Contestaţie creanţă

Contestaţie creanţă

Prin Decizia menţionată s-a admis apelul formulat împotriva Sentinţei Tribunalului Harghita.

Instanţa de control judiciar a reţinut că criticile apelantei, referitoare la tardivitatea cererii de creanţă, sunt nefondate.

Curtea Constituţională,  în cadrul unei practici constante, a considerat că prima notificare trebuie transmisă cu respectarea dispoziţiilor Codului de procedură civilă, iar în lipsa acesteia nu poate opera sancţiunea decăderii fără a încălca drepturile constituţionale.

Prin Decizia nr. 1137/04.12.2007 a Curţii Constituţionale, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 85/2006, reţinând în motivare că textul legal criticat este neconstituţional în măsura în care este interpretat în sensul că persoanele împotriva cărora se va deschide o acţiune potrivit dispoziţiilor acestei legi, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, se vor cita direct în Buletinul procedurilor de insolvenţă, fără a beneficia de o primă comunicare a actelor de procedură potrivit Codului de procedură civilă, asemănător soluţiei consacrate pentru debitor şi creditori.

Prin Decizia nr. 123/03.02.2009, Curtea Constituţională a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin.3 teza a doua din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată din oficiu de Tribunalul Comercial Mureş.

În motivare, s-a reţinut că prin Decizia nr. 1137/4 decembrie 2007 a fost admisă excepţia referitoare la dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/2006 şi s-a constatat că acestea sunt contrare prevederilor art. 24 şi art. 53 din Constituţie, în măsura în care se interpretează în sensul că prima comunicare a actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se promovează o acţiune în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 85/2006, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, se realizează numai prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, iar nu şi potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.

Ca atare, pentru aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 85/2006, teza finală, având în vedere şi considerente Curţii Constituţionale, se impune ca administratorul judiciar să analizeze lista creditorilor, depusă de debitoare, precum şi evidenţele contabile ale acesteia şi să notifice conform Codului de procedură civilă toţi creditorii cunoscuţi.

Faţă de aceste motive, având în vedere şi dispoziţiile art. 185 Cod de procedură civilă, se apreciază că nu intervine decăderea pentru nedepunerea cererii de creanţă în termenul stabilit prin hotărârea de deschidere a procedurii dacă notificarea privind deschiderea procedurii insolvenţei nu s-a efectuat cu respectarea dispoziţiilor art.61 din Legea nr. 85/2006.

Cu referire la criticile de fond, Curtea reţine:

În şedinţa publică din 14.01.2015, instanţa de apel a dispus completarea probatoriului, sens în care a solicitat administratorului judiciar o verificare mai amănunţită a creanţei creditoarei SC A SRL, pentru a stabili dacă Factura 0004/3.09.2013 a fost într-adevăr  stornată în cursul lunii iulie 2014, conform celor arătate de apelantă. A solicitat administratorului judiciar să verifice  balanţa aferentă acestei perioade, respectiv dacă lucrarea în cauză a fost finalizată, dacă există proces-verbal de recepţie finală la terminarea lucrărilor şi situaţii de lucrări acceptate de beneficiarul lucrărilor de construcţie.

Prin adresa comunicată la data de 11.02.2015 administratorul  judiciar a arătat că, din actele prezentate de debitoare şi starea de fapt verificată, rezultă fără echivoc faptul că în baza contractului nr. 1/ 01.03.2013 materialele au fost prestate şi lucrările au fost furnizate, fiind încheiat în acest sens procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 6442/29.04.2014. A precizat că această creanţă este certă, lichidă şi exigibilă, este înscrisă  în evidenţele fiscale şi balanţele de verificare întocmite de societate.

Curtea, constatând că administratorul judiciar nu a răspuns punctual la solicitările formulate, prin adresa transmisă la data de 12.02.2015 a solicitat administratorului-judiciar să arate dacă corespunde adevărului că Factura 0004/3.09.2013 a fost într-adevăr  stornată în cursul lunii iulie 2014.

Administratorul judiciar, în locul unui răspuns formulat în temeiul unor verificări efectuate personal, a transmis punctul de vedere al administratorului special, din care rezultă, afirmativ, că „Factura 0004/3.09.2013, care cuprinde operaţiunile din Contractul de furnizare materiale şi execuţie de lucrări  nr. 1/ 01.03.2013 nu este stornată, fiind cuprinsă în balanţa de verificare a societăţii SC W SRL”. 

Prin notele de şedinţă formulate la data de 13.03.2015 apelanta CEC Bank SA a arătat că, aşa cum rezultă din balanţa de verificare din iulie 2014 stornarea Facturii 0004/3.09.2013 rezultă din înregistrările în conturile 332 şi 4428.

