Plangere impotriva actelor procurorului

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BIHOR ORADEA

SECŢIA PENALĂ

DOSAR NR…../2016

ÎNCHEIERE CAMERĂ PRELIMINARĂ NR.59/Î/CP/2016

Şedinţa din cameră de consiliu din 03.05.2015

Judecător de cameră preliminară ……………

Grefier …………………….

Ministerul Public este repezentat de Direcţia Naţională Anticorupţie-Serviciul Teritorial O, procuror M .

Şedinţa de judecată este înregistrată cu mijloace audio tehnice potrivit dispoziţiilor art.369 cod procedură penală.

Pe rol fiind soluţionarea plângerii formualtă de petentul R D împotriva actelor procurorului-ordonanţa procurorului şef al DNA ST O.din 09.03.2016 în dosarul nr. …./II.2/2016 şi împotriva ordonanţei procurorului din cadrul DNA ST Oradea-dosar 137/P/2015.

La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă petentul R.  D. . Se prezintă intimaţii I. R. , L. A.-F, F.C., C.A., U.M., S.A. lipsă este reprezentată de avocat I.L.,  fiind lipsă şi C.M., M.V., V.V., G.C., T.D..

Procedura de citare este îndeplinită.

Grefierul de şedinţă face referatul cauzei în sesnul celor de mai sus, după care:

1.)La dosarul cauzei a parvenit un înscris care cuprinde concluzii scrise formulate de petentul R.  D.  care nu este prezent la soluţionarea plângerii formulată împotriva soluţiilor actelor procurorului. Petentul R.  D. , avocat titular al Cabinetului de Avocat “R.  M. D. ”, în temeiul art. 390 alin.2 Cod procedură penală şi art 229 alin.4 din Statutul profesiei de avocat, solicită judecătorului de cameră preliminară ca în temeiul art. 341 alin.6 lit.b să admită plângerea formulată de acesta împotriva ordonanţei procurorului Serviciului Teritorial O.din cadrul direcţiei Naţionale Anticorupţie din data de 12.02.2016 precum şi împotriva  ordonanţei  procurorului şef al Serviciului Teritorial O.din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie din 09.03.2016. Solicită, de asemenea, desfiinţarea soluţiei de clasare a cauzei penale şi, pe cale de consecinţă, judecătorul de cameră preliminară să trimită motivat cauza la procurorul competent pentru a începe urmărirea penală şi pentru a pune în mişcare acţiunea penală faţă de făptuitorii S.A., I. R. , C.M., M.V., V.V., G.C., T.D., U.M., C.A., L. A.-F., F.C..

În susţinerea cererilor sale mai sus-menţionate, petentul invocă următoarele motive, cu indicarea temeiurilor legale.

Arată că cele 2 ordonanţe atacate prin mijlocirea plângerii care a investit judecătorul de cameră preliminară din cadrul Secţiei penale a Tribunalului Bihor sunt nelegale. Menţionează în concluziile scrise că soluţia de clasare dispusă în cauză pentru considerentul  că “nu rezultă aspecte care să conducă la suspiciunea că, prin modul în care şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu, făptuitorii S.A., I. R. , C.M., M.V., V.V., G.C., T.D., U.M., C.A., L. A.-F.şi F.C. ar fi obţinut  pebntru sine sau pentru altul un folos necuvenit” şi întemeiată pe dispoziţiile art.16 alin.1 lit.b teza I Cod procedură penală, în sensul că fapta nu ar fi prevăzută de legea penală nu este întemeiată.

Astfel, conform art. 13 alin.1 lit.b din O.U.G nr.43/2002 “ (1) Sunt de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie infracţiunile prevăzute de Legea nr.78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, săvârşite în una dintre următoarele condiţii: (…) b) da, indiferent de valoarea pagubei materiale (…) sunt comise de către:…; conducătorii autorităţilor şi insituţiilor publice locale şi persoanele cu funcţii de cotrol din cadrul acestora,……”.

De asemenea, susţine că potrivit  art. 13 indice 2 din Legea nr.78/2000-lege care face trimitere la art.13 alin.1 din O.U.G 43/2002-“În cazul infracţiunilor de abuz în serviciu –reglementate de Capitolul II al Titlului V Cod penal, între care şi art.297 Cod penal (abuzul în serviciu)….-dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit , limitele speciale se majorează cu o treime.”

În continuare arată că prin exercitarea abuzivă a celei de-a doua inspecţii fiscale generale, pentru aceeaşi perioadă (2011-2013) şi pentru aceleaşi impozite, taxe şi contribuţii contribuabil-persoana vătămată R.  D.  a fost obligat la plata suplimentară a unei sume de 754.315 lei (316.942 lei=impozit pe venit , 369.793 lei=taxa pe valoare adaugata  si  67.580 lei=CASS) aducând foloase necuvenite “pentru alţii”, respectiv Ministerului Finanţelor Publice şi Casei Naţionale de Asigurări Sociale de Sanătate, aşa cum o probează Raportul de inspecţie fiscală, încheiat în data de 18.11.2015, nr…./26.11.2015, precum şi deciziile nr…../26.11.2015 şi …./26.11.2015.

În concluziile scrise parvenite la dosarul cauzei arată că fapta de abuz în serviciu este prevăzută de legea penală, în contra motivării procurorului, care a nesocotit dispoziţiile art. 13 indice 2 din legea nr.78/2000 raportat la art.297 alin.1 şi 2 Cod penal.

Totodată, susţine că cele două acte procesuale criticate au omis să facă vreo referire cu privire la împrejurarea că infractorii au încălcat în mod repetat caracterul inviolabil al actelor şi lucărilor cu caracter profesional aflate în Cabinetul de Avocat “R.  D. ”, inviolabilitate instituită de art. 35 alin.1 din Legea nr.51/1995, republicată, pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, sustrăgând circa 2.000  de copii după astfel de acte şi lucrări profesionale, inclusiv copii ale contractelro de asistenţă juridică încheiate în perioada 2009-2014-aflate în prezent în incinta  Administraţiei Judeţene a finanţelor Publice Bihor-şi folosind aceste informaţii confidenţiale pentru a solicita aceleaşi informaţii unor clienţi sau foşti clienţi, sugerându-le că petentul  R.  D.  este un infractor care ar fi săvârşit infracţiuni de avaziune fiscală.

Mai arată faptul că potrivit art.12 lit.b) din Legea nr.78/2000 “ Sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte: b) folosirea , în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii.”

Astfel, pentru cele menţionate mai sus, petentul R.  D.  arată că actele procesuale atacate au ignorat cu desăvârşire aceste aspecte cu care procurorul a fost sesizat. Astfel încât nu se poate primi  motivarea “ în esenţă” a procurorului şef serviciu conform cu care  “fără însă ca acesta să menţioneza aspecte noi raportat la sesizarea formulată iniţial”, petentul menţionând că aspectele noi se regăsesc la fila 4, pct.7-9 din plângerea nr……/04.03.2016.

În consecinţă, solicită admiterea plângerii , iar în temeiul art. 353 alin.6 Cod procedură penală şi judecarea plângerii în lipsă.

