Desfiinţarea formelor de executare silită prin hotărâre irevocabilă. Consecinţe asupra obiectului contestaţiei la executare.

Dosar nr. 7342/288/2012

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BRAŞOV

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 987 /R

Şedinţa publică din data de 26.11.2014

Completul compus din:

PREŞEDINTE: (…)

JUDECĂTOR: (…)

JUDECĂTOR: (…)

GREFIER: (…)

 Pentru  astăzi fiind amânată pronunţarea soluţionării recursurilor declarate de recurenta CEC Bank SA-Sucursala Vâlcea împotriva Încheierii  din  9.05.2013, recurenţii contestatori DS  şi DE şi recurenţii intimaţi DDşi DC împotriva Sentinţei civile nr. 3433/4.04.2013, având ca obiect contestaţie la executare- suspendare executare.

La apelul nominal făcut  în şedinţă publică, la pronunţare, se  constată lipsa  părţilor.

Procedura  de  citare  este  legal îndeplinită.

Dezbaterile  în cauza civilă de  faţă au avut  loc în  data de 13.11.2014 când  părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de  şedinţă  din  acea  zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa pentru a da posibilitate părţilor să formuleze concluzii scrise a amânat pronunţarea cauzei pentru data de 20.11.2014, şi apoi, din aceleaşi considerente, a amânat pronunţarea pentru data de 26.11.2014.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului declarat constată că prin sentinţa civilă nr. 3433/04.04.2013 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea s-a admis, excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executarea silită înseşi, invocată de instanţă, din oficiu; s-a respins, ca fiind tardiv formulată, contestaţia la executarea silită înseşi, formulată de contestatorii DS şi DE,  în contradictoriu cu intimaţii C.E.C. BANK S.A.-SUCURSALA VÂLCEA, DDşi DC, astfel cum a fost modificată prin cererile depuse ulterior la dosar (filele 77-81; 90-95) şi precizată la termenul de judecată din data de 20.09.2012; s-a admis excepţia tardivităţii formulării contestaţiei împotriva actelor de executare silită de care contestatorii au luat cunoştinţă anterior datei de 05.06.2012, invocată de instanţă, din oficiu; s-a respins, ca fiind tardiv formulată, contestaţia împotriva actelor de executare silită de care contestatorii au luat cunoştinţă anterior datei de 05.06.2012 şi s-a respins în rest contestaţia la executare, modificată prin cererile depuse ulterior la dosar (filele 77-81; 90-95) şi precizată la termenul de judecată din data de 20.09.2012, ca fiind neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţa a reţinut următoarele:

În baza contractului de credit RQO7113009144516/16 11.2007, CEC Bank Rm. Vâlcea a acordat debitorului DD un credit în valoare de 1.200.000 lei pentru o perioadă de 25 de ani, începând cu data de 19.11.2007, contract modificat prin actele adiţionale a) din 24.12.2007; b) din 22.02.2008 şi a contractului de credit nr. 74/22.02.2008, modificat prin actul adiţional d)/23.06.2010, creditul fiind garantat cu imobilele proprietatea contestatorilor DS şi DE, situate în Rm. Vâlcea, str. (…) jud. Vâlcea, respectiv un teren în suprafaţă de 440,01 mp şi construcţiile amplasate pe acesta (casă şi anexe). 

Începând cu luna martie 2010, debitorul a început să înregistreze restanţe la plata ratelor, justificate de reducerea veniturilor salariale, motiv pentru care, în data de 23.06.2010, banca a aprobat restructurarea creditului, în acest sens fiind încheiat actul adiţional d) din 23.06.2010, în care s-a stipulat atât noua valoare a creditului rezultată în urma restructurării, cât şi noile codiţii de rambursare, inclusiv perioada de graţie de 9 luni. 

Întrucât împotriva debitorului DD s-a început urmărirea penală pentru săvârşirea unor infracţiuni în legătură cu modalitatea de obţinere a creditului menţionat, CEC Bank SA, în temeiul dispoziţiilor art. 22 din contractul de credit încheiat cu debitorul, la data de 12.10.2010 a luat hotărârea să rezilieze unilateral contractul şi să declare exigibilitatea anticipată a creditului, urmând să procedeze la recuperarea anticipată a acestuia.

Intimata a declanşat executarea silită atât împotriva contestatorilor, în calitate de garanţi ipotecare ai debitorului principal DD, cât şi împotriva acestuia din urmă, în baza titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit nr. RQ07113009144516 din 16.11.2007, actul adiţional nr. a) din 24.12.2007, actul adiţional nr. b) din 22.02.2008, contractul de credit salariat nr. 74 din 22.02.200, actul adiţional nr. c) din 30.06.2008, actul adiţional nr. d) din 23.06.2010, contractul de ipotecă nr. 3163/16.11.2007, contractul de garanţie reală mobiliară nr. 3326/22.02.2008, executarea acestor titluri fiind încuviinţată de către Judecătoria Râmnicu-Vâlcea prin încheierea nr. 3188/22.11.2010, pronunţată în dosar nr. 13588/288/2010.

Executarea silită nu are la bază doar actele adiţionale, ci şi contractele de credit la care acestea se referă şi cu care fac corp comun, modificând sau completând contractele de credit ce constituie titluri executorii.

Executarea silită a fost pornită iniţial împotriva garanţilor ipotecari de către executorul bancar BC-M în dosarul de executare nr. 79/2010, iar ulterior datei de 24.05.2012, la cererea creditoarei, a fost continuată de BIEJ BDT, ca urmare a desfiinţării profesiei de executor bancar, conform art. 5 alin. 1, teza 2 din Legea nr. 287/2011, în acest sens fiind constituit dosarul execuţional nr. 227/2012.

Susţinerea contestatorilor potrivit căreia anterior întocmirii publicaţiei de vânzare nr. 227/06.06.2012,  executorul nu ar fi emis o somaţie şi un proces-verbal de situaţie cu privire la imobilul urmărit, este neîntemeiată. Astfel, la data de 14.12.2010, executorul bancar a emis, în baza titlurilor executorii mai sus precizate, o somaţie de plată împotriva debitorului principal şi a debitorilor-garanţi ipotecari, pentru recuperarea unei creanţe în valoare de 1.244.374,09 lei, reprezentând credit plus dobânzi penalizatoare calculate până la data de 13.10.2010, în somaţie menţionându-se că suma va fi actualizată până la achitarea integrală a acesteia. Această somaţie a fost notată în cartea funciară nr. 38270 a Municipiului Rm. Vâlcea, în baza încheierii nr. 47626/20.12.2010 emisă de OCPI Vâlcea. De asemenea, la data de 14.12.2010, executorul bancar s-a deplasat la locul situării imobilului urmărit, care a făcut obiectul contractului de ipotecă nr. 3163/16.11.2007, situat în Râmnicu-Vâlcea, B-dul (…), jud. Vâlcea, compus din teren curţi-construcţii, în suprafaţă de 440,01 m.p., casă de locuit în suprafaţă utilă de 132,79 m.p., magazie în suprafaţă utilă de 48,12 m.p. şi un garaj în suprafaţă de 18,97 m.p., şi a întocmit un proces-verbal de situaţie în conformitate cu prevederile art. 496 C.pr.civ. din 1865.

Din procesul-verbal de licitaţie întocmit la data de 24.01.2012, orele 11,00, rezultă că în baza procesului-verbal de situaţie din data de 14.12.2010 şi a publicaţiei de vânzare din data de 29.11.2011, executorul bancar s-a deplasat la sediul creditoarei în vederea valorificării la licitaţie a bunului imobil menţionat în publicaţia de vânzare aflat în proprietatea garanţilor ipotecari, situat în localitatea Rm.Vâlcea, B-dul (…) , jud. Vâlcea, însă la adresa menţionată a constatat că lipsesc licitatori, motiv pentru care a dispus ca, în conformitate cu prevederile art. 509 alin. 5 C.pr.civ. din 1865, să se întocmească şi să se afişeze noi publicaţii de vânzare.  Contestatorii nu pot susţine că nu au cunoştinţă de cele actele de executare silită întocmite de executorul bancar, respectiv somaţia, procesul-verbal de situaţie din data de 14.12.2010 şi publicaţia de vânzare, din moment ce au contestat în instanţă aceste acte, invocând, în esenţă, aceleaşi motive cu cele din prezenta cerere introductivă, acţiunea lor făcând obiectul dosarului nr. 15853/288/2010 al Judecătoriei Rm. Vâlcea.

Prin sentinţa civilă nr. 4570/19.04.2011, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, instanţa a respins, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de contestatori, reţinând, în esenţă, că executarea silită a fost pornită în baza unor titluri executorii legale, iar actele de executare întocmite de executorul bancar au fost întocmite cu respectarea prevederilor art. 372, 387, 388, 500 şi 504 C.pr.civ.