Având în vedere lipsa unui răspuns ferm, formulat în baza unor verificări efectuate personal de către administratorul judiciar, instanţa de apel achiesează la susţinerile apelantei, în sensul că în cuprinsul balanţei de verificare aferentă lunii iulie 2014 înregistrările în conturile 332- Lucrări şi serv. în curs de exec. şi 4428 - TVA neexigibilă, rulajul acestor conturi la coloana debit cuprind sumele negative de -6.912.992,93 lei, respectiv -1.621.084.23 lei  conduc la concluzia că factura în discuţie a fost stornată de debitoare.

Pentru a considera că administratorul judiciar a înscris în mod corect creanţa în tabel, în fapt, judecătorul sindic a reţinut că lucrarea a fost finalizată anterior deschiderii procedurii iar factura a fost întocmită cu o lună înainte de deschiderea procedurii. A considerat că  sunt irelevante aspectele referitoare la data recepţionării lucrărilor şi înregistrarea facturii în contabilitatea debitoarei sunt irelevante.

În această ordine de idei, trebuie menţionat că operaţiunea contabilă de înregistrare a unei facturi nu este definitorie sub aspectul condiţiilor pe care o creanţă trebuie să le îndeplinească pentru a fi înscrisă în tabelul preliminar, iar stornarea facturii nu duce automat la inexistenţa creanţei, însă aceste operaţiuni contabile au valoarea unor recunoaşteri din partea debitorului în privinţa existenţei operaţiunii comerciale în cauză şi a valorii acelei creanţe.  În condiţiile în care factura a fost stornată, iar debitoarea, prin administratorul special, nu a dat lămuriri în privinţa cauzelor care au determinat operaţiunea de stornare, se poate conchide că  înscrierea creanţei în tabelul de creanţe asupra averii debitoarei s-a efectuat în lipsa unui titlu de creanţă.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art.6 din Contractul de furnizare materiale şi executare de lucrări nr. 1/1 din data de 01.03.2013, plata  contravalorii materialelor de construcţii furnizate şi a lucrărilor de construcţii executate urma să se efectueze pe bază de situaţii de lucrări emise de executant şi aprobate de beneficiar, în termen de 180 de zile de la emiterea facturii şi confirmarea ei. 

Prin această clauză, părţile au înţeles să condiţioneze naşterea obligaţiei de plată în sarcina debitoarei SC W SRL de acceptarea situaţiilor de lucrări întocmite de executant, stabilind totodată un termen de plată de 180 de zile de la emiterea şi confirmarea facturii. 

Creanţa creditoarei SC A SRL, chiar neexigibilă - fiind afectată de o condiţie şi un termen – putea fi considerată „născută” numai din momentul  acceptării situaţiilor de lucrări întocmite de executant. În lipsa acestora nici contractul – cu devizul ofertă şi nici factura emisă de executant nu constituie izvoare de obligaţii pentru plata preţului, întrucât nu dovedesc  executarea întocmai a obligaţiilor contractuale asumate.

În conformitate cu prevederile art. 64 din Legea nr. 85/2006, pentru a fi înscrisă în tabelul preliminar al creanţelor, creanţa trebuia să fie „născută” anterior deschiderii procedurii.

De asemenea, în temeiul art. 66-67 din acelaşi act normativ, administratorul judiciar trebuia să efectueze o verificare amănunţită a cererii de creanţă, pentru a stabili legitimitatea, valoarea şi prioritatea fiecărei creanţe. La solicitarea instanţei de apel trebuia să verifice dacă există situaţii de lucrări acceptate, însă a stat în pasivitate  faţă de cele solicitate.

Din rapoartele de activitate întocmite în dosarul de insolvenţă (nr. 3239/96/2013/a1) nu rezultă că administratorul judiciar a efectuat verificarea creanţei declarate de creditoarea SC A SRL sau motivele pentru care a acceptat înscrierea acesteia în tabelul de creanţe.

În concluzie, Curtea apreciază că în cauză creanţa contestată nu era născută anterior datei deschiderii procedurii (01.octombrie 2013), având în vedere că:

-nu există situaţii de lucrări acceptate de debitoare;

-înregistrarea în contabilitate a facturii nr.  0004/3.09.2013 s-a efectuat  după deschiderea procedurii, iar  potrivit  balanţei de verificare din iulie 2014 debitoarea a stornat factura respectivă, fără a arăta motivele care au stat la baza acestei operaţiuni;

-procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor  din data de 03.09.2013 (anexată cererii de creanţă) cuprinde numai cantităţi de lucrări nu şi valoarea acestora;

-terminarea lucrărilor este marcat doar de procesul-verbal de recepţie nr. 6442/29.04.2014, care a fost încheiat ulterior momentului deschiderii procedurii;

Ca o consecinţă a celor reţinute, Curtea urmează să admită apelul formulat, să schimbe în tot sentinţa atacată, în sensul admiterii contestaţiei formulate şi anulării  creanţei creditoarei SC A SRL din Tabelul definitiv asupra averii debitoarei SC W  SRL, în suma de 8.572.111,23 lei.

Domenii speta

Spete similare