Judecătorul de cameră preliminară invederează faptul că la dosarul cauzei a parvenit un inscris din partea intimatului V. V.prin care solicită amânarea judecării cauzei pentru un alt termen de judecată pentru a putea lua la cunoştinţă de plângerea împotriva soluţiei procurorului cu care a fost sesizată instanţa, respectiv în vederea pregătirii apărării, sens în care va contracta serviciile unui avocat.

Judecătorul de cameră preliminară pune în discuţie cererea formulată de intimatul V. V.întrucât raportată la obiectul plângerii, intimaţii nu au avut calitatea de suspecţi.

Reprezentantul Ministerului Public, procuror M, solicită respingerea cererii formulată de intimatul V. V.ca nefondată.

Pentru intimata S.A., avocat I.L., arată că lasă la aprcierea instanţei.

Judecătorul de cameră preliminară urmează să respingă cererea formulată de intimatul V. V. Mai mult, practica nu este unitară în ceea ce priveşte citarea persoanelor care nu au avut calitatea de suspecţi în cursul urmăririi penale, însă pentru transparenţă s-a dispus citarea intimaţilor.

Intimatul I. R.  depune concluzii scrise pentru intimaţii din cadrul DGRPF C N- AJFP Bihor, respectiv I. R. , S.A., F.C. şi L. A.-F.

Astfel, în concluziile scrise formulate de intimaţii I. R. , S.A., F.C. şi L. A.-F.se solicită judecătorului de cameră preliminară ca  în temeiul art. 278 alin.8 lit.a teza I cod procedură penală să respingă ca neîntemeiată plângerea formualtă de petentul R.  D. -Cabinet de avocat cu sediul în municipiul B, reprezentată legal de domnul R.  D.  în calitate de titular al Cabinetului de avocat , şi pe cale de consecinţă, să dispună menţinerea rezoluţiei date de ordonanţa procurorului-şef al serviciului teritorial Oradea, din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie din data de 09.03.2016 şi 12.02.2016.

Este menţionat faptul că funcţionarii publici intimaţi în dosarul nr……/111/2016 nu au săvârşit nicio faptă invocată de petent, doar şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu şi pe tot parcursul inspecţiei fiscale efectuate la R.  M D. -Cabinet de avocat au respectat în totalitate şi nemijlocit prevederile legale în vigoare, respectiv Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal cu modificările şi completările ulterioare şi O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată.

Inspecţia fiscală s-a efectuat ca urmare a dispunerii delegării de competenţă nr…../05.12.2014 emisă de direcţia Generală de Coodonare a Inspecţiei Fiscale-D.G.R.F.P B. –Administraţia sector 3 Bucureşti şi în baza art.99 alin.3 din O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată cu modificările şi completările ulterioare şi ale art.2 din OPANAF nr…./2013 privind condiţiile de delegare a competenţei altui organ de inspecţie fiscală, precum şi în baza art.98 alin.1 din O G nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Acordarea de competenţă a fost dispusă conform art. 98 alin.1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată cu modificările şi completările ulterioare. Având în vedere că prevederile  art.98 care prevede că perioada supusă inspecţiei fiscale (1) inspecţia fiscală se efectuează în cadrul termenului de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale. (2) La contribuabilii mari, perioada supusă inspecţiei fiscale începe de la sfârşitul perioadei controlate anterior, în condiţiile alin.1. (3) La celelalte categorii de contribuabili inspecţia fiscală se efectuează asupra creanţelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care există obligaţia depunerii declaraţiilor fiscale. Inspecţia fiscală se poate extinde pe perioada de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale, dacă este identificată cel puţin una dintre următoarele situaţii: a) există indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat; b) nu au fost depuse declaraţiifiscale în interiorul termenului de prescripţie, c) nu au fost îndeplinite obligaţiile de plată a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat. Se arată că controlulinopinat efectuat la contribuabil finalizat prin încheierea Proces-verbal nr….. din 11.11.2014 s-a efectuat conform art.97 alin.1 lit.a din O.G nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, conform căruia controlulinopinat este o procedură de control nu o inspecţie fiscală care este prevăzută în art.96 alin.1 din O.G nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată.

Controlul inopinat a constat în  verificarea faptică şi documentară a activităţii fără a se stabili impozite şi taxe, fără a se emite acte administrative “ decizie de impunere sau decizie  de nemodificare a bazei de impozitare”. Perioada pentru care s-a consemnat anumite aspecte legate de activitatea contribuabilului prin control inopinat nu s-a considerat perioadă verificată din punct de vedere fiscal, în procesl-verbal nu s-a determinat baza impozabilă, impozite şi taxe suplimentare, accesorii aferente. Termenul de “control” ca acţiune a inspectorilor pentru anumite documente şi declaraţii ale contribuabilului, pe o anumită perioadă nu a acoperit obiectul inspecţiei fiscale, definit de Codul de procedură fiscală la art.94 şi doar urmare căreia se consideră verificată fiscal o perioadă avizată. De asemenea, extinderea de inspecţie fiscală pentru perioada 2009-2010 s-a efectuat procedural, conform art.101 coroborat cu 102 alin.3 lit.c din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală republicată.

Se arată că prin Avizul de inspecţie fiscală nr. …/10.12.2014 emis conform Titlului VII art.101 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată cu modificările şi completările ulterioar, comunicat prin e-mail şi prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 17.12.2014, contribuabilul a fost înştiinţat că va face obiectul unei inspecţii fiscale, cu data începerii de 30.12.2014.

Contribuabilul R.  M. D. - Cabinet de avocat prin adresa nr…./12.12.2014 înregistrată la D.G.R.F.P. Cluj Napoca-A.J.F.P. Bihor sub nr.201433 din 15.12.2014 a confirmat primirea Avizului de inspecţie fiscală şi a înştiinţat organul de inspecţie fiscală că activitatea cabinetului se va relua în data de 15.01.2015, dată la care nu a considerat că inspecţia fiscală generală este ilegală şi fără a invedera la această dată sau după începerea ei că a fost supus iniţial unei inspecţii fiscale prin metoda controlului inopinat.

În data de 02.02.2015 a început inspecţia fiscală, echipa de inspecţie fiscală deplasându-se la domiciliul fiscal al R.  M D. -Cabinet de avocat , situat în municipiul B şi prezentându-i acestuia legitimaţiile de inspecţie, ordinul de serviciu semnat de conducătorul organului de control, ordinele de deplasare nr… şi nr…/26.01.2015 şi delegarea de competenţă, consemnându-se, la această dată, începerea inspecţiei fiscale în registrul unic de controlseria A nr…. pag.1 poz.4.

Urmare a constatărilor rezultate din analiza documentelor financiar contabile, precum şi a răspunsurilor date de contribuabil în urma solicitărilor-note explicative s-au constatat existenţa indiciilor privind diminuarea şi implicit a neîndeplinirii obligaţiilor de plată a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, existând temeiul de drept al extinderii controlului şi pentru perioada analizată din perioada de prescripţie.

