 decembrie 2016 Curtea de Apel Timişoara  în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, admite apelurile declarate de inculpații P.C. și B.A. împotriva sentinţei penale nr. 397 din 12.11.2015, pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. 1373/108/2015.

Desființează sentința penală apelată și, rejudecând:

În temeiul 396 alin. 5 C.pr.pen., rap. la art. 16 alin. 1 lit. c C.pr.pen., achită inculpații P.C. și B.A. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. și ped. de art. art. 289 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 6 şi art. 7 alin. 1 lit. „c” din Legea 78/2000.

În temeiul 396 alin. 5 C.pr.pen., rap. la art. 16 alin. 1 lit. b C.pr.pen., achită inculpații P.C. și B. A. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prev. și ped. de art. 321 alin. 1 Cod penal.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de control judiciar a reţinut următoarele :

La data de 06.04.4015 se înregistrează la DNA – Serviciul Județean Anticorupție Arad, denunțul formulat de martorul denunțător B (fila 4 dosar up) prin care arată că la data de „04.2015” a intrat în țară prin PTF Nădlac având asupra sa un nr. de 132 aparate cafea. Trebuie menționat că în denunțul olograf, mențiunea nr. de aparate este doar în cifre și este vizibilă împrejurarea că inițial s-a consemnat „130” după care s-a scris peste cifra 0, cifra 2. A menționat că la intrarea în Arad, la un sens giratoriu, a fost oprit de un echipaj de poliție care, pe motiv că nu sunt bune facturile cu privire la aparate au pretins suma totală de 100 euro, câte 50 euro pentru fiecare; denunțătorul precizează că la circa 10 minute a fost oprit de un alt echipaj care i-a condus la sediul poliției pe motiv că nu are acte cu privire la aparatele de cafea unde au cerut 2 aparate. Menționează că a luat din spate două aparate de cafea și le-a pus prima dată în față lângă bord, iar colegul său le-a dus la mașina de poliție aflată la un metru de microbuz. Tot din cuprinsul denunțului rezultă că martorului i-au fost prezentate niște fotografii, (aceste fotografii nu sunt la dosar) însă martorul precizează că din foto prezentate a recunoscut pe numitul N.M. ca fiind cel care a cerut aparatele. Denunțătorul mai arată că în comuna V. a fost din nou oprit de poliție, s-au confiscat cele 130 aparate de cafea pentru că nu avea acte pe marfă. Menționează că a fost oprit de numitul A..C., pe care îl știa întrucât a mai fost oprit de acesta în urmă cu 3-4 luni înainte și cu acea ocazia i-a dat suma de 500 lei pentru a nu-i confisca marfa.

Se constată că denunțul formulat de martorul B. privește 3 fapte de corupție, iar în cuprinsul denunțului, cu privire la polițiștii care au pretins două aparate de cafea, denunțătorul menționează expres că unul dintre ei  este polițistul N.M..

În declarația dată în aceeași zi, martora V., care l-a însoțit pe denunțător a arătat că au intrat în țară în jurul orei 6.00 în 05.04.2016 prin PTF Nădlac împreună cu B și BE. Menționează că în microbuzul în care se aflau, B transporta aproximativ 100 aparate cafea. Aceasta susține varianta opririi în trafic de către un prim echipaj de poliție cu privire la care afirmă că B a menționat că le-a dat o sumă de bani pentru a-i lăsa să-și continue drumul. Susține că după aproximativ 3 km, au fost opriți de un alt echipaj de poliție formată din doi polițiști, dintre aceștia recunoscându-l pe numitul N.M., după ce i s-a arătat fotografii ale acestuia. N.M. i-a condus la sediul poliției și i-a amenințat că le va confisca marfa. Precizează că marfa nu a fost confiscată, dar polițiștii i-au însoțit cu mașina aproximativ un km, după care au parcat lângă mașina poliției, iar B.E. a pus în autospeciala poliției două aparate de cafea care erau pregătire în partea din față a mașinii. Același polițist a insistat să primească și o anumită sumă de bani, a înțeles ulterior că a fost vorba de suma de 50 lei.

În declarația dată pe formular tipizat (fila 17 și urm dos up) martora V., descriindu-i pe cei doi polițiști despre care susține că au luat mită, arată că unul era blond și mai mic de statuară, iar celălalt mai înalt, un pic grăsuț și brunet și avea o cicatrice pe față. Mai susține că în curtea poliției i-a solicitat prietenului său B.E. să discute cu polițiștii, să ajungă la o înțelegere, însă polițiștii i-au spus acestuia să stea la distanță căci în zonă sunt camere de supraveghere și să nu încerce să-i mituiască.

