Trafic de minori

La ordine fiind pronunţarea în cauza penală privind pe inculpatul III şi pe părţile civile PC1, PC2, PC3, PC4, reprezentanţii legali RL1, RL2, RL3, RL4, având ca obiect traficul de minori (art.211 NCP) ş.a.

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 25.11.2015  (cu participarea atunci în calitate de reprezentant al Ministerului Public a d-nei procuror), concluziile şi susţinerile părţilor prezente fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când a fost stabilită pronunţarea  data de 08.12.2015, apoi a fost amânată pentru astăzi, 15.12.2015, când:

T R I B U N A L U L

Asupra acţiunii penale de faţă:

Prin rechizitoriul Ministerului Public – DIICOT -  Serviciul Teritorial Iaşi cu nr…., înregistrat pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr…., s-a dispus la data de 16.12.2014 trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a  inculpatului III pentru săvârşirea  infracţiunilor de : „trafic de minori" - faptă prev.de art. 211 alin.1 , alin.2 raportat la art. 210 alin.1 lit.a, b Cod Penal, cu aplicarea disp. art.5 alin. 1 Cod Penal cu art.38 alin.1 C.pen.(3 fapte - victime minore PC1, PC2, PC3); pornografie infantilă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 374 al. 1, 2 Cod Penal , cu aplicarea disp. art.5 alin. 1 Cod Penal  cu art.38 alin.1  C.pen. (3 fapte- victime minore, PC1 , PC2, PC3); „trafic de persoane" (victimă: PC4) prev.de art. art.210 alin.1 lit.a, b Cod Penal; „act sexual cu un minor" (victime PC1, PC2, PC3), fapte prev.de art. 220 alin.1, 2 C.pen., cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen., cu aplicarea disp. art.5 alin. 1 Cod penal, cu art. 38 alin.1 CodPenal, toate cu aplicarea art. 38 alin.1  Cod Penal.

S-a reţinut, în esenţă, prin actul de sesizare al instanţei că începând din anul 2005, inculpatul III profitând de relaţia apropiată pe care o avea cu familia minorei PC3, şi-a creat un ascendent moral faţă de nepoata sa minoră PC3, pe care de la vârsta de nouă ani a supus-o la abuzuri sexuale repetate, constând în atingeri în zone intime şi întreţinerea de relaţii sexuale orale repetate. Începând cu anul 2010, inculpatul a început să o pozeze sau să o filmeze dezbrăcată pe minoră, iar după ce PC3 a împlinit vârsta de 14 ani i-a propus acesteia să practice prostituţia pentru a câştiga bani, încurajând-o şi oferindu-şi sprijinul pentru a ascunde practicarea acestor activităţi faţă de familia victimei. Din vara anului 2013 inculpatul a început să o plaseze  pe nepoata sa minoră, unor bărbaţi pentru a întreţine raporturi sexuale cu aceasta, eploatând-o prin obligarea la practicarea prostituţiei în folosul său, ameninţând-o că va arăta filmările în care victima apărea în poziţii sexuale explicite.

În perioada 2012-2014 inculpatul III le-a racolat pe persoana vătămată majoră PC4, precum şi pe minorele persoane vătămate PC1, în vârstă de 14 ani, PC2 în vârstă de 14 ani, determinându-le prin ameninţare şi respectiv prin răspândirea unor filmări pornografice în care acestea se regăseau, să întreţină relaţii sexuale contra cost cu diferite persoane.

S-a mai reţinut de asemenea că, în aceeaşi perioadă, inculpatul le-ar fi supus pe persoanele vătămate minore PC1 şi PC2 la acte sexuale orale şi le-ar fi filmat în poziţii sexuale explicite cu scopul de a le şantaja ulterior şi a le obliga să întreţină relaţii sexuale cu mai mulţi clienţi, pe care inculpatul îi găsea şi de la care încasa diferite sume de bani.

