Contestaţie la executare silită

Conţinut speţă 

Aplicarea dispoziţiilor art. art. 405 vechiul Cod de procedură civilă din 1985.

Potrivit art. 405 vechiul Cod de procedură civilă din 1865,, potrivit cărora (1)Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia acţiunilor reale imobiliare, termenul de prescripţie este de 10 ani. (2)Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită.

În acelaşi timp, art. 4052  din acelaşi Cod prevede din 1865,: (1)Cursul prescripţiei se întrerupe: a) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii, în orice alt mod, a datoriei; (2)După întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripţie.

Potrivit art. 405 alin. 3 din acelaşi cod, prin împlinirea termenului de prescripţie orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie.

Instanţa de control judiciar a reţinut că, susţinerea apelantei că în cauză a operat întreruperea cursului prescripţiei în baza art 36 şi 40 din L 85/2006, este total eronată, având în vedere că legea menţionată prevede  posibilitatea continuării executării silite împotriva codebitorilor sau a garanţilor, pentru întreaga sumă pe care debitorul în insolvenţă o datorează creditorilor săi (art 132)

De asemenea, nu poate fi reţinută nici afirmaţia apelantei că în cauză Notificarea fideiusorului prin adresa nr. din 14.07.2015 şi cererea de învestire cu formulă executorie a contractului de leasing din august 2015 a întrerupt cursul prescripţiei întrucât nu sunt acte întrerupătoare de prescripţie raportat la dispoziţiile art. 405 ind. 2 cod proc civ. pe de o parte, iar pe de altă parte au fost efectuate după împlinirea termenului de prescripţie.

Dosar nr. …/271/2015

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BIHOR

SECŢIA A II-A CIVILA

DECIZIA CIVILĂ NR. 1074/A/2016

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2016

Instanţa constituită  din:

PREŞEDINTE:  .......

Judecător:  .......

GREFIER: .......

Pe rol fiind judecarea apelului formulat de apelanta N....... SA cu sediul în sector 2, B....... în contradictoriu cu intimaţii I.......C....... domiciliată în O… şi SC T.......SRL prin administrator judiciar E....... IPURL cu sediul în B......., Jud. Bihor împotriva Sentinţei civile nr.  3437/28.06.2016 pronunţată de Judecătoria O....... având ca obiect contestaţie la executare.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanţii intimatei I.......C....... av. P....... C....... şi av. P. A… din Baroul Bihor în baza delegaţiei avocaţiale de la dosar, lipsă fiind restul părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de şedinţă, după care: se învederează instanţei că procedura de citare este legal îndeplinită, că prezentul apel  este la prinul termen de judecată, iar cererea este legal timbrată. se constată că prin Serviciul Registratură al instanţei apelanta a depus dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 500 lei. De asemenea intimata I.......C....... a depus la dosar întâmpinare, care a fost comunicată cu apelanta.

Reprezentantul intimatei I.......C....... depune la dosar delegaţia de reprezentare;  arată că nu mai are cereri de formulat sau probe de propus şi solicită cuvântul asupra apelului.

Instanţa în temeiul art. 255 Noul Cod de Procedură Civilă încuviinţează proba cu înscrisuri depuse la dosar, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente şi utile, putând duce la dezlegarea cauzei.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa, constată cauza în stare de judecată, socoteşte cauza lămurită, declară închisă faza probatorie şi acordă cuvântul asupra apelului.

Reprezentanta intimatei I.......C....... av. P....... C....... solicită respingerea apelului, menţinerea hotărârii atacate ca legală şi temeinică pentru motivele arătate în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată în apel; în mod corect s-a reţinut prescripţia dreptului de a cere executarea silită; împotriva intimatei a fost pornită executarea silită în anul 2015 în baza unui contract de leasing din 2009 care a fost reziliat în 2011, data de reposedare a bunului, sens în care în baza art. 6 din Decretul nr. 167/1958 termenul de prescripţie s-a născut la data de 04.02.2011 s-a împlinit la data de 04.02.2014; apelanta face referire la art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind suspendarea executării faţă de intrarea SC T.......SRL în procedura falimentului, suspendarea nu se aplică fidejusorului persoană fizică, dreptul la executare nu ar fi născut, datorită faptului că dosarul de faliment nu este terminat.