În cuprinsul declarației dată pe formular tipizat (fila 10 și urm), martorul denunțător B a precizat că unul dintre polițiștii care i-a oprit a doua oară avea o cicatrice pe față, aceștia i-au cerut actele și să deschidă microbuzul în spate pentru a verifica marfa. A cerut două aparate de cafea, iar martorul a refuzat, astfel că au fost conduși la sediul poliției, unde polițiștii s-au pregăti să descarce aparatele, însă la propunerea verișorului săi B.E., a fost de acord să le dea două aparate și a propus în plus și o baterie de „vin și o friptură”. Au pus aparatele în partea din față a microbuzului, au plecat toți din sediul poliției și au mers aproximativ 1, 5 km pe artera principală, au oprit lângă autoturismul polițiștilor urcați pe trotuar, iar verișorul său B.E. a coborât cu cele două aparate și le-a pus în atutoturismul de poliție. Totodată, menționează că polițistului care a coborât și a deschis portbagajul, vărul său i-a dat și suma de 50 lei.

În continuare, martorul denunțător relatează modalitatea în care i-au fost confiscate aparatele de cafea de către echipajul de poliție din comuna V. și că îl știa din vedere pe unul din polițiști căruia cu altă ocazie i-a dat suma de 300 lei pentru a nu i se confisca marfa.

Martorul B.E. (fila 15 și urm dos u.p) declară că  unul din cei doi polițiști care i-au oprit în trafic în orașul Arad era brunet și avea un semn pe față. Precizează că denunțătorul s-a hotărât să le dea polițiștilor două aparate de cafea atunci când a văzut că aceștia se pregăteau să confiște marfa. B. i-a dat două aparate de cafea pe care le-a pus în cabina microbuzului, întrucât polițiștii au spus că nu le vor primi acolo, ci la o anumită distanță de sediul poliției. Astfel, martorul nu recunoaște că el a ar fi avut inițiativa mituirii polițiștilor, așa cum a susținut denunțătorul și susține că B a dat cele două aparate de cafea. Arată că a coborât din microbuz și a discutat și el cu polițiștii și a transportat în cabina din față două expresoare pentru că polițiștii au spus că nu vor primi acolo aparatele de cafea.

În faza de urmărire penală s-au efectuat recunoașteri din grup a celor doi polițiști, martorii mai sus precizați și denunțătorul indicându-l pe inculpatul P.C. ca fiind cel care a primit aparatele de cafea. De menționat că, deși printre fotografii se afla și cea a lui B.A., acesta nu a fost identificat de către martori. Cu toate acestea, în procesul-verbal încheiat în aceeași zi cu identificarea din grup (07.04.2016) se menționează că au fost identificate în teren cu ajutorul denunțătorului locurile din municipiul Arad, unde acesta susține că a fost oprit de cele două echipaje de poliție și secția de poliție II M., unde susține că au fost conduși de către cel de-al doilea echipaj, denunțătorul arătând că cel din urmă echipaj a fost compus din P.C. și B.A., deși în procesele-verbale de recunoaștere, acesta a recunoscut doar pe Panda Cornel.

La fila 52 dosar up se află procesul-verbal în care s-a consemnat că din înregistrările camerelor de supraveghere amplasate în secția de poliție, rezultă că în intervalul orar 06,09 – 06,19 agenții de poliție P.C. și B.A. au efectuat un control asupra unui microbuz.

Din referatul întocmit la data de 11.05.2016 rezultă că organele de urmărire penală au solicitat autorizarea percheziției domiciliare după mai bine de o lună de la data în care s-a făcut denunțul.

În declarația dată în calitate de suspect la data de 13.05.2015 (fila 67 dos up), P.C. a arătat că este adevărat că a oprit în trafic microbuzul condus de denunțător și întrucât acesta nu a putut prezenta acte pe marfă, i-a condus la sediul poliției. În timp ce se pregăteau să descarce aparatele, a venit  unul dintre pasagerii microbuzului și le-a prezentat două înscrisuri în limba germană pentru 70, respectiv 50 de aparate. S-a deplasat în spatele autoturismului de serviciu pentru a le verifica și a observat că pasagerul care i-a înmânat acele înscrisuri a dus două aparate în cabina microbuzului dar nu cunoaște din ce motiv. Arată că ulterior microbuzul a plecat și la circa 2 minute a plecat și el împreună cu colegul de serviciu, iar în jurul orei 6 s-a intersectat cu colegii din comuna V. care conduceau același microbuz în vedere confiscării mărfii. Colegii de la V. i-au spus că vor confisca cele 130 aparate de cafea, iar el a întrebat de ce 130, că au prezentat acte pentru 120. Mai arată că șoferul microbuzului i-a cerut să intervină pentru a nu i se confisca aparatele.

