Nesocotirea de către instanţă a efectului pozitiv al lucrului judecat. Consecinţe asupra soluţiei pronunţate.

DOSAR NR. 4734/197/2011

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BRAŞOV

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIA NR. 991/R

Şedinţa publica de la 3 decembrie 2014

Completul de recurs compus din:

PREŞEDINTE: (…) - judecător

Judecător: (…)

Judecător: (…)

Grefier: (…)

Pentru astăzi fiind amânata pronunţarea asupra recursului de fata care s-a judecat in şedinţa publica din 13 noiembrie 2014 când părţile prezente au pus concluzii potrivit celor consemnate in încheierea de şedinţa de la respectivul termen de judecata, încheiere care face parte integranta din prezenta hotărâre si când, având in vedere lipsa de timp pentru deliberare, instanţa a amânat pronunţarea pentru data de 20 noiembrie si 3 decembrie 2014.

La apelul nominal făcut în şedinţa publica la pronunţare se constata lipsa parţilor.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Instanţa, in urma deliberării pronunţa următoarea hotărâre:

T R I B U N A L U L

Constata ca prin sentinţa civila nr. 5563 din 05.05.2014 pronunţata in cauza de Judecătoria Braşov, instanţa a respins cererea reclamantei de îndreptare a erorilor materiale strecurate în cuprinsul procesului verbal de cercetare locală din data de 25.01.2011 (fila 109, vol. I), a admis cererea reclamantei de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de plata onorariului expertului EV în cuantum de 2.100 lei, cheltuieli cu privire la care s-a stabilit ca vor fi avansate de către Stat si a admis în parte acţiunea, astfel cum a fost formulată si completată reclamanta MDB, în contradictoriu cu pârâţii CM şi CA şi, în consecinţă:

-a dispus obligarea pârâţilor să lase în deplină proprietate şi posesie reclamantei pivniţa nr. 3, dobândită în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 25463/18.02.2009 încheiat între reclamantă în calitate de cumpărător, cu Statul Român, în calitate de vânzător, având ca obiect apartamentul nr. 3 înscris în CF (…) Braşov, nr. top. (…), pivniţă identificată conform schiţei anexă la completarea la raportul de expertiză nr. 681648/03.03.2014 întocmit de expert tehnic EV, ce face parte integrantă din hotărâre;

-a dispus rectificarea menţiunii din CF (…) Braşov, nr. top. (…)totul/3 în sensul radierii menţiunii că pivniţa nr. 6 se află situată şi sub apartamentul nr. 2 (aceasta aflându-se situată exclusiv sub apartamentul nr. 3, astfel cum rezultă din acelaşi raport de expertiză tehnică);

-a respins petitul având ca obiect evacuarea pârâţilor din pivniţa nr. 3 ca fiind neîntemeiat;

-a respins petitul având ca obiect obligarea pârâţilor să asigure accesul la podul magaziei nr. 3 ca fiind rămas fără obiect.

Prin aceeaşi hotărâre instanţa a luat act de renunţarea reclamantei la judecarea petitului având ca obiect constatarea dreptului de proprietate al pârâţilor asupra apartamentului înscris în CF (…) Braşov, nr. top. (…)/6 totul/3, compus din două camere, bucătărie, cămară, scară interioară de acces la pod şi podul aferent, hol intrare, baie cu WC, magazia zid şi pivniţa nr. 6, a dispus obligarea pârâţilor la plata sumei de 4.885 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, precum si la plata sumei de 2.100 lei în favoarea Statului cu titlu de cheltuieli de judecată avansate de stat, reprezentând onorariu expert tehnic EV, pentru întocmirea raportului de expertiză nr. 681648/03.03.2014.

Pentru a pronunţa aceasta hotărâre instanţa a avut in vedere ca prin cererea de chemare in judecata formulata iniţial de reclamanta MD, aceasta a solicitat instanţei să constate că pârâţii CM şi CA sunt proprietarii apartamentului înscris în CF (…) Braşov, nr. top(…)/5-5338/6 totul/3, compus din două camere, bucătărie, cămară, scară interioară de acces la pod şi podul aferent, hol intrare, baie cu WC, magazia zid şi pivniţa nr. 6 si mai departe, sa dispună atât obligarea pârâţilor să lase în deplină proprietate şi posesie reclamantei pivniţa nr. 3, pivniţa ce aparţine reclamantei, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 25463/18.02.2009, dar si evacuarea pârâţilor din pivniţa nr. 3, ocupată fără drept.

Instanţa a mai avut in vedere ca ulterior, prin completarea de acţiune depusa la dosar la fila 24, reclamanta a solicitat instanţei să dispună şi rectificarea, prin radiere, a menţiunii din CF (…) Braşov, că pivniţa nr. 6 se află sub apartamentele 2 şi 3, în sensul că aceasta se află situată doar sub apartamentul nr. 3, dar si obligarea pârâţilor să asigure accesul liber la podul magaziei nr. 3, acces blocat de către pârâţi, după care, prin cererea depusă la fila 126, reclamanta a renunţat la judecata cu privire la primul petit al cererii.

Paraţii au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea ca nefondate a pretenţiilor, iar ca si chestiune prealabila, au invocat, prin nota de şedinţă de la fila 100, vol. II, excepţia nulităţii absolute parţiale a contractului de vânzare-cumpărare nr. 25463/18.02.2009 încheiat de către reclamantă cu SC RIAL SRL, arătând în motivarea excepţiei invocate faptul că dacă pivniţa pe care reclamanta a cumpărat-o este cea pe care au cumpărat-o cu nouă ani înainte pârâţii, atunci contractul său este lovit de nulitate pentru lipsa obiectului, întrucât aceasta nu mai exista în patrimoniul statului, deci nu mai putea face obiectul unui alt contract de vânzare-cumpărare. Paraţii au arătat ca atâta vreme cat în cadrul dosarului nr. 5010/2001 al Judecătoriei Braşov, Statul Român, antecesorul reclamantei, a fost parte, hotărârea pronunţata in cauza îi este opozabilă şi acesteia. Or, in respectiva cauza s-a efectuat o expertiză tehnică, inclusa ca parte integrantă din hotărâre, si prin care s-a stabilit ca pivniţa nr. 6 este localizata sub apartamentele 2 şi 3, după care, prin hotărâre s-a dispus şi intabularea dreptului de proprietate al pârâţilor în cartea funciară asupra respectivei pivniţe.

În ceea ce priveşte magazia s-a arătat că, în timp ce în contractul de închiriere nr. 4357/11.06.2008 pe baza căruia s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare era înscrisă o magazie de numai 2,86 m.p, în contractul de vânzare-cumpărare a apărut o magazie de 5,53 m.p., împrejurare suficienta sa atragă nulitatea parţiala a contractului de vânzare – cumpărare.

In ceea ce priveşte cererea de îndreptare a erorilor materiale, formulată de reclamantă la fila 203, vol. I instanţa a respins-o apreciind ca solicitările nu sunt nici întemeiate, dar nici relevante.

În ceea ce priveşte cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de reclamantă, instanţa a admis-o, reţinând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 8 alin. 3 din OUG nr. 51/2008, având în vedere că veniturile reclamantei sunt în cuantum de 1.176 lei lunar, ca aceasta este pensionară, iar costul raportului de expertiză, in valoare de 2.100 lei, nu ar putea fi suportat de către reclamantă, pe lângă cheltuielile curente al căror cuantum a fost dovedit prin înscrisurile depuse la dosar (facturi utilităti, alte cheltuieli), astfel ca daca aceasta ar fi obligata la plata onorariului respectiv, aceasta măsura ar putea fi de natură sa-i limiteze reclamantei accesul efectiv la justiţie prin imposibilitatea administrării unor probe absolut necesare soluţionării cauzei.

In ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa a reţinut următoarele:

Imobilul în care locuiesc părţile, situat administrativ în Braşov, str. (…), a fost iniţial înscris în CF (…) Braşov colectivă, sub nr. top. (…) (fila 64), iar în anul 1957 a avut loc o dezmembrare pe apartamente a acestuia, conform menţiunilor din CF menţionat.

Potrivit menţiunilor din cartea funciară, sub nr. top. nou (…) s-a dezmembrat apartamentul nr. 3 compus din două camere, o bucătărie, magazia nr. 3 din dosul curţii, pivniţa nr. 3, podul nr. 3, cu scara de urcare pentru pod, WC nr. 3 în comun cu apartamentul nr. 5, iar sub nr. top. nou 5338/5 s-a dezmembrat apartamentul nr. 5, compus din două camere, 1 bucătărie, una magazie în dosul curţii, pivniţa nr. 5, podul nr. 5, scara de la pod în comun cu apartamentul 4 şi 6 şi un WC nr. 3 în comun cu apartamentul nr. 3. De asemenea, sub nr. top. nou 5338/6 s-a dezmembrat apartamentul nr. 6, compus din una cameră, o baie, magazia nr. 6 în dosul curţii, pivniţa nr. 6, podul nr. 6, scara de la pod în comun cu apartamentul 4 şi 5 şi un WC nr. 4.