Extinderea inspecţiei fiscale la altă perioadă decât cea cuprinsă în avizul de inspecţie fiscală iniţial, s-a impus şi s-a adus la cunoştinţa contribuabilului, respectându-se procedura fiscală. Inspecţia fiscală generală desfăşurându-se în mod legal şi pe tot parcursul inspecţiei fiscale s-au respectat prevederile legale în vigoare.

Se menţionează faptul că contribuabilul a refuzat să pună în totalitate la dispoziţia organelor de inspecţie fiscală documentele, contracte şi alte înscrisuri în vederea stabilirii de fapt fiscale a activităţii, solicitate prin adresele nr.3…/11.05.2015, nr…../10.06.2015, nr……/15.10.2015. contribuabilul răspunzând prin adresa nr………/22.10.2015 că “ nu simte nevoia de a da curs” solicitării oragnelor de inspecţie fiscală. Mai mult, se arată că contribuabilul a efectuat demersuri în scopul întimidării activităţii de inspecţie fiscală a obstrucţionării organelor acestora în desfăşurarea activităţii profesionale. Astfel au fost înaintate acţiuni în contencios administrativ şi plângeri penale împotriva echipei, şefului de serviciu şi conducătorul activităţii de inspecţie fiscale, a instituţiei AJFP Bihor, acţiuni care nu şi-au atins scopul, respectiv s-a constatat de către organele abilitate nerealitatea  acuzaţiilor aduse de dl. Avoct R. , activitatea de inspecţie fiscală continuind inspecţia fiscală cu respectarea procedurilor legale şi efectuând constatările fiscale cu obiectivitate şi legalitate.

Se mai arată că Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului bihor, cu sediul în O,  în temeiul art. 289 Cod procedură penală a formulat plângere penală nr…./26.11 impotriva numitului R.  M. D.  –Cabinet de avocat- cu sediul social în localitatea municipiul B, având la baza procesul verbal nr……/26.11.2015.

Sunt menţionat şi documentele anexate, respectiv avizul de inspecţie fiscală nr………/10.12.2014 cu confirmare de primire, adresa nr….0/12.12.2014 şi avizul de inspecţie fiscală nr. …/25.02.2015 cu confirmare de primire.

Având cuvântul, intimatul I. R.  solicită respingerea plângerii formulată de petentul R.  D. .

Având cuvântul, intimata L. A.-F.solicită respingerea plângerii formulată de petentul R.  D. .

Având cuvântul, intima F.C. solicită respingerea plângerii formulată de petentul R.  D. .

Având cuvântul, intimata U.M. solicită respingerea plângerii formulată de petentul R.  D. .

Intimata C.A. depune concluzii scrise. Aceasta solicită respingerea plângerii ce face obiectul prezentului dosar în baza art. 341 alin.6 lit.a Cod procedură penală şi obligarea petentului la restituirea cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluţionarea prezentei cauze, nefiind specificat cuantumul. Susţine în concluziile scrise că din cele două ordonaţe care au fost atacate de petent reiese faptul că ar fi de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, faptă prevăzută şi pedepsită de art.13 indice 2 din Legea nr.78/2000, cu referire la art. 297 alin.Cod penal, dacă infracţiunea a cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a sumei de 200.000 euro ori dacă , indiferent de valoarea pagubei materiale cauzate, infracţiunea a fost săvârşită de către o persoană care îndeplineşte una dintre funcţiile expres prevăzute de lege. Dispoziţiile art. 13 indice 2 din legea nr.78/2000 sancţionează o formă agravantă a infracţiunii de abuz în serviciu, incidentă în ipoteza în care funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit. Prin urmare, pentru ca o faptă concretă să întrunească elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.13 indice 2 din Legea nr.78/2000, este necesară atât îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 297 alin.1 cod penal, cât şi obţinerea de către funcţionarul public pentru sine ori pentru altul a unui folos necuvenit. Arată în continuare că în speţa de faţă, din plângerile penale formualte de petentul R.  D.  şi documentele anexate acestora, nu rezultă aspecte care să conducă la suspiciunea că, prin modul în care şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu, numiţii S.A., I. R. , C.M., M.V., V.V., G.C., T.D., U.M., C.A., L. A.-F.şi F.C.  ar fi obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit. Astfel, menţionează că în mod corect organul de urmărire penală a reţinut că subsemanta nu a a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit. Referitor la faptul că petentul a afirmat că i s-ar fi cauzat “ o vătămare gravă exercitării profesiei de avocat, prin încălcarea repetată a caracterului inviolabil al actelor şi lucrărilor cu caracter profesional aflate la Cabinetul de avocat R.  D. ”, sustrăgând circa 2.000 de copii după astfel de acte şi lucrări profesionale, inclusiv copii ale contractelor de asistenţă juridică încheiate în perioada 2009-2014 şi folosind datele confidenţiale pentru a solicita informaţii unor clienţi sau foşti clienţi. Intima C.A. arată că  în realitate cu bună ştiinţă refuză să ia în considerare faptul că în calitate de contribuabil are obligaţia de a prezenta organelor de inspecţie fiscală toate documentele şi informaţiile relevante pentru stabilirea stării de fapt fiscale, prin Codul de procedură fiscală aprobat prin O.G. nr.92/2003, cu modificările şi completările ulterioare, neinstituindu-se excepţii cu privire la persoanele supuse controlului organelor de inspecţie fiscală. Aşa cum prevăd dispoziţiile art.56 alin.1 şi 2 din codul de procedură fiscală, în vederea stabilirii stării de fapt fiscale, contribuabilul are obligaţia să pună la dispoziţie organului fiscal registre, evidenţe, documente de afaceri şi orice alte înscrisuri şi altor persoane cu care contribuabilul are sau a avut raporturi economice sau juridice. Organul fiscal poate solicita punerea la dispoziţie a înscrisurilor la desiul său ori la domiciliul fiscal al persoanei obligate să le prezinte. De asemenea, art.59 din respectivul act normativ atestă faptul că şi avocaţii pot fi supuşi controlului fiscal , fiind prezentate  situaţiile şi condiţiile în care o astfel de activitate poate avea loc precum şi derogările aferente.În continuare face referire că raportat la atribuţiile stabilite prin Fişa de post, nu se încadrează în niciuna dintre cazurile nominalizate în cadrul lit.b de la alin.1 alt art. 13 din OUG nr.43/ 2002 privind Direcţia naţională Anticorupţie, cu modificările şi completările ulterioare. Menţionează o serie de acte normative privind inspecţia fiscală, obiectul şi funcţiile inspecţiei fiscale, Raportul privind rezultatul inspecţiei fiscale, proceduri şi metode de control fiscal. Menţionează că în acest cadru legal, în cazul contribuabilului R.  M. D. -Cabinet de avocat, la finalizarea controlului inopinat efectuat urmare dispunerii delegării de competenţă cu nr…/31.10.2014 s-a încheiat proces-verbal, iar la finalizarea inspecţiei fiscale efectuate urmare a dispunerii delegării de competenţă cu nr…./05.10.2014 s-a încheiat Raport de inspecţie fiscală, în baza căruia s-a emis  Decizie de impunere întrucât au fost stabilite diferenţe de obligaţii fiscale de plată datorate bugetului general consolidat al statului ( fiind astfel calculate şi obligaţii fiscale accesorii), de către o altă echipă de control, în componenţa căreia nu s-a mai regăsit  niciuna dintre persoanele ce au efectuat controlul inopinat. Adaugă faptul că în ceea ce priveşte verificările iniţiale şi efectuate la contribuabilul R.  M D. -Cabinet de avocat, prin nota nr……/31.10.2014, conducerea A.N.A.F.-vicepreşedinte coordonator al activităţii de inspecţie fiscală-domnul F T a aprobat ca efectuarea inspecţiilor fiscale la contribuabilii identificaţi de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti că prezintă risc fiscal ridicat să fie efectuate prin delegare de competenţă, de către structurile de inspecţie fiscală din cadrul celorlalte direcţii generale regionale ale finanţelor publice, dat fiind faptul că structura în cauză nu deţinea capacitatea disponibilă pentru realizarea acestora. Având în vedere aprobarea conducerii A.N.A.F., pentru contribuabilii selectaţi de organul fiscal competent-Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice bucureşti, în virtutea atribuţiilor ce revin Direcţiei generale Coorodonare Inspecţie Fiscală potrivit Regulamentului de Organizare şi Funcţionare al Agenţiei Naţionale de Administrar Fiscală-aparat propriu-aprobat prin O.P.A.N.A.F nr.563/2014 s-a întocmit formulistica privind delegarea de competenţă pentru un număr total de 165 contribuabili (PFA, profesii liberale), distribuirea acestora pe structuri de inspecţie fiscală realizându-se în mod aleatoriu. Face referire la prevederile art.202 alin.6 din O.PA.N.A.F nr.563/2014, precum şi la art 100 din Codul de procedură fiscală privind selectarea contribuabililor pentru inspecţia fiscală, preum şi alte acte normative prin  care s-a dispus efectuarea controlului inopinat la domnul R.  , a avizului de inspecţie fiscală, cu adresele aferente.