În declarația dată în calitate de suspect la data de 13.05.2015 (fila71 dos up), B.A. arată că în noaptea de 05.04.2015 a fost de serviciu, iar înspre dimineață, pe calea Radnei, fiind în patrulare cu colegul său, au oprit un microbuz căruia nu-i funcționa un stop. L-a întrebat pe șofer ce transportă, acesta i-a spus că transportă aparate de cafea și când i-a solicitat documentele, șoferul a precizat că nu le găsește, motiv pentru care i-a cerut să-i însoțească la sediul poliției. Ajunși, la sediul poliției, i-a cerut șoferului să deschidă microbuzul în spate, iar ulterior, acesta a prezentat 2 chitanțe în limba germană, șoferul precizând că sunt atâtea aparate câte scrie pe chitanțe. Menționează că șoferul a luat două aparate din spate și le-a pus în cabina microbuzului A trecut într-o agendă numele șoferului și nr de înmatriculare al microbuzului pentru a-l nota în raportul de activitate. Arată că ulterior au plecat din nou în patrulare, dar nu s-au oprit niciunde pentru a primi două aparte de cafea, însă spre dimineață s-au intersectat cu mașina poliției din comuna V. care escorta microbuzul în scopul de a confisca marfa, iar colegul său P.C. a schimbat câteva cuvinte cu colegul din comuna V. .

Audiați în calitate de inculpați, P.C. și B.A. și-au menținut declarațiile date în calitate de suspect.

La data de 15.05.2016, față de inculpați s-a extins urmărirea penală și pentru infracțiunea de fals intelectual pre. de art. 321 C.pen., reținându-se că cei doi polițiști au omis consemnarea în raportul de serviciu împrejurării că s-a efectuat un control asupra autovehiculului cu nr. de înmatriculare X. În declarațiile date cu privire la această infracțiunea, inculpații au menționat că în raportul de serviciu au trecut pe numitul B. cu datele de identificare și locul opririi în trafic, dar nu au consemnat la rubrica autovehicule controlate deoarece acolo se trec autovehiculele oprite și conducătorul auto în cazul în care se aplică o sancțiune.

La fila 130 din dosarul de urmărire penală se află raportul întocmit de agentul de A.C. în care relatează că în data de 05.04.2015, în jurul orelor 6,45, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu a oprit în trafic microbuzul înmatriculat cu nr. X pe motiv că nu funcționa stopul de partea stângă. După controlul documentelor autovehiculului și al șoferului, acesta a remediat defecțiunea tehnică și fiind întrebat despre marfa transportată și despre documentele acesteia, acesta a declarat că transportă aparate de cafea, însă documentele prezentate nu erau demne de luat în considerare, nu prezentau niciun fel de detaliu care să demonstreze cele susținute de șofer, nu puteau fi înregistrate în contabilitate, motiv pentru care au luat hotărârea de a confisca marfa și a sancționa deținătorul aparatelor de cafea. A mai arătat că șoferul a încercat să îi mituiască cu suma de 200 euro pentru a nu confisca marfa.

De menționat că cele două chitanțe nu se află la dosarul de urmărire penală, acestea fiind depuse de organul constatator în copie în dosarul 5335/55/2015 al Judecătoriei Arad, atașat prezentului dosar, la fila 29, dosar în care s-a judecat plângerea contravențională formulată de martorul denunțător B. împotriva procesului-verbal de contravențe întocmite de organele de poliție din comuna Vladimirescu. Aceste chitanțeu fac referire la un nr. de 70 bucăți achiziționate cu 400 euro și respectiv, 50 bucăți achiziționate cu 1300 euro. Datele din aceste chitanțe nu coincid cu cele consemnate ulterior în facturile depuse la dosarul de urmărire penală, facturi care privesc 50 aparate cafea pentru suma de 800 euro și 70 aparate cafea pentru suma de 400 euro. În chitanțele deținute de denunțătorul B. la data de 05.04.2015 nu se face nici o referire la alte 12 aparate oferite cadou ca piese de schimb.

Inculpații au fost audiați de instanța de fond, aceștia menținându-și, în esență, aceleași declarații. Astfel, la fila 37 și urm. dosar P.I., inculpatul B.A. a relatat modul în care au ajuns cu microbuzul denunțătorului în curtea poliției în scopul de a confisca aparatele de cafea, iar în timp ce se pregăteau să efectueze aceste demersuri, martorul B.E. s a venit să spună că a găsit actele și i-a arătat colegului P.C. două înscrisuri în limba germană din care pe una scris 50 și pe alta 70. Colegul său a restituit actele și atunci a observat că unul dintre pasagerii microbuzului a luat un aparat de cafea din spatele microbuzului și l-a pus în partea din față a acestuia, iar el s-a gândit că a făcut acest lucru, deoarece aparatele nu stăteau bine în spate. Relatează întâlnirea de dimineață cu colegii din V.. Inculpatul mai precizează că denunțătorii s-au oferit să îi mituiască cu o butelie de vin, dar ei au refuzat.

Inculpatul P.C., în declarația sa, fila 40 și urm. P.I. a mai precizat că atunci când a văzut acele chitanțe în limba germană a renunțat la sancționarea contravențională a martorului denunțător întrucât s-a temut să nu comită un abuz. Menționează că nu a luat de la denunțător bani sau aparate de cafea. Arată că aparatele de cafea transportate în fața microbuzului au fost duse în față de către pasagerii acestuia după ce le-a înmânat actele pentru a pleca cu autovehiculul.