Schiţa acestei dezmembrări, care se regăseşte la fila 32, atesta faptul că boxele de pivniţa au fost configurate, la o scară de 1:200, într-o ordine bine stabilită, respectiv în dreapta subsolului se regăsesc, succesiv pivniţele aferente apartamentelor nr. 2, 3, 6, 5 si 4, fara insa ca aceasta schiţa sa cuprindă suprafeţele acestor boxe sau dimensiunile laturilor acestora, ci doar forma şi modul lor de amplasare.

La data de 20.04.1999 între Statul Român, prin SC RIAL SRL si pârâţii de fata se încheie un contract de vânzare-cumpărare înregistrat sub nr. 24175/1999, prin care pârâţii dobândesc proprietatea apartamentului nr. 6, în componenţa descrisă anterior, dreptul de proprietate al pârâţilor fiind intabulat în evidenţele de carte funciară, conform extrasului de la fila 22 vol. I.

Din cuprinsul acestui contract instanţa de fond a reţinut că pârâţii au cumpărat apartamentul menţionat, acesta fiind înscris in CF (…) nr. top. (…), apartamentele 5 şi 6 formând un singur corp funciar rezultat în urma contopirii celor două nr. top. menţionate. În cuprinsul contractului pivniţa este trecută ca având o suprafaţa de 8.11 m.p. însă, la momentul vinderii nu s-a întocmit nici un releveu al pivniţei ce a fost cumpărată de către pârâţi, aspect reţinut de instanţa din cuprinsul înscrisurilor depuse de către SC RIAL SRL la filele 55 şi urm. vol. II, şi care nu a fost contestat nici de către pârâţi.

Instanţa a reţinut ca prin cererea de chemare in judecata ce a format obiectul dosarului nr. 5010/2001 al Judecătoriei Braşov, reclamanţii din acea cauză, respectiv KBU, KBA, CA şi CM, au solicitat, în contradictoriu cu Statul Român, prin Municipiul Braşov şi SC RIAL SRL ieşirea din indiviziune asupra apartamentelor 5 şi 6 ale imobilului, fiind pronunţată sentinţa civila nr. 13115/2001.

Din cuprinsul înscrisurilor depuse în dosarul menţionat, instanţa a reţinut faptul că pentru niciunul dintre cele două apartamente (5 şi 6)  nu s-a întocmit releveu pentru pivniţă cu ocazia încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, fapt care ar rezulta şi din înscrisurile depuse de SC RIAL SRL ce au stat la baza încheierii contractelor de vânzare-cumpărare (filele 44 şi urm. vol. II).

În ceea ce o priveşte pe reclamantă, instanţa a reţinut ca aceasta a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 25463/18.02.2009 (fila 44 vol. I), având ca obiect apartamentul nr. 3, care este înscris în CF (…), nr. top(…), în cuprinsul contractului fiind menţionată ca fiind vândută şi pivniţa în suprafaţă de 7,86 m.p, cu releveu întocmit (fila 48).

Apărarea pârâţilor a vizat (în ceea ce priveşte boxa de pivniţă) în principal faptul că pivniţa pe care o ocupă în prezent este cea aferentă apartamentului nr. 6, şi că, în condiţii de opozabilitate cu Statul Român, antecesorul reclamantei, a fost identificată în cadrul procesului de partaj, astfel încât aceasta nu poate fi proprietatea pârâtei şi nu o poate pretinde.

Instanţa a reţinut în primul rând faptul că elementul de identificare faptică a boxelor de pivniţă îl constituie planul de dezmembrare din 1957, iar contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu reclamanta a avut în vedere componenţa nr. top. (…), care cuprinde boxa de pivniţa aferentă apartamentului nr. 3.

În ceea ce îi priveşte pe pârâţi, instanţa de fond a reţinut ca este real faptul că aceştia au cumpărat apartamentul nr. 6, care se regăsea la momentul vinderii intabulat în CF (…)Braşov, în indiviziune cu apartamentul nr. 5, fiind identificate sub nr. top. (…),(…), ieşirea din indiviziune fiind efectuată ca urmare a pronunţării sentintei civile nr. 13115/2001, pivniţa nr. 6 fiind atribuită pârâţilor Cioc.

Cu toate acestea, instanţa a reţinut că sentinţa civila nr. 13115/2001 nu are decât efect declarativ, nefiind una în constituire de drepturi, deoarece partajul însuşi este un act declarativ si ca in urma partajului părţile nu pot dobândi în proprietate exclusivă decât ceea ce au deţinut anterior în coproprietate, cu alte cuvinte partajul recunoaşte drepturi preexistente, şi nu prin el se constituie noi drepturi, astfel ca, părţile nu puteau partaja decât pivniţele 5 şi 6, care erau identificate tot în baza actului de dezmembrare din 1957, deoarece aceasta era întinderea drepturilor lor indivize.

Instanţa a mai reţinut ca in cadrul procesului de partaj Statul Român nu a fost chemat în judecată ca titular al dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 3, singura situaţie in care s-ar putea vorbi despre opozabilitatea hotărârii faţă de reclamantă, deoarece aceasta are calitatea de având-cauză cu titlu particular, numai în ceea ce priveşte acest apartament, deci un bun privit ut singuli, iar toate actele săvârşite de autor privitoare la acest bun sunt opozabile reclamantei, inclusiv hotărârile judecătoreşti anterioare dobândirii dreptului de proprietate de către reclamantă.

În aceste condiţii, instanţa a constatat că identificarea boxelor de pivniţă este cea conformă cu planul de dezmembrare din 1957, pentru toate boxele, inclusiv cea cu nr. 6 folosită de către pârâţi.

Pentru aceste considerente, instanţa a reţinut faptul că apărarea pârâţilor în sensul invocării nulităţi absolute parţiale pentru lipsa obiectului în ceea ce priveşte boxa de pivniţă este neîntemeiată, deoarece nu a fost identificată în condiţii de opozabilitate cu autorul reclamantei ca fiind actuala boxă ocupată de către pârâţi, iar pârâţii au obţinut atribuirea, în urma partajului, a boxei nr. 6. Prin urmare, boxa nr. 3 putea fi vândută reclamantei, ulterior, fără să se poată susţine lipsa obiectului acestui contract.

Identificarea faptică conform planului de dezmembrare din 1957 a fost efectuată de către expertul tehnic EV, prin raportul de expertiză depus la fila 256 (vol. II) completat cu răspunsul la obiecţiuni (fila 1 vol. III), acesta concluzionând că boxa folosită actualmente de către pârâţi este boxa nr. 3, al cărei proprietar este reclamanta.

În ceea ce priveşte apărarea pârâţilor că boxa nr. 6 este cea pe care o folosesc aceştia, şi că boxa nr. 3 pretinsă de reclamantă este incorporată în boxa nr. 2, instanţa a reţinut următoarele:

-declaraţia martorului GM s-a apreciat ca trebuie înlăturată deoarece acesta este în relaţii de duşmănie cu partea reclamantă, existând la dosar (fila 145) dovada că soţul reclamantei l-a reclamat pe martor la organele fiscale (fila 145), plângere penală (fila 146), deci se poate concluziona în acest sens;

-la răspunsul la interogatoriu pârâţii Cioc (filele 169-173) au recunoscut că până la procesul de ieşire din indiviziune nu au folosit actuala boxă de pivniţă, pretinsă de reclamanta, ci, un spaţiu situat în partea din spate a beciului, unde se află boxa nr. 5, deci după peretele despărţitor, şi că abia după procesul de ieşire din indiviziune s-au mutat în actuala boxă de pivniţa situată înaintea peretelui;

-expertul desemnat în cauză a realizat o suprapunere a planului din 1957 (care a fost realizat la scară) cu releveul subsolului, rezultând că, în mod indubitabil, spaţiul de pivniţa aferent boxei nr. 6 nu poate fi situat decât după peretele despărţitor;

-varianta susţinută de către pârâţi prin expertul consilier CL în ceea ce priveşte includerea boxei nr. 3 în actuala boxă de pivniţa folosită de către titularul dreptului de proprietate al apartamentului nr. 2 nu poate fi avută în vedere, deoarece din releveul întocmit de expertul consilier cu ocazia depunerii obiecţiunilor la raportul de expertiză întocmit de expertul EV(filele 280, 281 vol. II), ar rezulta că în această variantă boxa folosită de pârâţi (numerotată ca fiind nr. 6) are o suprafaţă mai mare decât boxele 2 şi 3 la un loc, or, din planul de dezmembrare din 1957 rezultă ca boxa nr. 6 este cea mai mică dintre toate boxele de pivniţă.

