Acordare daune materiale și morale ca urmare a prejudiciului suferit, prin accident rutier;culpă concurentă

Cod ECLI ECLI:RO:TBBRV:2016:007.000403

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BRAŞOV – SECŢIA a II-a CIVILĂ, DE

CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL –

Sentinţa civilă nr.403/C Dosar nr. 4264/62/2014

Şedinţa publică din  20.05.2016

Completul constituit din:

Preşedinte – S. Ş. M.

Grefier – M. M.

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra soluţionării cererii formulată de către reclamantul V. A. în contradictoriu cu pârâta  UNIQA ASIGURĂRI SA, având ca obiect „pretenţii cu titlu de despăgubiri”.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică,  la pronunţare se constată lipsa părţilor.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică din data de 21.04.2016  când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa faţă de lipsa de timp pentru deliberare, văzând şi dispoziţiile art.396 Cod procedură civilă  a amânat pronunţarea la data de 06.05.2016, apoi la data de 20.05.2016.

T R I B U N A L U L,

Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.08.2014, sub nr. 4264/62/2014, reclamantul V. A. a chemat în judecată pe pârâta UNIQA ASIGURĂRI SA, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată, în calitate de asigurator, la plata sumei de 500.000 euro, cu titlu de despăgubiri (daune morale și materiale) ca urmare a accidentului de circulație produs de P. S., asigurat prin RCA la pârâta UNIQA ASIGURĂRI SA, în baza contractului de asigurare nr. RO12S5KX003034173.

În motivare, reclamantul a arătat că în data de 26.03.3013, a fost accidentat de P.S. și, ca urmare a accidentului rutier, a suferit leziuni ce necesită pentru vindecare cel puțin 180 de zile de îngrijiri medicale, din care 52 de zile a stat internat în spital. Se mai arată că leziunile suferite în urma accidentului au condus la diminuarea capacității sale de muncă. A menționat reclamantul că este de profesie medic veterinar și nu mai poate să abordeze animalele mari și medii pentru constatarea și tratarea bolilor acestora.

A învederat reclamantul că prin accident, a suferit leziuni ce îi diminuează capacitatea de a se deplasa, dar și mobilitatea acestuia. Se menționează că potrivit raportului de expertiză medicală întocmit ca urmare a anchetei penale pornită, rezultă că, pentru recuperare trebuie să urmeze un tratament costisitor recuperator și balneofiziologic.

Ca urmare a accidentului de circulație, pârâta a deschis dosarul de daune nr. 265379 pentru acordarea despăgubirilor în sumă de 500.000 euro. Pârâta a formulat o ofertă de despăgubire în sumă de 10.000 lei reprezentând daune morale și materiale pentru un accident din 18.02.2014. Reclamantul a formulat un punct de vedere referitor la oferta pârâtei și a învederat că suma oferită este derizorie și nu acoperă nici măscar operația ce o va suporta în octombrie 2014 pentru extragerea tijelor montate ca urmare a accidentului.

A precizat reclamantul că cererea de despăgubire este întemeiată și pe dispozițiile art. 2223 – 2226 din Codul civil actual coroborat cu dispozițiile speciale în materie, respectiv cu art. 49 – 50 din Lg. 136/1995 și art. 35, 36 din Norma din 29.11.2011, privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.

În probațiune, reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri, solicitând încuviințarea lor în probațiune, precum și încuviințarea expertizei medico legale și a martorilor. Referitor la proba cu expertiză medico – legală, reclamantul a solicitat efectuarea acesteia pentru a se dovedi starea sa medicală și diminuarea efectivă a capacității sale de muncă.

Ca urmare a solicitării instanței, reclamantul a precizat prin nota de ședință din data de 14.10.2014 că despăgubirile materiale sunt în sumă de 100.000 euro și reprezintă imposibilitatea de a muncii la capacitate maximă, bunurile proprii distruse și medicamente, fașe, tratamentul pentru ameliorarea traumelor, iar despăgubirile morale, de 400.000 euro, reprezentând suferința pe care o are în prezent reclamantul.