În faza de judecată, în primă instanță, a fost audiat și martorul denunțător B. care a precizat că atunci când a fost oprit în trafic, inculpatul P.C. a discutat cu el și i-a cerut două aparate de cafea, fiind conduși la sediul poliției iar acolo a fost de acord să le dea cele două aparate și la sugestia verișorului său, B.E.. Precizează că a vrut să le dea aparatele chiar la poliție dar polițiștii nu au fost de acord, astfel că s-au deplasat de acolo iar pe bulevardul principal B. a oprit pe dreapta iar B.E. s-a dat jos cu aparatele de cafea și le-a dat polițiștilor împreună cu suma de 50 lei. Susține că a introdus 132 de aparate de cafea în România dar că a cumpărat 130 și că a mai primit vreo 11 jumătăți, întrucât persoana de la care a cumpărat i-a dat peste 130. De aceea a modificat din 130 în 132. Mai precizează că l-a indicat prima dată pe numitul N.M. deoarece s-a prezentat o fotografie cu acesta dar că a făcut această confuzie întrucât N.M. seamănă cu P.C..

De asemenea, a fost audiat și martorul B.E., fila 121 și urm. P.I.. În declarația în fața instanței acesta menționează că la cererea martorei V. a coborât din microbuz și le-a spus celor doi polițiști că le va da două aparate de cafea. Susține că inculpatul P.C. i-a arătat ce aparate de cafea vrea. Mai precizează că s-a dus în spatele mașinii pentru a da aparate de cafea celor doi inculpați și nu ca să arate acte în limba germană. Mai arată că atunci când au plecat din sediul poliției, personal a pus cele două aparate în portbagajul mașinii de poliție iar cei doi polițiști au coborât din mașină și au închis portbagajul. Nu își aduce aminte când au fost restituite actele autovehiculului de către polițiști. Își aduce aminte că polițiștii vroiau expresoarele, nu actele dar că B. probabil le-a arătat actele. Nu cunoaște exact numărul de aparate de cafea transportate.

Martora V., fila 123 și urm. dosar P.I., arată că atunci când a văzut că cei doi polițiști vrea să confiște marfa i-a cerut lui B.E. să coboare și să le spună polițiștilor că le vor da două aparate de cafea, astfel că B.E. a luat două aparate și le-a pus în fața microbuzului. Susține că nu este adevărat că actele cu privire la aparate nu le-ar fi găsit, întrucât B. le-ar fi avut și, de asemenea B. le-a avut, nefiind adevărat că le-a găsit cu întârziere. Nu poate preciza de ce inițial a indicat pe numitul N.M. și mai precizează că atunci când în declarația sa a arătat că unul dintre polițiști ea blond s-a referit, de fapt, la o persoană cu tenul mai deschis.

Din declarația martorului T.A., fila 125 P.I., rezultă că acesta a făcut parte din echipajul de poliție al comunei V. care a procedat la confiscarea aparatelor de cafea. Susține că denunțătorul s-a oferit să îi mituiască cu suma de 50 euro, apoi cu 100 euro, iar când au ajuns la depozitul unde au descărcat marfa, B. le-a oferit 200 euro, dar ei au refuzat. Menționează că la postul de poliție, B. le-a spus că are 120 aparate dar au descărcat, în realitate, 130, iar martorul denunțător a spus atunci că 10 sunt pentru piese de schimb.

A fost audiat și martorul A.C. din cadrul Poliției V., care susține aceleași afirmații, precizând totodată că nu este adevărat că ar fi cerut denunțătorului suma de 600 euro pentru a nu aplica măsura sancțiunii contravenționale și confiscarea aparatelor.

A fost audiat, totodată, și martorul D.R., patronul depozitului unde au fost descărcate aparatele de cafea. Arată că martorul B. a oferit polițiștilor 200 euro pentru a nu i se confisca aparatele. L-a auzit odată pe martorul denunțător că se plângea că a dat sume de bani și două aparate de cafea pentru a nu-i fi confiscată marfa. Arată că a fost întrebat de ce a declarat că sunt 130 de aparate în loc de 132, martorul denunțător spunând că s-a încurcat pe fondul oboselii. Arată că martorul a declarat că au fost 130 de aparate către cei de la D.G.A., „eu intervenind atunci și spunând că am 130 de aparate și nu 128” și atunci martorul B. a rectificat declarația spunând că a avut 132 și întrucât a scris în denunț 130 de aparate, polițistul de la D.G.A. i-a spus să modifice cifra în 132. Martorul spune că microbuzul era încărcat până la refuz și susține că în spate nu ar mai fi încăput 2 aparate deoarece erau puse una peste alta până în plafonul microbuzului.

În fața instanței de apel au fost audiații inculpații, aceștia menținându-și declarațiile.

La cererea inculpaților a fost încuviințată o expertiză criminalistă cu privire la înregistrările video, preluate din curtea poliției prin care să se stabilească dacă există lipsuri sau mixaje în filmare; să se stabilească data și ora când au fost realizate aceste filmări comparativ cu ora afișată și dacă există decalații între orele afișate. 