Instanţa a apreciat ca a fost sesizată cu soluţionarea unei acţiuni în revendicare, care este acţiunea proprietarului neposesor împotriva neproprietarului posesor, reţinând ca reclamanta este titularul dreptului de proprietate asupra boxei nr. 3 de pivniţă, chiar neintabulat în cartea funciară, dreptul fiind transmis prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu proprietarul apartamentului nr. 3, respectiv Statul Român si pe care pârâţii o ocupă fără a deţine vreun titlu asupra acesteia, întinderea titlului lor fiind limitată doar asupra boxei de pivniţă nr. 6, astfel cum aceasta este identificată în planul de dezmembrare din 1957.

Prin urmare, instanţa a admis acţiunea în revendicare formulată de către reclamantă, în baza art. 480 Cod civil (vechiul Cod civil de la 1864, în vigoare la data introducerii acţiunii) şi a dispus obligarea pârâţilor la lăsarea în deplină proprietate şi posesie a boxei de pivniţă ocupate de către aceştia în prezent şi identificată de către expertul EV ca fiind boxa nr. 3 în anexa la răspunsul la obiecţiuni din data de 03.03.2014 (fila 1 vol. III ) către reclamantă.

Pe cale de consecinţa, instanţa a admis şi petitul privind rectificarea prin radiere, a menţiunii din CF (…) Braşov, nr. top. (…)totul/3 în sensul că pivniţa nr. 6  se află situată doar sub apartamentul nr. 3, conform concluziilor expertului, (împreună cu boxele de pivniţa 4 şi 5) urmând a fi radiată menţiunea că pivniţa se află situată şi sub apartamentul nr. 2, cerere admisă în baza dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 7/1996 (în forma de la data săvârşirii actului de partaj ), fiind reţinut faptul că înscrierea a cărei radiere se cere este în neconcordanţă cu situaţia juridică reală a boxei de pivniţă, astfel cum a fost stabilită prin soluţia adoptata prin hotărâre.

În ceea ce priveşte petitul de evacuare, acesta a fost respins reţinându-se ca evacuarea este acţiunea ce apără dreptul de creanţă (de aceea este o acţiune personala), corelativ obligaţiei de predare a bunului închiriat si ca aceasta acţiune se află doar la îndemâna celui ce a închiriat (a locatorului), căci evacuarea presupune întotdeauna existenta unor raporturi locative, decurgând dintr-un contract de închiriere, ceea ce nu este cazul în speţă (intrarea în posesie a reclamantei asupra boxei de pivniţă se va face ca urmare a admiterii acţiunii în revendicare, astfel cum s-a menţionat anterior).

În ceea ce priveşte accesul la podul de deasupra magaziilor, instanţa a reţinut faptul că potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 25463/18.02.2009, reclamanta este titulara dreptului de proprietate şi asupra magaziei nr. 3, în suprafaţă de 5,53 m.p. si ca accesul în spaţiul de pod situat deasupra acestei magazii se face trecând printr-o uşa de scândură, care, la momentul cercetării locale era închisă, accesul la această uşa putând fi făcut şi dinspre podul pârâţilor, astfel cum este evidenţiat în planşa foto de la fila 111 vol. I. În planşa de la fila 126 este evidenţiată aceeaşi uşă, văzută dinspre scara de acces spre pod aferentă apartamentelor nr. 2 şi 3, care era închisă cu lacăt la momentul respectiv, iar pârâta CMa recunoscut că deţine o cheie a lacătului montat pe partea de uşă dinspre podul apartamentului nr. 6, la care au acces în mod evident pârâţii (întrebarea nr. 19 şi nr. 4), şi ca nu ar fi de acord cu deschiderea uşii decât “în prezenţa unui vecin din curte, dacă reclamanta doreşte să efectueze lucrări de reparaţii, mai ales că pe acolo se ajunge şi la podul apartamentelor nr. 4,5,1,6.”.

Expertul EV a concluzionat faptul că, pentru ca reclamanta să poată accede la podul de deasupra magaziei nr. 3 este necesar accesul prin acea uşă, accesul fiind posibil la data efectuării inspecţiei de către expert.

Spaţiul de deasupra podului nu este evidenţiat în CF, însă este un spaţiu aflat în folosinţă comună, conform destinaţiei sale, prin acesta putându-se ajunge deasupra magaziilor aflate în folosinţa exclusivă, pentru efectuarea de reparaţii, (la cercetarea locală s-a constatat că acoperişul magaziei reclamantei prezintă urme de umezeală) deci reclamanta are dreptul de a accede în acesta, neputând fi îngrădită în exercitarea acestui drept aflat în coproprietate forţată de către un alt coproprietar.

În ceea ce priveşte nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare-cumpărare al reclamantei asupra spaţiului cu destinaţia de magazie, petit întemeiat pe faptul că în contractul de închiriere reclamanta a avut înscrisă o magazie cu suprafaţa de 2,86 m.p., iar în contractul de vânzare cumpărare o suprafaţă de 5,53 mp., instanţa a respins-o, deoarece nu s-a justificat niciun interes în formularea unei astfel de apărări, pârâţii neavând vreun folos personal ca urmare a diminuării suprafeţei magaziei din contractul reclamantei.

Pe de altă parte, a reţinut instanţa, pârâţii nu pot îngrădi accesul la acest spaţiu, deoarece podul aferent apartamentului nr. 6 se întinde până la spaţiul de pod situat deasupra boxei nr. 6, care este situată după boxa nr. 3, prin urmare nu este justificată atitudinea lor de a închide accesul la un spaţiu care nu este proprietatea lor exclusivă.

Petitul privind obligarea pârâţilor să asigure accesul liber prin deschiderea uşii de accesa fost respins ca rămas fără obiect, deoarece s-a reţinut ca până la data pronunţării sentinţei accesul a fost permis, fapt constatat de către expert şi menţionat în raportul de expertiză.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 274 Cod procedura civila, pârâţii fiind căzuţi în pretenţii, trebuie sa suporte cheltuielile de judecată (mai puţin în ceea ce priveşte petitul de evacuare), după cum urmează :

1.taxe de timbru în cuantum de 65 lei (conform chitanţelor de la filele 25, 26, 33, 34) şi timbru judiciar în cuantum de 1 leu;

2.onorariu raport expertiză SL, în cuantum de 2.820 lei, achitat de către reclamantă, conform chitanţelor de la filele 25, vol. II - 1500 lei, fila 180 vol. II - 920 lei şi 400 lei (fila 219 vol. II);

3.onorariu raport expertiză EV, în cuantum de 2.100 lei, suportat din fondurile Ministerului Justiţiei, pentru care instanţa a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamanta la fila 233 vol. II şi care va fi achitat către Stat;

4.onorariu avocat în cuantum de 2.000 lei conform chitanţelor depuse la dosar.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs paraţii, arătând faptul ca aceasta este si netemeinica si nelegala pentru următoarele motive:

Prima critica a vizat pretins greşita reţinere de către instanţa de fond că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 24175/1999 recurenţii au devenit proprietarii apartamentului nr. 6, în componenta descrisă anterior, adică: una cameră, o baie, magazia nr. 6 în dosul curţii pivniţa nr. 6, podul nr. 6, scara de la pod în comun cu apartamentul 4 şi 5 si un WC nr. 4, deoarece, potrivit înscrierilor din cartea funciară apartamentul nr. 6, ai cărui proprietari tabulari sunt recurenţii, are o altă componenţa decât cea menţionată în sentinţă, şi anume: două camere, bucătărie, cămară, scară interioară de acces la pod şi podul aferent, hol intrare, baie cu WC, magazie de zid şi pivniţa nr. 6 sub ap. 2 şi 3 şi 11,90% din părţile de uz comun (vol. I. filele 7, 81-82).

A doua critica a vizat faptul ca în mod greşit instanţa a reţinut că elementul de identificare faptică a boxelor de pivniţă îl constituie planul de dezmembrare din 1957, deoarece din declaraţia numitei NCV(vol. II - filele 102-103) rezultă că reclamanta a obţinut cheia de la boxa din litigiu, minţindu-l pe fiul familiei N (elev la acea dată) si deoarece au existat discuţii aprinse între locatari, cu privire la boxele de pivniţă şi că angajata RIAL – ului, d-na MV a spus "vând orice, numai să scap de această familie M)". Recurenţii au mai arătat ca declaraţia autentică extrajudiciară a martorei N Cornelia a fost primită la dosar, instanţa observând că proba cu această martoră a fost prorogată, potrivit celor cuprinse in încheierea din 13.03.2013, de la pagina pag. 3, alin. 8.