Prin întâmpinarea formulată la data de 30.10.2014, pârâta a invocat excepțoa inadmisibilității pretențiilor solicitate de reclamant, raportat la art. 132 Cod penal, în contextul renunțării exprese la despăgubiri formulate de acesta în cadrul declarației date în fața organelor de cercetare penală. În situația în care această excepție va fi respinsă, pârâta a solicitat în principal, respingerea acestor pretenții, raportat la art. 27 din Ordinul nr. 14/2011 al CSA (actuala ASF), iar în subsidiar, a solicitat cenzurarea pretențiilor la despăgubiri și acordarea daunelor proporțional cu partea de culpă a conducătorului auto P. S..

În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 205 și următoarele Cod procedură civilă, Lg. 136/1995.

În dovedirea apărărilor, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, proba cu martori, cu interogatoriul reclamantului, cu expertiza judiciară tehnică, specialitatea autovehicule și expertiza medico legală raportat la tot istoricul medical al reclamantului și bolile cronice de care acesta suferă.

Prin precizarea/modificarea cererii de chemare în judecată, depusă pentru termenul de judecată din 13.01.2015, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 25.000 euro cu titlu de despăgubiri (daune morale și materiale) ca urmare a accidentului de circulație produs de P. S., din care daune materiale de 5000 euro, reprezentând hainele distruse, ochelarii, medicamentele și materialele medicale necesare la vindecarea traumelor, diferența de venit și lipsa posibilității suplimentării acestuia, practicând medicina veterinară, iar suma de 20.000 euro, reprezentând suferințele îndurate cu îngrijirea reclamantului pe o perioadă mai mare de 180 de zile conform raportului medico-legal, dar și pentru compensarea infirmității permanente privind pierderea echilibrului pe piciorul afectat de accident.

A precizat reclamantul că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 47 și 48 dfin Norma mnr. 23/2014.

Prin nota de ședință din data de 30.03.2015, pârâta a reiterat excepția inadmisibilității pretențiilor formulate de reclamant, față de dispozițiile art. 132 Cod penal, în contextul renunțării exprese la despăgubiri formulate de acesta în cadrul declarației date în fața organelor de cercetare penală.

Prin încheierea ședinței publice din data de 28.04.2015 (fila 136), instanța a calificat excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă, prin întâmpinare, ca fiind o apărare de fond, ce va fi avută în vedere prin hotărârea ce se va pronunța în cauză.

În cauză, instanța a încuviințat pentru ambele părți, proba cu înscrisuri și cu martorii B. I., F. C. (pentru reclamant), P. S., P. I. (pentru pârâtă), proba cu interogatoriul reclamantului și cu expertiza judiciară specialitatea autovehicule – circulație rutieră pentru pârâtă și proba cu expertiza medico-legală, pentru reclamant. Expertiza tehnică specialitatea autovehicule a avut ca obiectiv : stabilirea cauzelor, împrejurărilor și dinamica producerii accidentului din data de 26.03.2013, în care au fost implicate auto marca x nr. xx.xxx.xxxși auto marca y nr. yy.yy.yy având în vedere întreg materialul probator existent la dosarul cauzei și posibilitățile de evitare a producerii accidentului pentru fiecare din participanți. Expertiza medico-legală a avut ca obiectiv: stabilirea vătămărilor suferite de reclamant în urma accidentului din data de 26.03.2013, precum și a îngrijirilor necesare pentru refacerea sa și respectiv, să se precizeze dacă s-a diminuat efectiv capacitatea de muncă a acestuia și dacă în prezent există vătămări care nu mai pot fi vindecate.

Raportul de expertiză tehnică auto a fost efectuat de expert N. Ț. și depus la dosarul cauzei la data de 02.11.2015 (fila 32 – 45 vol.II), iar raportul de nouă expertiză medico-legală a fost efectuată de Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” și depusă la dosarul cauzei la data de 29.01.2016.

Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, având în vedere dispozițiile legale incidente, instanța reține următoarele:

Cu privire la excepția inadmisibilității formulării pretențiilor de către reclamant, invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța reține următoarele:

În speță, sunt incidente dispozițiile Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România și ale Ordinului C.S.A. nr. 14/2011 (în vigoare la data producerii accidentului) pentru punerea în aplicare a normelor privind asigurarea obiectivă de răspundere civilă pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule și ale art. 2223 - 2226 din Codului civil, privitoare la asigurarea de răspundere civilă.

