Anulare act administrativ

Conţinut speţă

Anularea parţială a prevederilor art. 35 din Ordinul nr. 835/2007, prin raportare la considerentele care stau la baza pronunţării acestei decizii, este de natură a atrage anularea actelor fiscale emise de un organ necompetent.

Incidenţa acestui motiv de nelegalitate a deciziilor de impunere face inutilă analiza celorlalte aspecte de fond invocate de recurentul reclamant în susţinerea recursului.

Dosar nr. ……………./111/2015

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BIHOR

SECŢIA A III-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA  Nr. ……………

Şedinţa publică de la

Completul compus din:

PREŞEDINTE …………..

Grefier ……………

Pe rol fiind judecarea, în primă instanţă a cauzei Contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamanta PA cu domiciliul în …………. în contradictoriu cu pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE B, cu sediul în …………, având ca obiect anulare act administrativ.

Se constată că la termenul de judecată din data de ………. au avut loc dezbaterile asupra fondului, care au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, dată la care a fost amânată pronunţarea pentru acest termen de judecată.

INSTANŢA

Constată că prin cererea înregistrată la data de ………2015, legal timbrată, reclamanta PA,  in contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B, a solicitat instanţei să constate nulitatea dispoziţiei de soluţionare a contestaţiei nr. ………. şi judecând litigiul pe fond, să constate achitarea tuturor sumelor datorate către parata pana La data de ………..; pe de-o parte, sa constate ca stinsa obligaţia de plata născuta prin decizia ……../13.10.2009 in ceea ce priveşte perioada 2004 < si 01.01.2007 - 30.06.2007 si pe de altă parte sa dispună anularea deciziei ……/13.10.2009 în ceea ce priveşte perioada 01.07.2007-31.12.2008 precum si a tuturor actelor administrativ fiscale accesorii emise in baza acesteia; să dispună anularea deciziei nr. …….3/31.05.2012 precum si a tuturor actelor administrativ fiscale accesorii emise in baza acesteia;  sa dispună paratei restituirea către reclamanta a sumei de 240 lei reprezentând prejudicii ocazionate cu prezentul litigiu.

In motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că, în luna noiembrie a anului 2010, parata a instituit poprirea asupra salariului său, pana la concurenta sumei de 1.428 lei. Întrucât nici un document nu îi fusese comunicat in prealabil, aceasta măsura a luat-o prin surprindere. Astfel, pe data de 24.11.2010 s-a prezentat personal la sediul paratei unde mi s-a înmânat copia somaţiei …./2007 (Anexa A) conform căreia ar fi datorat suma de 1.428 lei reprezentând „sume neîncasate pana la 15.11.2007”, sumă pe care a achitat-o chiar la acea dată, după care, poprirea instituită asupra salariului, a fost ridicată.

În ceea ce priveşte motivele de nulitate ale  dispoziţiei de soluţionare nr…../….2015, reclamanta arată , în esenţă că acesta nu cuprinde toate elementele obligatorii stabile de legiuitor prin dispoziţiile art. 211 din Codul de Procedura Fiscala

Pe fond, reclamanta relevă că, potrivit somaţiei nr. ..../2007 întocmita de parata si remisa in urma prezentei personale la sediul acesteia, la data de 24.11.2010, parata si-a manifestat voinţa in sensul de a-i pretinde plata sumei de 1.428 lei reprezentând „sume neîncasate pana la: 15.11.2007" in cuantum de 519 lei contribuţii la fondul de sănătate, 788 lei dobânzi si 121 lei penalităţi.

Conform chitanţei nr. ………, in aceeaşi data, pe 24.11.2010, a realizat plata sumei de 1.428 lei, prin aceasta înţelegând sa-şi manifeste voinţa in a stinge creanţele reprezentate de „sume neîncasate pana la: 15.11.2007" in cuantum de 519 lei contribuţii la fondul de sănătate, 788 lei majorări, 121 lei penalităţi.

