Anulare a obligațiilor fiscale reprezentând tva de reîntregit aferent subvențiilor pentru investiții ;operatori economici din industria de apărare

Cod ECLI ECLI:RO:TBBRV:2016:012.001357

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BRAŞOV

SECŢIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Sentinţa civilă nr.1357/CA Dosar nr. 3800/62/2015

Şedinţa publică de la 21 decembrie 2016

Completul constituit din:

PREŞEDINTE M. Z.

Grefier D. B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra soluţionării acţiunii civile formulată de reclamanta SC P. V. SA, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE BRAŞOV, având ca obiect : „anulare act de control taxe şi impozite”.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, la pronunţare, se constată lipsa părţilor.

Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc în şedinţă publică din data de 23.11.2016,  când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, iar instanţa, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea la data de 07.12.2016 şi ulterior la data de 21.12.2016, încheieri care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

TRIBUNALUL

Constată că prin acţiunea înregistrată pe rolul T.B. sub nr. 3800/62 la data de 18.09.2015 reclamanta S.C. P.V. S.A. a chemat în judecată pe pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea Deciziei nr. 330/15.01.2015 şi a Deciziei nr. 12/17.03.2015, ca fiind netemeinice şi nelegale, precum şi anularea sumei de 158.532,11 lei reprezentând TVA.

În motivarea acţiunii formulate, reclamanta a arătat că, în cuprinsul celor două decizii, în mod eronat, nu a fost anulată şi suma de 158.532,11 lei reprezentând TVA, conform O.U.G. nr. 25/2014, prin aceasta încălcându-se dispoziţiile art. 1 alin. 2 şi art. 2 alin. 2 din O.U.G. nr. 25/2014 care consacră principiul anulării obligaţiilor fiscale administrate de ANAF şi care sunt aferente producţiei sau comerţului cu armament, muniţie şi material de război ; art. 3 alin. 1 din O.U.G. nr. 25/2014 care defineşte noţiunea de obligaţie fiscală în sensul avut în vedere de această reglementare ; art. 3 alin. 1 şi alin. 4 din O.U.G. nr. 25/2014 care prevăd singurele excepţii de la aplicarea prevederilor acestui act normativ ; art. 5 alin. 1, alin. 2 şi alin. 3 din O.U.G. nr. 25/2014 care, interpretate prin coroborare, atestă dreptul reclamantei de a beneficia de anularea TVA conform cererii nr. 384/2014. A mai susţinut reclamanta că, prin emiterea deciziilor contestate, au fost eludate mai multe aspecte din expunerea de motive a O.U.G. nr. 25/2014.

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu 100 lei taxă judiciară de timbru.

Pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii formulate. A susţinut pârâta că, potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 25/2014 şi a Notei de fundamentare la aceasta, voinţa legiuitorului a fost aceea de a anula obligaţiile fiscale administrate de ANAF, deci acele obligaţii care rezultă din raporturi juridice fiscale, categorie care nu include creanţele bugetare de natura subvenţiilor/transferurilor de la buget. În ceea ce priveşte sumele reprezentând subvenţiile primite de la bugetul de stat, neregularizate şi nerestituite în termenul legal, acestea reprezintă alocaţii bugetare aprobate anual prin legile bugetare anuale, înscrise în bugetele ordonatorilor principali de credite, neintrând deci în categoria obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat de către operatorii economici din industria de apărare rezultate din desfăşurarea activităţii aferente producţiei sau comerţului de armament, muniţie şi materiale de război.

În probaţiune s-au depus la dosar înscrisuri, iar în cauză a fost întocmit raportul de expertiză nr. 780672/25.10.2016 de către expert contabil R. F..

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele :

Prin Decizia nr. 330/15.01.2015 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov – Serviciul Fiscal O. V. s-a dispus, în temeiul art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 25/2014, acordarea anulării obligaţiilor fiscale administrate de ANAF aferente producţiei sau comerţului cu armament, muniţie şi material de război, datorate şi neachitate de către S.C. P.V. S.A. la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 25/2014, respectiv la data de 21.05.2014, în sumă totală de 266.728 lei.