Potrivit art. 46 alin. (1) pct. 1 din Ordinul C.S.A. nr. 14/2011 „În cazul în care accidentul de vehicul face obiectul unui proces penal, despăgubirile se stabilesc pe cale amiabilă, dacă potrivit legii, acţiunea penală a fost stinsă sau poate fi stinsă prin împăcarea părţilor".

Prin urmare, împăcarea părții vătămate cu învinuitul în procesul penal nu are relevanță cu privire la răspunderea asigurătorului RCA al autoturismului condus de învinuit, față de daunele provocate de autorul accidentului reclamantului, atât timp cât legiuitorul a prevăzut în mod expres acest fapt. Împăcarea părților prezintă relevanță numai în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor pe cale amiabilă, situație neîndeplinită în cauză, întrucât pârâta a refuzat să soluționeze favorabil cererea reclamantului, apreciind pe de o parte că pretențiile sunt nefondate, iar pe de altă parte, într-un cuantum nejustificat de mare.

Față de acest aspect, împăcarea părților realizată în condițiile art. 132 Cod penal, produce efecte numai față de latura penală soluționată în cadrul procesului penal și nicidecum cu privire la răspunderea asigurătorului RCA, care poate fi analizată în cadrul acțiunii civile.

Cu privire la fondul cauzei, instanța reține din probatoriul administrat în cauză (înscrisuri și martori) că, în dimineața zilei de 26.03.2013, reclamantul a plecat au autoturismul personal  marca x., cu nr. de înmatriculare xx.xx.xx, spre com. H., însoțit de martorii B. I. și F. C.. Ajungând pe drumul dintre comuna V. și H. aflat în pantă, din cauza vremii nefavorabile, respectiv, ninsoare abundentă și carosabil acoperit cu zăpadă și gheață, autoturismul reclamantului nu a putut parcurge rampa și a alunecat, intrând pe sensul opus de circulație H. – V., cu partea frontală spre com. H. și cu roțile din spate pe acostament, fără a mai putea înainta. În aceste condiții, toți ocupanții mașinii au ieșit pentru a încerca să redreseze autoturismul. În același timp, din sens opus se apropia auto marca x cu numărul de înmatriculare xx.xx.xx, condus de martorul P. S.. Reclamantul și martorii au rămas pe carosabil, în fața autovehiculului y, pentru a face semne și a-l avertiza pe martorul P. să oprească.

Martorul P. a încercat să depășească autoturismul reclamantului pe contrasens și să reducă viteza prin frânare, însă a pierdut controlul asupra direcției din cauza condițiilor de circulație, alunecând spre autoturismul reclamantului cu care a intrat în coliziune. Martorii B. și F. au reușit să se retragă din fața mașinii conduse de martorul P., însă reclamantul a alunecat și nu s-a mai putut ferii, fiind prins între cele două autoturisme. În urma coliziunii, a rezultat avarierea celor două autoturisme și vătămarea corporală gravă a reclamantului.

Prin plângerea formulată la data de 22.05.2013, reclamantul a învederat organelor de cercetare penală că nu dorește să depună plângere penală împotriva martorului P. S. și nu are pretenții civile împotriva acestuia.

Prin Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 08.07.2013 pronunțată de procuror în dosarul nr. 4302/P/2013, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de P. S., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, întrucât a intervenit împăcarea părților.

La data producerii accidentului de circulație, respectiv, la data de 26.03.2013, autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare xx.xx.xx, condus de martorul P. S., deținea poliță de asigurare de răspundere civilă auto RCA la societatea pârâtă, Uniqa Asigurări SA.

Potrivit unui prim raport de expertiză medico-legală nr. 721/27.03.2013 (fila 179 vol.I), urmare a accidentului produs la data de 26.03.2013, reclamantul a fost internat în perioada 26.03. – 17.05.2013 cu diagnosticul : fractură treime medie distală femur stâng cu deplasare; fractură treime medie proximală tibie stângă, cominutivă, cu deplasare, fractură cap peroneu stâng; luxație umăr drept; plagă anfractuoasă postero-medială treime distală coapsă stângă; pseudartroză treime medie peroneu stâng. S-a intervenit operator, practicându-se pentru fractura femurală stângâ reducere și osteosinteză cu tijă K; pentru fractura gambei stângi reducere și orteosinteză cu tijă blocată. S-a intervenit operator chirurgie plastică, practicându-se sub anestezie generală debridare excizională a escarelor și respectiv, grefare de peile autolog, sutură, pansament.