S-a reţinut prin actul de sesizare a instanţei că situaţia de fapt reţinută se susţine cu mijloacele de probă administrate în faza urmăririi penale, descrise şi analizate pe larg în cadrul actului de sesizare a instanţei (declaraţiile persoanelor vătămate, rapoartele de evaluare psiho-socială a victimelor minore ale traficului, declaraţiile martorilor, convorbirile telefonice interceptate), şi care au fost avute în vedere la trimiterea în judecată a inculpatului, analizând-se şi poziţia inculpatului, precum şi apărările acestuia.

Faptele imputate inculpatului au fost încadrate, în drept, în infracţiunile de „trafic de minori” -  prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 raportat la art. 210 alin. 1 lit. a, b Cod penal, cu aplic. art. 5 alin. 1 Cod penal, art. 38 alin.1 Cod penal (3 fapte), ,,trafic de persoane”, prev. de art. 210 alin. 1 lit. a, b Cod penal (1 faptă), ,,pornografie infantilă”, prevăzută şi pedepsită de art. 374 al. 1, 2 Cod Penal, cu aplic. art. 5 alin. 1 Cod penal, art. 38 alin. 1 Cod penal (3 fapte) şi ,,act sexual cu un minor”, prev. de art. 220 alin. 1, 2 Cod penal, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 5 alin. 1 Cod penal şi art. 38 alin. 1 Cod penal, toate cu aplic. art. 38 alin.1 Cod Penal.

Prin încheierea de cameră preliminară din 10.02.2015, judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art. 342 Cod procedură penală cu referire la art. 36 alin. 1 lit. c, art. 41 Cod procedură penală, a constatat competenţa materială şi teritorială a Tribunalului Iaşi în soluţionarea prezentei cauze.

În baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. … din 16.12.2014 al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.-D.I.I.C.O.T.-Serviciul Teritorial Iaşi, înregistrat la această instanţă sub nr. …, precum şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală privind pe inculpatul III, în prezent aflat în Penitenciarul Iaşi, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de : „trafic de minori” - faptă prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 raportat la art. 210 alin. 1 lit. a, b Cod penal, cu aplic. art. 5 alin. 1 Cod penal, art. 38 alin.1 Cod penal (3 fapte), ,,trafic de persoane”, faptă prev. de art. 210 alin. 1 lit. a, b Cod penal, ,,pornografie infantilă”, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 374 al. 1, 2 Cod Penal, cu aplic. art. 5 alin. 1 Cod penal, art. 38 alin. 1 Cod penal (3 fapte) şi ,,act sexual cu un minor”, prev. de art. 220 alin. 1, 2 Cod penal, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 5 alin. 1 Cod penal, art. 38 alin. 1 Cod penal, toate cu aplic. art. 38 alin.1 Cod Penal şi a dispus începerea judecăţii cauzei.

Cauza a fost înaintată instanţei, primul termen de judecată fixat în cauză fiind 10.02.2015.

Instanţa a dispus citirea actului de sesizare a instanţei, a adus la cunoştinţa inculpatului acuzaţiile şi încadrarea în drept a faptelor reţinute în sarcina sa.

Interpelat expres în faza cercetării judecătoreşti, inculpatul III nu a dorit să se prevaleze de  dispoziţiile art.375 C.proc.pen. referitoare la procedura simplificată a recunoaşterii vinovăţiei, arătând în esenţă, în declaraţia dată în faţa instanţei, că nu recunoaşte faptele reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu, solicitând administrarea de probatorii.

În cauză s-au readministrat, la solicitarea inculpatului şi faţă de poziţia procesuală adoptată de acesta, probele testimoniale administrate în faza urmăririi penale în legătură cu faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului III, s-a procedat la audierea persoanelor vătămate (persoanele vătămate PC2 şi PC1 fiind audiate fără a fi prezente fizic în sala de judecată – prin intermediul mijloacelor de audiere audio-video, beneficiind de măsurile de protecţie prev. de art.127 lit.d C.proc.pen.) şi s-a procedat la audierea martorilor propuşi de inculpat.

Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească, conform art. 339 alin. 2 Cod procedură penală, analizând actele şi lucrările dosarului, văzând materialul probator administrat în cauză în ambele etape procesuale, instanţa reţine următoarele:

În fapt,

1. Inculpatul III locuieşte în sat P, într-un imobil compus din 4 camere, împreună cu mama şi fratele său. Acesta este pensionat cu grad de handicap accentuat cu valabilitate permanentă – prezentând oligofrenie grad I-II şi hemipareză infantilă dr., nu este căsătorit şi nu are copii. Inculpatul desfăşoară diverse activităţi lucrative pe raza comunei, având aparenţa unei persoane relativ înstărite printre membrii comunităţii restrânse – deosebit de sărace – în contextul în care acesta are un venit lunar stabil – pensia de invaliditate. Este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior în două rânduri pentru infracţiuni referitoare la regimul silvic – executând în final o pedeapsă privativă de libertate, din executarea căreia s-a liberat condiţionat la 23.11.2001, cu rest de pedeapsă rămas neexecutat de 243 de zile de închisoare.

Casa inculpatului este amplasată în imediata vecinătate a imobilului în care locuieşte familia C, aceasta din urmă fiind verişoara inculpatului cu care are o strânsă relaţie de prietenie încă din copilărie fiind de aceeaşi vârstă şi manifestând empatie faţă de situaţia medicală a inculpatului. Pe acest fond inculpatul era prezent frecvent în casa familiei C, ajutându-i pe membrii familiei cu diferite sume de bani sau produse (acordate cu titlu de împrumut sau cu titlu de cadou ). PC3, fiica lui - şi nepoată de vară a inculpatului avea în acest context o relaţie apropiată cu inculpatul, cu care comunica mai mult decât cu proprii săi părinţi. Profitând de prezenţa frecventă a minorei în locuinţa sa, de încrederea pe care aceasta o manifesta faţă de persoana sa, încă de când PC3 avea 9 ani, inculpatul a început să o atingă în zonele intime, fără ca minora, insuficient dezvoltată din punct de vedere fizic şi psihic, să se opună, folosindu-se de încrederea şi ascendentul moral pe care îl dobândise asupra acesteia. La un moment dat, atingerile cu caracter sexual au culminat cu întreţinerea de acte sexuale orale, pe care inculpatul le exercita asupra minorei.  Astfel de practici aveau o frecvenţă ridicată, inculpatul profitând de vulnerabilitatea nepoatei sale ori de câte ori reuşea să o aducă pe aceasta la domiciliul său, creând diferite pretexte pentru ca aceasta să petreacă timp în locuinţa sa (inventând faţă de  părinţii acesteia, diferite servicii pe care aceasta le putea presta pentru el). inculpatul îi dădea minorei bani sau dulciuri ori îi făcea diverse cadouri (cum ar fi încărcarea telefonului mobil) inoculându-i totodată convingerea că vinovăţia pentru cele întâmplate îi aparţine acesteia şi că dacă va dezvălui ce i se întâmplă nu va fi crezută, ba dimpotrivă, va fi considerată responsabilă pentru cele întâmplate..

În acest context sexualizarea minorei a fost precoce, stare de care inculpatul a profitat de asemenea pentru a o încuraja mai târziu să se întâlnească cu diferiţi băieţi, pentru a-şi consolida ascendentul asupra minorei prin tăinuirea relaţiilor acesteia faţă de părinţii săi. În acest sens inculpatul îi crea acesteia diferite contexte pentru a pleca de acasă sau îi furniza alibiuri în cadrul familiei, astfel încât o lungă perioadă de timp membrii familiei a avut imaginea unei fiice cuminte şi preocupată de studiile şcolare pe care le efectua la Liceul -.