Prin acţiunea de faţă, astfel cum a fost modificată prin cererile ulterioare depuse la dosar şi cu care instanţa s-a învestit, contestatorii contestă publicaţia de vânzare nr. 227/06.06.2012 şi procesul-verbal de licitaţie nr. 227/05.09.2012 întocmite de executorul judecătoresc, solicitând, însă, şi anularea executării silite înseşi, a încheierii de încuviinţare a executării silite, precum şi a tuturor actelor de executare întocmite în dosarul execuţional nr. 227/2012.

Este de menţionat că după preluarea dosarului de executare de la executorul bancar, executorul judecătoresc a desemnat un expert tehnic judiciar atestat de Ministerul Justiţiei, în vederea evaluării imobilului urmărit, respectiv pe domnul CC-M, raportul de evaluare întocmit de acesta fiind comunicat contestatorilor atât prin afişare, la data de 07.06.2012, cât şi prin înmânare directă, la data de 08.06.2012, conform dovezilor de comunicare de la fila 42- faţă şi verso din dosarul de executare. După întocmirea raportului de evaluare, executorul judecătoresc a întocmit publicaţia de vânzare nr. 227/06.06.2012, comunicată contestatorilor odată cu raportul de evaluare a imobilului întocmit de expert.

Prin publicaţia de vânzare nr. 227/06.06.2012 s-a stabilit termen de valorificare a bunul imobil ipotecat la data de 10.07.2012, ora 10:00, prin vânzare la licitaţie publică, pentru recuperarea unei creanţe în sumă de 1.399.787 lei, preţul de pornire fiind fixat la suma de 1.050.000 lei, astfel cum a fost stabilit de către expertul tehnic judiciar CC-M. Întrucât la acel termen nu s-a prezentat niciun licitator, executorul judecătoresc a întocmit un ,,proces-verbal de constatare lipsă licitatori”, iar la data de 13.07.2012, a fost întocmită o nouă publicaţie de vânzare pentru licitaţia organizată în data de 05.09.2012, ora 11:00, preţul de pornire fiind stabilit la suma de 787.500 lei, ca urmare a diminuării cu 25% a preţului de evaluare a imobilului, în conformitate cu prevederile art. 509 alin. 5 Cod de procedură civilă. Publicaţia de vânzare nr. 227/13.07.2012 a fost comunicată contestatorilor la data de 16.07.2012, conform dovezii de comunicare de la fila 47 - faţă şi verso.

De asemenea, la data de 06.06.2012, executorul judecătoresc a întocmit şi un proces-verbal prin care a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare la suma de 6720 lei.

La termenul de licitaţie din data de 05.09.2012, având în vedere faptul că nu s-a prezentat niciun licitator, imobilul fost adjudecat de către creditoarea CEK Bank Sa -Sucursala  Rm.Vâlcea, la preţul de pornire de 787.500 lei, în condiţiile art. 510-512 Cod de procedură civilă, după cum atestă procesul-verbal de licitaţie nr. 227/05.09.2012 (fila 52 din dosarul de executare silită).

La data de 25.09.2012, a fost emis de către BEJ BDT actul de adjudecare nr. 227/25.09.2012, cu privire la imobilul urmărit silit, contestaţia referitoare la acest act făcând obiectul unui alt dosar, după cum s-a arătat mai sus.

Din prevederile art. 399 C.pr.civ., care conţine principiile generale ce guvernează executare silită, rezultă că pe calea contestaţiei la executare se pot invoca neregularităţi cu privire la actele de executare sau la executarea silită însăşi, ori nelegalitatea încheierii prin care s-a încuviinţat executarea silită, putându-se obţine anularea lor, ori se pot invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu atunci când acesta nu este emis de o instanţă judecătorească, iar pentru contestarea lui legea nu prevede o altă cale de atac.

În ceea ce priveşte termenul de contestare, art. 401 C.pr.civ. prevede condiţii restrictive de formulare, după cum se contestă acte de executare distincte sau executarea însăşi. Astfel, în primul caz contestaţia se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă, iar dacă debitorul contestă executarea însăşi, termenul de 15 zile curge de la data la care acesta a primit somaţia ori de la data la care a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somaţia sau executarea se face fără somaţie.

În raport de data la care contestatorilor li s-a comunicat somaţia (cel mai târziu la data de 28.12.2010, când au introdus la această instanţă contestaţia la executare care a format obiectul dosarului nr. 15853/288/2010), şi data la care prezenta contestaţie la executarea silită însăşi a fost depusă la instanţă (22.06.2012, reiterată prin cererile de modificare depuse ulterior la dosar, aflate la filele 77-81, 90-95 din dosar), se constată că a fost depăşit cu mult termenul prevăzut de lege. Prin urmare, excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executarea silită însăşi, invocată de instanţă, din oficiu, se dovedeşte a fi întemeiată, urmând a fi admisă. În consecinţă, se va respinge ca fiind tardiv formulată contestaţia la executarea silită însăşi, formulată de contestatori, astfel cum a fost modificată prin cererile depuse ulterior la dosar (filele 77-81; 90-95) şi precizată la termenul de judecată din data de 20.09.2012.

În privinţa actelor de executare privite distinct, contestatorii puteau formula contestaţie doar împotriva celor de care au luat cunoştinţă începând cu data de 05.06.2012, data limită în raport de care termenul de contestare se încadrează în limitele prevăzute de art. 401 C.pr.civ. Având în vedere faptul că atât prin cererea introductivă, cât şi prin cererile de modificare depuse ulterior la dosar, contestatorii au solicitat anularea tuturor actelor de executare, instanţa va admite excepţia tardivităţii formulării contestaţiei împotriva actelor de executare silită de care contestatorii au luat cunoştinţă anterior datei de 05.06.2012, invocată din oficiu, cu consecinţa respingerii contestaţiei împotriva actelor de executare silită de care contestatorii au luat cunoştinţă anterior datei de 05.06.2012, ca fiind tardiv formulată.

Aşadar, în cauza de faţă instanţa poate analiza pe fond criticile formulate de contestatori doar cu privire la actele de executare de care contestatorii au luat cunoştinţă începând cu data de 05.06.2012, contestatorii fiind decăzuţi din termenul de a formula critici cu privire la actele anterioare.

Prin cererea introductivă se invocă  neregularităţi privind publicaţia de vânzare nr. 227/06.06.2012, susţinându-se că nu s-a respectat ordinea în care au fost efectuate actele de executare, întrucât anterior emiterii publicaţiei de vânzare nu s-ar fi întocmit  un proces-verbal de situaţie.

Aşa cum s-a arătat mai sus, această critică este neîntemeiată, executorul bancar întocmind un astfel de act, pe care debitorii garanţi chiar l-au şi contestat în instanţă.

Neîntemeiate sunt criticile din cererea introductivă referitoare la cuantumul creanţei creditoarei.

La data de 13.10.2010, când s-a declanşat executarea silită, creanţei creditoarei era de 1.244.374,09 lei şi se compunea din 1.199.194,21 lei credit şi 45.179,88 lei dobânzi, la creanţa principală adăugându-se dobânzi şi alte accesorii calculate în continuare, până la data recuperării integrale a creditului, potrivit clauzelor contractuale. Aşa se explică faptul că în prezent cuantumul creanţei este mai mare decât cel menţionat în actele de executare emise iniţial de executorul bancar. De asemenea, la stabilirea cuantumului creanţei s-a avut în vedere actul adiţional d) din 23.06.2010 la contractului de credit RQ07113009144516/74 din 22.02.2008, prin care s-a aprobat restructurarea creditului. Diferenţa dintre suma de 1348873,48 lei, înscrisă în adresa nr. 951/16.09.2010, şi cea de 1331842,13 lei, înscrisă în adresa nr. 4096/24.05.2011, la care au făcut referire contestatorii în cursul judecăţii, se datorează tocmai faptului că în perioada de graţie, respectiv la data de 13.10.2010, creditul a fost declarat exigibil şi, prin urmare, începând cu aceeaşi dată, s-a anulat evenimentul care conţinea datoriile din perioada de graţie (dobânda şi comisioanele).

Asupra caracterelor creanţei s-a pronunţat instanţa prin sentinţa civilă nr. 4570/19.04.2011, concluzionând că la momentul începerii executării silite, creanţa era certă şi lichidă, devenind, de asemenea, exigibilă în condiţiile stipulate în actul adiţional d) din 23.06.2010.

Cum ulterior declanşării executării silite nu s-a efectuat nicio plată care să  aibă ca efect diminuarea creanţei creditoarei, iar pe de altă parte, valoarea creanţei este cu mult superioară valorii imobilului urmărit, contestatorii nu justifică nici interesul de a solicita determinarea prin expertiză a cuantumului actual al acesteia, un astfel de interes justificând doar debitorul principal, care, însă, nu a sesizat instanţa cu o contestaţie în acest sens.