Împotriva Deciziei nr. 330/15.01.2015 reclamanta a formulat contestaţie, soluţionată potrivit Deciziei nr. 12/17.03.2015 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov – Serviciul Fiscal O. V., prin care s-a dispus respingerea contestaţiei formulate de S.C. P.V. S.A. ca fiind neîntemeiată. S-a reţinut în considerentele Deciziei nr. 12/17.03.2015 că, suma de 158.532,11 lei reprezentând TVA de reîntregit aferent subvenţiilor pentru investiţii nerestituit până la 21.05.2015, nu a fost cuprinsă în Decizia de anulare nr. 330/15.01.2015, întrucât nu poate fi încadrată în prevederile art. 3 alin. 1 din O.U.G. nr. 25/2014, respectiv ”şi alte sume datorate bugetului general consolidat”.

Decizia nr. 330/15.01.2015 a fost emisă de către pârâtă în soluţionarea cererii nr. 384/10.07.2014 formulate de reclamantă, cerere de anulare a obligaţiilor fiscale în temeiul O.U.G. nr. 25/2014, iar prin această cerere reclamanta a solicitat inclusiv anularea obligaţiilor fiscale reprezentând TVA de reîntregit aferent subvenţiilor pentru investiţii, în cuantum de 158.532,11 lei.

Analizând îndreptăţirea reclamantei S.C. P.V. S.A. de a beneficia de anularea obligaţiilor fiscale reprezentând ”TVA de reîntregit aferent subvenţiilor pentru investiţii”, în cuantum de 158.532,11 lei, instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 25/2014, ”Obligaţiile fiscale aferente producţiei sau comerţului cu armament, muniţie şi material de război datorate de operatorii economici din industria de apărare, prevăzuţi în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă, denumiţi în prezentul capitol operatori economici, administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi neachitate la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, se anulează”, iar între operatorii economici prevăzuţi în anexa la O.U.G. nr. 25/2014 este inclusă şi societatea reclamantă P.V. S.A.

”Obligaţiile fiscale” care fac obiectul anulării, potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 25/2014, sunt definite de dispoziţiile art. 3 alin. 1 din acest act normativ, potrivit cărora ”Prin obligaţii fiscale administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală se înţelege obligaţii fiscale principale reprezentând impozite, taxe, contribuţii sociale obligatorii şi alte sume datorate bugetului general consolidat, inclusiv amenzile de orice fel care se fac venit la bugetul de stat, precum şi obligaţiile fiscale accesorii, datorate şi neachitate, cu excepţia obligaţiilor fiscale principale cu reţinere la sursă şi a accesoriilor aferente acestora”.

Denumirea TVA în cuantum de 158.532,11 lei, a cărei anulare o solicită reclamanta, ca fiind ”TVA de reîntregit aferent subvenţiilor pentru investiţii” provine din vechea reglementare a Codului fiscal, art. 145 alin. 13, potrivit căruia ”Taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor şi serviciilor achiziţionate, destinate realizării obiectivelor proprii de investiţii, stocurilor de produse cu destinaţie specială, finanţate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, se deduce potrivit prevederilor legale. Cu taxa pe valoarea adăugată dedusă pentru realizarea obiectivelor proprii de investiţii se vor reîntregi obligatoriu disponibilităţile de investiţii... La încheierea exerciţiului financiar, sumele deduse şi neutilizate se virează la bugetul de stat sau bugetele locale”.

Dispoziţiile menţionate ale art. 145 alin. 13 din Codul fiscal au fost în vigoare până la data de 01.01.2007, însă instanţa reţine că, ceea ce prezintă relevanţă în speţă nu este denumirea taxei pe valoare adăugată în discuţie, ci regimul său juridic.

Astfel, regimul juridic al TVA în cuantum de 158.532,11 lei a cărei anulare o solicită reclamanta, este consacrat de dispoziţiile art. 26 din O.U.G. nr. 34/2009, potrivit cărora ”Taxa pe valoarea adăugată dedusă potrivit legii pentru realizarea obiectivelor proprii de investiţii finanţate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, în cursul anului fiscal, se utilizează pentru plăţi aferente aceluiaşi obiectiv de investiţii. La încheierea exerciţiului financiar, sumele deduse şi neutilizate se virează la bugetul de stat sau la bugetele locale în conturile şi la termenele stabilite prin normele metodologice anuale privind încheierea exerciţiului financiar-bugetar şi financiar-contabil, emise de Ministerul Finanţelor Publice”.