Începând cu anul 2013 şi până în februarie 2014, inculpatul i-a indus nepoatei sale minore ideea că fiind o fată frumoasă poate obţine venituri frumoase într-un mod facil, propunându-i, să obţină bani de la bărbaţi înstăriţi, disponibili să plătească sume de bani pentru servicii sexuale, el oferindu-se sa o ajute să lipsească de acasă, să-i înlesnescă întâlnirile şi să-i găsească clienţi, lucru cu care minora, în condiţiile în care ani de zile, cu contribuţia inculpatului a fost suspusă şi suferit o deformare majoră a valorilor sociale şi morale, a fost de acord. În aceste împrejurări inculpatul a plasat-o la diverşi bărbaţi de pe raza com.P, precum şi martorului M1 cu care minora la solicitarea inculpatului a întreţinut relaţii sexuale în mai multe rânduri.

Astfel, conform susţinerilor făcute de persoana vătămată PC3, în această perioadă inculpatul a condus-o la o cabană din stuf ce aparţinea lui S, unde se afla şi RL1, tatăl lui PC1, cu care minora la solicitarea inculpatului a întreţinut un raport sexual normal.

De asemenea, având în vedere că D şi-a dat seama de relaţia dintre inculpatul III şi PC3, acesta i-a cerut inculpatului să o trimită şi lui, pentru a întreţine cu ea relaţii sexuale, lucru cu care inculpatul, pentru a-l împiedica pe martor să dezvăluie abuzurile la care o supunea pe nepoata sa, a fost de acord. Ca urmare PC3 a fost nevoită să întreţină de cca. 3 ori raporturi sexuale cu D.

Nemaiputând să suporte clandestinitatea relaţiilor pe care le întreţinea cu inculpatul, conştientizând odată cu vârsta anormalul situaţiei în care se găsea, dorind să capete o independenţă mai mare, în contextul în care valorile familiale şi morale erau complet deformate din perioada copilăriei pe care a trăit-o în preajma inculpatului, minora  a decis să fugă de acasă, astfel că în luna octombrie a anului 2013 PC3 a plecat de la domiciliul părinţilor săi. Dispariţia sa a fost sesizată de părinţii minorei care au alertat autorităţile, minora fiind identificată la locuinţa unui bărbat (B) pe care l-a prezentat drept prietenul său, încunoştiinţându-şi totodată părinţii că doreşte să rămână la acesta. Aflaţi în imposibilitate de a acţiona în contextul existenţei  riscului ca minora să plece din nou de acasă, părinţii acesteia au decis să o lase pe aceasta să procedeze cum doreşte, preferând, ca acceptând situaţia, să menţină legăturile personale cu minora. În fapt, PC3 a intrat ulterior în anturajul unei persoane cu preocupări infracţionale pe linia traficului de persoane, respectiv numitul J, cercetat la rândul său pentru comiterea de infracţiuni de trafic de minori, într-o cauză aflată pe rolul Tribunalului Iaşi ( în care figurează ca victimă şi PC3)..

În aceste  împrejurări, minora locuia în Iaşi şi revenea la domiciliul părinţilor săi din com - doar în vizite scurte, după care se întorcea în Iaşi.

În luna februarie 2014, în timp ce se afla în vizită la familia sa, inculpatul III a contactat-o telefonic şi a invitat-o acasă la el, unde l-a cunoscut pe M1, propunându-i acesteia să întreţină relaţii sexuale cu acest bărbat care avea o situaţie materială foarte bună (având mai multe imobile şi o afacere).

În acord cu inculpatul şi cu martorul M1, pentru a nu trezi bănuiala familiei sale, minora a plecat de la domiciliu cu transportul în comun, dar a coborât la prima staţie, de unde a fost preluată de autoturismul condus de martorul M1. Victima minoră s-a deplasat împreună cu M1 la locuinţa lui din satul -, unde au întreţinut raporturi sexuale în schimbul cărora partea vătămată PC3 a primit suma de 100 lei şi un pachet cu ţigări, fără să ştie daca bărbatul îi plătise vreo sumă de bani şi inculpatului. Ulterior, partea vătămată PC3s-a întâlnit de mai multe ori cu martorul M1 pentru a întreţine, contra cost, raporturi sexuale, inculpatul III încurajând-o sa se întâlnească cu acesta cât mai des şi chiar să se mute la el, deoarece avea o situaţie financiară buna, devenind implicit o sursă de venit şi pentru inculpat..