Răspunzând criticilor formulate de contestatori referitoare nesemnarea de către aceştia a actului  adiţional d) din 23.06.2010 la contractul de credit RQ07113009144516/74 din 22.02.2008, prin hotărârea pronunţată în litigiul anterior s-a mai reţinut că mandatarul DD a fost împuternicit să încheie contractul de garanţie reală imobiliară, conform procurii speciale autentificate sub numărul 2248/19.10.2007 de BNP MACM. Mai mult, s-a reţinut că în cererea introductivă, chiar reclamanţii au afirmat că acest act adiţional „a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale şi a reprezentat voinţa părţilor exprimată prin acordul reprezentanţilor legali ai intimatei CEC BANK SA, împrumutatului şi garanţilor ipotecari, actul adiţional respectiv purtând semnătura tuturor părţilor”.

În ceea ce priveşte contractul de credit RQ07113009144516/26.08.2009, neînsuşit de către debitori şi garanţi, s-a reţinut că acesta nu se regăseşte printre titlurile executorii în baza cărora s-a declanşat executarea silită împotriva contestatorilor. De asemenea, s-a reţinut că actul de ipotecă s-a semnat cu renunţarea garanţilor ipotecari la beneficiul de diviziune şi de discuţiune, iar pe de altă parte, ipoteca fiind un drept real accesoriu obligaţiei de plată, care conferă creditorului un drept de urmărire şi preferinţă în satisfacerea creanţei sale, nu se poate stinge decât ca urmare a stingerii obligaţiei principale.

S-a concluzionat de către instanţă că executarea silită a fost pornită în baza unor titluri executorii legale, iar actele de executare au fost întocmite de către executorul bancar cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 372, 387, 388, 500 şi 504 Cod proc. civ.

Criticile formulate de contestatori cu privire la valabilitatea titlurilor executorii, la opozabilitatea şi efectele acestora, nu mai pot fi analizate de instanţă în acest cadru procesual, întrucât, pe de o parte, a fost depăşit cu mult termenul de 15 zile în care puteau fi invocate, iar pe de altă parte, statuările făcute de instanţă în litigiul anterior nu mai pot fi repuse în discuţie în prezenta cauză, întrucât aceasta ar contraveni principiului autorităţii de lucru judecat şi securităţii circuitului civil. Din moment ce s-a statuat în mod irevocabil că actele şi formele de executare întocmite împotriva contestatorilor sunt legale, iar titlurile executorii sunt valabile, orice alte critici referitoare la respectivele titluri executorii, indiferent sub ce formă sunt prezentate, nu mai pot fi primite.

 Motivul privind subevaluarea imobilului urmărit în raport de valoarea de piaţă a acestuia,  la care fac referire contestatorii prin cererea  de modificare depusă ulterior la dosar (filele 77-81), este, de asemenea, invocat tardiv. Astfel, deşi raportul de evaluare a imobilului şi publicaţia de vânzare nr. 227/06.06.2012 au fost comunicate contestatorilor la data de 07.06.2012 şi, respectiv, 08.06.2012 (fila 42), abia la data de 21.08.2012 (când a fost depusă la dosar cererea de modificare a acţiunii iniţiale) contestatorii s-au gândit să invoce acest motiv, după expirarea termenului 15 zile prevăzut de art. 401 alin. 1 lit. a Cod proc. civ., cu toate că aveau posibilitatea să formuleze astfel de critici  prin cererea iniţială.

Oricum, din dosarul de executare silită rezultă că valoarea imobilului urmărit a fost stabilită în raport de valoarea de piaţă, de către un expert tehnic autorizat, în conformitate cu prevederile art. 500 alin. 2 Cod de procedură civilă.

Deşi prin această cerere de modificare contestatorii au susţinut că intimata debitoare nu mai are împotriva lor creanţa în cuantumul solicitat, nu au făcut dovada  intervenirii vreunei cauze ulterioare de diminuare a creanţei.

Argumentele ce preced au determinat instanţa să respingă proba cu expertiză în specialitatea evaluări proprietăţi imobiliare şi proba cu expertiză contabilă solicitate de contestatori, apreciindu-le ca fiind inutile soluţionării cauzei.

După cum s-a arătat mai sus, asupra valabilităţii titlurilor executorii şi a modului de determinare a creanţei în temeiul acestora, s-a pronunţat instanţa prin sentinţa civilă nr. 4570/19.04.2011, pronunţată în dosarul nr. 15853/288/2010 al Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea, astfel că nu se mai poate pune problema lămuririi înţelesului sau întinderii titlurilor executorii. Întrucât contestatorii au fost părţi în acel litigiu, sentinţa civilă cu care acesta s-a finalizat le este opozabilă, după cum le sunt opozabile şi titlurile executorii la care aceasta se referă şi în baza cărora executorul judecătoresc a continuat executarea silită asupra imobilului ipotecat.

Contrar susţinerilor contestatorilor, contractul de credit nr. RQ07113009144516 din 26.08.2009 şi actul adiţional nr. e) la contractul de credit nr. RQ07113009144516/74/21.06.2010, invocate prin cererile de modificare depuse ulterior la dosar, nu fac obiectul executării silite declanşate împotriva acestora.

Prin cea de-a doua cerere de modificare depusă la dosar (filele 99-95), debitorii garanţi contestă şi procesul-verbal de licitaţie nr. 227/05.09.2012, însă, în susţinerea acestei cereri nu invocă neregularităţi cu privire la acest act de executare, ci reiterează motivele din prima cerere de modificare (de la filele 77-81), referitoare la faptul că imobilul a fost scos la vânzare la o valoare mult micşorată faţă de preţul de piaţă al acestuia şi că evaluarea nu a fost efectuată de către un expert independent, astfel cum impun prevederile art. 411 alin. 3 şi art. 500 alin. 2 Cod de procedură civilă, preţul fiind stabilit de către executorul judecătoresc nelegal şi arbitrar. În continuare, sunt prezentate în această cerere mai multe critici cu privire la raportul de evaluare întocmit de expert, cu referire la metoda de evaluare utilizată ori pe care trebuia să o utilizeze.

Aceleaşi argumente reţinute de instanţă sub aspectul primei cereri de modificare, referitoare la evaluarea imobilului urmărit, sunt valabile şi pentru această din urmă cerere de modificare. În plus, faptul că imobilul ar fi suferit modificări nu constituie un impediment la continuarea executării silite, acestea fiind făcute pe riscul contestatorilor, care aveau cunoştinţă de faptul că imobilul face obiectul procedurii de executare silită.

Concluzionând asupra celor ce preced, rezultă că executarea silită împotriva contestatorilor s-a realizat în baza unor titluri executorii valabile şi în conformitate cu acestea, iar actele de executare silită ce fac obiectul analizei instanţei au fost întocmite cu respectarea cerinţelor legale, neexistând niciun motiv care să atragă anularea lor.

Împrejurarea că în cauza penală creditoarea are posibilitatea să obţină un alt titlu executoriu împotriva debitorului principal sau a altor persoane învinuite de săvârşirea unor fapte penale nu are nicio relevanţă pentru soluţionarea cauzei de faţă. Câtă vreme există un titlu executoriu împotriva contestatorilor, nu există niciun temei legal pentru a impune creditoarei să nu-şi valorifice creanţa în temeiul acestuia, aşteptând soluţionarea cauzei penale. Aşadar, prezenta cauză nu are ca obiect soluţionarea laturii civile a procesului penal în care sunt judecaţi debitorul principal împreună cu alte persoane, astfel că nu se poate pune problema aplicării dispoziţiilor art. 22 C.  pr. pen., şi nici nu există o legătură între cele două cauze, care să determine suspendarea judecării prezentei acţiuni până la soluţionarea dosarului penal, aşa cum s-a solicitat.

Pentru considerentele expuse mai sus, prima instanţa a respins în rest contestaţia la executare, modificată prin cererile depuse ulterior la dosar (filele 77-81; 90-95) şi precizată la termenul de judecată din data de 20.09.2012, ca fiind neîntemeiată.