Medicul legist a concluzionat că reclamantul a prezentat leziuni traumatice pentru care a necesitat 80 - 90 zile de îngrijiri medicale.

Prin Raportul de expertiză medico-legală (completare), nr. 721/E/30.09.2013, întocmit de SJML Brașov (fila 214), în urma examenului ortopedic efectuat la data de 18.09.2013 la Cabinetul O. SRL B. s-a evidențiat: fractură treime medie femur stâng operat în curs de consolidare; fractură treime proximală ambele oase gamba stângă în curs de consolidare; defect tegumentar regiune anteroimternă genunchi stâng vindecată; mers șchiopătând cu redoare de genunchi stâng. Continuă tratamentul recuperator și balneofiziologic încă 1-2 luni. Examenul medico-legal din data de 30.09.2013 evidențiază: fața internă coapsă stângă, treimea distală zonă de retracție de țesuturi moi de 15/10cm cu aspect de transplant de piele autolog bine grefat; fața anterioară gambă stângă treimea superioară zona de 10/5 cm cu aspect de transplant de piele autolog bine grefat; față anterioară coapsă dreaptă, piele roșietică, post recoltare piele pentru transplant autolog; mers șchiopătat, sprijinit cu cârjă antebrahială. S-a concluzionat că, având în vedere complicațiile apărute în evoluția leziunilor traumatice,  reclamantul necesită 180 de zile îngrijiri medicale și nu 80 – 90 de zile, cât se apreciase inițial.

Prin Raportul de nouă expertiză medicală efectuat de Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” și înaintat la dosar la data de 29.01.2016 (fila 64 vol.II) s-a concluzionat din corelarea examinării clinice a reclamantului cu datele medicale și medico-legale că acesta a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce  prin lovire cu și de corpuri dure, posibil în cadrul unui accident rutier (victimă în calitate de pieton) la data de 26.03.3013. S-a menționat că gravitatea leziunilor traumatice suferite se cuantifică prin circa 180 de zile de îngrijiri medicale, așa cum s-a apreciat în REML (completare) nr. 721/E/30.09.2013 întocmit de SJML Brașov.

Răspunzând obiectivelor încuviințate de instanță, expertul N. Ț. a reținut prin Raportul de expertiză tehnică constatare – evaluare nr. 755650/02.11.2015, în ceea ce privește stabilirea cauzelor, împrejurărilor și dinamica producerii accidentului din data de 26.03.2013, următoarele:

- starea drumului la momentul producerii evenimentului rutier din 26.03.2013 (carosabil acoperit cu zăpadă și zone cu gheață) care a dus la imposibilitatea parcurgerii rampei din zona DC 106B V.– H., km.3+250m de către autoturismul reclamantului marca y, cu nr. de înmatriculare yy.yy.yy; alunecarea autoturismului reclamantului pe cealaltă bandă de mers și oprirea lui pe contrasens; ineficiența manevrei de frânare a autoturismului martorului P., cu nr. xx.xx.x și alunecarea acestuia spre autoturismul reclamantului;

- neadaptarea regimului dinamic de deplasare în condițiile date de către ambii conducători auto;

- neadaptarea vitezei de deplasare la condițiile date de către ambii conducători auto;

- persoanele de pe carosabil făceau semne de oprire, în loc să evacueze rapid zona;

- deplasarea persoanelor aflate pe carosabil către axul drumului, ceea ce a determinat conducătorul autoturismului x să încerce evitarea coliziunii prin efectuarea virajului către dreapta;

- neechiparea autovehiculelor cu echipamente pentru deplasarea pe drumuri acoperite cu zăpadă și gheață (lanțuri).

Referitor la posibilitățile de evitare a producerii accidentului, pentru fiecare din participanți, luând în considerare împrejurările în care s-au derulat evenimentul rutier și dinamica acestuia, expertul a concluzionat că acesta se putea evita dacă:

- reclamantul ar fi montat pe roțile autoturismului său lanțuri antiderapante pe un drum acoperit cu zăpadă și gheață; ar fi adaptat regimul dinamic de deplasare în funcție de starea drumului; ar fi părăsit rapid carosabilul către zona de decor (autoturismul x fiind vizibil de la peste 60 m), fără a mai face semne de oprire, ceea ce ar fi putut evita vătămarea sa corporală.

