Contestaţie decizie pensionare

Decizie 144/A din 25.02.2016


Contestaţie decizie pensionare

Prin Decizia menţionată s-a admis apelul formulat împotriva Sentinţei Tribunalului Harghita.

Instanţa de control judiciar a reţinut că, prin dispoziţiile art. 78 din Legea nr. 3/1950  privind Codul muncii, ucenicii au fost definiţi ca fiind cei care învaţă o meserie în şcoli profesionale şi ateliere, precum şi cei care îşi însuşesc individual o meserie, lucrând în producţie sub conducerea unor persoane calificate, iar prevederile cap. 14 din aceeaşi lege aveau ca obiect de reglementare asigurările sociale, stabilind - prin dispoziţiile art. 106 alin. 2, că plata cotizaţiilor de asigurare este în sarcina celor care angajează, acestea neputând fi reţinute din salariile angajaţilor.

 În conformitate cu prevederile art. 133 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 3/1950, vechimea în muncă se considera neîntreruptă şi pe timpul cât angajatul urma o şcoală în vederea pregătirii profesionale, iar prevederile art. 81 alin. 1 din aceeaşi lege dispuneau în sensul că ucenicii nu vor putea fi întrebuinţaţi decât numai la munci care au directă legătură cu meseria pe care o învaţă.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 3 din H.C.M. nr. 1036/1950,  întreprinderile la care ucenicii făceau practica în producţie erau obligate să depună în contul şcolii profesionale respective contravaloarea muncii prestate de aceştia, calculată în raport de salariile tarifare ale muncitorilor, iar sumele astfel decontate de întreprinderi constituiau mijloace speciale extrabugetare, din care o cotă procentuală se achita lunar fiecărui ucenic, inclusiv în perioada vacanţelor şcolare.

Reclamantul a urmat cursurile Şcolii profesionale de ucenicie la locul de muncă în cadrul Grupului Şcolar pentru Prelucrarea Lemnului în perioada 1971-1974, împrejurare care rezultă din Adresa nr. 702 din 13.03.2015 emisă de Liceul Tehnologic, potrivit căreia reclamantul a avut un contract de ucenicie cu întreprinderea, unde a fost repartizat în vederea efectuării stagiului de practică.

De asemenea, conform Adeverinţei nr. 078 din 08.04.2015, eliberată de SC F SA, în perioada ianuarie – mai 1972, respectiv octombrie 1972, reclamantul a efectuat practică în cadrul SC F SA şi SC G SA.

Din coroborarea datelor cuprinse în înscrisurile menţionate cu prevederile legale anterior evocate şi cu statele de plată aflate la dosar, Curtea constată că perioada în care reclamantul a efectuat practică în producţie din intervalul septembrie 1971 – iunie 1974, în care acesta a urmat cursurile şcolii profesionale de ucenici la locul de muncă, trebuie considerată ca reprezentând vechime în muncă şi stagiu de cotizare valorificabil în procedura de revizuire a drepturilor de pensie, conform prevederilor art. 107 din Legea nr. 263/2010, raportat la art. 16 lit. a) şi art. 19 alin. 1 din aceeaşi lege, făcându-se dovada că pentru munca prestată în perioada uceniciei a beneficiat de salariu, iar angajatorul a achitat contribuţia de asigurări sociale aferentă.

Totodată Curtea reţine că, potrivit Deciziei nr. 18/2015 pronunţate în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după 01.01.1954 şi până la 01.01.2001, perioada în care o persoană a fost ucenic cu plată şi a urmat cursurile unei şcoli profesionale va fi considerată stagiu de cotizare şi vechime în muncă, perioada practicii în producţie.

 Este de precizat în acest context faptul că, începând cu data de 01.01.1954, data intrării în vigoare a Hotărârii Consiliului de Miniştri nr. 4161/1953, privind stabilirea contribuţiei pentru Asigurările Sociale de Stat, regula contributivităţii, potrivit căreia perioadele contributive se includ în stagiile de cotizare, se aplică în privinţa ucenicilor cu plată, care au urmat cursurile unei şcoli profesionale.

Din perspectiva celor anterior expuse şi a probatoriului administrat, prin raportare la Decizia nr. 18/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie menţionată anterior, Curtea, în temeiul prevederilor art. 480 alin. 2 din Codul de procedură civilă, va schimba în parte hotărârea atacată, în sensul că va dispune anularea Deciziei nr. 2517 din 27.01.2015 emise de Casa Judeţeană de Pensii Harghita.

Totodată, va obliga pârâta să reanalizeze cererea de pensioare a reclamantului şi să emită o nouă decizie, cu luarea în considerare, ca stagiu de cotizare, a perioadei de practică în producţie, din intervalul septembrie 1971 – iunie 1974.

Celelalte pretenţii ale reclamantului urmează a fi respinse, pârâta urmând să stabilească dacă, după valorificarea perioadei de practică în producţie din intervalul menţionat, poate fi admisă cererea de pensionare a reclamantului, prin emiterea unei noi decizii.