Prin încheierea pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea la termenul din 09.05.2013, s-a respins excepţia prematurităţii formulării cererii, invocată de intimata CEC BANK SA. -SUCURSALA VÂLCEA; s-a admis cererea formulată de contestatorul DS, în contradictoriu cu intimaţii DE, C.E.C. BANK S.A.-SUCURSALA VÂLCEA, cu DDşi DC, şi s-a dispus restituirea către petentul DS a cauţiunii în sumă de 105.000 lei, consemnată de acesta la CEC Bank SA-Sucursala Rm. Vâlcea, la dispoziţia Judecătoriei Rm. Vâlcea (pentru dosarul nr. 7342/288/2012), conform recipisei de consemnare nr. 604409/1/22.10.2012.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţa a reţinut următoarele:

La data de 25.06.2012, contestatorii DS şi DE au formulat, în contradictoriu cu intimaţii C.E.C. Bank S.A.-Sucursala Vâlcea,  DDşi DC, contestaţie la executare şi cerere de suspendare a executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare, cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm. Vâlcea sub nr. 7342/288/2012

În vederea soluţionării cererii de suspendare a executării silite, petentul DS a consemnat la CEC Bank SA-Sucursala Rm. Vâlcea, la dispoziţia Judecătoriei Rm. Vâlcea (pentru dosarul nr. 7342/288/2012), suma de 105.000 lei, conform recipisei de consemnare nr. 604409/1/22.10.2012.

Prin încheierea civilă nr. 10188/25.10.2012, pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea,  cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatori a fost respinsă, iar prin decizia nr. 397/13.03.2013, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 7342/288/2012/a1, a fost respins recursul declarat de contestatori împotriva încheierii menţionate.

Potrivit art. 7231 alin. 3  C.pr.civ., ,,Cauţiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluţionat fondul cauzei.”

Deşi textul de lege menţionat nu prevede în mod expres dacă vizează atât ipoteza în care cererea de suspendare a executării silite a fost admisă, cât şi cea în care o astfel de cerere a fost respinsă în mod irevocabil, din interpretarea logică şi teleologică a cestuia rezultă că se referă numai la prima ipoteză, căci numai în cazul suspendării executării silite s-ar putea pune problema prejudicierii creditorului şi, implicit, a îndreptăţirii acestuia la plata despăgubirilor cuvenite.

 Dat fiind faptul că, în speţă, cererea de suspendare formulată de contestatori a fost respinsă, aceasta nu a avut nicio consecinţă asupra cursului executării silite, de natură să producă prejudicii intimatei CEC Bank SA-Sucursala Rm. Vâlcea.

De altfel, din cuprinsul cererii depuse la dosar de către intimată, dar şi din precizările orale făcute de reprezentantul acesteia la termenul de judecată din data de 09.05.2013, rezultă că CEC Bank SA-Sucursala Rm. Vâlcea nu a formulat cerere pentru despăgubiri împotriva petentului. 

Împrejurarea că intimata CEC Bank SA-Sucursala Rm. Vâlcea nu ar fi putut intrat în posesia imobilului urmărit, aşa cum a susţinut cu ocazia dezbaterilor în faţa instanţei, nu are nicio relevanţă pentru soluţionarea prezentei cereri. Punerea în posesia imobilului ce a făcut obiectul executării silite se putea realiza numai în baza actului de adjudecare, care nu face obiectul prezentului dosar. Acest act este, la rândul lui, titlu executoriu, iar în baza lui se poate declanşa o altă executare silită, care trebuie încuviinţată în prealabil de către instanţă.

Constatând că în cauză sunt îndeplinite cerinţele impuse de dispoziţiile art. 7231 C.pr.civ., instanţa apreciază că excepţia prematurităţii formulării cererii de restituire a cauţiunii, invocată de intimata CEC Bank SA.-Sucursala Vâlcea, este neîntemeiată, urmând a fi respinsă. Cum intimatei CEC Bank SA.-Sucursala Vâlcea nu i s-au cauzat prejudicii ca urmare a formulării cererii de suspendare a executării silite de către petent, prima instanţa a apreciat că acesta este îndreptăţit să-şi recupereze suma de bani achitată cu titlu de cauţiune în dosarul în care s-a soluţionat cererea de suspendare a executării silite. Prin urmare, instanţa a admis cererea formulată de petent, a dispus restituirea către acesta a cauţiunii în sumă de 105.000 lei, consemnată la CEC Bank SA-Sucursala Rm. Vâlcea, la dispoziţia Judecătoriei Rm. Vâlcea (pentru dosarul nr. 7342/288/2012), conform recipisei de consemnare nr. 604409/1/22.10.2012.

I. Împotriva sentinţei civile nr. 3433/04.04.2013 au declarat recurs recurenţii intimaţi DDşi DC, solicitând modificarea în tot a sentinţei, în sensul respingerii excepţiei tardivităţii contestaţiei la executare, iar pe fond admiterea acesteia şi anularea executării silite promovate de CEC Bank – Sucursala Vâlcea, în totalitate, şi a tuturor actelor de executare.

De asemenea, recurenţii DDşi DC au solicitat respingerea măsurii disjungerii întâmpinării pe care au depus-o la dosar, prin care au invocat excepţii, iar întâmpinarea a fost în mod nelegal calificată contestaţie la executare, şi înregistrată separat, încălcându-se principiul disponibilităţii reglementat în mod expres de dispoziţiile art. 129 pct. 6 din Codul de procedură civilă.

Recurenţii în motivarea recursului arată, în esenţă, următoarele:

1. Invocă pe cale de excepţie nulitatea absolută a nulităţii executării silite ca fiind declarată de o persoană fără calitate procesuală activă, în speţă Sucursala Râmnicul Valcea din cadrul CEC BANK.

Executorul judecătoresc DT a fost învestit cu două cereri având acelaşi număr 9395 din aceeaşi dată, una prin care se solicită declanşarea executării silite, iar cealaltă prin care se solicită continuarea executării silite.

În considerentele sentinţei recurate se fac numeroase trimiteri la dosarul iniţial de executare silită efectuat de către executorul judecătoresc BC, însă acest dosar nu a fost depus în copie legalizată.

Declanşarea executării silite a fost făcută cu încălcarea prevederilor speciale, respectiv a Regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţilor teritoriale ale CEC BANK din data de 10.12.2008 şi a Notei de serviciu nr. 20/versiunea 5 a CEC BANK.

Cererea de încuviinţare a executării silite cuprinde consemnări nereale daoarece debitorul DD se afla în perioada de graţie, iar în aceste condiţii rezilierea unilaterală a contractului de credit este nulă deoarece nu există dovada că ar fi întârziat înregistrări la plată mai mari de 60 de zile.

Nu au fost respectate prevederile art. 18 lit. e alin. 3 din contract privind comunicarea prin scrisoare recomnadată cu confirmare de primire a rezilierii unilaterale.

2. Invocă pe cale de excepţie perimarea executării silite în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 389 pct. 1 din Codul de procedură civilă.

Ultimul act de executare a fost făcut la data de 29.11.2011, la data de 18 decembrie 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 287/2011, iar în cauză nu există dovada că executorul bancar şi-ar fi manifestat opţiunea de a face parte din corpul executorilor judecătoreşti, astfel că procesul verbal de licitaţie din data de 21.01.2012 este un act nul absolut şi nu poate întrerupe termenul de perimare.

3. Instanţa de fond a calificat greşit întâmpinarea ca fiind contestaţie la executare deşi nu au contestat executarea silită, având calitatea de intimaţi şi nemaifiind în termen, ci au invocat doar excepţii dirimante ce pot fi invocate de orice parte interesată, chiar de instanţă din oficiu.

4. În mod greşit s-a apreciat că este tardivă contestaţia la executare deoarece contestaţia a vizat şi titlu executoriu, iar împotriva acestuia se poate face oricând contestaţie la executare în cadrul termenului de prescripţie potrivit art. 401 lit. c, pct. 1.

5. Prin încheierea nr. 3188/22.11.2010, pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea s-a încuviinţat doar executarea silită a contractului de credit nr. RQ07113009144516/16.11.2007 şi a contractului de ipotecă nr. 3163/16.11.2007, însă executarea silită priveşte şi actele adiţionale pentru care instanţa nu a încuviinţat executarea silită.

6. Nu au primit nicio somaţie pentru a formula contestaţie la executare, iar deşi garanţii ipotecari nu au renunţat la beneficiul de discuţiune care îşi găseşte aplicabilitatea în cazul garanţiilor reale, creditoarea a pus în executare contractul.

7. Nu există nicio adresă de înaintare la dosarul cauzei a dosarului execuţional şi nici de restituire, astfel că prima instanţa nu a analizat în fapt dosarul de executare al executorului ci doar copii ce i-au fost depuse de intimata creditoare.

În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 312 rap. la art. 304 pct. 6, 7 și 9, art. 304 ind. 1 din Codul de procedură civilă.

Recursul a fost timbrat ulerior cu o taxă de timbru de 97 lei.

La dosar au fost depuse, în copie, înscrisuri (f. 22-33, 83-91, 280-303 dosar Tr. Vâlcea).