După prima vizită la domiciliul numitului M1, victima minoră s-a întors la domiciliul lui J, care văzând că aceasta are bani şi aflând că a întreţinut relaţii sexuale cu un bărbat fără permisiunea sa a lovit-o rupându-i o mână, împrejurare în care aceasta a fost internată la Spitalul Sf.Maria din Iaşi. Aflând că nepoata sa a fost internată, inculpatul l-a trimis pe M1 să se intereseze de starea acesteia, lucru pe care acesta l-a şi făcut. Văzând starea în care se găsea minora, M1 i-a propus lui PC3 să vină să locuiască la el, întrucât are o casă mare şi stă singur. Aceasta a fost de acord, astfel încât după ce a ieşit din spital s-a dus să locuiască cu martorul M1. Aflând  despre acest lucru, J, după o discuţie telefonică prealabilă avută cu martorul M1, pe care l-a ameninţat că vine cu „interlopii” să o recupereze pe PC3, a venit la domiciliul lui M1 şi invocând că minora este „femeia sa”, l-a determinat pe martor să îl lase să o ia cu el pe PC3.

În împrejurările în care faptele de trafic de minori la care a fost victimă PC3 au fost descoperite de autorităţi, beneficiind de sprijin şi consiliere psihologică, aceasta a povestit şi despre abuzurile sexuale la care a fost supusă începând cu vârsta de 9 ani de către inculpatul III.

Astfel, în faza urmăririi penale, PC3  a dat declaraţii ( filele 43-48 ds. u.p) ample şi amănunţite cu privire la abuzurile la care a fost supusă de propriul său unchi, declaraţiile făcute în faza urmăririi penale fiind menţinute de persoană vătămată şi cu ocazia audierii acesteia de către instanţă (filele 140.142 ds. instanţă vol.II) ocazie cu care persoana vătămată a relatat cu lux de amănunte atât aspectele care au servit la baza stabilirii situaţiei de fapt, dar şi cu privire la consecinţele, asupra propriei persoane, a episoadelor de abuz sexual şi trafic la care a fost suspusă de inculpat.

2. Victima minoră PC1 locuieşte în aceeaşi localitate cu inculpatul III, iar în contextul în care părinţii săi RL1 si RL2 au o relaţie apropiată, de prietenie cu inculpatul, aceasta obişnuia să vină deseori la domiciliul inculpatului, iniţial pentru a lua sau împrumuta lucruri de la inculpat, trimisă de părinţii săi.

In vara anului 2012, inculpatul i-a propus victimei să accepte să întreţină cu el relaţii sexuale orale, promiţându-i că îi va da în schimb o sumă de bani. În aceste împrejurări, minora, care avea o stare materială precară, şi care avea despre inculpat părerea că este bogat  a acceptat, inculpatul întreţinând cu ea un raport sexual oral. Ulterior, inculpatul i-a solicitat în mai multe rânduri să întreţină relaţii sexuale orale, victima acceptând de fiecare dată, ştiind că va obţine o serie de avantaje materiale de la inculpat. Uneori, inculpatul o fotografia dezbrăcată sau o filma în timp ce întreţinea cu minora relaţii sexuale, spunându-i că nu le va arăta altor persoane, ci că le ţine pentru a le viziona personal, din când în când, când i se va face dor de ea.