Având cuvântul, susţine că nu a studiat dosarul, însă doreşte să facă anumite referiri în ceea ce priveşte ordonanţa prin care s-a dispus clasarea, întrucât bănuieşte că petentul se referă la aceleaşi aspecte, solicitând, totodată, respingerea plângerii. Susţine că la o primă citire a dosarului, petentul omite să pună întregul raport de inspecţie fiscală, ci doar două pagini. Consideră că ar fi relevante toate celelalte pagini care cuprind efectiv constatările organului de inspecţie fiscală. Menţionează că în concluziile scrise pe care le-a depus la dosar a arătat că dânsa, în calitate de şef serviciu şi-a îndeplinit atribuţiile în limita atribuţiilor prevăzute de codul de procedură fiscală şi al celorlalte norme interne, inclusiv a regulamentului de ordine interioară şi funcţională. Susţine în continuare că a prezentat distincţia dintre control inopinat şi inspecţie fiscală, întrucât domnul R.  refuză, sub orice formă, să înţeleagă că sunt proceduri de inspecţie fiscală distincte şi că procedura a fost îndeplinită potrivit codului. Nimeni nu s-a abătut de la nimicaltceva. a arătat că petentl i-a încadrat la grup infracţional organizat. În speţa de faţă au fost câteva delegări de competenţă pentru 165 de contribuabili. Nu a avut nimeni nimic cu domnul R. . Selecţia contribuabililor a fost făcută de planul inspecţie competent D.G.R.P.F. B potrivit codului de proceudură fiscală, au fost efectuate analize de risc, care într-un final s-au şi concretizat prin sumele stabilitede organele care au efectuat inspecţia fiscală şi au emis act administrativ fiscal, respectiv decizia de impunere. În altă ordine de idei, consideră că domnul R.  ar merge pe litera b de la art.13 alin.1. Susţine că nu are atribuţii de control potrivit fişelor de post. Domnul R.  putea să studieze pe site-ul ANAF-uluia  informaţii cu privire la organizare şi funcţionare şi ar fi găsit detaliat fiecare angajat ce atribuţii are, inclusiv atribuţiile sale în calitate de şef serviciu, menţionând încă o dată c nu are atribuţii de control.

Reprezentantul Ministerului Public, procuror M., în temeiul art 341 alin.6 lit. a Cod procedură penală solicită respingerea plângerii  formulată împotriva ordonanţei DNA ca fiind în mod evident nefondată prin prisma motivelor invocate de către petent în plângere şi prin prisma actelor de la dosarul de urmărire penală şi inclusiv a motivării din ordonaţa care a fost contestată. Solicită judecătorului de cameră preliminară să menţină ordonanţa prin care s-a dispus clasarea cauzei faţă de intimaţi întrucât infracţiunea de abuz în serviciu nu există, iar plângerea este neîntemeiată.

JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ,

Prin denunţul depus la DNA ST C, petentul sesizează presupuse fapte  ce s-ar circumscrie infracţiunii de abuz în serviciu  prevazută de art. 297 Cod penal  raportat la art 13 ind 2 din legea 78/2000 ca infracţiune, asimilată infracţiunii de corupţie. În baza acestuia a fost constituit dosarul penal numărul  137/P/2015, în care au fost efectuate verificări dupa începerea urmăririi penale “in rem”. Denunţul, împreună cu 33 de inscrisuri, este înaintat  ulterior către D.N.A. ST ORADEA.

Prin ordonanta  procurorului sef al  D.N. A.ST O. din 09.03.2016-dosar ../II.2/2016 si ordonant  procurorului  din cadrul D.N. A. din 12.02.2016, date in dosarul …/P/2015 se dispune clasarea cauzei.

 Impotriva ordonantelor in cauza petentul R.  D. , în temeiul art. 390 alin.2 Cod procedură penală şi art 229 alin.4 din Statutul profesiei de avocat, solicită judecătorului de cameră preliminară ca potrivit  alin.6 lit.b să admită plângerea formulată de acesta împotriva ordonanţei procurorului Serviciului Teritorial O.din cadrul direcţiei Naţionale Anticorupţie din data de 12.02.2016 precum şi împotriva  ordonanţei  procurorului şef al Serviciului Teritorial O.din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie din 09.03.2016. Solicită, de asemenea, desfiinţarea soluţiei de clasare a cauzei penale şi, pe cale de consecinţă, judecătorul de cameră preliminară să trimită motivat cauza la procurorul competent pentru a începe urmărirea penală şi pentru a pune în mişcare acţiunea penală faţă de făptuitorii S.A., I. R. , C.M., M.V., V.V., G.C., T.D., U.M., C.A., L. A.-F., F.C..

În susţinerea cererilor sale mai sus-menţionate, petentul invocă următoarele motive, cu indicarea temeiurilor legale.

Arată că cele 2 ordonanţe atacate prin mijlocirea plângerii care a investit judecătorul de cameră preliminară din cadrul Secţiei penale a Tribunalului Bihor sunt nelegale. Menţionează în concluziile scrise că soluţia de clasare dispusă în cauză pentru considerentul  că “nu rezultă aspecte care să conducă la suspiciunea că, prin modul în care şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu, făptuitorii S.A., I. R. , C.M., M.V., V.V., G.C., T.D., U.M., C.A., L. A.-F.şi F.C. ar fi obţinut  pebntru sine sau pentru altul un folos necuvenit” şi întemeiată pe dispoziţiile art.16 alin.1 lit.b teza I Cod procedură penală, în sensul că fapta nu ar fi prevăzută de legea penală nu este întemeiată.