Recurenţii au arătat ca si martora NL, audiată la propunerea reclamantei (vol. I - fila 179), a arătat că boxele nu aveau numerotare la acel moment, că cheia pentru boxa a cărei măsurare a solicitat-o reclamanta a fost luata de la fiul familiei N şi că nu îşi aminteşte dacă reprezentanta RIAL a concluzionat cu privire dacă aceasta boxă revine reclamantei.

Recurenţii au arătat ca practic, fiind obligaţi să ii lase reclamantei, în deplină proprietate şj posesie, pivniţa pe care aceştia o folosesc, aceştia vor rămâne fără pivniţă, pentru că ultimul compartiment al subsolului (unde, teoretic, instanţa a considerat că ar fi trebuit să existe boxa nr. 6) nu are decât două boxe de pivniţă (nr. 4 şi nr. 5), ale cărei urme sunt foarte vechi, ceea ce exclude faptul ca acolo să se fi făcut vreodată modificări.

Fata de aceste aspecte, recurenţii au arătat că reclamanta ar fi trebuit să se adreseze vânzătorului, pentru a-i identifica pivniţa pe care i-a vândut-o si pentru a o pune în posesia acesteia.

Cea de a patra critica a vizat pretinsa greşita considerare de câtre instanţa de fond in sensul că sentinţa civilă nr. 13115/2001 a Judecătoriei Braşov (pronunţată în dosarul nr. 5010/2001), prin care s-au dezmembrat apartamentele nr. 5 si nr. 6, nu este opozabilă reclamantei întrucât în acel proces Statul Român nu a fost chemat în judecata ca titular al dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 3.

Recurenţii au arătat că în susmenţionatul proces a fost parte antecesorul reclamantei - Statul Român - de la care reclamata, în anul 2009, a cumpărat apartamentul nr. 3, astfel ca sentinţa susmenţionată este opozabilă reclamantei, cu privire la pivniţa nr. 6, întrucât în procesul finalizat prin acea sentinţă s-a făcut identificarea faptică a boxei de pivniţă nr. 6, proprietatea subsemnaţilor, în prezenţa reprezentantului Primăriei Braşov - d-nul ing. B, în condiţiile în care Municipiul Braşov a fost parte în proces (a se vedea fila 52 din dosarul ataşat nr. 5010/2001 al Judecătoriei Braşov).

Recurenţii au arătat că reprezentantul Primăriei Braşov (Municipiul Braşov fiind proprietarul ope legis al locuinţelor proprietatea statului) nu a avut obiecţii cu privire la identificarea apartamentelor ce au tăcut obiectul acelui proces şi nici cu privire la identificarea pivniţelor nr. 5 şi 6. In ceea ce priveşte pivniţa nr. 5, în expertiza întocmită de d-ul expert DO în dosarul susmenţionat, s-a făcut menţiunea că este deţinută de Statul Român, iar cu privire la pivniţa nr. 6, in expertiza există menţiunea că este situată sub apartamentele 2 si 3 (a se vedea expertiza tehnică din dosarul ataşat).

Recurenţii au mai arătat că pârâţii din dosarul nr. 5010/2001 al Judecătoriei Braşov nu au formulat obiecţiuni la expertiză şi nici nu au exercitat vreo cale de atac împotriva hotărârii pronunţate în acea cauză.

In opinia recurenţilor, nesocotind puterea lucrului judecat a sentinţei civile nr. 13115/2001 a Judecătoriei Braşov, instanţa de fond a reţinut că spaţiul de pivniţă aferent boxei nr. 6 nu poate fi situat decât după peretele despărţitor si, prin urmare, a dispus rectificarea în cartea funciară, în acest sens.

S-a arătat ca prin sentinţa civilă nr. 13115/2001 a Judecătoriei Braşov (definitivă prin neapelare) s-a dispus dezmembrarea imobilului înscris în CF (…) Braşov, nr. top. (…),  (…) în două apartamente (nr. 5 şi nr. 6), iar cu privire la pivniţa apartamentului nr. 6, în sentinţa s-a menţionat ca această pivniţă este sub apartamentele nr. 2 şi 3, în acest sens efectuându-se şi înscrierea în cartea funciară, aşa după cum rezultă din extrasul de carte funciară depus la dosar (vol. II - filele 82-84).

In cauza de faţă, nesocotind puterea lucrului judecat a unei sentinţe pronunţate într-un proces în care a fost parte  antecesorul reclamantei - Statul Român (reprezentat prin Municipiul Braşov şi SC RIAL SRL Braşov), instanţa de fond a dispus rectificarea de carte funciară în sensul radierii menţiunii că pivniţa nr. 6 se află situată şi sub apartamentul nr. 2. Or, au arătat recurenţii, acest lucru reprezintă o gravă eroare judiciară.

Recurenţii au mai arătat ca în speţă nu există probe certe cu privire la faptul că pivniţa nr. 6 ar fi situată după peretele despărţitor, exclusiv sub apartamentul nr. 3, aşa cum se menţionează în sentinţa recurată. Astfel, în prima expertiză întocmită în prezenta cauză, expertul SLF a arătat că: schiţa din 1957 este necorespunzătoare realităţii actuale, ca situaţia relevată in anul I957 este o situaţie depăşită, modificată prin amenajări ulterioare, confuză prin desen iniţial, practic este o situaţie perimată, ca planul din 1957 s-a executat intr-o situaţie nelitigioasă, fără a se da importanţă planimetrică boxelor de pivniţă.

In ceea ce priveşte obiectivele stabilite de instanţa pentru expertul E, recurenţii au arătat ca acestea sunt cel puţin ciudate, având în vedere că expertului i s-a cerut să aibă in vedere situaţii ipotetice, ca de exemplu: identificarea (reconstituirea) spaţiului (suprafeţei) pe care ar trebui să se situeze pivniţa nr. 3 si indicarea suprafeţelor probabile ale boxelor de pivniţă, obiective la care expertul a răspuns că : planul de dezmembrare din 1957 este fără cote, dimensiuni si suprafeţe - nu se poate întocmi cu acurateţea cerută de normele tehnice o schiţă care să redea cotele boxelor, respectiv suprafeţele acestora, utilizând schiţa actului de dezmembrare din 1957, din următoarele motive : schiţa pivniţei este total necorespunzătoare pentru un plan de nivel care ar trebui să indice corect compartimentarea nivelului, respectiv grosimea pereţilor, poziţia şi mărimea golurilor, laturile boxelor nu sunt cotate, nu prezintă niciun fel de detalii, grosimile pereţilor de compartimentare sunt redate prin linii îngroşate inegal, iar grosimea pereţilor exteriori este incorect cuprinsă în suprafaţa utilă a boxelor;  nu s-a prezentat suprafaţa fiecărei boxe din această încăpere întrucât compartimentarea celor două boxe, precum şi uşile de la intrare, sunt rea¬lizate din plasă de sârmă realizată improvizat şi nu prezintă contururi ferme, este foarte veche şi parţial degradată, cu peretele din plasă înclinat faţă de verticală.

Prin urmare, au arătat recurenţii, faţă de cele mai sus evocate de către d-u1 expert E, concluziile expertizei sale nu puteau fi decât eronate. In plus, recurenţii au arătat că în schiţa (anexă ia raportul de expertiză) întocmită de d-u1 expert EV pentru reconstituirea boxelor de pivniţă, nu este reprezentată şi boxa nr. 6. Practic, în opinia acestui expert, pivniţa nr. 6 nu mai există, deşi a fost identificată într-un proces anterior (la care recurenţii fac referire referire în cele precedente) şi este înscrisă în cartea funciară, pe baza sentinţei civile nr. 13115/29.11.2001 a Judecătoriei Braşov.

In legătura cu ultimul compartiment expertul a constatat că este compartimentat improvizat cu plasă de sârmă, în două boxe de pivniţă notate cu 4 şi 5, or, au arătat recurenţii, această constatare trebuie coroborată cu constatarea tăcută de către instanţa de judecată, la cercetarea locală din data de 25.01.2012 (vol. I – fila 109 alin. 9-11) în procesul-verbal de cercetare locală menţionându-se că : în continuare şi la capătul holului comun se află o uşă de acces din scândură de lemn veche, care asigură accesul la două boxe de pivniţă alăturate, respectiv la pivniţele apartamentului nr. 5 şi 4; ca după deschiderea uşii de lemn, instanţa a constatat că aceste boxe au fiecare câte o uşă de acces separată, acestea fiind din plasă de sarma foarte veche (cu resturi de rugină) şi cu cadrul de lemn si ca la spaţiul aferent celor două boxe de pivniţă este o singură fereastră de aerisire.