Reprezentantul intimatei I.......C....... av. P... A.... arată că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, nu mai există o datorie, fidejusorul este eliberat de datorie, apelanta nu a depus declaraţie de creanţă şi nu a fost înscrisă în tabelul de creanţă, sens în care apelanta a pierdut dreptul de creanţă faţă de T.......SRL, fără cheltuieli de judecată.

T R I B U N A L U L

D E L I B E R Â N D:

Asupra apelului de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 3437/2016 pronunţată de Judecătoria O......., a fost admisă contestaţia la executare formulată de contestatoarea I.......C....... , şi de intervenienta accesorie SC T.......SRL prin administrator judiciar E….PURL, în contradictoriu cu intimata N....... SA.

A fost anulată executarea silită însăşi din dosarul execuţional nr. 550/E/2015 al BEJ P.......E....... N........

S-a dispus restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru de 1.000 lei după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Titlul executoriu în dosarul execuţional nr. 550/E/2015 al BEJ P.......E....... N....... este contractul de leasing financiar nr. 28606/23.07.2009 încheiat între N....... SA, în calitate de finanţator, pe de o parte şi SC T....... SRL, în calitatea de utilizator şi I.......C......., în calitate de fideiusor, pe de altă parte, prin care utilizatorul a dobândit dreptul de folosinţă şi posesie asupra unei linii de cântărit şi ambalat cartofi, ceapă, morcovi în schimbul plăţii preţului în 48 de rate lunare cu scadenţele pe perioada 25.08.2009-25.07.2013 (f. 18-20).

Intimata creditoare a solicitat executarea silită a bunurilor contestatoarei fideiusor pentru recuperarea sumelor de 116.393,35 lei reprezentând obligaţii de plată restante şi a sumei de 232.355,22 lei reprezentând daune interese de 25% din valoarea de intrarea a bunului.

Conform art. 7 şi 8 din contract, neplata de către utilizator a ratelor de leasing timp de două luni consecutiv atrage dreptul finanţatorului de a considera contractul desfiinţat de drept, caz în care utilizatorul se obligă să restituie bunul şi să plătească ratele de leasing scadente şi neachitate, cu penalităţi, şi daune interese reprezentând 25% din valoarea de intrare a bunului.

Intervenienta accesorie nu a achitat facturile fiscale emise de creditoare cu scadenţa 03.07.2010-04.02.2011 în valoare totală de 116.393,35 lei (f. 23). Intimata a dat curs dispoziţiilor contractuale menţionate mai sus şi a preluat utilajul ce a format obiectul contractului de leasing la 19.01.2011, conform procesului verbal încheiat de Corpul executorilor IFN al acesteia (f. 21).

Ultima scadenţă a ratelor neachitate a fost 04.02.2011, aşadar termenul de prescripţie pentru suma de 116,393,35 lei începe să curgă cel târziu de la această dată. Daunele interese de 25% din valoarea de intrare a bunurilor au devenit scadente la 19.01.2011, data rezilierii contractului şi a predării bunului.

Faţă de termenele de plată de 19.01.2011 şi 04.02.2011, prescripţia dreptului de a cere executarea silită este guvernată de dispoziţiile decretului 167/1958 şi ale codului de procedură civilă din 1865.

Art. 405 alin. 1 teza 1 şi alin. 2 Cod proc. civ. din 1865 şi art. 6 din decretul 167/1958 prevăd că dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executoriu se prescrie în termen de 3 ani de la data când se naşte dreptul de cere executarea silită. În speţă termenul de prescripţie s-a împlinit cel mai târziu la 04.02.2014.

Instanţa apreciază că în perioada 04.02.2011 - 04.02.2014  nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare.

Notificarea fideiusorului prin adresa nr. 1803/14.07.2015 şi cererea de învestire cu formulă executorie a contractului de leasing din august 2015 nu sunt acte întrerupătoare de prescripţie raportat la dispoziţiile art. 405 ind. 2 cod proc civ. pe de o parte, iar pe de altă parte au fost efectuate după împlinirea termenului de prescripţie.