Prin raportul de expertiză criminalistică nr. 65 din 3 iunie 2016 s-a stabilit că înregistrările video conținute în fișierele denumite magnify _CH6-2015-04-05-02-15-15.mp4 şi procesat _CH6-2015-04-05-02-15-15.mp4 prezintă decupaje a unor cadre conținute în înregistrările video examinate, la intervale similare de timp,  s-a stabilit că există decalaje între data și ora la care au fost create fișierele denumite magnify_CH5-2015-04-05-57-13.mp4 şi procesat _CH5-2015-04-05-57-13.mp4 și data și ora afișate de counter pe imagini.

În suplimentul efectuat la raportul de expertiză că înregistrările video prezintă modificări (decupaje) a unor cadre conținute în înregistrările din fișierele denumite magnify _CH6-2015-04-05-02-15-15.mp4 şi procesat _CH6-2015-04-05-02-15-15.mp4, ceea ce înseamnă că este posibilă o intervenție peste o înregistrate preexistentă, deoarece acele cadre lipsesc. Consideră că echipamentul tehnic nu a  fost setată cu funcția „MOTION DETECT” (detectare de mișcare), deoarece se constată perioade de timp în care nu este detectată mișcare și totuși înregistrarea este continuă și fără întreruperi. Astfel, poate apărea ca veridică apărarea inculpaților că momentul în care li s-a prezentat chitanțele nu este vizibil pe înregistrare datorită acestor decupaje.

Potrivit art. 4 din Codul de procedură penală, orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă. După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 396 alin. 2 Cod de procedură penală, „Condamnarea se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.”

Art. 103 Cod procedură penală prevede că „probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză”.

În luarea deciziei asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpaților instanţa hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Raportat la textele legale mai sus menţionate instanța de apel, cu majoritate, apreciază că în cauză nu au fost administrate probe care să convingă instanţa de apel, mai presus de orice îndoială rezonabilă, că inculpații au săvârşit infracţiunea de luare de mită în forma descrisă în actul de acuzare.

Particularităţile infracţiunilor de corupţie, care implică doi autori distincţi ai infracţiunilor de dare şi luare de mită, şi cauzele de impunitate sau de atenuare a răspunderii penale, situaţiile de restituire a bunurilor, în anumite condiţii, reglementate tocmai pentru prevenirea şi represiunea săvârşirii infracţiunilor, descoperirea lor, determină însă şi o analiză atentă a declaraţiilor martorului denunţător, stabilirea bunei sale credinţe, a interesului în cauză, a legăturilor cu funcţionarul mituit, a cazierului sau, a împrejurărilor formulării denunţului, a vechimii faptelor reclamate, dacă se află sau nu sub influenţa unei persoane, dacă a fost determinat de către organele de urmărire să formuleze denunţul.

Ori, în urma evaluării întregului material probatoriu administrat în cauză, Curtea, cu majoritate apreciază că, în prezenta cauză, nu a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, împrejurarea că faptele ce li se pun în sarcină inculpaţilor au fost cu adevărat săvârşite de către aceştia.

Astfel, din analiza declarațiilor denunțătorului B., ale martorilor B.E. și V., care au perceput pretinsa faptă în aceleași împrejurări, instanța de apel reține că s-au conturat mai multe contraziceri și neconcordanțe în declarații care au condus instanța să aprecieze, cu majoritate, asupra neveridicității acestora.

Martora V. a dat declarațiile mai sus consemnate, afirmând că în jurul orelor 06.00 a intrat în țară prin PTF Nădlac, cu ocazia audierii, la câteva ore după ce a văzut doua echipaje de poliție si pe cel din PTF Nădlac, îl recunoaşte fără echivoc, după fotografii, pe numitul N.M., ca fiind cele care a pretins cele două aparate de cafea, ulterior afirmă că în data de 5.04.2015, în jurul orelor 5.00 a intrat în țară prin PTF Nădlac, la descrierea celor doi polițiști care ar fi luat aparatele de cafea si suma de 50 de lei este, arată că unul era mai mic de statura si blond; martora a afirmat că B.E. s-a dus la ei (în curtea poliției), însă poliţiştii i-au spus să ia distanță căci în zonă sunt camere de supraveghere și să nu încerce sa ii mituiască confirmând sub acest aspect declaraţia inculpaţilor şi contrazicând sub acest aspect declaraţia martorului B.E., care nu mai recunoaște aceste discuţii.

Martora afirmă că în parcarea poliției nu a mai văzut alte autoturisme, deși din înregistrări rezultă fără echivoc că în parcare mai erau 3 mașini de poliție parcate.

Mai precizează faptul că a văzut când le-a dat și suma de 50 de lei, susținând că poliţiştii au fost lângă autoturism în acel moment, și „celui brunet, B.E. i-a dat suma de 50 de lei”, aspect contrazis de către B., care afirmă că doar unul dintre inculpați a coborât din maşina și a deschis portbagajul atunci când au fost remise bunurile și banii.