În opinia reclamantei, Decizia ………/13.10.2009 da naştere unor creanţe care, pe de-o parte, sunt aferente anului 2004  si anului 2007 si pe de cealaltă parte sunt aferente anului 2008. In ceea ce priveşte creanţele aferente anului 2004 < si anului 2007 (ianuarie - iunie), ca urmare a constatării achitării către parata a tuturor sumelor neîncasate de aceasta pana la 15.11.2007 , roagă instanţa să constate stingerea creanţelor principale aferente anului 2004 < si anului 2007 (ianuarie - iunie) începând cu data de 24.11.2010.

In ceea ce priveşte anul 2007 (iulie - decembrie) si anul 2008, decizia ………8/13.10.2009 este nelegală, întrucât, în temeiul dispoziţiilor legale în vigoare la acea dată, in anii 2007 si 2008 nu exista obligaţia legala de a plaţi contribuţie CAS pentru veniturile obţinute din convenţii civile.

În ceea ce priveşte obligaţiile fiscale accesorii, ca urmare a anulării actelor administrative prin care au fost stabilite debitele principale, se impune şi anularea acestora, în virtutea principiului potrivit căruia accesoriul urmează soarta principalului.

În ceea ce priveşte suma de 240 lei, reclamanta arată că acesta reprezintă prejudicii ocazionate cu prezentul litigiu, apreciază că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru ca pârâta să poată fi obligată la repararea prejudiciului.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 44 si 211 din Codul de Procedura Fiscala precum si a art. 1349 I si 1469 din Codul Civil.

Prin precizarea de acţiune depusă în termenul prevăzut de lege, reclamanta a solicitat, totodată, instanţei, sa dispună si anularea tuturor actelor administrativ fiscale subsecvente emise in baza acesteia, anulând astfel inclusiv deciziile de impunere ……/13.10.2009, …../13.10.2009 si ……./31.05.2012 si dispunând, pe  cale de consecinţa, restituirea tuturor sumelor plătite in baza acestora.

In cel de-al doilea capăt de cerere, în completare, reclamanta a înţeles să ceară instanţei ca sa constate nulitatea plaţii efectuate de la data de 24.11. 2010, în cuantum de 1428 lei conform chitanţei ………..şi pe  cale de consecinţa sa dispună restituirea de către parata a acestei sume.

Referitor la cel de-al  treilea capăt de cerere a cerul instanţei sa mărească suma solicitată cu titlu de despăgubiri, cu 60 lei (total 300 lei. )

Pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Bihor, prin reprezentantul său legal, pe cale de întâmpinare, s-a opus admiterii cererii de chemare în judecată, solicitând respingerea acesteia.

În primul rând, pârâta a invocat excepţia de netimbrare. Deoarece reclamanta a formulat contestaţie împotriva unor acte administrativ fiscale aceasta are obligaţia de a timbra conform art. 16 din OUG 80/2013 . Conform art. 33 din OUG 80/2013 instanţa are obligaţia de a pune în vedere reclamantei să achite taxa de timbru în condiţiile art. 200 alin 2 teza I din Codul de procedură civilă .

În continuare, a invocat excepţia lipsei de obiect faţă de contestaţia formulată împotriva Deciziilor de impunere …/13.10.2009 şi ……./31.05.2012 deoarece în urma contestaţiei formulate şi a admiterii acesteia în parte, deciziile menţionate anterior au fost rectificate emiţându-se Deciziile de impunere ……/13.10.2009, …. /2009 şi ……/31.05.2012. Prin acestea s-au anulat obligaţiile aferente perioadei 01.07.2012-31.12.2008 şi accesoriile aferente . Toate acestea au fost comunicate reclamantei prin Dispoziţia de soluţionare a contestaţiei ……... documente ce au fost primite de reclamantă la data de 18.06.2015.

Referitor la fond, a invocat netemeinicia susţinerilor reclamantei.