- martorul P. S. ar fi montat pe roțile autoturismului său lanțuri antiderapante pe un drum acoperit cu zăpadă și gheață; ar fi redus viteza de deplasare până la o valoare care să permită circulația în siguranță, indiferent de condițiile de rulaj sau de evenimentele ce pot apărea în trafic; ar fi adaptat regimul dinamic de deplasare în funcție de condițiile climaterice și de starea drumului; evitarea coliziunii prin manevre stânga sau dreapta, înainte de a ajunge la zona de impact (ținând seama că în momentul apariției stării de pericol, autoturismul x era la peste 60 m de autoturismul y, aflat pe contrasens.

Starea de fapt reținută de expert prin raportul de expertiză se coroborează atât cu declarațiile martorilor audiați în cauză cât și cu înscrisurile încuviințate în probațiune.

Față de probatoriul administrat în cauză, instanța reține culpa concurentă a reclamantului și a martorului P. S. în producerea accidentului, în proporție de 50% pentru fiecare.

Așa cum a concluzionat și expertul, reclamantul se face vinovat de producerea evenimentului rutier, pe de o parte, pentru că nu și-a montat pe roțile autoturismului lanțuri antiderapante, în condițiile date de circulație (ninsoare abundentă, zăpadă pe carosabil), cunoscând că autoturismul său avea tracțiune pe spate, iar pentru a merge spre com. H., avea de parcurs un drum în rampă, iar pe de altă parte, deoarece nu a părăsit carosabilul în momentul în care a observat autoturismul martorului P., care circula legal pe sensul acestuia de mers, date fiind și condițiile de circulație – drum alunecos și zăpadă.

În ceea ce privește martorul P., culpa acestuia în producerea evenimentului rutier constă în faptul că nu a montat pe roțile autoturismului său lanțuri antiderapante, pe un drum acoperit cu zăpadă și gheață și nu a adaptat viteza de circulație la condițiile de circulație. Totodată, din probatoriul administrat, se reține că acesta a încercat reducerea vitezei prin apăsarea pedalei de frână, în loc să o reducă prin efectuarea unei frâne de motor, prin schimbarea vitezei într-una inferioară celei de deplasare.

Potrivit art. 2223 alin. (1) Cod civil, în cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii față de terțele persoane prejudiciate și pentru cheltuielile făcute de asigurat in procesul civil.

Art. 2224 alin. (2) Cod civil, prevede că asiguratorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligațiilor ce îi revin acestuia din contractul de asigurare.

Conform art. 2225 Cod civil, dacă nu se prevede altfel prin lege, despăgubirea se stabilește prin convenție încheiată între asigurat, terța persoană prejudiciată și asigurător sau, în caz de neîntelegere, prin hotărâre judecătorească.

Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri (art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995).

La data de 26.03.2013 erau în vigoare dispoziţiile art. 1 din Ordinul nr. 14/2011 relativ la Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, conform cărora, în conformitate cu prevederile art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, cu modificările şi completările ulterioare, asigurătorii care practică asigurarea obligatorie de răspundere civilă a vehiculelor pe teritoriul României acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule, de care asiguraţii răspund delictual faţă de terţe persoane.

Potrivit art. 49 din acelaşi act normativ, la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale se au în vedere următoarele: „a) diferenţa dintre veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu documente fiscale, şi indemnizaţia primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul îşi desfăşoară activitatea şi/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării şi a concediului medical;  b) venitul mediu lunar net realizat din activităţi desfăşurate de persoana vătămată, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat; (…) d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentaţie suplimentară, conform prescripţiilor medicale, probate cu documente justificative, şi care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare; e) cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacităţii de muncă, dacă prin certificatul medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult decât salariul de bază minim brut pe economie; f) daunele morale: în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România”.

În ceea ce privește despăgubirile materiale, instanța constată că prin precizarea acțiunii, reclamantul a solicitat 5.000 euro (echivalentul sumei de 22.207,5 lei, pentru un curs euro de 4,4415 lei/euro la data formulării acțiunii – 11.08.2014). În cauză, cu înscrisurile existente la dosar (chitanțe, bonuri fiscale), reclamantul a făcut dovada cheltuielilor materiale în cuantum de 1066,33 lei, reprezentând medicamente, contravaloare consultații medicale, fără a face vreo dovadă cu privire la diferența de venit și lipsa posibilității suplimentării acestuia.