Astfel, conform art. 13 alin.1 lit.b din O.U.G nr.43/2002 “ (1) Sunt de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie infracţiunile prevăzute de Legea nr.78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, săvârşite în una dintre următoarele condiţii: (…) b) da, indiferent de valoarea pagubei materiale (…) sunt comise de către:…; conducătorii autorităţilor şi insituţiilor publice locale şi persoanele cu funcţii de cotrol din cadrul acestora,……”.

De asemenea, susţine că potrivit  art. 13 indice 2 din Legea nr.78/2000-lege care face trimitere la art.13 alin.1 din O.U.G 43/2002-“În cazul infracţiunilor de abuz în serviciu –reglementate de Capitolul II al Titlului V Cod penal, între care şi art.297 Cod penal (abuzul în serviciu)….-dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit , limitele speciale se majorează cu o treime.”

În continuare arată că prin exercitarea abuzivă a celei de-a doua inspecţii fiscale generale, pentru aceeaşi perioadă (2011-2013) şi pentru aceleaşi impozite, taxe şi contribuţii contribuabil-persoana vătămată R.  D.  a fost obligat la plata suplimentară a unei sume de 754.315 lei (316.942 lei=impozit pe venit , 369.793 lei=taxa pe valoare adaugata  si  67.580 lei=CASS) aducând foloase necuvenite “pentru alţii”, respectiv Ministerului Finanţelor Publice şi Casei Naţionale de Asigurări Sociale de Sanătate, aşa cum o probează Raportul de inspecţie fiscală, încheiat în data de 18.11.2015, nr…./26.11.2015, precum şi deciziile nr…./26.11.2015 şi …/26.11.2015.

În concluziile scrise parvenite la dosarul cauzei arată că fapta de abuz în serviciu este prevăzută de legea penală, în contra motivării procurorului, care a nesocotit dispoziţiile art. 13 indice 2 din legea nr.78/2000 raportat la art.297 alin.1 şi 2 Cod penal.

Totodată, susţine că cele două acte procesuale criticate au omis să facă vreo referire cu privire la împrejurarea că infractorii au încălcat în mod repetat caracterul inviolabil al actelor şi lucărilor cu caracter profesional aflate în Cabinetul de Avocat “R.  D. ”, inviolabilitate instituită de art. 35 alin.1 din Legea nr.51/1995, republicată, pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, sustrăgând circa 2.000  de copii după astfel de acte şi lucrări profesionale, inclusiv copii ale contractelro de asistenţă juridică încheiate în perioada 2009-2014-aflate în prezent în incinta  Administraţiei Judeţene a finanţelor Publice B-şi folosind aceste informaţii confidenţiale pentru a solicita aceleaşi informaţii unor clienţi sau foşti clienţi, sugerându-le că petentul  R.  D.  este un infractor care ar fi săvârşit infracţiuni de avaziune fiscală.

Mai arată faptul că potrivit art.12 lit.b) din Legea nr.78/2000 “ Sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte: b) folosirea , în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii.”

Astfel, pentru cele menţionate mai sus, petentul R.  D.  arată că actele procesuale atacate au ignorat cu desăvârşire aceste aspecte cu care procurorul a fost sesizat. Astfel încât nu se poate primi  motivarea “ în esenţă” a procurorului şef serviciu conform cu care  “fără însă ca acesta să menţioneza aspecte noi raportat la sesizarea formulată iniţial”, petentul menţionând că aspectele noi se regăsesc la fila 4, pct.7-9 din plângerea nr…/04.03.2016.

În consecinţă, solicită admiterea plângerii , iar în temeiul art. 353 alin.6 Cod procedură penală şi judecarea plângerii în lipsă.