II. Împotriva sentinței civile nr. 3433/04.04.2013 au declarat recurs recurenții contestatori DS și DE, solicitând în principal casarea în totalitate a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriului, iar în subsidiar, să se modifice în totalitate sentința în sensul admiterii contestației la executare formulate împotriva publicației de vânzare nr. 227/06.06.2012, precum și a tuturor actelor de executare întocmite de BEJ BT în dosarul execuțional nr. 227/2012.

În motivarea recursului declarat recurenții arată, în esență, următoarele:

1. În mod greșit s-a admis excepția tardivității contestației la executare împotriva executării silite înseși deoarece nu au contestat actele de executare efectuate de executorul judecătoresc BDT anterior datei de 06.06.2012 fiind că nu mai erau în termenul de 15 zile și pentru nu au mai existat și alte acte de executare.

2. Prima instanța a reținut în mod greșit că s-a întocmit un proces verbal de situație deoarece procesul verbal de situație la care face referire instanța este din cadrul unei alte executări și este nul deoarece executorul nu mai avea calitatea de executor în conformitate cu prevederile art. 8 din Legea nr. 287/2011.

3. În dosar nu s-a contestat creanța executată, ci cuantumul ei deoarece pe de o parte s-a plătit o sumă mare din credit, iar pe de altă parte nu toate titlurile executorii le sunt opozabile.

Actul adițional b) din 22.02.2008 contractul de credit nr. 74 din 22.08.2008, actul adițional c) din 30.06.2008, actul adițional d) din 26.08.2009, contractul de credit nr. RQ07113009144516 din 26.08.2009, actul adițional e) din 21.06.2010 și actul adițional d) din 23.06.2010 nu sunt încuviințate de instanță.

Actul adițional d) din 26.08.2009, contractul de credit nr. RQ07113009144516 din 26.08.2009 și actul adițional e) din 21.06.2010 nu sunt semnate atât de client cât și de către garanții ipotecari.

Actul adițional d) din 26.08.2009 nu este semnat de garanții ipotecari, iar aceștia nu puteau fi reprezentați în baza vechii procuri care s-a stins prin ducerea la îndeplinire.

Suma solicitată în cererea de încuviințare a executării silite a fost determinată în mod eronat de bancă deoarece în mod unilateral banca a mărit procentul de dobândă și a introdus un comision de administrare. Modificarea clauzelor contractuale se face doar de comun acord.

În vederea determinării cu certitudine a sumei era necesară efectuarea unei expertize contabile.

4. Prin încheierea nr. 3188/22.11.2010, pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea s-a încuviinţat doar executarea silită a contractului de credit nr. RQ07113009144516/16.11.2007 şi a contractului de ipotecă nr. 3163/16.11.2007, nu și a celorlalte actele adiţionale.

Suma încuviințată este cea din contractul de credit inițial de 1.200.000 lei, iar sumele solicitate au fost incorect calculate de Sucursala Vâlcea, din acest motiv fiind necesară o expertiză contabilă.

5. Se invocă lipsa calității de creditor a Sucursalei Județene Râmnicu Vâlcea a CEC BANK SA.

Din încheierea de executare silită rezultă că aceasta a fost dată exclusiv pentru CEC BANK SA, în timp ce prezenta cerere de executare silită este făcută de Sucursala Județenă Râmnicu Vâlcea fără să dețină la dosarul de executare nr. 227/2012 un mandat expres în acest sens.

6. Se critică executarea silită și din prisma faptului că rezilierea unilaterală a creditului  a fost făcută cu încălcarea prevederilor art. 18 lit. e alin. 3 din contract.

Nu a fost respectată norma internă de lucru și la cererea de încuviințare a executării silite nu s-a atașat raportul de audit, reevaluarea imobilului adus garanție, propunerea ofițerului de arierate de declarare a exigibilității anticipate a creditului și avizul Comitetului de Credite.

7. Expertiza contabilă era necesară și justitificată de faptul că se execută imobilul aflat în patrimoniul garanților.

Nu au renunțat la beneficiul de discuțiune și diviziune în această executare silită.

Se invocă nulitatea absolută a întregii executări silite, inclusiv a somației și titlului executoriu care au stat la baza emiterii publicației de vânzare, întocmirii evaluarii, procesului verbal de licitație și actului de adjudecare.

La momentul la care executorul bancar a formulat cererea de încuviințare a executării, debitorul se afla în perioada de grație.

Se contestă executarea silită în sensul că se contestă publicaţia de vânzare imobiliară întrucât aceasta face referire la o valoare a imobilului într-un cuantum mult micşorat faţă de preţul de piaţă.

În speţă nu a fost efectuată o evaluare de către un expert independent astfel cum dispun prevederile art. 411 alin. 3 şi art. 500 alin. 2 din Codul de procedură civilă, iar preţul a fost stabilit în mod unilateral de executorul judecătoresc, fiind un preţ nelegal şi arbitrar stabilit.

Executarea silită este nelegală deoarece nu a fost emisă şi comunicată somaţia care să ateste începerea executării potrivit art. 497, ş.u. din Codul de procedură civilă.

S-a cerut în cadul contestaţiei formulate şi lămurirea înţelesului şi întinderii titlurilor executorii faţă de cuantumul creanţei şi de faptul că o parte de titlurile executorii nu sunt opozabile.

8. În mod greşit s-a reţinut de instanţa de fond că este tardiv invocat motivul privind subevaluarea imobilului deoarece prin contesaţia la executare iniţială au contestat atât actele de executare efectuate anterior cât şi actele la executare ce au urmat executării.

Raportul de evaluare a fost comunicat la data de 08.06.2012 şi contestaţia a fost depusă în termenul legal prevăzut de lege, respectiv la data de 08.06.2012.

9. Debitorului DD nu i-a fost comunicată niciodatată notificarea de reziliere unilaterală a contractului de credit şi din acest motiv executarea s-a desfăşurat cu încălcarea gravă a prevederilor contractelor de credit şi a normelor interne.

10. Raportul de evaluarea, precum şi somaţia şi titlu executoriu nu au fost comunicate niciodată clientului/debitorului.

11. Executarea silită contestată este perimată deoarece de la ultimul act de executare efectuat la data de 29.11.2011, în conformitate cu Legea nr. 287/2011 şi până la data de 06.06.2012, când a fost emisă publicaţia de vânzare de către executorul judecătoresc BDT au trecut mai mult de 6 luni.

La data de 18 decembrie 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 287/2011, iar executorul bancar şi-ar fi manifestat opţiunea de a face parte din corpul executorilor judecătoreşti, motiv pentru care executarea silită este nelegală fată de prevederile art. 7 din Legea nr. 287/2011.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 299-316 din Codul de procedură civilă.

Recursul a fost timbrat ulterior cu o taxă de timbru de 97 lei.

III. Împotriva încheierii civile din data de 09.05.2013 a declarat recurs recurenta CEC BANK SA, prin Sucursala CEC BANK Râmnicu-Vâlcea, solicitând motificarea acesteia și respingerea cererii de restiuire a cauțiunii ca prematur formulate.

Se critică modul în care a soluționat prima instanță excepția prematurității cererii de restituire a cauțiunii din prisma art. 723 ind. 1 alin. 3 din Codul de procedură civilă și a faptului că dosarul în care a fost depusă cauțiunea nu a fost soluționat irevocabil, și nu există o declarație expresă a bancii că nu urmărește obligarea părții adverse la plata de despăgibiri.

În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 299-316 din Codul de procedură civilă.

Intimata recurentă CEC BANK SA, prin Sucursala CEC BANK Râmnicu-Vâlcea a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurenţii DD şi DC.

Prin întâmpinarea formulată intimata recurentă CEC BANK SA a invocat excepţia lipsei de interes al recurenţilor DDşi DC deoarece aceştia au avut la fond calitatea de intimaţi.

De asemenea, prin întâmpinarea depusă intimata recurentă CEC BANK SA a formulat apărări punctuale pe motivele de recurs invocate.

În drept, întâmpinarea formulată este întemeiată pe dispoziţiile art. 115-118 din Codul de procedură civilă.

Intimata recurentă CEC BANK SA, prin Sucursala CEC BANK Râmnicu-Vâlcea a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurenţii DS şi DE, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de aceştia şi a formulat apărări punctuale pe motivele de recurs invocate.

În drept, întâmpinarea formulată este întemeiată pe dispoziţiile art. 115-118 din Codul de procedură civilă,

La data de 21.10.2013 recurenţii DS şi DE au depus la dosar un memoriu intitulat "Dezvoltarea motivelor de recurs"(f. 104-139 dosar Tr. Valcea).

La memoriu de recurs depus la dosar a fost ataşat un set de înscrisuri(f. 142-270 dosar Tr. Valcea).

Intimatul recurent DDa formulat întâmpinare la recursul declarat de  CEC BANK SA, prin care a invocat excepţia tardivităţii recursului, iar pe fond respingerea recursului declarat.