Faţă de precizarea de acţiune a reclamantei, prin care acesta a înţeles să solicite, în subsidiar, restituirea sumei de 1428 lei, pârâta CAS B a înţeles să invoce excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată a fost respinsă, motivat, iar excepţiile lipsei de obiect şi ale lipsei calităţii procesuale pasive au fost aprecite apărări de fond.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin Decizia de impunere nr. …../2009 au fost stabilite în sarcina reclamantei suma de 6603 lei reprezentant obligaţii către  CAS şi accesorii pentru perioada 2004 -2008.

Prin decizia nr. ………../31.05.2012 au fost stabilite, de asemenea în sarcina reclamantei, majorări şi penalităţi de întârziere în sumă de 3632 lei.

Nici unul dintre cele două acte administrative nu au fost comunicate reclamantei, în conformitate cu dispoziţiile art. 44 din O.G 92/2003.

Reclamanta a contestat în temeiul dispoziţiilor art. 205 din  O.G.92/2003 aceste două acte administrative, pârâta emiţând în acest sens Dispoziţia de soluţionare nr. ……………, contestată în prezenta cauză.

Referitor la prima critică a reclamantei, în sensul că această dispoziţie  ar fi nelegală, instanţa reţine că  Dispoziţia de soluţionare a contestaţiei cuprinde toate elementele ce sunt prevăzute la art. 211 alin 2 Cod procedură fiscală referitoare la denumirea organului învestit cu soluţionarea( CAS B cu adresa corespunzătoare), numele sau denumirea contestatorului( PA ) , domiciliul fiscal al acestuia( ………..) , numărul de înregistrare a contestaţiei la organul de soluţionare competent( ……… ) , obiectul cauzei ( contestaţie împotriva Deciziei …/2009 şi …3/2012) . De asemenea se poate vedea că sunt prezentate şi susţinerile contestatoarei.

Cu privire considerentele dispoziţiei, conform art. 211 alin 3 Cod procedură civilă, dispoziţia cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea organului de soluţionare competent în emiterea deciziei. Se poate observa că dispoziţia de soluţionare a contestaţiei a prezentat o motivare vastă cu privire la starea de fapt existentă şi cu privire la motivul pentru care cele două decizii ce fac obiectul contestaţiei au fost rectificate . cu aceeaşi ocazie, reclamantei i s-a comunicat şi modul de stingere a obligaţiilor ataşându-i-se şi o Situaţie detaliată cu privire la obligaţii , accesorii şi modul de stingere al acestora cu plăţile efectuate până la data de 31.07.2012. De asemenea sunt prezentate şi temeiurile de drept avute în vedere la soluţionarea contestaţiei.

Faţă de cele menţionate, instanţa apreciază că  nu există motive pentru a constata nulitatea Dispoziţia de soluţionare a contestaţiei .

Referitor la temeinicia acestui act, instanţa reţine că  prin actul prin care reclamantei i s-a soluţionat contestaţia,  s-a dispus  anularea  impunerii pe perioada 01.07.2007-31.12.2008, sens în care s-au emis deciziile de impunere rectificative ……./13.10.2009, ……../13.10.2009 şi …../31.05.2012.

Astfel, în mod legal şi temeinic a reţinut autoritatea pârâtă că veniturile realizate de reclamantă în perioada iulie -decembrie 2007 şi întreg anul 2008 sunt venituri realizate din convenţii civile şi nu din activităţi independente , aflându-se astfel sub incidenţa prevederilor art. al.2 lit.f din Legea nr. 95/2006 cu modificările ulterioare.

Soluţia corectă pe care, însă, ar fi trebuit să o pronunţe autoritatea pârâtă în soluţionarea contestaţiei administrative, este aceea de a anula în integralitate deciziile de impunere nr. ……/2009, respectiv nr. ………/31.05.2012 şi de a nu emite deciziile rectificative ……../13.10.2009, ……/13.10.2009 şi …../31.05.2012.

În acest sens, instanţa reţine că Deciziile de impunere nr. nr. …./2009, respectiv nr. ……../31.05.2012 au fost emise de CAS B în temeiul dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 617/2007 potrivit cărora în conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege şi art. 81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligaţiile de plată faţă de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanţă îl constituie, după caz, declaraţia prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum şi hotărârile judecătoreşti privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS şi pe baza informaţiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.