Ulterior, în fața instanței susține că după oprirea în trafic de către inculpați, la autoturismul lor a venit poliţistul „blond”, deși în faţa procurorului susţine că poliţistul P.C. s-a prezentat la maşina lor (cel brunet), că nu știe cine a luat banii (suma de 50 de lei), că își aminteşte că la momentul remiterii banilor și a aparatelor de cafea, poliţistul P.C. a strigat după B.E. să se întoarcă să-şi recupereze actele, aspect contrazis de B.E., cât şi de B.

În niciuna din declaraţii nu precizează că știa exact numărul de aparate de cafea, ci că erau undeva în jur de 100 de bucăți.

Martorul B.E. în prima declaraţie neagă împrejurarea că ar fi propus denunțătorului să dea niște aparate de cafea pentru a nu fi sancționați. Menționează într-o declarație că polițiștii i-au indicat care aparate să le dea jos, ulterior că polițistul P.C. i-a indicat acest lucru, a arătat că portbagajul maşinii poliției a fost deschis de poliţistul care avea ceva pe față, deși în faţa instanţei susţine că ambii inculpaţi au deschis portbagajul și au primit bunurile A susținut că atunci când au fost opriți în trafic a coborât din mașină, iar ulterior a precizat că s-a dat jos o singura dată, cu ocazia controlului efectuat de inculpaţi, respectiv atunci când au ajuns în parcarea din spatele secţiei de politie. Susține că nu a remis niciun fel de acte și nici nu a primit actele înapoi de la inculpatul P.C. atunci când a mutat în maşina poliției cele 2 aparate de cafea și că nu i s-a atras atenţia sa nu încerce sa mituiască polițiștii în parcarea de la secţie contrar declaraţiei martorei V.

Nici acest martor, în niciuna din declaraţii nu precizează că știa exact numărul de aparate de cafea.

Denunțul şi declaraţiile martorului denunţător B. sunt toate contradictoriii. De remarcat că esențiale sunt modificarea numărului aparatelor de cafea deținute din 130 în 132, dar și împrejurarea că în denunțul formulat, acesta arată că aparatele  de cafea au fost puse în portbagajul mașinii de poliție în curtea poliției. Menționează că a luat din spate două aparate de cafea și le-a pus prima dată în față lângă bord, iar colegul său le-a dus la mașina de poliție aflată la un metru de microbuz. Astfel, în cuprinsul denunțului nu indică împrejurarea că aparatele au fost date în altă parte, acesta l-a indicat și recunoscut pe N.M. ca fiind cel care a cerut aparatele.

Denunțătorul a arătat în declarațiile ulterioare că la data de 5.04.2015, în jurul orelor 05.00, a intrat in România prin PTF Nadlac având 132 de aparate cafea aduse mai mult pentru piese de schimb, deţinea documente, inclusiv factura ori chitanţa din care rezulta cu certitudine valoarea de achiziţie 1.200 de euro. Susține că în parcarea secţiei de poliție din M. a urcat în microbus şi i-a întrebat pe poliţişti care aparate le doresc, aspect contrazis de înregistrări. Abia la data de 7 mai 2015 a prezentat pentru prima dată facturile nr. 31 emisă la data de 31.03.2015 şi nr. 30 emisă la data de 04.04.2015, care nu se coroborează cu chitanțele deținute inițial, la oprirea în trafic. În fața instanţei cu privire la actele mărfii, denunţătorul afirmă că le-a înmânat polițistului încă e la oprirea în trafic, dar nu mai ține minte dacă le-a primit în parcarea secţiei de poliție sau de către B.E., când a dat aparatele.

Arată că a avut 130 de aparate de cafea şi încă 11 jumătăţi însă cele 11 jumătăţi de aparate erau stricate, astfel că de aceea a scris 130 de aparate în denunţul său.

Condamnarea inculpaților nu poate avea loc doar pe baza declarațiilor denunțătorului și ale martorilor B. și V., care au luat cunoștință despre cele afirmate în aceeași împrejurare, în condițiile în care, deși audiați într-un termen destul de scurt, declarațiile acestora se contrazic între ele, existând neconcordanțe între propriile declarații. Totodată în condiţiile în care la data de 7.04.2015 a fost identificat cel puțin inculpatul P.C., totuși efectuarea percheziţiei domiciliare se dispune după o lună şi 10 zile.