Debitoarea principală T....... SRL a intrat în insolvenţă la 07.12.2009, când Tribunalul Bihor a pronunţat sentinţa civilă nr. 2486/F/2009 în dosarul nr. 7523/111/2009. Art. 40 din legea 85/2006 prevede că deschiderea procedurii insolvenţei suspendă orice termen de prescripţie a acţiunilor prevăzute la art. 36. Acest din urmă text legal prevede că de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale. Aşadar, suspendarea operează doar în situaţia în care, anterior deschiderii procedurii insolvenţei, creditorul îl acţionase pe debitor în judecată pentru recuperarea creanţei sale, ceea ce nu este cazul.

În cadrul dosarului de insolvenţă intimata a depus cerere de admitere a creanţei sale, înregistrată la Tribunalul Bihor la 07.08.2015. Această cerere nu este un act întrerupător de prescripţie fiind formulată după împlinirea termenului. În plus, cererea nu a fost admisă de instanţă, întrucât intimata nu se regăseşte în tabelul definitiv al creditorilor (f. 91, 92).

Cererea de executare silită a fost depusă de intimată la executor la 04.11.2015, după împlinirea termenului de prescripţie, şi nu poate constitui nici aceasta act întrerupător.

Efectul împlinirii termenului de prescripţie este pierderea puterii executorii a contractului de leasing, în temeiul art. 405 alin. 3 Cod proc. civ. din 1865.

Executarea silită din dosarul execuţional nr. 550/E/2015 al BEJ P.......E....... N....... efectuându-se în baza unui contract de leasing ce nu mai constituie titlu executoriu, instanţa, în temeiul art. 720 alin. 1 Cod proc. civ., a admis  contestaţia şi a anulat executarea silită însăşi.

Faţă de considerentele de mai sus, este lipsită de interes analizarea sancţiunii nulităţii ce ar afecta o clauză a contractului de leasing.

Contestatoarea şi intervenienta accesorie nu au solicitat cheltuieli de judecată.

În temeiul art. 44 alin. 1 lit. f din OUG 80/2013, instanţa de fond a dispus restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru de 1.000 lei după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Împotriva  acestei sentinţe a declarat apel apelanta N....... S.A., solicitând admiterea apelului astfel cum a fost formulat; Desfiinţarea încheierii civile nr. 3437/2016 si rejudecarea cauzei si pe cale de consecinţa respingerea ca neîntemeiata a excepţiei prescripţiei dreptului de a solicita executarea silia si menţinerea tuturor actelor de executare efectuate in dosarul de nr. 550/E/2015 aflat pe rolul BEJ P E....... N.......;

In fapt, între apelantă si SC T.......SRL (Utilizator) a fost încheiat contractul de leasing financiar nr. 28606/23.07.2009, acesta fiind semnat de către contestatoarea I.......C....... Claudia in calitate de fideiusor.

Potrivit prevederilor contractuale, Utilizatorul s-a obligat sa achite ratele si valoare reziduala, ratele urmând a se plaţi la termenele si in condiţiile stipulate in Contractul de leasing si în scadenţar. Cu toate acestea, debitoarea si-a încălcat obligaţia de plata a facturilor scadente, fapt ce a determinat rezilierea contractului de leasing financiar in temeiul art. 8.1 din Condiţiile generale ale Contractului.

S-a arătat că apelanta a transmis către Judecătoria Sectorului 2 o cerere de investire cu formula executorie a contractului de leasing, în vederea demarării executării silite împotriva contestatoarei I.......C......., aceasta din urma contestând actele de executare. Instanţa a admis contestaţia si a dispus anularea executării silite.