Mai mult, au arătat recurenţii, în răspunsul la obiecţiuni din data de 03.03.2014 (vol. II - filele 1 - 4) d-ul expert EV a arătat că este în imposibilitate să întocmească, în mod corect, o schiţă la scară în baza actului de dezmembrare din anul 1975 si că nu a calculat suprafeţele boxelor, întrucât acestea ar fi fost neconcludente deoarece, boxele fisurate în actul si schiţa de dezmembrare din anul 1957 se suprapun, în mod incorect şi nejustificat, peste zidurile groase ale structurii de rezistenţă ale subsolului, dar si că zidul de rezistentă dintre cele două compartimente ale subsolului (compartimentele 2 şi 3) denumit zid de sprijin este figurat într-o poziţie eronatei în schiţa de dezmembrare din anul 1975.

Cu toate acestea, au arătat recurenţii, expertul a întocmit o schiţa privind reconstituirea configuraţiei boxelor de pivniţă în care, în mod arbitrar si greşit totodată, a plasat pivniţa nr. 6 (fără a-i indica suprafaţa), după zidul de sprijin, laolaltă cu boxele 4 şi 5 deşi, la fata locului sunt urme vizibile, toate vechi, care atestă că în compartimentul respectiv au existat doar două boxe de pivniţa despărţite între ele prin plasă de sârma montată pe scândură, toate aceste materiale fiind foarte vechi. In respectiva schiţă este indicată suprafaţa totală a pivniţelor 4+5 (de 18.17 mp., fără a se face vreo referire la suprafaţa pivniţei nr. 6.), putându-se observa, de asemenea, că pivniţa nr. 6 nu este delimitată, pe teren, de pivniţa nr. 5, nu are fereastră de aerisire şi că în spaţiul de după zidul de sprijin pivniţa nr. 5 nu are uşă de acces si,prin urmare, aceasta schiţa este contrara realităţilor evidente de la faţa locului.

Recurenţii au arătat ca instanţa a nesocotit şi faptul că boxa de pivniţă nr. 6 este singura pivniţă din imobil pentru care în cartea funciară este menţionat amplasamentul, stabilit pe baza expertizei întocmite în dosarul nr. 5010/2001 al Judecătoriei Braşov, sub apartamentele 2 şi 3.

Prin următoarea critica, recurenţii au arătat ca in mod neîntemeiat instanţa de fond a înlăturat apărarea potrivit cu care boxa nr. 3 pretinsa de reclamanta, este incorporata in boxa cu nr. 2.

Recurenţii au arătat ca la data introducerii acţiunii, ba chiar cu ceva ani in urma, in imobilul din litigiu existau numai 5 boxe de pivniţa, boxa care lipseşte fizic fiind chiar boxa cu nr. 3 pretinsa de reclamanta, nicidecum boxa cu nr. 5.

Faptul că pivniţa nr. 5 a fost omisă din contractul de vânzare - cumpărare al apartamentului nr. 5, nu înseamnă ca respectiva boxă nu mai există, oricând putându-se face un act adiţional la contractul de vânzare - cumpărare.

Recurenţii au arătat ca pivniţa nr. 5 există fizic si este in proprietatea Statului Român încă de când apartamentul nr. 5 a intrat în proprietatea statului (vol. I - fila 61 şi 237), această pivniţă fiind identificată de către instanţa de judecată în prezenta cauză, cu ocazia cercetării locale.

In raportul de expertiză nr. 1496/31.10.2001 întocmit de expertul DOîn dosarul nr. 5010/2001 al Judecătoriei Braşov (dosar ataşat la prezenta cauză) se menţionează că pivniţa nr. 5 este deţinută de către Statul Român, iar la interogatoriu, reclamanta a recunoscut atat ca, într-o perioadă, a folosit pivniţa notată în prezent cu "5", şi că nu a folosit niciodată pivniţa care i s-a măsurat anterior încheierii contractului de vânzare - cumpărare (vol. I - fila 175,  răspunsurile nr. 7 şi 8), cat si faptul că pivniţele 2 şi 3 erau despărţite prin perete de lemn (răspunsul nr. 12), insa, in realitate, cele două pivniţe erau despărţite prin plasa de sârmă, aşa după cum au declarat martorii (GM Şi NCV(vol. I filele 181-182, vol. II - filele 102-103).

Recurenţii au arătat ca din declaraţia martorilor susmenţionaţi rezultă că acest perete nu mai există, fiind desfiinţat de către proprietarul apartamentului nr. 2 (numitul P) care a cumpărat acel apartament de la primul fost soţ al reclamantei (MC) si precizând faptul că apartamentul nr. 2 a fost vândut actualului proprietar în anul 2003, de către MC - fostul soţ al reclamatei (vol. I - filele 103-104) si ca odată cu apartamentul s-a vândut şi pivniţa, astfel cum aceasta fusese folosită de către familiile M, adică boxele 2 şi 3.

Recurenţii au arătat ca in contractul de vânzare - cumpărare dintre M şi P  nu este menţionată suprafaţa pivniţei si ca potrivit planului de dezmembrare din anul 1957, pivniţa nr. 2 cuprinde şi boxa dulap înzidit, boxă care, însă, este folosită de proprietarii apartamentului nr. 1, aşa după cum rezultă din probele de la dosar. Or, din probele de la dosar rezultă ca singura boxă la care s-au făcut modificări este boxa nr. 2, împrejurare care s-a constatat şi cu ocazia cercetării locale. Prin modificările efectuate s-a ajuns la situaţia ca pivniţa nr. 2 să înglobeze şi pivniţa nr. 3.

Recurenţii au arătat ca reclamanta a recunoscut şi că a locuit in imobilul din litigiu înainte de mutarea lor în acest imobil şi, cu toate că a avut calitatea de chiriaşă a apartamentului nr. 3, nu a folosit niciodată pivniţa din litigiu, potrivit răspunsurilor nr. 1, 2, 3 şi 8), arătându-se ca reclamanta a locuit în imobilul din litigiu în perioada 1977-1981 si apoi începând din anul 1986 şi până în prezent si ca in perioada 1977-1981 reclamanta şi fostul ei soţ (MC) au locuit în apartamentul nr. 2, proprietatea fostei soacre - MM, împreună cu aceasta, după care, începând din anul 1986 reclamanta şi primul ei soţ au locuit în calitate de chiriaşi în apartamentul nr. 3 (ce a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974).

După divorţul de primul soţ (M) reclamanta a devenit titulara contractului de închiriere pentru apartamentul nr. 3, iar în anul 2009 a cumpărat acest apartament. Cu toate acestea nu a folosit niciodată pivniţa din litigiu despre care pretinde că ar aparţine apartamentului nr. 3.

Recurenţii au mai invocat faptul ca la interogatoriu, reclamanta a recunoscut si ca nu a folosit niciodată pivniţa de langa pivniţa nr. 2, ca nu a interesat-o pivniţa, in general, iar la cercetarea locala, reclamanta a menţionat ca a folosit, împreuna cu soacra sa, pivniţa folosita in prezent de proprietarul apartamentului nr. 2 (potrivit răspunsurilor menţionate la filele 175, vol. I si 109 verso). Aceasta declaraţie a reclamantei se coroborează cu declaraţia extrajudiciara a martorei NCV, dar şi cu declaraţia martorului GM care cunoşteau situaţia imobilului din litigiu încă din anul 1963.

Pentru aceste motive recurenţii consideră că în mod neîntemeiat instanţa a omis declaraţia extrajudiciară a martorei N, declaraţie pe care a primit-o la dosar si ca, de asemenea, în mod neîntemeiat a înlăturat depoziţia martorului GM (vol. I, filele 181-182) pe motiv că se află în relaţii de duşmănie cu reclamanta, mai ales ca declaraţia martorului GM se coroborează cu alte probe de la dosar.

Recurenţii au arătat ca reclamanta nu poate pretinde boxa de pivniţă pe care aceştia o ocupă în baza contractului de vânzare - cumpărare, pentru că probele de la dosar nu conduc la concluzia că respectiva pivniţă ar fi pivniţa aferentă apartamentului nr. 3. Cotele asupra părţilor de uz comun ale imobilului nu pot oferi indicii cu privire la suprafeţele pivniţelor întrucât pivniţele nu fac parte din părţile de uz comun ale imobilului si nu exista nicio corelaţie intre suprafeţele apartamentelor şi suprafeţele pivniţelor.

Suprapunerile efectuate de către expertul E nu pot fi luate în seamă si pentru că nu sunt bazate pe nişte elemente certe, câta vreme, in timp ce în planul de dezmembrare din 1957 este înscrisa suprafaţa de 89.30 mp., în contractul de vânzare-cumpărare nr. 25453 din 18.02.2009, suprafaţa apartamentului este de numai 68.87 mp..