Începând din iarna anului 2013, inculpatul i-a propus victimei minore să întreţină relaţii sexuale contra cost şi cu alţi bărbaţi, pe care el îi racola, prezentându-le filmuleţele sau fotografiile pe care le deţinea în telefonul mobil cu minora PC1, dezbrăcată sau aflată în poziţii sexuale explicite. Întrucât abandonase şcoala şi nu avea surse proprii de venit, încurajată de inculpat că ar putea obţine venituri substanţiale cu ajutorul său, minora a fost de acord cu acest lucru întreţinând la solicitarea inculpatului relaţii sexuale cu mai mulţi bărbaţi (persoana vătămată identificându-i în faza urmăririi penale pe S şi M1), de la care primea sume cuprinse între 100 şi 150 de lei, fără să cunoască că inculpatul primea la rândul său sume de bani de la aceştia în contul relaţiilor sexuale pe care le întreţineau cu minora.

Este de menţionat că pe martorul M1, victima minoră PC1 îl cunoscuse în cursul anului 2013 prin intermediul verişoarei sale, PC4, cu care a efectuat diverse activităţi de menaj casnic la domiciliul acestuia din -.

În luna noiembrie sau decembrie 2013, persoana vătămată PC1 s-a întâlnit cu inculpatul III şi cu martorul M1, ocazie cu care inculpatul s-a prezentat ca fiind unchiul fetei.

Văzând disponibilitatea cu care o tratează M1 pe minora PC1, căreia la solicitarea acesteia i-a cumpărat în luna decembrie un brad de Crăciun şi mai apoi a fost invitat să petreacă Revelionul la domiciliul părinţilor săi RL1 si RL2, inculpatul III s-a hotărât să o plaseze pe victima minoră în vederea întreţinerii de relaţii sexuale contra cost, numitului M1, lucru pe care atât minora cât şi martorul l-au acceptat.

În acest mod, minora PC1  întreţinut de mai multe ori relaţii sexuale cu M1, primind diferite sume de bani (cuprinse între 100 şi 150 de lei) de la acesta, martorul plătind şi inculpatului pentru aceste servicii diferite sume de bani.

De la martorul M1, ulterior, victima PC1 a aflat că acesta întreţinea relaţii sexuale şi cu alte fete pe care i ie aducea tot inculpatul III, inclusiv cu PC2 şi I.

Persoana vătămată a dat declaraţii ample în faza urmăririi penale, pe care şi le-a menţinut, cu privire la mare parte dintre aspectele relatate, şi în faza cercetării judecătoreşti cu ocazia audierii nemijlocite a acesteia de către instanţă.

3. In iarna anului 2012, victima minoră PC1 i-a povestit despre inculpat, prietenei sale, minora PC2, persoană care la rândul său avea o situaţie familială dificilă (mama sa, care are mai mulţi copii din căsătorii diferite, locuind cu concubinul ei P pe raza com.- ) şi având o situaţie financiară precară. PC1 i l-a descris pe inculpat ca pe o persoană generoasă şi binevoitoare, care prezintă un handicap la o mână şi un picior şi care este dispus să plătească diferite sume de bani în schimbul unor relaţii sexuale cu el. Victima a acceptat să meargă să-l cunoască pe inculpat, în aceeaşi zi deplasându-se cu persoana vătămată PC1 la domiciliul acestuia, unde inculpatul le-a servit cu cafea şi cu care a discutat, spunându-i întrebată fiind de inculpat, că are vârsta de 14 ani.

La câteva zile victima minoră PC2, în vârstă de 14 ani a fost sunată de către inculpatul III, care a invitat-o la el acasă. spunându-i că vine Şi PC1 cu sora ei, M şi alte fete.

Victima minoră a acceptat invitaţia şi a mers la domiciliul inculpatului unde se aflau PC1 şi sora acesteia, M. Inculpatul le-a servit cu cafea, ciocolată, vin, suc şi au ascultat muzică. Inculpatul III a început să le spună că el a cunoscut mai multe fete cu care a întreţinut raporturi sexuale, sens în care le-a arătat fotografii pe telefonul său mobil, cu tinere dezbrăcate complet.