Trebuie apreciat totodată și subiectivismul denunțătorului, prin prisma faptului că i-a fost confiscată marfa, acest aspect rezultând și din împrejurarea că acesta susține că inclusiv în vamă, dar și primul echipaj de poliție au solicitat mită și el a oferit sumele de bani cerute, pretinzând că inclusiv polițiștii care au confiscat marfa au solicitat 600 euro pentru a nu-i fi confiscată. Astfel, denunțul conturează săvârșirea într-un timp extrem de scurt a unor fapte de corupție de către mai multe autorități ale statului și toate în legătură cu marfa transportată de denunțător, afirmațiile acestuia neputând fi dovedite. Nerealitatea acestor afirmaţii rezultă din faptul că declaraţii ale uneia si aceleiaşi persoane sunt contradictorii în sensul că știu că s-au dat bani, dar nu știu ce sumă, apoi nu cunosc că s-au dat bani sau, dimpotrivă, denunţătorul B. avansează sume pe care le modifică atât ca și cuantum, cât și ca monedă de plată.

Referitor la numărul aparatelor de cafea, acesta este esenţial sub aspectul existentei infracţiunii. V. si B.E. nu cunosc exact numărul aparatelor de cafea din microbus - aproximativ 100 bucăți Din declaraţiile martorilor D.R., A.C. si T.A. rezultă faptul că iniţial B. a indicat cifra de 120 de aparate de cafea. Denunțătorul B. arată la depozit, în faţa organelor DGA, că are 130 de aparate - ceea ce și consemnează, apoi când aude ca 130 au fost descărcate, modifică la solicitarea ofiţerului DCJA, cifra aparatelor la 132 de bucăți (modificarea este vizibilă în cuprinsul denunțului). În faţa instanţei, când este întrebat despre această neconcordanță, numărul aparatelor devine incert, susține ca a avut 130 bucăți și încă 11 jumătăţi de aparate, acestea din urmă fiind stricate şi de aceea denunţătorul a considerat că are 132 de bucăţi.

Cu ocazia controalelor, martorul denunţător a prezentat două acte, intitulate "Quittung" (chitanţa) care cuprind următoarele: cea emisă la data de 31.03.2015 este întocmită pentru 50 de bucăți aparate de cafea pentru suma de 1.300 euro, cea emisă la data de 4.04.2015 este pentru 70 aparate de cafea defecte pentru suma de 400 de euro. Cele două sume achitate pentru cele 120 de bucăți înscrise în aceste chitanțe fac un total de 1.700 euro și 1.200 de euro, astfel cum declară martorul în faţa procurorului la data de 7.05.2015.

Martorul prezintă ulterior 2 facturi (conform declaraţiei data la data de 7.05.2015 atunci sunt depuse): factura nr. 30 este emisă la data de 04.04.2015, iar factura nr. 31 este emisă la data de 31.03.2015, factura nr. 30 este emisă tot pentru 70 de aparate de cafea şi preţul trecut este conform chitanţei de 400 de euro; factura nr. 31 este emisă pentru 50 aparate de cafea, la care de data aceasta se adaugă 12 aparate de cafea destinate a fi folosite pentru piese de schimb, pentru suma de 800 euro contrar celor consemnate în chitanţa, atât ca număr de aparate (50), cât şi ca sumă (1.300 euro).

Unul din aspectele contradictorii a fost și cel al stabilirii orei opririi in trafic de către inculpaţi. Se observă că înregistrările din curtea poliției indică ora 3,16 minute, raportul poliţiştilor de la secţia din corn. V. a precizat faptul că la ora 06:45 au oprit în trafic o autoutilitară.

Denunțătorul și martorii au indicat ore cuprinse între 5.00 și 7.00.

Prima instanță a reținut că înregistrările camerelor de supraveghere din sediul poliției nu confirmă cele susținute de inculpați și anume că au hotărât să nu mai confiște marfa după ce au văzut cele două chitanțe, însă instanța de apel va avea în vedere și concluziile expertizei criminalistice, care a concluzionat că cele două înregistrări video prezintă decupaje a unor cadre conținute în înregistrări. Mai mult, instanța de apel reține că, pentru a constata existența infracțiunii de luare de mită, esențial este nu numai a se stabili că inculpații nu și-au îndeplinit sarcinile de serviciu, ci că pentru neîndeplinirea acestor sarcini au primit cele două aparate de cafea.

Articolul 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului garantează dreptul la un proces echitabil şi public pentru a se decide asupra drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil ale unei persoane sau a temeiniciei oricărei acuzaţii penale aduse împotriva sa.

Curtea interpretează această dispoziţie într-un sens extensiv datorita importanţei sale fundamentale pentru funcţionarea justiției. Dreptul la un proces echitabil este, în concepţia unanimă, un drept ce face parte din principiile fundamentale ale ordinii juridice europene, având caracter de jus cogens. De aceea, marja de apreciere lăsată statelor pentru implementarea acestui drept în sistemul naţional este foarte restrânsă. În hotărârea Delcourt vs. Belgia, judecătorii de la Strasbourg au arătat că: “Într-o societate democratică în sensul Convenţiei, dreptul la o bună administrare a justiţiei ocupă un loc atât de important, încât o interpretare restrictivă a articolului 6 (1) nu ar corespunde scopului şi obiectului acestei dispoziţii.”

Articolul 6 (2) prevede că orice persoană acuzată de o infracţiune penală este prezumată nevinovată până când culpabilitatea ei este legal stabilită.