Recurenţii au arătat ca faptul că pivniţa nr. 6 nu figurează in releveul apartamentului lor nu ne poate fi imputat lor, pentru că nu ei au întocmit releveul, in releveu figurând doar încăperile de la nivelul solului si ca, în orice caz, această omisiune, ca de altfel chiar lipsa unui releveu, nu poate atrage nevalabilitatea contractului de vânzare – cumpărare, întrucât releveul nu este menţionat în contract şi nici nu face parte integrantă din acesta.

Recurenţii au arătat ca este lipsit de relevanta faptul că anterior procesului de ieşire din indiviziune, au folosit pivniţa apartamentului nr. 5, iar locatarii apartamentului nr. 5 au folosit pivniţa identificată ca fiind a apartamentului nr. 6, deoarece acest lucru s-a întâmplat pentru că până la ieşirea din indiviziune, apartamentele 5 şi 6 constituiau un singur corp funciar, compus din 4 camere şi pivniţele nr. 5 şi 6 (potrivit sentinţei civile nr. 13115/2001 a Judecătoriei Braşov), iar după dezmembrare recurenţii intrând in posesia pivniţei identificată de către expertul DO ca fiind pivniţa aferentă apartamentului nr. 6, ceea ce prezintă cu adevărat relevanta fiind împrejurarea ca reclamanta nu a folosit niciodată pivniţa pe care o pretinde în prezenta cauză, această pivniţă fiind măsurata la cererea reclamantei (aşa cum se menţionează în răspunsul furnizat de SC RIAL SRI Braşov - vol. II – filele 70-71).

Următoarea critica a vizat faptul ca in mod greşit instanţa de fond ar fi respins excepţia nulităţii absolute parţiale a contractului de vânzare-cumpărare al reclamantei, pentru lipsa obiectului, în ceea ce priveşte boxa de pivniţa, reţinându-se in mod greşit in motivarea acestei soluţii că boxa de pivniţă a recurenţilor nu a fost identificată în condiţii de opozabilitate cu autorul reclamantei, omiţându-se aspectul deja menţionat, ca la identificarea la fata locului a pivniţei nr. 6 a participat un reprezentant al Primăriei Braşov, in condiţiile în care în procesul de partaj susmenţionat Statul Român a fost chemat în judecată atât prin Municipiul Braşov, cât şi SC RIAL SRL Braşov.

Recurenţii au arătat ca atât la data când recurenţilor li s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, cât şi la data la care s-a purtat procesul de dezmembrare, reclamanta avea calitatea de chiriaşă in imobil şi, deci, avea posibilitatea să formuleze cerere de intervenţie, iar faptul că nu a făcut-o conduce la concluzia că pivniţa pe care o folosesc recurenţii nu este aferentă apartamentului nr. 3.

Următoarea critica a vizat pretins greşita respingere a excepţiei nulităţii contractului de vânzare – cumpărare al reclamantei, cu privire la magazie, instanţa motivându-si soluţia pe împrejurarea ca recurenţii nu ar fi justificat niciun interes în formularea acestei apărări întrucât nu ar fi obţinut niciun folos personal dacă s-ar fi diminuat suprafaţa magaziei reclamantei.

Recurenţii au arătat ca aceasta soluţie este greşita întrucât, fiind vorba de lipsa (parţială) a obiectului contractului, sancţiunea care intervine este aceea a nulităţii absolute, iar, in ceea ce priveşte interesul, s-a arătat ca, fată de faptul că reclamanta a solicitat acces la podul magaziei 3, este evident că podul magaziei vândute reclamantei (cu o suprafaţă mai mare decât cea din contractul de închiriere), atrage accesul la o suprafaţa de pod mai mare.

Reţinerea de către instanţă, ca element de identificare, a planului de dezmembrare din anul 1957 este de-a dreptul surprinzătoare, având în primul rând cele învederate de către experţii judiciari numiţi în cauză. Astfel, expertul SLF a menţionat că situaţia relevată în anul 1957 este o situaţie depăşită, modificată prin amenajări ulterioare, confuză prin desen iniţial, practic o situaţie perimată. De asemenea, expertul a tăcut precizarea că planul din 1957 s-a executat într-o situaţie nelitigioasă, fără a se da importanţă planimetrică boxelor de pivniţă. La rândul său, expertul EV a arătat că planul de dezmembrare din anul 1957 este fără cote, dimensiuni şi suprafeţe, iar schiţa pivniţei este total necorespunzătoare, menţionând si că boxele figurate în schiţa din 1957 se suprapun în mod incorect şi nejustificat peste zidurile groase ale structurii de rezistenţă ale subsolului.

Recurenţii au criticat admiterea acţiunii in revendicare, arătând ca in speţă, aceştia sunt proprietarii tabulari ai pivniţei nr. 6 (despre care reclamanta pretinde că ar fi pivniţa nr. 3), în timp ce reclamanta nu şi-a intabulat în cartea funciară dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 3 şi nici asupra pivniţei nr. 3.

Ultima critica a vizat pretins nelegala obligare a paraţilor la plata tuturor cheltuielilor de judecată, arătându-se ca, de vreme ce acţiunea a fost admisă numai în parte, instanţa nu ii putea obliga pe reclamanţi la plata tuturor cheltuielilor de judecată suportate de către reclamantă. In plus, recurenţii au arătat ca nu au nicio culpă pentru faptul că reclamantei i s-ar fi vândut o boxă de pivniţă pe care nu a folosit-o niciodată şi nici pentru ca i s-ar fi vândut boxa de pivniţă care, cu 10 ani mai înainte, fusese vânduta paraţilor recurenţi.

Recurenţii au arătat ca nu li se poate reproşa nici faptul ca s-au încrezut în constatările făcute de expertul judiciar DO, în procesul având ca obiect dezmembrarea şi  respectiv în cele statuate prin sentinţa civilă nr. 13115/2001 a Judecătoriei Braşov, definitiva prin neapelare, în care s-a stabilit că pivniţa nr. 6 este situată sub apartamentele 2 şi 3, dar si faptul ca instanţa a ignorat faptul ca reclamanta a rămas în pasivitate atunci s-a purtat procesul de dezmembrare, ocazie cu care s-a stabilit cu exactitate amplasamentul pivniţei nr. 6.

Recurenţii au arătat in cele din urma ca nu le poate fi imputat nici faptul că, la cererea reclamantei, instanţa a admis o nouă expertiză, inutila in opinia lor.

Recursul a fost legal timbrat.

Recurenţii au depus la dosar copia sentinţei civile nr. 9055/2011 a Judecătoriei Braşov.

Intimata reclamanta MDB, fosta M, a formulat întâmpinare fata de recursul formulat, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

In esenţa intimata a arătat, pe langa reluarea dispoziţiilor si argumentelor instanţei de fond, ca in mod corect prima instanţa a stabilit ca element de identificare faptica a boxelor schiţa de dezmembrare din 1957 si ca de altfel, la fond paraţii nu au contestat acest aspect, critica legata de acesta formulând-o numai direct in recurs.

Intimata a arătat ca recursul trebuie respins si pentru ca admiterea cererii in rectificare s-a întemeiat pe realitatea faptica, anume ca boxa nr. 6 nu este in realitate situata sub apartamentele 2 si 3, ci numai sub apartamentul nr. 3, dar si pentru ca respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat a fost o soluţie corecta, câta vreme obiectul respectivului dosar in care s-a pronunţat hotărârea fata de care s-a solicitat sa se constate autoritatea, a fost ieşire din indiviziune, iar Statul roman a fost citat in calitate de coproprietar asupra parţilor de uz comun, nicidecum asupra apartamentului nr. 3, astfel ca hotararea din 2001 nu ii este opozabila reclamantei intimate.

Intimata a arătat ca este lipsita de relevanta împrejurarea ca in trecut aceasta nu a fost interesata de pivniţa in litigiu si ca in mod corect instanţa de fond a înlăturat declaraţiile martorilor audiaţi in cauza fata de vădita contradicţie dintre acestea.

Intimata a arătat ca ceea ce este important este ca toţi cei trei experţi, SE si T au arătat ca spaţiul care constituie boxa nr. 2 se suprapune din punct de vedere al formei, întinderii, fata de existenta celor doua geamuri, cu boxa redata in schiţa de dezmembrare din 1957 si ca după boxa cu nr. 2 urmează boxa cu nr. 3, boxa care, in realitate corespunde ca amplasare, firma si relativ ca dimensiuni cu boxa nr. 3 din schiţa de dezmembrare.

Intimata a arătat ca atâta vreme cat apartamentelor 2 si 3 le revine o cota de aproximativ 50% din puc., a susţine ca acestora le-ar reveni si spaţiul de cca. 8 mp. al boxei nr. 2 este contrar oricărei echitati.

