Cont.adm. Restituirea taxei auto de primă înmatriculare.Incidenţa dispoziţiilor art. 214/1 alin.1 -5 şi ale art. 214/2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Prioritatea dreptului comunitar

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr. 911/114/2008 din 11.03.2008, reclamantul D.L., a solicitat în contradictoriu cu pârâţii M.E.F. şi A.F.P.M.  Buzău pronunţarea unei hotărâri prin  care  să fie obligaţi la restituirea taxei speciale în cuantum de 1975 lei, achitată la înmatricularea  autoturismului Renault-Megane, actualizată în raport de indicele de inflaţie.

În motivarea cererii,  reclamantul  a arătat că în luna februarie 2007 a achiziţionat un autoturism nou, din import, marca  Renault-Megane, iar înmatricularea acestuia a fost condiţionată de achitarea taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule în cuantum de 1975 lei.

Ulterior, prin cererea înregistrată sub nr. 13317/08.02.2008 a solicitat pârâtei A.F.P.M. Buzău restituirea taxei, considerând că încasarea ei contravine Tratatului UE la care România este parte.Urmare demersului său, cu adresa nr. 4217/19.02.2008, pârâta i-a făcut cunoscut că încasarea taxei respective a fost efectuată în conformitate  cu dispoziţiile art. 214/1 alin. 1-5 şi art. 214/2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.

Apreciază că taxa specială pentru autoturisme aplicată la înmatricularea autoturismului menţionat, fabricat în Franţa, ţară membră a UE, încalcă dispoziţiile art. 90, paragraf 1 din tratat, dispoziţii care potrivit art. 148 alin.2 din Constituţia României au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne.

Pârâtul M.E.F. a formulat întâmpinare  prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată. A susţinut că taxa achitată de reclamant a fost încasată în temeiul art. 214/1 alin. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal,  prevederile respective nefiind abrogate  şi nici declarate neconstituţionale.

Pârâta A.F. P. M. Buzău a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată, întrucât încasarea taxei este întemeiată pe dispoziţiile art. 214/1 alin.3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Prin sentinţa nr. 499 din 27.05.2008, s-a admis acţiunea ca întemeiată, pârâţii fiind obligaţi să restituie reclamantului taxa de primă înmatriculare în cuantum de 1.975 lei, actualizată în raport de indicele de inflaţie, calculat până la momentul plăţii efective.

Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut în fapt şi în drept:

În baza facturii nr. BYDD47091136PJ din 15.02.2007, reclamantul a achiziţionat un autoturism nou, marca Renault-Magane, achitând pentru înmatricularea acestuia o taxă specială pentru autoturisme şi autovehicule în cuantum de 1.975 lei, conform chitanţei seria TS2B nr. 0717631 din 02.03.2007.

Ulterior, şi anume, prin cererea înregistrată sub nr. 13317/08.02.2008 la A.F.P.M. Buzău, reclamantul  a solicitat restituirea taxei, apreciind că prin încasarea acestei sume s-a contravenit prevederilor  Tratatului UE la care România este parte.

Cu adresa nr. 4217/19.02.2008, pârâta  a comunicat reclamantului că taxa respectivă a fost încasată în temeiul art. 214/1 alin. 1-5 şi art. 214/2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările şi completările ulterioare, apreciind că instanţelor judecătoreşti le revine  competenţa de a stabili eventualele încălcări a Tratatelor la care România este parte.

În contextul expus,  instanţa a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 214/1 alin. 1-5 şi art. 214/2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările şi completările ulterioare, prin  care se instituie taxa specială  atât pentru autoturisme şi autovehicule noi cât şi pentru cele rulate, înmatriculate pentru prima dată în ţară. 

În raport de  sfera de aplicabilitate a taxei respective (privind  autoturismele noi şi autoturismele second-hand aduse din import), dar şi de efectele produse  (discriminare între categoria autoturismelor menţionate anterior şi autoturismele achiziţionate din România, supuse unei noi înmatriculări), instanţa a constatat că dispoziţiile art. 214/1 alin. 1-5 şi ale art. 214/2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările şi completările ulterioare, contravin prevederilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul privind Uniunea Europeană, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de  la Amsterdam, dându-se o nouă numerotare a textelor (art. 12).

Conform dispoziţiilor invocate : „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare.” 

Altfel spus,  prin încasarea acestei taxe nu a fost respectat principiul nediscriminării produselor importate în raport de produsele interne, iar din cercetarea cazurilor de aplicare a taxei rezulta ca aceasta este perceputa numai pentru autoturismele noi şi cele înmatriculate în Comunitatea Europeana si reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele înmatriculate în România, în cazul unei noi înmatriculări taxa nu mai este perceputa.

Conform hotărârii CJE in cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulaţii a mărfurilor între statele comunitare în condiţii normale de concurenţă, prin eliminarea oricărei forme de protecţie care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii faţă de  produsele provenind din alte state membre .

Deşi  rostul acestei reglementări este de a se interzice discriminarea fiscală între produsele importate şi cele similare autohtone, în România nu se percepe niciun fel de  taxă pentru reînmatricularea  autoturismelor  deja înmatriculate în ţară.

Instanţa nu a primit  apărările formulate de cei doi pârâţi, având în vedere că prin  art. 148 din Constituţia României se prevede  că  urmare  aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, fiind  prioritare faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, iar Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării.

În raport de considerentele expuse, instanţa a reţinut că există o diferenţă de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal, contravenindu-se  dispoziţiilor menţionate din Tratatul Uniunii Europene, astfel că taxa plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislaţiei comunitare.

Domenii speta

Spete similare