În ceea ce privește daunele morale, instanța are în vedere că acestea constau în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existenţa fizică a omului, la viaţă, la sănătate şi integritate corporală, la cinste, la demnitate, onoare, prestigiu profesional şi alte valori similare. Scopul acordării daunelor morale constă în realizarea, în primul rând, a unei satisfacţii morale pentru suferinţe de acelaşi ordin, iar nu a unei satisfacţii patrimoniale.

Despăgubirile reprezentând daunele morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea şi cuantificarea acestora să fie justă şi echitabilă, să corespundă  prejudiciului moral real şi efectiv produs victimei şi suferite de aceasta, în aşa fel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei a celui îndreptăţit să pretindă şi să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.

În determinarea cuantumului sumei acordate cu titlu de daune morale, pentru prejudiciile cauzate unei persoane,  instanța are în vedere principiul echității și stabilirea unui just echilibru între prejudiciul suferit şi reparaţia acordată, precum şi o serie de criterii, cum ar fi: consecințele negative suferite de victimă, atât în plan fizic cât și psihic, importanţa valorilor morale lezate acestuia, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care victimei i-a fost afectata situația familială, profesională și socială.

În speţă sunt îndeplinite condiţiile acordării daunelor morale, fiind stabilită vinovăţia conducătorului autoturismului marca x cu nr. de înmatriculare xx.xx.xx, în producerea accidentului, precum şi a prejudiciului moral creat reclamantului.

Având în vedere afecțiunile suferite în urma evenimentului rutier, intervențiile chirurgicale, numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare vindecării, deficitele morfologice posttraumatice, care au fost evaluate ca fiind un prejudiciu estetic grav și permanent, instanţa reţine că reclamantul a suferit consecinţe negative atât în plat psihic cât şi fizic, leziunile acestuia fiind de natură să-i creeze suferinţe fizice atât înaintea operațiilor cât şi ulterior acestora, astfel cum se poate reţine din probatoriul administrat, dar şi psihice, prin sentimentul de frustrare creat de deplasarea instabilă și dificilă, ce îi afectează atât viaţa familială şi profesională, cât şi cea socială.

Pentru considerentele reţinute, instanţa apreciază că suma de 20.000 euro ce va fi acordată reclamantului este de natură a acoperi prejudicirul moral creat acestuia prin evenimentul rutier produs în data de 26.03.2013.

Reținând culpa concurentă a reclamantului în modalitatea anterior menționată, în proporție de 50%, instanța va admite în parte acțiunea formulată și precizată de reclamant și va obliga pârâta Uniqa Asigurări SA să plătească acestuia suma de 533,15 lei cu titlu de daune materiale și respectiv, echivalentul sumei de 10.000 euro, la data plății efective, cu titlu de daune morale suferite ca urmare a evenimentului rutier din data de 26.03.2013.

Vor fi respinse celelalte pretenții formulate.

Având în vedere modalitatea de soluționare a cauzei, în baza art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța va proceda la compensarea cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamantul V. A., cu domiciliul în C., str. x, nr. x, jud. B., în contradictoriu cu pârâta UNIQA ASIGURĂRI SA, cu sediul în B., sector 1, str. x, nr. x.

Obligă pârâta UNIQA ASIGURĂRI SA să plătească reclamantului suma de 533,15 lei cu titlu de daune materiale şi respectiv, echivalentul sumei de 10.000 euro, la data plăţii efective, cu titlu de daune morale suferite ca urmare a evenimentului rutier din data de 26.03.2013.

Respinge restul pretenţiilor formulate.

Compensează cheltuielile de judecată.

Definitivă.

Cu apel în 30 zile de la comunicare, ce va fi depus la T. B..

Pronunţată în şedinţă publică azi, 20.05.2016.

 PREŞEDINTE,  GREFIER,

S. Ş. M. M. M.

Tehnored.SŞM/22.07.2016

Dact.MM/27.08.2016

Ex. – 4

Domenii speta

Spete similare