In ceea ce priveşte soluţia supra cheltuielilor de judecata, intimata a arătat ca obligarea paraţilor la plata cheltuielilor de judecata a fost una corecta, câta vreme procesul de fata a fost generat de atitudinea si comportamentul paraţilor recurenţi care au ocupat cu totul spălătoria care era comuna, au blocat accesul reclamantei in pod, au ocupat abuziv boxa nr. 3, după care au pretins ca este boxa nr. 6 si, in fine, si-au extins folosinţa exclusiva asupra curţii comune, înglobând in propria locuinţa o magazie in suprafaţa de 2,86 mp..

Analizând recursul de fata prin prisma criticilor formulate, tribunalul retine următoarele:

Dintr-un început este important de menţionat ca atâta vreme cat reclamanta nu a formulat recurs, dispoziţiile sentinţei prin care parte din pretenţiile acesteia au fost respinse, au intrat in autoritatea de lucru judecat, nefăcând obiectul recursului de fata.

In ceea ce priveşte obiectul criticii, respectiv pretenţiile admise de către instanţa de fond, tribunalul retine ca prin acestea, instanţa a dispus obligarea pârâţilor să lase în deplină proprietate şi posesie reclamantei pivniţa nr. 3, dobândită în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 25463/18.02.2009 încheiat între reclamantă în calitate de cumpărător, cu Statul Român, în calitate de vânzător, având ca obiect apartamentul nr. 3 înscris în CF (…) Braşov, nr. top. (…), pivniţă identificată conform schiţei anexă la completarea la raportul de expertiză nr. 681648/03.03.2014 întocmit de expert tehnic EV ce face parte integrantă din hotărâre, dar si rectificarea menţiunii din CF (…) Braşov, nr. top. (… )totul/3 în sensul radierii menţiunii că pivniţa nr. 6 se află situată şi sub apartamentul nr. 2 (aceasta aflându-se situată exclusiv sub apartamentul nr. 3, astfel cum rezultă din acelaşi raport de expertiză tehnică).

Principala critică a recurenţilor a vizat nesocotirea de către instanţa de fond a statuărilor făcute prin sentinţa civilă nr. 13155 din 2001 pronunţată de Judecătoria Braşov.

Prin sentinţa civilă anterior menţionată, pronunţată in dosarul civil nr. 5010/2001, Judecătoria Braşov a admis, astfel cum a fost modificată si completată, acţiunea civilă formulată de reclamanţii […] si CA si CM, in contradictoriu cu paraţii SC RIAL SRL BRAŞOV si STATUL ROMAN, prin MUNICIPIUL BRAŞOV, prin PRIMAR si, in consecinţă:

-a constatat că reclamanţii […] au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului situat in Braşov, str. (…), cu suprafaţa utilă de 48,24 mp., compus din două camere, bucătărie antreu, cămară, WC, baie, magazie zid - 5,80 mp., in baza contractului de vânzare - cumpărare nr. 24290/9.09.1999 încheiat cu Statul Roman, prin SC RIAL SRL Braşov;

-a constatat că reclamanţii CA si CM au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului situat in Braşov, str. (…), cu suprafaţa utilă de 46,29 mp., compus din doua camere, bucătărie, baie, magazie zid - 5,50 mp, pivniţă - 8,11 mp., in baza contractului de vânzare - cumpărare nr. 24175/20.04.1999 încheiat cu Statul Roman, prin SC RIAL SRL Braşov;

-a constatat că apartamentul nr. 5 - proprietatea reclamanţilor […] si apartamentul nr. 6 -proprietatea reclamanţilor CA si CM- fac parte din imobilul înscris in CF (…) Braşov - nr. top. (…), imobil care a fost identificat si descris in raportul de expertiză nr. 1496/2001 întocmit de expert inginer Dobrescu Ovidiu, care face parte integrantă din prezenta sentinţă;

-a dispus dezmembrarea celor două apartamente din «imobilul înscris in CF (…) Braşov - nr. top (…) - conform anexei 2 la raportul de expertiză sus menţionat, cu acordarea de numere top noi, după cum urmează: nr. top ((…)/1 compus din pivniţa nr. 5, WC nr. 4 si WC nr. 3, proprietar Statul Roman; nr. top ((…)) /2 apartamentul nr. 5 situat la parter, compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 baie, 1 WC, 1 cămară, hol intrare, scară acces pod si podul aferent si magazie zid si 15,20 % din părţile de uz comun si nr. top (5338/5 - 5338/6) /3 apartamentul nr. 6, situat la parter, compus din 2 camere, 1 bucătărie, cămară, scară interioară de acces la pod si podul aferent, hol intrare, baie cu wc., magazie zid si pivniţă nr. 6 sub apartamentele 2 si 3 si 11,90% din părţile de uz comun.

-[…];

-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamanţilor CA si CM asupra apartamentului nr. 6 in CF nr(… )Braşov sub nr. top nou ((…)) /3, cu titlu de drept cumpărare. […].

După rămânerea irevocabila a hotărârii de mai sus, mai exact in anul 2009, reclamanta intimata MD Beatrice a cumpărat de la Statul roman, prin intermediul Municipiului Braşov si SC RIAL SRL si in baza contractului de vânzare – cumpărare nr. 25463 din 18.02.2009, apartamentul cu nr. 3 situat in acelaşi imobil din Braşov, str. (…). Vânzarea s-a făcut in temeiul Legii nr. 10/2001 si in baza contractului de închiriere nr. 4357 din 11.06.2008, iar in contractul de vânzare – cumpărare s-a menţionat ca in compunerea bunului ce face obiectul acestuia intra si o pivniţa.

Prin acţiunea ce face obiectul dosarului de fată reclamanta a pretins ca boxa paraţilor Cioc numerotata cu 6 si care apare in descrierea imobilului proprietatea lor, astfel cum aceasta a fost stabilita prin sentinţa civila de mai sus, înglobează in fapt si boxa aferenta apartamentului său, cu nr. 3, si ca in realitate, boxa care se cuvine paraţilor Cioc se afla situată exclusiv sub apartamentul cu nr. 3 si nu si sub apartamentul cu nr. 2 cum s-a stabilit irevocabil prin aceeaşi hotărâre judecătoreasca anterior redata.

Tribunalul retine ca esenţial faptul că reclamanta intimata nu a contestat existenta in sine a acestor statuări si nici caracterul lor irevocabil, dar a invocat faptul ca nu ii sunt opozabile si că astfel, poate proba contrariul celor statuate.

Instanţa de fond, in consens cu apărarea reclamantei, a apreciat că nu se poate retine nicio autoritate in cauză cu privire la chestiunile de fapt statuate si că acestea nu ii sunt opozabile reclamantei, câta vreme sentinţa invocată nu are decât efecte declarative si câtă vreme in urma partajului părţile nu ar putea dobândi în proprietate exclusivă decât ceea ce au deţinut anterior în coproprietate, deoarece partajul recunoaşte drepturi preexistente, nefiind posibil ca prin intermediul lui sa se constituie noi drepturi.

Astfel, instanţa de fond a apreciat ca părţile nu puteau partaja decât pivniţele 5 şi 6, care erau identificate tot în baza actului de dezmembrare din 1957, deoarece aceasta era întinderea drepturilor lor indivize.

In plus, instanţa a reţinut ca in cauza respectivă Statul Român nu a fost chemat în judecată ca titular al dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 3, vândut ulterior reclamantei. Or, in orice alta calitate, hotărârea pronunţata nu i-ar putea fi opusa reclamantei.

Tribunalul constata insa ca reţinerile instanţei de fond sunt si neîntemeiate, dar si nelegale.

Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 Cod civil și art. 166 Cod procedura civila) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) Cod civil).

Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 Cod civil (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.

Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune  într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.

Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin. (2) Cod civil, în relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior.

Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii de genul celui anterior enunţat.

In speţa este evident ca prin introducerea cererii de chemare in judecata formulata de reclamanta, aceasta a urmărit să lipsească de efectele lucrului judecat o hotărâre anterioară, prin care s-a stabilit irevocabil, inclusiv in contradictoriu cu Statul roman, că proprietatea reclamanţilor Cioc include pivniţa nr. 6 identificata, printr-o expertiza care face corp comun cu hotărârea respectiva, ca fiind situată sub apartamentele 2 si 3 din imobilul din Braşov, str. (…).

Prin sentinţa civilă invocată ca temei al autorităţii de lucru judecat, instanţa a stabilit irevocabil, in prezenta coproprietarilor de la acea vreme ai imobilului din Braşov, str. (…), printre care si Statul roman, că in compunerea apartamentului numiţilor C. intra si pivniţa nr. 6, amplasata sub apartamentele 2 si 3 ale imobilului.