Intimata C.A. in  concluziile  scrise  solicită respingerea plângerii ce face obiectul prezentului dosar în baza art. 341 alin.6 lit.a Cod procedură penală şi obligarea petentului la restituirea cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluţionarea prezentei cauze, nefiind specificat cuantumul. Susţine în concluziile scrise că din cele două ordonaţe care au fost atacate de pentent reiese faptul că ar fi de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, faptă prevăzută şi pedepsită de art.13 indice 2 din Legea nr.78/2000, cu referire la art. 297 alin.Cod penal, dacă infracţiunea a cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a sumei de 200.000 euro ori dacă , indiferent de valoarea pagubei materiale cauzate, infracţiunea a fost săvârşită de către o persoană care îndeplineşte una dintre funcţiile expres prevăzute de lege. Dispoziţiile art. 13 indice 2 din legea nr.78/2000 sancţionează o formă agravantă a infracţiunii de abuz în serviciu, incidentă în ipoteza în care funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit. Prin urmare, pentru ca o faptă concretă să întrunească elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.13 indice 2 din Legea nr.78/2000, este necesară atât îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 297 alin.1 cod penal, cât şi obţinerea de către funcţionarul public pentru sine ori pentru altul a unui folos necuvenit. Arată în continuare că în speţa de faţă, din plângerile penale formulate de petentul R.  D.  şi documentele anexate acestora, nu rezultă aspecte care să conducă la suspiciunea că, prin modul în care şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu, numiţii S.A., I. R. , C.M., M.V., V.V., G.C., T.D., U.M., C.A., L. A.-F.şi F.C.  ar fi obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit. Astfel, menţionează că în mod corect organul de urmărire penală a reţinut că subsemanta nu a a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit. Referitor la faptul că petentul a afirmat că i s-ar fi cauzat “ o vătămare gravă exercitării profesiei de avocat, prin încălcarea repetată a caracterului inviolabil al actelor şi lucrărilor cu caracter profesional aflate la Cabinetul de avocat R.  D. ”, sustrăgând circa 2.000 de copii după astfel de acte şi lucrări profesionale, inclusiv copii ale contractelor de asistenţă juridică încheiate în perioada 2009-2014 şi folosind datele confidenţiale pentru a solicita informaţii unor clienţi sau foşti clienţi. Intima C.A. arată că  în realitate cu bună ştiinţă refuză să ia în considerare faptul că în calitate de contribuabil are obligaţia de a prezenta organelor de inspecţie fiscală toate documentele şi informaţiile relevante pentru stabilirea stării de fapt fiscale, prin Codul de procedură fiscală aprobat prin O.G. nr.92/2003, cu modificările şi completările ulterioare, neinstituindu-se excepţii cu privire la persoanele supuse controlului organelor de inspecţie fiscală. Aşa cum prevăd dispoziţiile art.56 alin.1 şi 2 din Codul de procedură fiscală, în vederea stabilirii stării de fapt fiscale, contribuabilul are obligaţia să pună la dispoziţie organului fiscal registre, evidenţe, documente de afaceri şi orice alte înscrisuri şi altor persoane cu care contribuabilul are sau a avut raporturi economice sau juridice. Organul fiscal poate solicita punerea la dispoziţie a înscrisurilor la desiul său ori la domiciliul fiscal al persoanei obligate să le prezinte. De asemenea, art.59 din respectivul act normativ atestă faptul că şi avocaţii pot fi supuşi controlului fiscal , fiind prezentate  situaţiile şi condiţiile în care o astfel de activitate poate avea loc precum şi derogările aferente.În continuare face referire că raportat la atribuţiile stabilite prin Fişa de post, nu se încadrează în niciuna dintre cazurile nominalizate în cadrul lit.b de la alin.1 alt art. 13 din OUG nr.43/ 2002 privind Direcţia naţională Anticorupţie, cu modificările şi completările ulterioare. Menţionează o serie de acte normative privind inspecţia fiscală, obiectul şi funcţiile inspecţiei fiscale, Raportul privind rezultatul inspecţiei fiscale, proceduri şi metode de control fiscal. Menţionează că în acest cadru legal, în cazul contribuabilului R.  M. D. -Cabinet de avocat, la finalizarea controlului inopinat efectuat urmare dispunerii delegării de competenţă cu nr…./31.10.2014 s-a încheiat proces-verbal, iar la finalizarea inspecţiei fiscale efectuate urmare a dispunerii delegării de competenţă cu nr…../05.10.2014 s-a încheiat Raport de inspecţie fiscală, în baza căruia s-a emis  Decizie de impunere întrucât au fost stabilite diferenţe de obligaţii fiscale de plată datorate bugetului general consolidat al statului ( fiind astfel calculate şi obligaţii fiscale accesorii), de către o altă echipă de control, în componenţa căreia nu s-a mai regăsit  niciuna dintre persoanele ce au efectuat controlul inopinat. Adaugă faptul că în ceea ce priveşte verificările iniţiale şi efectuate la contribuabilul R.  M D. -Cabinet de avocat, prin nota nr…./31.10.2014, conducerea A.N.A.F.-vicepreşedinte coordonator al activităţii de inspecţie fiscală-domnul Florin Tunaru a aprobat ca efectuarea inspecţiilor fiscale la contribuabilii identificaţi de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti că prezintă risc fiscal ridicat să fie efectuate prin delegare de competenţă, de către structurile de inspecţie fiscală din cadrul celorlalte direcţii generale regionale ale finanţelor publice, dat fiind faptul că structura în cauză nu deţinea capacitatea disponibilă pentru realizarea acestora. Având în vedere aprobarea conducerii A.N.A.F., pentru contribuabilii selectaţi de organul fiscal competent-Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice bucureşti, în virtutea atribuţiilor ce revin Direcţiei generale Coorodonare Inspecţie Fiscală potrivit Regulamentului de Organizare şi Funcţionare al Agenţiei Naţionale de Administrar Fiscală-aparat propriu-aprobat prin O.P.A.N.A.F nr…./2014 s-a întocmit formulistica privind delegarea de competenţă pentru un număr total de 165 contribuabili (PFA, profesii liberale), distribuirea acestora pe structuri de inspecţie fiscală realizându-se în mod aleatoriu. Face referire la prevederile art.202 alin.6 din O.PA.N.A.F nr.563/2014, precum şi la art 100 din Codul de procedură fiscală privind selectarea contribuabililor pentru inspecţia fiscală, preum şi alte acte normative prin  care s-a dispus efectuarea controlului inopinat la domnul R.  , a avizului de inspecţie fiscală, cu adresele aferente.

Având cuvântul, susţine că nu a studiat dosarul, însă doreşte să facă anumite referiri în ceea ce priveşte ordonanţa prin care s-a dispus clasarea, întrucât bănuieşte că petentul se referă la aceleaşi aspecte, solicitând, totodată, respingerea plângerii. Susţine că la o primă citire a dosarului, petentul omite să pună întregul raport de inspecţie fiscală, ci doar două pagini. Consideră că ar fi relevante toate celelalte pagini care cuprind efectiv constatările organului de inspecţie fiscală. Menţionează că în concluziile scrise pe care le-a depus la dosar a arătat că dânsa, în calitate de şef serviciu şi-a îndeplinit atribuţiile în limita atribuţiilor prevăzute de codul de procedură fiscală şi al celorlalte norme interne, inclusiv a regulamentului de ordine interioară şi funcţională. Susţine în continuare că a prezentat distincţia dintre control inopinat şi inspecţie fiscală, întrucât domnul R.  refuză, sub orice formă, să înţeleagă că sunt proceduri de inspecţie fiscală distincte şi că procedura a fost îndeplinită potrivit codului. Nimeni nu s-a abătut de la nimic altceva. a arătat că petentul i-a încadrat la grup infracţional organizat. În speţa de faţă au fost câteva delegări de competenţă pentru 165 de contribuabili. Nu a avut nimeni nimic cu domnul R. . Selecţia contribuabililor a fost făcută de planul inspecţie competent DGRPF B potrivit codului de proceudură fiscală, au fost efectuate analize de risc, care într-un final s-au şi concretizat prin sumele stabilitede organele care au efectuat inspecţia fiscală şi au emis act administrativ fiscal, respectiv decizia de impunere. În altă ordine de idei, consideră că domnul R.  ar merge pe litera b de la art.13 alin.1. Susţine că nu are atribuţii de contro potrivit fişelor de post. Domnul R.  putea să studieze pe site-ul A.N.A.F.-ului  informaţii cu privire la organizare şi funcţionare şi ar fi găsit detaliat fiecare angajat ce atribuţii are, inclusiv atribuţiile sale în calitate de şef serviciu, menţionând încă o dată că nu are atribuţii de control.

Au fost ataşate dosarele de urmărire penală:

Analizând actele si lucrările dosarului, judecătorul de cameră prelimnară reţine următoarele:

 Prin denunţul depus la DNA ST Cluj, petentul sesizează presupuse fapte  ce s-ar circumscrie infracţiunii de abuz în serviciu  prevăzută de art 297 cod penal si 13 ind 2 din legea 78/2000 ca infracţiune, asimilată infracţiunii de corupţie. În baza acestuia a fost constituit dosarul penal numărul  …/P/2015, în care au fost efectuate verificări după începerea urmăririi penale “in rem”. Denunţul, împreună cu 33 de înscrisuri, este înaintat către D.N.A. ST O...

Denunţătorul reclamă  pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu  ca infracţiune asimilată infracţiunii de corupţie  pe  numiţii S.A., I. R. , C.M., M.V., V.V., G C., T.D., U.M., C.A., L A-F.si F.C., care cu ocazia  inspecţiei fiscale  efectuate  în zilele de 10 si 11 noiembrie  2014, pentru perioada fiscală  2011-2013, la finalul căreia nu au fost constatate deficienţe, cu toate acestea au solicitat o nouă delegare de competenţă teritorială, perioada vizata fiind aceeaşi, respectiv anii fiscali 2011-2013, cauzându-i-se astfel o pagubă.