Consideră că aceasta încheiere atacată este neîntemeiata pentru următoarele motive:

Potrivit dispoziţiilor art. 201 din Legea nr. 71/2011 „prescripţiile începute si neîmplinite la data intrării in vigoare a Codului civil sunt si raman supuse dispoziţiilor legale care le-a institut". Conform art. 7 din Decretul nr. 167/1958 „Prescripţia începe sa curgă la data cand se naşte dreptul de acţiune sau dreptul de a cere executarea silita". Având in vedere obţinerea încuviinţării executării silite împotriva T.......SRL si a contestatoarei, încheierea din 14.09.2010 - dosar 18102/271/2010, Judecătoria O......., (ii) deschiderea procedurii insolvenţei împotriva T.......SRL în data de 17.12.2009 în dosarul de insolvenţa nr. 7523/111/2009 aflat pe rolul Tribunalului Bihor, (iii) declaraţia de creanţa nr. 2071/03.08.2015 depusa de către apelantă în dosarul nr. 7523/111/2009 aflat pe rolul Tribunalului Bihor, apreciază apelanta ca prescripţia începută a fost întrerupta conform art, 16 pct. B din Decretul nr. 167/1958 care prevede ca prescripţia se întrerupe „prin introducerea unei cereri de chemare in judecata ori arbitrare (...) ".

Mai mult decât atât, de la data întreruperii prescripţiei ca urmare a cererilor privind înscrierea creanţelor, având în vedere dispoziţiile Legii Insolvenţei, respectiv art. 36 care prevede ca „de la data deschiderii procedurii se suspenda de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau masurile de executare silita pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale" coroborat cu art. 40 având următorul conţinut „deschiderea procedurii suspenda orice termene de prescripţie a acţiunilor prevăzute la art. 36", apreciază că o noua prescripţie nu putea sa curgă pana la soluţionarea dosarului având ca obiect procedura insolvenţei, următorul termen de judecata urmând sa aiba loc în data de 28.06.2016.

De asemenea, s-a arătat că în conformitate cu dispoziţiilor art. 2536 Cod civ. „Suspendarea prescripţiei fata de debitorul principal ori fata de fideiusor produce efecte in privinţa amândurora".

În opinia apelantei, deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitorului principal are ca efect nu numai suspendarea cursului prescripţiei fata de acesta, ci si suspendarea cursului prescripţiei care curgea in favoarea fideiusorului.

Întrucât dreptul de a executa obligaţiile principale nu este prescris, prescripţia fiind suspendata, nici dreptul de a executa garanţiile, ca accesorii ale obligaţiei principale, nu poate fi prescris, având in vedere principiul accesorium sequitur principale.

Apelanta mai arată că, prin introducerea cererii de investire cu formula executorie a contractului de leasing a intervenit iar întreruperea cursului prescripţiei.

Totodată s-a arătat că, deschiderea procedurii insolvenţei faţă de T.......SRL produce efecte erga omnes, dispoziţiile art. 36 si 40 din Legea nr. 85/2006 fiind aplicabile tuturor creditorilor acestei societăţi, ca urmare a deschiderii procedurii, fiind suspendate orice termene de prescripţie a acţiunilor judiciare, extrajudiciare sau masurile de executare silita pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale.

Astfel, pentru toate aceste motive invocate, apelanta solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

Prin întâmpinarea formulată, intimata I.......C.......,  a solicitat respingerea apelului, menţinerea ca temeinica si legala a încheierii civile nr. 3437/28.04.2016 si pe cale de consecinţa admiterea contestaţiei la executare.

În opinia intimatei, criticile formulate împotriva încheierii civile nr. 3437/28.04.016 sunt absolut neîntemeiate, hotărârea apelata fiind legal si temeinic motivaţi.

Astfel: în speţa este vorba de executarea silita a unui drept de creanţa, termenul de prescripţie prevăzut de art.6 din Decretul nr. 167/1958 fiind de 3 ani, socotiţi de la data naşterii dreptului de a cerere executarea silita potrivit art.7 din Decret.

S-a arătat că, din probatoriul administrat în faţa primei instanţe rezulta ca rezilierea Contractului de Leasing Financiar nr. 28606/2009 s-a produs la 19.01.2011, data de reposedare a bunului. In aceste condiţii, ultima factură emisă a avut scadenta la 04.02.2014. In consecinţa, termenul de prescripţie a început să curgă de la data de 05.02.2011 - prima zi şi s-a împlinit la finalul zilei de 04.02.2014.

Executarea silită a fost demarată de apelanta abia in anul 2015, data la care executarea silita era deja prescrisa, nefacandu-se dovada întreruperii sau suspendării cursului prescripţiei extinctive.