După aceea inculpatul le-a propus surorilor PC1, M şi victimei minore PC2 să se dezbrace pentru a întreţine relaţii sexuale orale cu ele , promiţându-le că le va ajuta cu bani şi o să le încarce telefonul cu credit.

Surorile şi victima minoră PC2 au acceptat propunerea acestuia, s-au dezbrăcat toate trei, iar inculpatul III le-a aşezat de-a latul patului, după care le-a abuzat exercitând asupra acestora acte sexuale orale. Inculpatul le-a dat de mâncare, le-a încărcat telefoanele cu credit, spunându-le că le va da şi bani în următoarele zile.

Victima minoră PC2 a revenit la locuinţa inculpatului după câteva zile împreună cu PC1, ocazie cu care inculpatul III a întreţinut din nou relaţii sexuale orale cu tinerele, le-a dat 50 de lei iar apoi le-a fotografiat dezbrăcate cu telefonul mobil, spunând-le că nu va arăta fotografiile la nimeni, şi că le păstrează doar pentru a se uita la ele în lipsa lor.

Tot cu această ocazie inculpatul Ie-a propus tinerelor să întreţină raporturi sexuale contra unor sume de bani şi cu alţi bărbaţi, cu care urma să discute el, propunere acceptată şi de PC2, pe fondul lipsei complete de venituri.

La câteva zile, inculpatul III a sunat-o din nou pe victima minoră, a chemat-o la el acasă, unde se afla un tânăr pe nume O, din aceeaşi localitate. L-a solicitarea inculpatului, care i-a spus că îi va da o parte din banii primiţi de la client, minora a mers la domiciliul acestuia, unde a întreţinut relaţii sexuale. Victima minoră a sta la locuinţa lui „O" o noapte, a întreţinut cu acesta raporturi sexuale normale, însă a doua zi când a revenit la domiciliul inculpatului III, acesta nu i-a dat nici un ban, promiţându-i că-i va da ulterior.

Inculpatul III i-a mai adus ulterior şi alţi clienţi, bărbaţi din comună sau din alte localităţi, banii primiţi de la aceştia fiind încasaţi de inculpat, care îi încărca ulterior minorei telefonul mobil.

Persoana vătămată PC2 a dat declaraţii cu privire la abuzurile sexuale şi la faptele de trafic la care a fost suspusă de inculpat, în faza urmăririi penale  (filele 36-41 ds.u.p). aceasta a fost audiată nemijlocit şi de către instanţă, în faza cercetării judecătoreşti (filele 409-4011 vol.I ds. instanţă), ocazie cu care victima minoră şi-a menţinut parţial declaraţiile, susţinând de această dată o serie de aspecte de care nu făcuse vorbire anterior, şi care nu se coroborează, decât parţial, cu materialul probator administrat în cauză, astfel cum se va arăta la momentul analizării probelor de către instanţă.

4. Persoana vătămată PC4 - în vârstă de 20 ani la data comiterii faptei, locuia în comuna P din judeţul laşi la bunica sa PM, întrucât mama sa este plecată în Germania la muncă, iar tatăl este decedat.

Victima îl cunoaştea pe inculpatul III întrucât acesta era prieten şi vecin cu unchiul ei, D, fiind anterior prieten şi cu tatăl său.

O perioadă de timp, PC4 a locuit la prietenul ei, N din com.-, localitate în care, în cursul anului 2013, l-a cunoscut pe martorul M1, cu care s-a înţeles să-l ajute contra cost la menajul casei, între cei doi legându-se pe parcurs o relaţie de prietenie.

La un moment dat, PC4 a adus-o cu ea să o ajute la treabă şi pe verişoara sa, PC1.

Pe fondul afecţiunii pe care martorul M1 a început să o nutrească faţă de PC4, în perioada septembrie 2013- ianuarie 2014, aceasta s-a mutat să locuiască cu martorul.  Cei doi au petrecut  Revelionul 2013/2014 împreună cu verişoara persoanei vătămate PC4, numita PC1 şi cu inculpatul III, la domiciliul părinţilor lui  PC1 din com. -, jud.Iaşi.