In fapt,  judecătorul de cameră preliminară reţine :

Inspecţia fiscală efectuată la cabinetul avocaţial al petentului  s-a efectuat ca urmare a dispunerii delegării de competenţă nr.8547/05.12.2014 emisă de direcţia Generală de Coodonare a Inspecţiei Fiscale-D.G.R.F.P Bucureşti –Administraţia sector 3 Bi şi în baza art.99 alin.3 din O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată cu modificările şi completările ulterioare şi ale art.2 din OPANAF nr.3816/2013 privind condiţiile de delegare a competenţei altui organ de inspecţie fiscală, precum şi în baza art.98 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Acordarea de competenţă a fost dispusă conform art. 98 alin.1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată cu modificările şi completările ulterioare.

Judecatorul de camera preliminara retine ca potrivit art.98  cod procedura fiscala ,  (1) inspecţia fiscală se efectuează în cadrul termenului de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale.  Iar potrivit aliniatului (2), al aceluias articol:” La contribuabilii mari, perioada supusă inspecţiei fiscale începe de la sfârşitul perioadei controlate anterior, în condiţiile alin.1. (3) La celelalte categorii de contribuabili inspecţia fiscală se efectuează asupra creanţelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care există obligaţia depunerii declaraţiilor fiscale. Inspecţia fiscală se poate extinde pe perioada de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale, dacă este identificată cel puţin una dintre următoarele situaţii: a) există indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat; b) nu au fost depuse declaraţiifiscale în interiorul termenului de prescripţie, c) nu au fost îndeplinite obligaţiile de plată a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat.”

Judecatorul de camera preliminara deduce  că controlul inopinat efectuat la contribuabil finalizat prin încheierea Proces-verbal nr…. din 11.11.2014 s-a efectuat conform art.97 alin.1 lit.a din O.G nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, conform căruia controlul inopinat este o procedură de control nu o inspecţie fiscală care este prevăzută în art.96 alin.1 din O.G nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată.

Textele de lege aplicabile in materie

Capitolul VII al Legii 92/2003 care a constituit vechiul Cod de procedură fiscală prevedea la art. 96 :

”(1) Formele de inspecţie fiscală sunt:

a) inspecţia fiscală generală, care reprezintă activitatea de verificare a tuturor obligaţiilor fiscale ale unui contribuabil, pentru o perioada de timp determinată;

b) inspecţia fiscală parţială, care reprezină activitatea de verificare a uneia sau mai multor obligaţii fiscale, pentru o perioada de timp determinată.”

Potrivit însă aliniatului 2 al aceluiaşi articol, legiuitorul dădea posibilitatea  ca:’’(2) Inspecţia fiscală se poate extinde asupra tuturor raporturilor relevante pentru impozitare, daca acestea prezintă interes pentru aplicarea legii fiscale.”

Or judecătorul de cameră preliminară conchide că intimatii, având anumite indicii, au dispus extinderea acestei inspecţii fiscale care s-a materializat într-o altă etapă.

Mai mult, judecătorul de cameră preliminară trage concluzia că inspectia fiscală a fost extinsă şi în virtutea  prevederilor art. 98 alin. 3 lit. a care prevede că >”. Inspecţia fiscală se poate extinde pe perioada de prescriptie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale, dacă este identificată cel puţin una dintre urmatoarele situaţii:

a) există indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat;”.

Articolul 105 alin. 2  din Codul de procedură fiscală amintit de petent se referă la regulile de desfăşurare a inspecţiei  fiscale  :”(1) Inspecţia fiscală va avea în vedere examinarea tuturor stărilor de fapt şi raporturile juridice care sunt relevante pentru impunere.

(2) Inspecţia fiscală va fi efectuată în aşa fel încât să afecteze cât mai puţin activitatea curentă a contribuabililor şi să utilizeze eficient timpul destinat inspecţiei fiscale.

(3) Inspecţia fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuţie şi alte sume datorate bugetului general consolidat şi pentru fiecare perioadă supusă impozitării.”, însă de la acest text de lege există situaţia derogatorie specială la care am facut vorbire când am examinat art.  98 alin. 3 Cod procedură fiscală, întrucât inspecţia fiscală poate fi  extinsă.

Judecatorul de camera preliminara retine ca controlul inopinat a constat în verificarea faptică şi documentară a activităţii fără a se stabili impozite şi taxe, fără a se emite acte administrative “ decizie de impunere sau decizie  de nemodificare a bazei de impozitare”.

Se mai retine ca perioada pentru care s-au consemnat anumite aspecte legate de activitatea contribuabilului prin control inopinat nu s-a considerat perioadă verificată din punct de vedere fiscal, în procesl-verbal nu s-a determinat baza impozabilă, impozite şi taxe suplimentare, accesorii aferente. Termenul de “control” ca acţiune a inspectorilor pentru anumite documente şi declaraţii ale contribuabilului, pe o anumită perioadă nu a acoperit obiectul inspecţiei fiscale, definit de Codul de procedură fiscală la art.94 şi doar urmare căreia se consideră verificată fiscal o perioadă avizată.

Se retine ca , extinderea de inspecţie fiscală pentru perioada 2009-2010 s-a efectuat procedural, conform art.101 coroborat cu 102 alin.3 lit.c din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală republicată.

Judecatorul de camera preliminară reţine că prin Avizul de inspecţie fiscală nr. …/10.12.2014 emis conform Titlului VII art.101 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată cu modificările şi completările ulterioare, comunicat prin e-mail şi prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 17.12.2014, contribuabilul a fost înştiinţat că va face obiectul unei inspecţii fiscale, cu data începerii de 30.12.2014.

Judecatorul de camera retine ca, contribuabilul R.  M. D. - Cabinet de avocat, prin adresa nr…./12.12.2014 înregistrată la D.G.R.F.P. Cluj Napoca-A.J.F.P. Bihor sub nr….. din 15.12.2014,  a confirmat primirea Avizului de inspecţie fiscală şi a înştiinţat organul de inspecţie fiscală că activitatea cabinetului se va relua în data de 15.01.2015, dată la care nu a considerat că inspecţia fiscală generală este ilegală şi fără a invedera la această dată sau după începerea ei că a fost supus iniţial unei inspecţii fiscale prin metoda controlului inopinat.

Se mai reţine  că în data de 02.02.2015 a început inspecţia fiscală, consemnându-se, la această dată, începerea inspecţiei fiscale în registrul unic de controlseria A nr….. pag.1 poz.4.

Urmare a constatărilor rezultate din analiza documentelor financiar contabile, precum şi a răspunsurilor date de contribuabil în urma solicitărilor-note explicative s-au constatat existenţa indiciilor privind diminuarea şi implicit a neîndeplinirii obligaţiilor de plată a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, existând temeiul de drept al extinderii controlului şi pentru perioada analizată din perioada de prescripţie.

Extinderea inspecţiei fiscale la altă perioadă decât cea cuprinsă în avizul de inspecţie fiscală iniţial s-a impus şi s-a adus la cunoştinţa contribuabilului, respectându-se procedura fiscală. Inspecţia fiscală generală desfăşurându-se în mod legal şi pe tot parcursul inspecţiei fiscale s-au respectat prevederile legale în vigoare.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor reclamate şi competenţa organelor de urmărire penală:

Infracţiunea de abuz în serviciu asimilată infracţiunii de corupţie  prev. la art. 13 ind 2 din legea 78/2000, prin raportare la  13 alin. 3 din  OUG 43/2002  este de competenţa DNA, daca prin fapta  sus-menţionată se cauzează o pagubă mai mare sumei de 1.000.000 euro.