În cuprinsul raportului de expertiză tehnică nr. 780672/25.10.2016, expertul tehnic R. F. explică mecanismul în urma căruia reclamantei îi revine, în speţă, obligaţia de a vira la bugetul de stat suma de 158.532,11 lei reprezentând TVA, astfel : reclamanta P.V. S.A. a beneficiat de subvenţii pentru investiţii ; aceste subvenţii pentru investiţii au fost plătite de reclamantă furnizorilor de servicii şi materiale, conform destinaţiei acestor sume, în această sumă fiind inclusă şi cota de TVA; TVA –ul plătit furnizorilor a devenit deductibil şi a fost prins în decont, diminuând astfel totalul TVA –ului de plată al S.C. P.V. S.A. către bugetul de stat şi, deoarece până la finele anilor în care s-au primit subvenţii, nu au fost efectuate achiziţii din surse proprii până la nivelul TVA deductibil, s-a ajuns la obligativitatea achitării sumelor respective până la data de 31 ianuarie a anului următor acordării subvenţiei.

În consecinţă, instanţa reţine că obligaţia reclamantei de a restitui la bugetul de stat TVA dedusă aferentă realizării obiectivelor proprii de investiţii finanţate de la bugetul de stat şi care nu a fost utilizată pentru plăţi aferente aceluiaşi obiectiv de investiţii conform art. 26 din O.U.G. nr. 34/2009, se încadrează în categoria obligaţiilor fiscale definite de art. 3 alin. 1 coroborat cu art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 25/2014 şi reclamanta este îndreptăţită la anularea acestei obligaţii fiscale.

Într-adevăr, astfel cum se reţine în Decizia nr. 12/17.09.2015 emisă de A.J.F.P. Braşov în soluţionarea contestaţiei reclamantei şi în cuprinsul adresei nr. 691771/2014 emisă de Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia generală de legislaţie Cod procedură fiscală, reglementări nefiscale şi necontabile, subvenţiile ce se acordă operatorilor economici nu au natura juridică a unor creanţe fiscale, întrucât nu rezultă din raporturi juridice fiscale, ci reprezintă credite bugetare, având natura juridică a acestora, în conformitate cu art. 2 pct. 16 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice locale.

Însă, în speţă reclamanta nu solicită anularea obligaţiilor de restituire la bugetul de stat a subvenţiilor acordate, ci anularea obligaţiei de restituire la bugetul de stat a obligaţiei de restituire a TVA considerat anterior deductibil şi neutilizat pentru plăţi aferente obiectivului de investiţii, astfel că prezintă relevanţă în speţă calificarea acestei din urmă taxe pe valoare adăugată, iar nu calificarea juridică a subvenţiilor primite de la bugetul de stat, neregularizate şi nerestituite.

Distincţia rezultă mai clar din dispoziţiile art. 2 pct. 16 din Legea nr. 500/2002 care definesc ”creditul bugetar” ca fiind „sumă aprobată prin buget, reprezentând limita maximă până la care se pot ordonanţa şi efectua plăţi în cursul anului bugetar pentru angajamentele legale contractate în cursul exerciţiului bugetar şi/sau din exerciţii anterioare”. Or, este evident că obligaţia de restituire la bugetul de stat a TVA considerată anterior deductibilă şi neutilizată pentru plăţi aferente obiectivului de investiţii nu poate reprezenta ”credit bugetar” în sensul art. 2 pct. 16 din Legea nr. 500/2002.

De remarcat în acest sens că, prin cererea adresată D.G.R.F.P. Braşov, înregistrată sub nr. 5920/07.07.2014 (fila nr. 94 dosar), pârâta A.J.F.P. Braşov – Serviciul Fiscal O. V., solicită acordarea de lămuriri cu privire la posibilitatea anulării ”TVA de reîntregit aferentă subvenţiilor pentru investiţii”, adică TVA pe care societatea  reclamantă trebuia să o restituie la bugetul de stat conform art. 26 din O.U.G. nr. 34/2009.