S-a arătat că, susţinerile apelantei potrivit cărora termenul de prescripţie a fost întrerupt fara a se preciza care este data întreruperii sunt absolut nefondate, in cauza nefacandu-se dovada intervenţiei in privinţa datoriei intimatei a vreunei cauze de suspendare/întrerupere a prescripţiei.

Intimata arată că dispoziţiile din Legea nr. 85/2006 privind suspendarea executării sau a litigiilor privind creanţele nu sunt aplicabile în cauza, obligaţia fidejusorului nefiind suspendata.

Totodată intimata arată că, executarea în contra fidejusorului se putea demara de la data rezilierii contractului, ea nefiind suspendata sau întrerupta iar, la momentul demarării ei in anul 2015, aşa cum corect retine instanţa de fond, termenul de prescripţie era deja împlinit.

Pe de alta parte se învederează faptul că obligaţia intimatei este una accesorie fata de cea a T.......SRL.

Intimata mai arată că, ceea ce apelanta N....... S.A nu aminteşte in cererea de apel este ca datoria obligatului principal (SC T.......SRL) s-a stins, datorita pasivităţi acestuia, care nu a depus declaraţia de creanţă în termen legal. Astfel, după deschiderea procedurii generale de insolvenţa in privinţa T.......SRL in anul 2009, respectiv deschiderea procedurii falimentului ulterior, publicările în BPI privind deschiderea falimentului fiind din anul 2011- BPI 6750/09.06.2011, apelanta înţelege sa nu depună declaraţie de creanţa, nefiind înscrisa in tabelul suplimentar / tabelul definitiv consolidat de creanţe.

Chiar daca N....... S.A face referire la o declaraţie ulterioara de creanţa cu „nr.2071/03.08.2015", aceasta  încâlcind orice termene, nu a fost admisa in tabelul definitiv consolidat si nici nu se poate susţine ca a întrerupt termenul de prescripţie, termenul fiind deja împlinit. De altfel aceasta declaraţie de creanţa nu are natura unui act de întrerupere a cursului prescripţiei extinctive.

In concluzie, intimata arată că faţă de cele de mai sus, rezulta ca N....... si-a pierdut dreptul de creanţa fata de T.......SRL. în baza art. 109 art. 4 rap. la art. 76 din Legea 85/2006.

Având in vedere dispoziţiile art. 1682 „Cautionatorul se liberează de garanţia sa, când nu poate sa intre în drepturile, privilegiile şi ipotecile creditorului din cauza acestuia" (C. civ. 1108, 1670), este evident ca intimata este liberata de datoria fata de creditoare, cu trimitere inclusiv la dispoziţiile art. 1679 Vechiul Cod Civil, raportat la faptul că datoria T.......SRL fata de N…. SRL s-a stins prin neînscrierea în tabelul de creanţe.

Fata de toate motivele de mai sus, intimata solicită respingerea apelului menţinerea ca temeinica si legala a încheierii civile nr. 3437/28.04.2016 si , in consecinţa a admiterea contestaţiei la executare.

Analizând încheierea apelată prin prisma motivelor de apel invocate, în conformitate cu prevederile art. 480 alin. (2) coroborat cu art. 479 alin. (1) C.proc.civ., Tribunalul apreciază că apelul este nefondat, şi îl va respinge, cu consecinţa menţinerii hotărârii pronunţate de prima instanţă, pentru următoarele considerente:

În fapt, împotriva intimatei I.......C....... Claudia s-a început executarea silită în dosarul execuţional nr. 550/E/2015 al BEJ P.......E....... N....... la cererea apelantei N....... SA, în calitate de creditor, pentru recuperarea sumelor de 116.393,35 lei reprezentând obligaţii de plată restante şi a sumei de 232.355,22 lei reprezentând daune interese de 25% din valoarea de intrarea a bunului plus cheltuieli de executare, în baza Titlului executoriu reprezentat de Contractul de leasing financiar nr. 28606/23.07.2009 încheiat între N....... SA, în calitate de finanţator, pe de o parte şi SC T....... SRL, în calitatea de utilizator şi I.......C......., în calitate de fideiusor, pe de altă parte, prin care utilizatorul a dobândit dreptul de folosinţă şi posesie asupra unei linii de cântărit şi ambalat cartofi, ceapă, morcovi în schimbul plăţii preţului în 48 de rate lunare cu scadenţele pe perioada 25.08.2009-25.07.2013.