Prin Sentinţa nr. 835/2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, publicată în MO nr. 243/2014 s-a dispus anularea în parte a dispoziţiilor art. 35 alin. 1 din Ordinul preşedintelui CNAS nr. 617/2007 în privinţa posibilităţii organului competent al CAS de a emite decizii de impunere.

În motivarea hotărârii, se reţine că dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 617/2007 încalcă prevederile art. 86 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, potrivit cărora decizia de impunere se emite de organul fiscal competent, iar, potrivit art. 17 alin. (5) din acelaşi act normativ, organe fiscale sunt Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi unităţile subordonate acesteia, precum şi compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale. Ca urmare, organele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nu sunt organe fiscale şi, în consecinţă, nu pot emite decizii de impunere.

Este adevărat că, potrivit art. 216 din Legea nr. 95/2006, "CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului şi a majorărilor de întârziere în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală", iar, potrivit art. 141 alin. (1) din acest din urmă act normativ, "Executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează, în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent ...".

Dar decizia de impunere este un act de stabilire a impozitelor (reglementat de titlul VI al Codului de procedură fiscală) şi nu un act de executare silită. Ca urmare, decizia de impunere nu se confundă cu titlul executoriu, în condiţiile în care acesta din urmă este emis în mod separat conform dispoziţiilor art. 141 alin. (4). În consecinţă, competenţa de a emite titluri executorii nu o include pe aceea de a emite decizii de impunere - aceste competenţe sunt stabilite de legiuitor în mod distinct.

Ordinul nr. 617/2007 fiind un act administrativ cu caracter normativ, efectele anulării parţiale a prevederilor art. 35 sunt cele prevăzute de art. 23 din Legea nr. 554/2004, în interpretarea dată acestora de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 10/2015, în sensul că hotărârea judecătorească irevocabilă/definitivă prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ produce efecte şi în privinţa actelor administrative individuale emise în temeiul acestuia care, la data publicării hotărârii judecătoreşti de anulare, sunt contestate în cauze aflate în curs de soluţionare pe rolul instanţelor judecătoreşti.

Anularea parţială a prevederilor art. 35 din Ordinul nr. 835/2007, prin raportare la considerentele care stau la baza pronunţării acestei decizii, este de natură a atrage anularea actelor fiscale emise de un organ necompetent.

Incidenţa acestui motiv de nelegalitate a deciziilor de impunere face inutilă analiza celorlalte aspecte de fond invocate de recurentul reclamant în susţinerea recursului.

Referitor la cererea de restituire a sumei de 300 lei reprezentând prejudicii ocazionate de acest litigiu instanţa urmează a respinge acest capăt de cerere ca nefiind fondat, reclamanta nefăcând dovada că prejudiciul pretins suferit are un caracter cert.

Faţă de soluţia pronunţată, în temeiul dispoziţiilor art. 453 C.pr.civ., instanţa va obliga pârâta în favoarea reclamantei la plata sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli de judecată -taxă de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite in parte cererea precizată formulată de reclamanta PA în contradictoriu cu pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE B

Dispune anularea în parte a dispoziţiei de soluţionare a contestaţiei nr. ………… precum şi a Deciziilor de impunere rectificative nr. ……./13.10.2009, ……./13.10.2009, …..31.05.2012, în măsura în care prin acestea s-au stabilit obligaţii de plată reprezentând contribuţii CAS şi accesorii fiscale în sarcina reclamantei. Menţine dispoziţia de soluţionare în ceea ce priveşte anularea impunerii pe lunile iulie - decembrie 2007 şi întreg anul 2008.

Respinge, ca nefondate, celelalte pretenţii.

Obligă pârâta în favoarea reclamantei la plata sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs care se va depune la Tribunalul B în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din ……………….

Preşedinte Grefier

Domenii speta

Spete similare