 Astfel judecatorul de camera preliminara  retine ca in mod corect procurorul  DNA a reţinut că nu s-a produs nici o pagubă care sa îl prejudicieze pe petent de natură a contura existenţa infracţiunii prevăzute la art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000 cu reţinerea art. 297 Cod penal, care in primul rand sa atraga competenta acestui organ special de ancheta.

Judecătorul de cameră preliminară nu constată că în speţa de faţă petentul să fi invocat şi ulterior să fi dovedit, la DNA, respectiv ulterior  că numiţii  S.A., I. R. , C.M., M.V., V.V., G C., T.D., U.M., C.A., L A F.şi F.C. să îi fi cauzat o pagubă  materială mai mare de 1.000.000 de euro.

 Cu privire la fondul problemei deduse judecatii, prin raportare si la art 6 din Conventia Europeana a Drepturilor omului, judecătorul de cameră preliminară reţine că intimaţii, pe perioada inspecţiei fiscale desfăşurate la sediul petentului, au respectat prevederile  Codului fiscal şi anume Legea 571/2003.

 Aşa cum am mai arătat, inspecţia fiscală s-a realizat în urma depunerii delegării de competenţă  nr. …../5.12.2014 emisă de Directia de Inspectie Fiscală.

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că petentul a refuzat să pună la dispoziţia organelor de control  înscrisuri , contracte , în vederea stabilirii situaţiei de fapt fiscale, documente solicitate prin adresele  …/11.05.2015, …./10.06.2015.

Intimaţii  au justificat  extinderea controlului prin  existenţa indiciilor privind diminuarea obligaţiilor de plată  şi, implicit,  neîndeplinirea obligaţiilor de plată  a impozitelor si taxelor, a contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului  general consolidat, afirmaţie care are suport legal, cât şi faptic.

Judecătorul de cameră preliminară nu poate primi afirmaţia formulată de petent  la punctul 5 din concluziile scrise ca veridică, întrucât acesta(petentul), in cazul unui control are obligaţia să puna la dispoziţia organelor de control facturi, contracte si chitanţe, în baza cărora s-au facut înregistrari în contabilitate. Mai mult, petentul  nu a adus la cunostinţa nici a DNA si nici a judecătorului de cameră preliminară numele unor clienti care să fi fost abordaţi de către funcţionarii ANAF şi cărora aceştia să le sugereze ca petentul se ocupă de activităţi evazioniste şi, mai  mult, pe care să îi convingă să întrerupă relaţia contractuală cu acesta.

În situaţia în care aceste persoane angajate ale ANAF ar fi utilizat datele cu carater personal, în posesia cărora au intrat în temeiul funcţiei exerciatate,prin incalcarea prevederilor Legii 677/2001(privind protectia datelor cu caracter perosnal), în detrimentul petentului, cauzându-i un prejudiciu, acesta are posibilitatea deschiderii unei acţiuni în răspundere civilă delictuală.

Mai mult, petentul nu a făcut dovada  încălcării  de către intimaţi a prevederilor art. 12 lit b)  din Legea 78/2000  şi anume :”folosirea , in orice mod , direct sau indirect , de informatii  ce nu sunt destinate publicitatii  ori permiterea  accesului  unor persoane neautorizate la aceste informatii”, întrucât organele de control fiscal au competenţa de a examina, aşa cum am mai aratat, toate documentele fiscale  generatoare de obligaţii fiscale, in exercitarea legala a atributiilor de serviciu.

 Examinand in continuare acuzatiile aduse atat prin denunt cat si prin plangere, judecatorul de camera preliminara nu se poate reţine, de asemenea , existenţa infracţiunii de abuz în serviciu raportat la punctul 3 din concluziile scrise, chiar dacă , ca urmare a celui de al doilea control fiscal numitul R. D.  a fost obligat  la plata suplimentară a  unei sume de 754.315 lei , format din  316.942 impozit pe venit,  369.793 taxă pe valoare adăugata  şi 67.580 CASS, întrucât aceste sume nu reprezintă foloase necuvenite pentru Ministerul Finanţelor Publice, aceste acte putând fi contestate pe calea contenciosului administrativ, iar în caz de emitere nelegală pot fi anulate.

 Daca afirmatia  intimatilor  este valida, privind formularea unei plangeri penale  cu privire la petent , pentru presupuse fapte de evaziune fiscala, va reveni organelor de urmarire penala sa administreze probe (expertize, constatari) in vederea lamuririi situatiei de fapt.

În mod eronat se face trimitere la prevederile art. 13 alin.1 din OUG 43/2002 pentru a se atrage competenţa D.N.A. în anchetarea acestui dosar, în contextul în care litigiul în speţă are natura unui veritabil litigiu de contencios administrativ.

Astfel faţă de aspectele mai sus amintite, judecătorul de cameră preliminară consideră că inspectorii angajati ai A.N.A.F.  au respectat  prevederile  Codului de procedură fiscală la momentul la care au  extins controlul asupra activităţii cabinetului  de avocatură al petentului.

 În concluzie, faţă de toate aspectele reţinute, judecătorul de cameră preliminară  reţine la fel ca şi procurorul de caz  că nu sunt întrunite  elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute la art. 13 ind. 2  din Legea 78/2000, raportat la art  297 alin 1 Cod penal sub aspectul  condiţiei referitoare  la obţinerea de către  funcţionarul public a unui folos necuvenit. Astfel judecătorul de cameră preliminară consideră că în mod corect DNA a dispus clasarea pe prevederile art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală.

 Faţă de aceste aspecte,  în baza art. 341 alin. 6 lit. a Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară  va  respinge ca nefondată plângerea contra actelor procurorului formulată de  petentul  R.  D. ,  domiciliul în municipiul  B,  împotriva  Ordonanţei  procurorului şef al  D.N.A. ST O. din 09.03.2016 şi împotriva Ordonanţei  procurorului  din cadrul D.N.A. ST O. din 12.02.2016, date in dosarul …P/2015.

 În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală,  va obliga petentul la 50 lei cheltuieli judiciare în sarcina statului, acesta fiind în culpă procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE,

In baza art 341 alin 6 lit a cod procedura penala, respinge ca nefondata plangerea contra actelor procurorului formulata de  petentul  R D. dom in Mun B  impotriva  Ordonantei  procurorului sef al  D.N. A.ST O. din 09.03.2016-dosar …/II.2/2016 si impotriva Ordonantei  procurorului  din cadrul D.N. A. din 12.02.2016, date in dosarul …/P/2015

 In baza art 275 alin 2 cod procedura penala, obliga petentul la 50 lei cheltuieli judiciare in sarcina statului

DEFINITIVA.

Pronuntata in camera de consiliu la 03.05.2016.

Judecător de cameră preliminară, Grefier,

Domenii speta

Spete similare