Prezumţia de nevinovăţie constituie unul dintre principiile fundamentale ale dreptului penal, o garanţie a statului de drept şi o valoare fundamentală a spaţiului juridic european. Principiul prezumţiei de nevinovăţie semnifică protecţia unei persoane învinuite de săvârşirea unei fapte penale împotriva unui verdict de vinovăţie ce nu a fost stabilit încă în mod legal .  Orice persoană, indiferent de gravitatea faptei de care este acuzată (simplu furt sau crimă organizată ori corupţie), de circumstanţele în care se presupune că a săvârşit fapta sau de modalităţile în care a fost asociat cu aceasta (flagrant, declaraţii de martor, probe ştiinţifice) este protejată de prezumţia de nevinovăţie până ce o instanţă judecătorească nu stabileşte în mod definitiv că aceasta a săvârşit infracţiunea.

Înlăturarea prezumției de nevinovăție poate avea loc numai prin administrarea unor probe care pot convinge judecătorii de temeinicia acuzației. Existența îndoielii este incompatibilă cu convingerea, care presupune o certitudine deplină cu privire la existența unei fapte, având la baza un raționament logic, și fiind rezultatul unui proces psihic, prin care probele administrate, ca element obiectiv, se reflecta complet si exact în conștienta magistraților. În acest scop se verifică fiecare probă în conținutul ei printr-o analiză minuțioasă, în ansamblul tuturor probelor administrate și prin cercetarea izvorului de unde provine proba, prin coroborarea ei cu alte probe, prin administrarea de probe noi, ajungându-se fie la înlăturarea îndoielilor, formându-se convingerea cu privire la fapta pe care o indică obiectul probațiunii, fie la menținerea îndoielilor - ceea ce echivalează cu inexistența unor probe veritabile care să poată sta la baza unei hotărâri judecătorești de condamnare.

Astfel, în cauza de față, instanța de apel, cu majoritate, apreciază că declarațiile contradictorii ale denunțătorului, coroborate cu declarațiile martorilor, rude sau apropiate ale denunțătorului nu pot constitui probe suficiente pentru înlăturarea prezumției de nevinovăție.

Sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual, s-a reţinut că la terminarea serviciului din noaptea de 04.05.04.2015, cu ocazia întocmirii „Raportului din data de 04/05.04.2015”, inculpaţii P.C. şi B.A. au omis să menţioneze la rubrica „autovehicule controlate, data, ora, strada, conducător auto, marca, culoare, nr. înmatriculare” că au controlat şi microbuzul marca M cu numărul de înmatriculare X, condus de martorul denunţător  B.. Au completat însă la rubrica „persoane suspecte legitimate” că l-au legitimat pe B pe Calea Radnei, la ora 05.00 (f.89). Ori inculpaţii, cu ştiinţă, au omis să menţioneze în raportul de activitate toate activităţile efectuate în timpul serviciului, respectiv datele şi împrejurările în care au făcut controlul microbuzului martorului denunţător, tocmai pentru a ascunde orice legătură a lor cu fapta de corupţie.

Cu privire la raportul de activitate, din probaţiunea administrată nu rezultă că acest înscris avea un regim special de înregistrare şi nici un regim clar de completare, cum este cazul altor înscrisuri întocmite de agenţii constatatori, cum ar fi procesul-verbal de constatare a contravenţiilor sau fişa de intervenţie 112, documente în privinţa cărora modul de completare este clar stabilit atât prin rubricile înscrisurilor, cât şi prin procedurile de lucru.

Deşi rubricile din raportul întocmit de către inculpaţi în 05.04.2015 vizează autovehiculele controlate, persoanele suspecte legitimate şi evenimente la care s-a intervenit  probaţiunea nu confirmă care era modul obligatoriu de completare a acestui raport, martorul A. arătând că în acest act trecea orice control, dar admiţând că a învăţat în şcoală acest lucru.

Prin urmare, neputându-se stabili cu certitudine modul de completare a acestui raport, nu se poate stabili dacă a existat în sensul art. 321 C.pen. o omisiune, cu ştiinţă, de a insera anumite date şi împrejurări cum sunt cele imputate, constând în controlul autovehiculului martorului B., acesta fiind menţionat în raport la rubrica persoanelor controlate.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., va admite apelurile declarate de inculpații P.C. și B.A. împotriva sentinţei penale nr. 397 din 12.11.2015, pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. 1373/108/2015, va desființa sentința penală apelată și, rejudecând:

În temeiul 396 alin. 5 C.pr.pen., rap. la art. 16 alin. 1 lit. c C.pr.pen., va achita inculpații P.C. și B.A., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. și ped. de art. art. 289 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 6 şi art. 7 alin. 1 lit. „c” din Legea 78/2000.

În temeiul 396 alin. 5 C.pr.pen., rap. la art. 16 alin. 1 lit. b C.pr.pen., va achita inculpații P.C și B.A. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prev. și ped. de art. 321 alin. 1 Cod penal