Această constatare nu a fost contestată de către Statul roman nici in cursul procesului si nici ulterior, hotărârea nefiind atacată, motiv pentru care aceasta a devenit obligatorie pentru acesta si implicit pentru succesorii lui in drepturi cu privire la imobilul in discuţie.

Deşi este adevărat că, data fiind lipsa de identitate dintre obiectele celor doua cauze, nu sunt îndeplinite toate condiţiile necesare pentru admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat, hotărârea menţionată mai sus se bucură de putere de lucru judecat, ceea ce înseamnă că soluţia cuprinsă în aceasta este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, conform principiului exprimat în adagiul „res judicata pro veritate habetur". Or, atâta  timp cât prin dispozitivul hotărârii menţionate mai sus s-a stabilit că pivniţa nr. 6 care aparţine numiţilor C. se afla situata sub apartamentele 2 si 3, nu se mai poate ulterior, printr-o altă hotărâre să se stabilească contrariul. Mai mult in procesul anterior a figurat ca parte Statul roman, singurul care ar fi fost îndreptăţit sa se opună constatării unei astfel de situaţii si care, prin poziţia sa procesuala a acceptat crearea stării de lucruri respective, acesta manifestându-se in virtutea calităţii sale de proprietar asupra restului de imobil.

Proprietarii, respectiv persoanele interesate de la momentul realizării operaţiunilor de dezmembrare şi notare a componentei loturilor si suprafeţelor numerelor top noi, rezultate în urma dezmembrării, care au participat la judecata si cărora li s-a comunicat hotărârea adoptata, nu au contestat-o şi nici nu au solicitat îndreptarea unor eventuale pretinse erori, pierzând astfel acest drept in mod definitiv, iar reclamanta intimată de fata, în calitate de succesoare a fostului proprietar Statul Român, de la care a dobândit prin cumpărare, în condiţiile Legii nr. 10/2001, o parte din restul imobilului rămas in proprietatea Statului roman, nu poate pretinde la acest moment mai multe drepturi decât cele avute de autorul său la momentul la care acesta i-a vândut apartamentul nr. 3, respectiv nu mai poate invoca un drept pe care autorul său l-a pierdut prin pasivitate sau la care a renunţat implicit in mod deliberat.

Astfel, la momentul încheierii contractului de vânzare – cumpărare cu reclamanta din cauza de fata, Statul roman nu mai avea in proprietate boxa situata sub apartamentul nr. 2, astfel ca nu o mai putea înstrăina in mod valabil.

Echitabil sau nu, in cadrul procesului purtat anterior, Statul roman, exercitându-si in mod absolut prerogativele dreptului sau de proprietate, a ales sa accepte, din eroare sau in mod deliberat, ca in proprietatea numiţilor C. sa intre si partea de pivniţa situata sub apartamentul nr. 2 din imobilul in cauza.

Câta vreme nu s-ar putea susţine si admite ca hotărârea respectivă nu i-ar fi opozabilă Statului roman, parte in procesul care a vizat exact imobilul in cauză, din care face parte si apartamentul reclamantei, tot astfel nu se poate admite ca reclamanta, succesoarea in drepturi a Statului roman cu privire la această parte din imobil (apartamentul 3), ar putea nesocoti cele statuate irevocabil in contradictoriu cu Statul roman.

In acest context, susţinerea ca reclamantei nu ii sunt opozabile statuările sentinţei civile nr. 13115/2001 a Judecătoriei Braşov nu poate fi făcută decât printr-o aplicare total greşită a dispoziţiilor legale analizate anterior.

Împrejurarea ca in ciuda celor statuate prin procesul derulat si finalizat irevocabil incă din anul 2001, la mai bine de 7 ani distantă, Statul roman a vândut reclamantei si o pivniţă dintre cele aflate la subsolul imobilului, pivniţă pe care insă acesta nu o mai deţinea in proprietate, nu o indreptaţeste pe reclamantă să acţioneze împotriva paraţilor C., demersul ei neputându-se îndrepta decât împotriva Statului roman si eventual pentru despăgubiri, concretizate in recuperarea a parte din preţul apartamentului cumpărat si care nu i-a putut fi predat in totalitate.

Reţinând potrivit celor de mai sus că intre părţi puterea de lucru judecat are caracter absolut si că, mai presus de orice dubiu, reclamanta este succesoarea in drepturi a Statului roman, parte in procesul anterior, aceasta nemaiavând posibilitatea de a încerca să facă dovada contrara celor statuate in judecata anterioară, rezultă că demersul judiciar al acesteia trebuia fără îndoiala respins ca atare.

Pentru aceste motive si raportat la această critică tribunalul apreciază că recursul paraţilor este întemeiat si urmează să fie admis cu consecinţa respingerii si a cererilor având ca obiect revendicare si rectificare CF.

In raport de aceasta soluţie tribunalul apreciază că analizarea celorlalte critici a devenit inutilă, pentru următoarele considerente.

Nulitatea contractului de vânzare cumpărare încheiat de către reclamantă cu Statul roman a fost invocată de către paraţi pe cale de excepţie, deci sub forma unei apărări, nicidecum pe calea unei cereri reconvenţionale, in scopul paralizării cererii de chemare in judecata, respectiv a respingerii acesteia.

Ca atare, instanţa nu a fost investită cu o cerere in sensul să se constate nulitatea chiar si parţială a respectivului contract, paraţii alegând să invoce nulitatea doar in apărare.

Invocarea nulităţii pe cale de excepţie are rostul paralizării acţiunii in revendicare formulate de cel care se pretinde proprietar si neposesor, dar nu investeşte instanţa cu o cerere prin care să poată constata nulitatea invocată.

Ca atare, instanţa apreciază ca fata de cadrul procesual stabilit de reclamanta, invocarea si analizarea pe cale de excepţie a nulităţii devin inutile, câta vreme efectul pozitiv in persoana celor interesaţi nu poate fi mai mult decât acela de respingere a acţiunii, soluţie deja apreciata de către instanţa ca se impune să fie adoptată.

Pentru toate aceste motive, in temeiul art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul declarat de paraţi  împotriva sentinţei civile nr. 5563 din 05.05.2014 pronunţată in cauză de Judecătoria Braşov, pe care o va modifica in parte, in baza considerentelor deja expuse si potrivit dispozitivului ce succede.

In cele din urmă, fata de disp. art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul urmează să o oblige pe reclamanta să plătească paraţilor cheltuielile de judecată avansate de aceştia atât la fond cat si in recurs si să înlăture dispoziţiile contrare din dispozitivul sentinţei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurenţii paraţi CA si CM, domiciliaţi in Braşov, str. (…), jud. Braşov, in contradictoriu cu intimata reclamanta MDB, domiciliată in Braşov, str. (…), jud. Braşov, împotriva sentinţei civile nr. 5563 din 05.05.2014 pronunţată in cauza de Judecătoria Braşov, pe care o modifica in parte, in sensul ca:

Respinge in tot cererea de chemare in judecata formulata si precizata de reclamanta MDB, in contradictoriu cu paraţii CA si CM, ca neîntemeiata.

Înlătura din dispozitivul sentinţei recurate obligaţia paraţilor de plata către reclamanta a sumei de 4.885 lei cheltuieli de judecată, precum si obligaţia paraţilor de plata in favoarea Statului Roman a sumei de 2.100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată avansate de stat, reprezentând onorariu expert tehnic EV, pentru întocmirea raportului de expertiză nr. 681648/03.03.2014. Menţine din sentinţa recurată dispoziţia de respingere a petitului având ca obiect evacuarea pârâţilor din pivniţa nr. 3, ca fiind neîntemeiat.

Menţine din sentinţa recurată dispoziţia de respingere a petitului având ca obiect obligarea  pârâţilor să asigure accesul la podul magaziei nr. 3 ca fiind rămas fără obiect.

Menţine din sentinţa recurată dispoziţia prin care s-a luat act de renunţarea reclamantei la judecata petitului având ca obiect constatarea dreptului de proprietate al pârâţilor asupra apartamentului înscris în CF (…) Braşov, nr. top(…) totul/3, compus din două camere, bucătărie, cămară, scară interioară de acces la pod şi podul aferent, hol intrare, baie cu WC, magazia zid şi pivniţa nr. 6.

Obliga pe intimata reclamanta MDB sa plătească recurenţilor paraţi CA si CM suma de 3.934 lei cu titlu de cheltuieli de judecata la fond si in recurs.

IREVOCABILA

Pronunţata in şedinţa publica azi, 3 decembrie 2014.

PRESEDINTE,JUDECATOR,JUDECATOR,

(…)(…)(…)

pentru care, fiind delegata la

Curtea de Apel Braşov,

semnează Preşedintele instanţei,

judecător (…)

GREFIER,

(…)

redCDP/03.2015

judecător fond (…)

Domenii speta

Spete similare