La data de 04.11.2015 executorul judecătoresc a somat intimata ca în termen de 1 zi să achite suma de 348.768,57 lei debit restant în baza titlului menţionat mai sus şi cheltuieli de executare.

Critică adusă de apelantă sentinţei apelate cu privire la modul în care instanţa de fond a soluţionat excepţia prescripţiei dreptului la executare, este neîntemeiată.

Critica adusă sentinţei apelate ce vizează modul în care instanţa de fond a soluţionat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, este neîntemeiată.

Astfel, prin recursul în interesul legii , Decizia ICCJ nr 1/2014 s-a stabilit că ,,În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5, art. 201 şi art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil şi ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 şi art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, stabileşte că prescripţiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeaşi dată, rămân supuse dispoziţiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat, astfel încât atât instanţele de judecată, din oficiu, cât şi părţile interesate pot invoca excepţia prescripţiei extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.

Astfel, potrivit art. 405 alin. 1 teza 1 şi alin. 2 Cod proc. civ. din 1865 şi art. 6 din decretul 167/1958 ,,dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executoriu se prescrie în termen de 3 ani de la data când se naşte dreptul de cere executarea silită”.

Cursul prescripţiei se întrerupe: ,,a) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii, în orice alt mod, a datoriei; b) pe data depunerii cererii de executare, însoţită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent…”( art 16 din Decretul nr. 167/1958).

În speţă, în mod corect a reţinut instanţa de fond că termenul de prescripţie s-a împlinit cel mai târziu la 04.02.2014,  având în vedere că ultima scadenţă a ratelor neachitate a fost 04.02.2011.

În ce priveşte daunele interese de 25% din valoarea de intrare a bunurilor acestea au devenit scadente la 19.01.2011, data rezilierii contractului şi a predării bunului.

Faţă de termenele de plată de 19.01.2011 şi 04.02.2011, raportat la data formulării cererii de executare silită 04.11.2015, dreptul de a cere executarea silită era  prescris, aşa cum s-a arătat mai sus.

Susţinerea apelantei că în cauză a operat întreruperea cursului prescripţiei în baza art 36 şi 40 din L 85/2006, este total eronată, având în vedere că legea menţionată prevede  posibilitatea continuării executării silite împotriva codebitorilor sau a garanţilor, pentru întreaga sumă pe care debitorul în insolvenţă o datorează creditorilor săi (art 132)

De asemenea, nu poate fi reţinută nici afirmaţia apelantei că în cauză Notificarea fideiusorului prin adresa nr. 1803/14.07.2015 şi cererea de învestire cu formulă executorie a contractului de leasing din august 2015 a întrerupt cursul prescripţiei întrucât nu sunt acte întrerupătoare de prescripţie raportat la dispoziţiile art. 405 ind. 2 cod proc civ. pe de o parte, iar pe de altă parte au fost efectuate după împlinirea termenului de prescripţie.

Instanţa de apel mai reţine că în cauză raportat la data contractului de leasing ce constituie titlu executoriu contestat, nu sunt incidente dispoziţiile art. 2536 Cod civ.

În lumina considerentelor ce preced şi în baza art. 480 C.pr.civ., va respinge ca nefondat apelul introdus împotriva Încheierii civile nr. 3437/28.06.2016 pronunţată de Judecătoria Marghita pe care o va păstra în totalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul introdus de apelanta N....... SA cu sediul în sector 2, B....... în contradictoriu cu intimaţii I.......C....... domiciliată în O......., şi SC T.......SRL prin administrator judiciar E....... IPURL cu sediul în B......., Jud. Bihor împotriva Încheierii civile nr.  3437/28.06.2016 pronunţată de Judecătoria O....... pe care o păstrează în totalitate.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 19.09.2016. 

PREŞEDINTE JUDECĂTOR  GREFIER

Domenii speta

Spete similare