Recurenta CEC BANK SA a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de intimatul DD (f. 306 dosar Tr. Valcea.)

Intimata CEC BANK SA a formulat la data de 16.12.2013 întâmpinarea privitoare "dezvoltarea motivelor de recurs", prin care a invocat excepţia nulităţii având în vedere prevederile 306 alin. 1, raportate la art. 302 alin. 1 şi art. 303 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă. De asemenea, prin întâmpinare a formulat apărări în raport de motivele de recurs invocate de recurenţii DS şi DE (f. 307-310 dosar Tr. Valcea).

La întâmpinarea depusă s-a ataşat sentinţa civilă nr. 6824/18.09.2013, pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul civil nr. 14339/288/2012(f. 312-316 dosar Tr. Valcea).

Prin încheierea civilă nr. 1290/06.05.2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis cererea de strămutare formulată de petenta CEC BANK SA şi a dispus strămutarea cauzei de la Tribunalul Vâlcea la Tribunalul Braşov, cu păstrarea actelor de procedură îndeplinite.

Pe rolul Tribunalului Brașov dosarul a fost înregistrat la data de 20.06.2014.

În recurs, instanța la termenul din 16.10.2014 a încuviințat tuturor părților proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Recurenții DC și DD au depus la dosar la data de 21.10.2014 concluzii scrise, la care au atașat decizia civilă nr. 187/R/2014, pronunțată de Tribunalul Vâlcea și sentința penală nr. 101/F/2014, pronunțată de Curtea de Apel Pitești (f. 39-75).

Recurenta CEC BANK a depus la dosar la data de 21.10.2014 concluzii scrise(f. 133-140), iar la data de 29.10.2014 a depus o completare la concluziile scrise, la care a atașat înscrisuri(f. 154-159).

Recurenții DE și DS au depus la dosar la data de 22.10.2014 concluzii scrise(f. 148-149).

În temeiul art. 151 din Codul de procedură civilă, instanța a repus cauza pe rol pentru a pune în discuția părților înscrisurile atașate concluziilor scrise..

Analizand actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate și de apărările formulate, tribunalul reține următoarele:

În temeiul art. 137 din Codul de procedură civilă din 1865, tribunalul, va analiza cu prioritate excepțiile invocate de părți.

În ceea ce privește excepția tardivității declarării recursului formulat de CEC Bank SA, tribunalul o va respinge ca neîntemeiată pentru cele ce urmneaza a fi arătate mai jos.

Încheierea pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în ședința din 09.05.2013, i-a fost comunicată recurentei CEC Bank SA la data de 04.06.2013(f. 124 dosar fond), iar persoana desemnată de la serviciul registratură a primit personal comunicarea, semnând dovada de primire şi procesul verbal de predare şi aplicând ştampila recurentei.

 Potrivit dispoziţiilor art. 301 teza I din Codul de procedură civilă din 1865, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Termenul de recurs se calculează pe zile libere, potrivit art. 101 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, fără a se lua în calcul ziua când a început să curgă termenul și ziua când s-a împlinit acest termen.

În speţă, recursul a fost transmis prin serviciul de curierat la data 20.06.2013(f. 41 dosar Tr. Vâlcea) şi înregistrat la instanţă la data de 21.06.2013, aşa cum atestă viza registraturii, fiind formulat în termen, prin raportare la termenul prevăzut de lege de 15 zile, care a început să curgă de la data comunicării încheierii, şi anume 04.06.2013.

În ceea ce privește excepția lipsei de interes al recursului declarat de recurenții DDși DC, tribunalul o va admite pentru următoarele motive:

 În cadrul prezentului dosar recurenţii DD şi DC au avut calitatea de intimaţi, iar prin respingerea contestaţiei formulate de contestatorii DS şi DE, intimaţii DD şi DC nu au căzut în pretenţii.

Este adevărat că recurentul DD este debitorul principal şi are interes să conteste actele de executare, însă interesul în declararea prezentului recurs se analizează din prisma art. 316 raportat la art. 294 din Codul de procedură civilă.

În recurs nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza şi obiectul cererii de chemare în judecată şi nu se pot face cereri noi.

Recurenţii DD şi DC prin recursul declarat tind să supună analizei instanţei de recurs critici privind actele de executare care nu pot fi analizate în lipsa unei contestaţii la executare formulate de aceşti recurenţi.

Excepţia este un mijloc de apărare prin care partea interesată sau instanţa invocă, fără să pună în discuţie fondul dreptului, neregularităţi privind desfăşurarea procesului sau lipsuri privitoare la dreptul la acţiune, urmărindu-se amânarea judecăţii sau respingerea cererii.

Cele invocate de recurenţii DD şi DC prin recurs nu au caracterul unor excepţii ci sunt critici care pun în discuţie legalitatea actelor de executare şi prin care se tinde în final la admiterea contestaţie din prezentul dosar.

Disjugerea este o măsură de bună administrare a justiţiei, iar prin măsura disjungerii nu s-a încălcat principiul disponibilităţii. Masura dispusă de prima instanţa este una temeinică şi legală.

Referitor la excepția nulității memoriului de recurs intitulat "Dezvoltarea motivelor de recurs" depus la dosar la data de 21.10.2013 de recurenții DS și DC, tribunalul o va admite pentru motivele ce urmeaza a fi expuse mai jos.

 Potrivit art. 303 alin.1 Codul de procedură civilă, recursul se va motiva prin declaraţia de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, respectiv în 15 zile de la comunicarea hotărârii conform art. 301 Cod procedură civilă, iar conform art. 303 alin. 2 Cod procedură civilă, termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socoteşte de la comunicarea hotărârii.

În speţă, hotărârea primei instanţe a fost comunicată recurenţilor contestatori DS și DE, la data de 28.05.2013(f. 112, 113 dosar fond), iar aceştia au declarat recurs care a fost expediat prin poştă la data de 11.06.2013(f. 64 dosar Tr. Vâlcea). Prin declarația de recurs care a fost înregistrat la instanță la data de 12.06.2013, recurenții și-au motivat recursul.

Tribunalul mai reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 306 alin.1 Cod procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, respectiv 15 zile de la comunicarea hotărârii conform art. 301 Cod procedură civilă, dacă legea nu dispune altfel. Nulitatea nu operează de drept, ci ea trebuie constatată de instanţă.

Memoriului de recurs intitulat "Dezvoltarea motivelor de recurs" a fost depus la dosar la data de 21.10.2013, cu depășirea termenului imperativ de 15 zile prevăzut de art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Toate criticile pe care părțile intenționează să le facă împotriva sentinței atacate trebuie să fie formulate și dezvoltate în termenul legal de 15 zile de la comunicarea recursului, iar prin motivarea suplimentară a recursului sub titulatura "Dezvoltarea motivelor de recurs" se tinde la eludarea unui norme legale imperative.

Tribunalul va constata nulitatetea parţială a recursului pentru motivele expuse în memoriului de recurs intitulat "Dezvoltarea motivelor de recurs" depus la dosar la data de 21.10.2013 de recurenții DS și DC.

Referitor la recursul declarat de recurenţii contestatori DS şi DE, tribunalul reţine următoarele:

Având în vedere prevederile art. 401 alin. 1 lit. a și lit. c din Codul de procedură din anul 1864 și cele susținute de contestatori prin contestația la executare formulată și completată, tribunalul apreciază că prima instanța a soluționat temeinic și legal excepția tardivității. Prin contestația inițială formulată contestatorii au menționat în mod expres că solicită și anularea tuturor actelor de executare făcute anterior publicației de vânzare, iar prin completarea datată 19.09.2012(f. 90 dosar fond) au solicitat anularea executării silite, instanța de fond pronunțându-se astfel în limitele învestirii.