Răspunsul primit din partea ANAF – Direcţia Generală de Reglementare a Colectării Creanţelor Bugetare (filele nr. 96-99 dosar şi filele nr. 61-64 din dosar) concluzionează, însă, pe ultima pagină, că ”cererea de anulare a sumelor reprezentând subvenţii  primite de la bugetul de stat, neregularizate şi nerestituite în termenul legal, este neîntemeiată, pe considerentul că aceste creanţe nu au calitatea de creanţe fiscale care să rezulte din raporturi juridice fiscale”, fără a concluziona, însă în niciun fel, cu privire la întrebarea adresată, în sensul posibilităţii anulării TVA de restituit la bugetul de stat conform art. 26 din O.U.G. nr. 34/2009.

Instanţa reţine, de asemenea, că dispoziţiile art. 3 alin. 1 şi art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 25/2014 stabilesc anularea obligaţiilor fiscale aferente producţiei sau comerţului cu armament, muniţie şi material de război datorate de operatorii economici din industria de apărare, prevăzuţi în anexa la acest act normativ, obligaţii fiscale constând în impozite, taxe, contribuţii sociale obligatorii şi alte sume datorate bugetului general consolidat (cu excepţia obligaţiilor fiscale cu reţinere la sursă), fără a face distincţie între conturile bugetului de stat – de venituri sau de cheltuieli – în care se virează aceste sume.

Obligaţia de restituire a TVA în cuantum de 158.532,11 lei reprezintă, în mod evident, o obligaţie fiscală, iar nu o sumă reprezentând credit bugetar, iar reclamanta P.V. S.A. nu a achitat această sumă de bani la bugetul de stat din lipsa surselor de finanţare pentru stingerea acestei obligaţii, astfel că, pentru considerentele mai sus arătate şi în vederea realizării scopului avut în vedere de legiuitor la adoptarea O.U.G. nr. 25/2014, potrivit preambulului acestui act normativ (şi anume evitarea situaţiei ca operatorii economici din industria de apărare - care se încadrează în categoria principalilor furnizori de armament, muniţie şi material de război pentru forţele naţionale de apărare şi siguranţă naţională şi care înregistrează arierate bugetare pentru care nu există surse de finanţare în vederea stingerii acestor obligaţii – să intre în stare de faliment, fapt care ar conduce la imposibilitatea asigurării capacităţilor necesare protejării, în timp real, a intereselor esenţiale şi ale siguranţei naţionale), instanţa reţine aplicabilitatea în privinţa acestei sume de bani a prevederilor art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 25/2014.

Având în vedere considerentele expuse instanţa va admite acţiunea formulată de reclamanta S.C. P.V. S.A. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, dispunând potrivit celor de mai jos.

În temeiul art. 453 alin. 1 C.proc.civ., pârâta fiind cea din a cărei culpă procesuală au fost ocazionate cheltuielile de judecată, instanţa va dispune obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 4.370 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru (100 lei) aferentă cererii de chemare în judecată şi 4.270 lei reprezentând onorariu expert achitat de reclamantă potrivit ordinelor de plată depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea formulată de reclamanta S.C. P.V. S.A. cu sediul în oraşul V., str. x nr.x, jud. B. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov cu sediul în B., str.x nr. x, jud. B., şi în consecinţă :

Dispune anularea parţială a Deciziei de anulare a obligaţiilor fiscale administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nr. 330/15.01.2015 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov şi anularea parţială a Deciziei nr. x/17.03.2015 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, în sensul acordării anulării şi a obligaţiilor fiscale în cuantum de 158.532,11 lei reprezentând ”TVA de reîntregit aferent subvenţiilor pentru investiţii” nerestituită la bugetul de stat.

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 4.370 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare, recurs care se depune la T.B..

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 21.12.2016, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Preşedinte,Grefier,

M. Z.D. B

Tehnred. M.Z. / 06.02.2017

Dact. D.B. / 06.02.2017

4 ex. – exp. 2 com. conform citativului/

Domenii speta

Spete similare