Referitor la lămurirea titlurilor executorii, tribunalul reţine că prin completarea de acţiune datată 21.08.2012, contestatorii au solicitat lămurirea titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit nr. RQ07113009144516 din 16.11.2007 încheiat între debitorul DD şi Casa de Economii SA Bucureşti prin Sucursala Rm. Vâlcea; actul adiţional a) la contractul de credit nr. RQ07113009144516 din 16.11.2007 încheiat la data de 24.12.2007 între aceleaşi părţi; contractul de credit salariat nr. 74/22.02.2008 încheiat intre intimata CEC - Sucursala Vâlcea, debitorul DDşi contestatori, în calitate de garanţi ipotecari; actul adiţional b) la contractul de credit nr. RQ07113009144516 din 16.11.2007, încheiat la data de 22.02.2008 între intimata CEC - Sucursala Vâlcea, debitorul DDşi contestatori, în calitate de garanţi ipotecari; contractul de garanţie reală mobiliară pe contul curent nr. 3326/22.02.2008 încheiat între CEC - Sucursala Vâlcea şi debitorul Dobrişan Dorin, în legătură cu care se susţine că nu conţine obligaţia de garanţie cu privire la imobilul scos la licitaţie publică; actul adiţional c) la contractul de credit nr. 74/22.02.2008 din 30.06.2008 încheiat la data de 30.06.2008 între intimata CEC BANK SA - Sucursala Vâlcea, debitorul DDşi contestatori în calitate de garanţi ipotecari; actul adiţional d) la contractul de credit nr. 74/22.02.2008, semnat doar de intimata CEC BANK SA - Sucursala Vâlcea şi de debitorul DD; contractul de credit nr. RQ07113009144516 din 26.08.2009, semnat doar de intimata CEC BANK SA - Sucursala Vâlcea (cu privire la care contestatorii afirmă că introduc o serie de comisioane care, dacă le-ar fi fost aduse la cunoştinţă, i-ar fi determinat să nu mai fie de acord cu garantarea acestui împrumut în continuare; actul adiţional e) la contractul de credit nr. RQ07113009144516/74/21.06.2010, semnat doar de intimata CEC BANK SA - Sucursala Vâlcea.

Tribunalul constată că prima instanţa a reţinut două motive pentru care că nu a analizat cererea de lămurire a acestor titluri. Chiar dacă lămurirea înţelesului, întinderea şi aplicarea titlului poate fi cerută oricând în cadrul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executare, în mod corect, a reţinut prima instanţa că nu poate să treacă peste cele statuate de o altă instanţă.

Prin sentinţa civilă nr. 4570/19.04.2011, pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul civil nr. 15853/288/2010, s-au statuat cu putere de lucru de judecat următoarele: debitorul DD prin însuşirea clauzei de la art. 22 din contract şi-a asumat răspunderea cu privire la exigibilitatea creditului; la momentul începerii executării creanţa era certă şi lichidă şi a devenit exigibilă; actul adiţional d)23.06.2010 a fost semnat de garanţi, prin împuternicitul mandatar DD conform procurii speciale autentificate sub nr. 2248/19.10.2007 de BNP MAC; contractul de credit nr. RQ07113009144516 din 26.08.2009 nu se regăseşte printre titlurile executorii supuse executării.

De asemenea, prin sentinţa civilă nr. 4570/19.04.2011, pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul civil nr. 15853/288/2010, s-a statuat cu putere de lucru de judecat că prin actul de ipotecă semnat garanţii au renunţat la beneficiul diviziunii şi discuţiunii, iar ipoteca este un drept real accesoriu care conferă titularului un drept de urmărire şi preferintă.

Pe de altă parte, având în vedere prevederile art. 1662 din Codul civil din 1864 și art. 3 alin. 1 pct. 11 și art. 4 alin. 2 din Codul comercial,  beneficiul de discuțiune și cel de diviziune nu se aplică în cazul fidejusorilor care garantează o obligație comercială. Contestatorii în calitate de garanți ipotecari nu au susținut că în patrimoniul debitorului principal există și alte imobile ipotecate care ar fi fost indicate executorului și pentru executarea cărora s-ar fi avansat cheltuielile de executare.

Susţinerea formulată de recurenţi privind existenţa a două executări diferite şi nulitatea procesului verbal de situaţie deoarece executorul nu mai avea calitatea de executor în conformitate cu prevederile art. 8 din Legea nr. 287/2011 sunt formulate pentru prima dată în recurs fără a fi invocate şi în faţa instanţei de fond.

Pe de altă parte, Tribunalul reţine că potrivit art. 496 din Codul de procedură civilă din 1865, procesul verbal de situaţie se face în vederea identificării bunului, iar recurenţii nu au susţinut că prin publicaţia de vânzare contestată imobilul nu ar fi fost în mod corect indentificat.

Tribunalul apreciază că este neîntemeiat motivul de recurs invocat de recurenti potrivit căruia executarea nu este legală deoarece nu s-a încuviinţat şi pentru actele adiţionale. Actul aditional are rolul de a modifica prin vointa comună a părtilor anumite clauze din contractul principal şi nu are o existenţă de sine stătătoare, acesta făcând corp comun cu contractul principal. Prin încheierea pronunţată de Judecătoria Râmnicu Valcea la data de 22.10.2010(f. 180-181 dosar Tr. Vâlcea) s-a încuviinţat contractul de credit nr. RQ07113009144516/16.11.2007, și este evident că la data de 22.10.2010 s-a încuviinţat executarea contractului de credit nr. RQ07113009144516/16.11.2007, în forma în vigoare la aceea dată, potrivit modificărilor survenite de la data încheierii contratului(16.11.2007) şi până la data de 22.10.2010.

Este lipsit de relevanță juridică motivul invocat pentru prima dată în recurs de recurenți privind lipsa calității de creditor a Sucursalei CEC Bank Râmnicu Vâlcea deoarece aceasta nu a acționat în nume propriu ci în calitate de reprezentant al CEC BANK SA. Atât contractul de credit nr. RQ07113009144516 din 16.11.2007, cât și contractul de ipotecă nr. 3163/16.11.2007 sunt încheiate cu CEC SA – Sucursala Râmnicu Vâlcea, iar potrivit art. 7 alin. 1 pct. 31 din OUG nr. 99/2006 (în vigoare la data emiterii actelor contestate) sucursala bancară este orice unitate operaţională dependentă din punct de vedere juridic de o instituţie de credit sau de o instituţie financiară, care efectuează în mod direct toate sau unele dintre activităţile acesteia.

În mod neîntemeiat susțin recurenții că preţul a fost stabilit în mod unilateral de executorul judecătoresc, fiind un preţ nelegal şi arbitrar stabilit, atât timp cât s-a întocmit un raport de evaluare de către un expert tehnic autorizat. Expertul CCM este expert tehnic judiciar fiind atestat de Ministerul Justiției în specialitatea evaluare proprietăți imobiliare.

Prima instanța a reținut în mod corect că este tardiv formulat motivul prin care se critică valoarea determinată prin raportul de evaluare deoarece din cuprinsul contestației inițiale înregistrate pe rolul instanței la data de 22.06.2012(21.06.2012) nu rezultă nicio critică privind raportul de evaluare. Nu se poate reține susținerea potrivit căreia în cuprinsul contestației se menționează că se contestă și actele de executare anterioare deoarece în primul rând raportul de evaluare nu este un act de executare, iar pe de altă parte, contestatorii nu au contestat evaluarea imobilului prin contestația inițială.

Prima instanța a apreciat corect asupra utilității probei cu expertiza contabilă având în vedere cele statuate cu putere de lucru judecat prin sentinţa civilă nr. 4570/19.04.2011, pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, referitoare la certitudinea și lichiditatea creanței șila faptul că reclamanții contestatori nu au susținut că ulterior declarării creditului ca fiind exigibil s-ar mai fi făcut plăți care să modifice cuantumul creanței.

Legalitatea executării si a actelor de executare se apreciază în raport de respectarea prevederilor legale incidente. Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor teritoriale ale CEC BANk din data de 10.12.2008 şi Nota de serviciu nr. 20/versiunea 5 a CEC BANK nu au valoare unor dispozițiile legale, ci sunt prevederi care reglementează activitatea unei persone juridice, iar respectarea sau nerespectarea acestora nu poate afecta valabilitatea actelor de executare.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 alin. 1 pct. 7 din Codul de procedură civilă din 1865 indicat de recurenți nu este incident în cauză deoarece sentința pronunțată de prima instanță este temeinic motivată.

Prin considerentele sentinţei civile nr. 6824/18.09.2013, pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul civil nr. 14339/288/2012(f. 312-316 dosar Tr. Valcea), s-a analizat perimarea executării şi s-a apreciat că este nefondată susţinerea privind perimarea:"în raport de stara de fapt şi de actele emise în cadrul dosarelor de executare silită nr. 79/2010, 227/2012, 433/2012. Aşa cum rezultă din înscrisurile existente la dosar, s-au întocmit publicaţii de vânzare, procese verbale de licitaţie, menţinute ca temeinice şi legale prin sentinţe civile menţionate anterior, astfel că nu se poate reţine susţinerea contestatorului că intimata a lăsat să treacă mai mult de 6 luni de la îndeplinirea oricărui act de executare, ci dimpotrivă s-au executat numeroase acte de executare".

Sentinţa civilă nr. 6824/18.09.2013, pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul civil nr. 14339/288/2012(f. 312-316 dosar Tr. Valcea) a rămas irevocabilă la data de 13.02.2013, prin anularea recursului declarat împotriva acesteia ca netimbrat.

În dosarul civil nr. 14339/288/2012 au figurat ca părţi DD şi CEC Bank SA.

Prin decizia civilă nr. 187/R/14.02.2014, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 12934/288/2012, s-a admis recursul formulat de contestatorii DS şi DE împotriva sentinţei civile nr. 5646/12.06.2013, pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, care a fost modificată în tot, s-a admis contestaţia la executare formulată de contestatorii DS şi DE, s-a constatat perimarea executării silite începute de BEJ BTD şi s-au desfiinţat formele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 227/2012.

În dosarul civil nr. 14339/288/2012 au figurat ca părţi DS, DE şi CEC Bank SA.

Autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări procesuale, aceea de excepţie procesuală (conform art. 1201 Codul civil din 1864 şi art. 166 Codul de procedură civilă din 1865) şi aceea de prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părţi (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) Codul civil din 1864).

Dacă în manifestarea sa de excepţie procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 Codul civil din 1864 (obiect, părţi, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit.

Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune  într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Această reglementare a autorităţii de lucru judecat în forma prezumţiei vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătoreşti. Potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin.(2) Codul civil din 1864, în relaţia dintre părţi, această prezumţie are caracter absolut, iar în relația dintre părți și terțe persoane aceasta are un caracter relativ.

În mod evident în cele două hotărâri judecătoreşti menţionate mai sus se statuează diferit cu privire la perimarea executării silite ce face obiectul dosarului execuţional nr. 227/2012 de pe rolul BEJ BTD.

Fiind vorba de hotărâri judecătoreşti irevocabile pronunţate în litigii anterioare purtate între părţi, care sunt şi în acest dosar, ele nu pot fi ignorate nici de părţi şi nici de instanţa de judecată.

Tribunalul constată că sentinţa civilă nr. 6824/18.09.2013, pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul civil nr. 14339/288/2012(f. 312-316 dosar Tr. Vâlcea) a rămas irevocabilă anterior pronunţării deciziei civile nr. 187/R/14.02.2014, de către Tribunalul Vâlcea.

Prezumţia de putere de lucru judecat al sentinţei civile nr. 6824/18.09.2013, pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea are caracter relativ faţă de recurenţii DS şi DE deoarece aceştia nu au fost părţi în dosarul în care s-a pronunţat această hotărâre.

Prin decizia civilă nr. 187/R/14.02.2014, pronunţată de Tribunalul Vâlcea,  recurenţii DS şi DE au făcut dovada contrară celor statuate prin sentinţa civilă nr. 6824/18.09.2013, pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, cu privire la perimarea executării silite a dosarului execuţional nr. 227/2012 de pe rolul BEJ BTD.

În considerentele deciziei civile nr. 187/R/14.02.2014 a Tribunalului Vâlcea s-a reţinut că publicaţia de vânzare întocmită de executorul judecătoresc la 06.06.2012 nu poate fi luată în calcul ca fiind un act valabil şi faptul că perimarea executării silite lipeşte de efecte actele de executare. Prin dispozitivul acestei decizii s-a dispus desfiinţarea formelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 227/2012 de pe rolul BEJ BTD. Coroborând cele reţinute prin considerente cu cele decise prin dispozitiv rezultă că Tribunalului Vâlcea prin decizia civilă nr. 187/R/14.02.2014, ca urmare a constatării perimării,  a desfiinţat actele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 227/2012 de pe rolul BEJ BTD.

Atât timp cât o instanţa de judecată, respectiv Tribunalul Vâlcea prin decizia civilă nr. 187/R/14.02.2014 a desfiinţat formele de executare întocmite în dosarul de executare nr. execuţional nr. 227/2012 de pe rolul BEJ BTD, iar printre aceste acte de executare sunt şi publicaţia de vânzare din 06.06.2012 şi procesul verbal de licitaţie nr. 227/ 05.09.2012, contestate în termen în acest dosar, Tribunalul Braşov nu mai poate desfiinţa încă o dată aceste acte, ci poate doar constata că a rămas fără obiect contestaţia la executare formulată împotriva acestor acte deoarece actele constestate au fost desfiinţate de o altă instanţă.

Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, va admite în parte recursul declarat recurenţii DS şi DE împotriva sentinţei civile nr. 3433/04.04.2013, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, pe care o va modifica în parte în sensul că va constata ca rămasă fără obiect contestaţia la executare formulată de contestatorii DS şi D, respingând-o ca atare şi va înlătura din dispozitiv menţiunea privind respingerea în rest a contestaţie la executare, modificată prin cererile depuse ulterior la dosar (filele 77-81; 90-95) şi precizată la termenul de judecată din data de 20.09.2012, ca fiind neîntemeiată.

În ceea ce privește recursul declarat recurenta CEC BANK SA, prin Sucursala CEC BANK Râmnicu-Vâlcea, împotriva încheierii civile pronunțate de Judecătoria Râmnicu Vâlcea la  data de 09.05.2013, tribunalul reține următoarele:

Prima instanța a interpretat corect art. 7231 alin. 3  din Codul de procedură civilă din 1865, fiind evident că este necesat să se aștepte expirarea unui termen de 30 zile de la data soluționării în mod irevocabil al fondului cauzei, doar în cazul în care cererea de suspendare a judecății a fost admisă.

Cauţiunea constituie o garantie în sensul că, în urma respingerii contestaţiei la executare, creditorul va putea cere si obtine despagubiri pentru pagubele suferite din cauza intarzierii executarii silite care fusese suspendată.

În cauză prin încheierea civilă nr. 10188/25.10.2012, pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea,  s-a respins cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatori, iar prin decizia nr. 397/13.03.2013, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 7342/288/2012/a1, a fost respins recursul declarat de contestatori împotriva încheierii menţionate.

Faptul că recurenta CEC BANK SA nu intrat în posesia imobilului nu este cauzat de cererea de suspendare formulată în acest dosar, iar cauțiunea se folosește pentru a obține despăgubiri doar pentru întârzierea cauzată de suspendarea executării.

Având în vedere aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ. va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenta CEC BANK SA, prin Sucursala CEC BANK Râmnicu-Vâlcea, împotriva încheierii civile pronunțate de Judecătoria Râmnicu Vâlcea la  data de 09.05.2013, menţinând-o ca fiind legală şi temeinică.

Tribunalul va respinge cererea formulată de recurentă CEC BANK SA, prin Sucursala CEC BANK Râmnicu-Vâlcea, având ca obiect plata cheltuielilor de judecată constând în cheltuielile de transport facute de consilierul juridic deoarece recursul formulat de recurentă va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca neîntemeiată excepția tardivității declarării recursului formulat de recurentă CEC Bank SA prin Sucursala CEC Bank Râmnicu Vâlcea, invocată de recurentul DD. 

Admite excepția lipsei de interes al recursului declarat de recurenții DD și DC împotriva sentinței civile nr. 3433/04.04.2013, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, invocată de recurenta CEC Bank SA, prin Sucursala CEC Bank Râmnicu Vâlcea.

Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de recurenții DDși DC împotriva sentinței civile nr. 3433/04.04.2013, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea.

Admite excepția nulității memoriului de recurs intitulat "Dezvoltarea motivelor de recurs" depus la dosar la data de 21.10.2013 de recurenții DS și DE și pe cale de consecință constată nulitatea parțială a recursului declarat de recurenții DS și DE pentru motivele expuse prin memoriul de recurs intitulat "Dezvoltarea motivelor de recurs" depus la dosar la data de 21.10.2013.

Admite în parte recursul declarat de recurenții DS și DE împotriva sentinței civile nr. 3433/04.04.2013, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, pe care o modifică în parte după cum urmează:

Constată ca rămasă fără obiect contestaţia la executare formulată de contestatorii DS şi DE în contradictoriu cu intimaţii C.E.C. BANK S.A.-SUCURSALA VÂLCEA, DD şi DC.

Respinge în rest ca rămasă fără obiect contestaţia la executare formulată de contestatorii DS şi DE în contradictoriu cu intimaţii C.E.C. BANK S.A.-SUCURSALA VÂLCEA, DD şi DC.

Înlătură din dispozitivul sentinţei menţiunea privind respingerea în rest a contestaţie la executare, modificată prin cererile depuse ulterior la dosar (filele 77-81; 90-95) şi precizată la termenul de judecată din data de 20.09.2012, ca fiind neîntemeiată.

Menţine restul dispoziţiilor din sentința civilă nr. 3433/04.04.2013, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea.

Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenta CEC BANK SA, prin Sucursala CEC BANK Râmnicu-Vâlcea, împotriva încheierii civile pronunțate de Judecătoria Râmnicu Vâlcea la data de 09.05.2013, pe care o menține.

Respinge cererea formulată de recurenta CEC Bank SA, prin Sucursala CEC Bank Râmnicu Vâlcea privind cheltuielile de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26.11.2014.

PREŞEDINTE JUDECĂTORJUDECĂTOR

(…)(…)(…)

GREFRIER

Domenii speta

Spete similare