La începutul anului 2014, fără ştirea lui M1, persoana vătămată PC4 a plecat la muncă în Italia, însă după câteva luni, în cursul lunii aprilie, l-a contactat martor rugându-l să-i trimită bani să revină în ţară deoarece nu a găsit un loc de muncă. De la întoarcerea în ţară şi până în luna mai-iunie 2014 persoana vătămată a locuit împreună cu martorul M1.

Aflând că în lipsa sa, martorul M1 a întreţinut relaţii sexuale cu mai multe fete pe care i le-a adus inculpatul III, PC4 şi M1 s-au certat, persoana vătămată plecând în com.- să locuiască la bunica sa.

La începutul lunii iunie 2014, inculpatul III i-a comunicat persoanei vătămate că M1 o caută şi că acesta ar fi supărat pentru că nu îi răspunde la telefon, intenţionând să o bată.  În aceste împrejurări inculpatul i-a propus persoanei vătămate să locuiască la domiciliul unchiului său D, vecin cu el, pentru a o putea proteja de M1, lucru cu care victima a fost de acord.

După cca două săptămâni, inculpatul III i-a propus să întreţină cu el raporturi sexuale, spunându-i că şi verişoara ei PC1 făcuse acest lucru, aspect confirmat de aceasta din urmă. Deşi iniţial a refuzat,  după câteva zile, în timp ce victima PC4 era împreună cu vara sa PC1, au primit un mesaj de la inculpatul III prin care acesta le propunea să vină la el şi să întreţină relaţii sexuale orale. Cele două tinere au acceptat propunerea, s-au deplasat ia locuinţa acestuia unde au întreţinut cu inculpatul relaţii sexuale orale în acelaşi timp, desfăşurarea acestora fiind filmată cu telefonul mobil de inculpat sau de una dintre persoanele vătămate.

Inculpatul III i-a propus ulterior lui PC4, să întreţină relaţii sexuale contra cost cu bărbaţi din localitate sau din alte localităţi, ca modalitatea de a obţine bani pentru a se întreţine, propunere cu care aceasta a fost de acord, clienţii plătindu-i  lui PC4 o parte din bani, în timp ce o altă parte erau plătiţi inculpatului.

Este de menţionat că filmuleţe de genul celui făcut mai sus, sau poze cu persoanele vătămate sau alte tinere dezbrăcate sau aflate în relaţii sexuale implicite, stocate pe telefonul mobil al inculpatului erau arătate cu titlu de prezentare la diferite persoane cărora inculpatul le propunea să le furnizeze fete care să întreţină relaţii sexuale.

În luna septembrie 2014, persoana vătămată PC4 s-a întors la martorul M1, care aflând că inculpatul  a susţinut că intenţionează să-i facă rău acesteia, a încurajat-o pe PC4, să depună plângere la parchet cu privire activităţile infracţionale ale inculpatului.

La rândul său, inculpatul aflând de la reprezentanţii mass-media care au venit la domiciliul său, că activităţile sale au fost deconspirate, a şters din telefonul mobil toate filmuleţele şi fotografiile cu tinerele dezbrăcate sau aflate în poziţii sexuale explicite, luând totodată legătura cu PC1 pentru a stabili de comun acord cu aceasta versiunea ce urma a fi prezentată în cazul în care ar fi fost invitată să dea declaraţie.

Persoana vătămată a dat declaraţii în faza urmăririi penale (filele 19-23 ds.u.p) în care a relatat aspecte care au servit la stabilirea situaţiei de fapt în cauză, susţinerile sale coroborându-se parţial cu materialul probator administrat în cauză, declaraţie pe care a menţinut-o, în esenţă, şi în faza cercetării judecătoreşti cu ocazia audierii sale nemijlocite, astfel cum se va reţine cu ocazia analizei materialului probator administrat în cauză.

Situaţia de fapt descrisă mai sus a fost reţinută de instanţă pe baza coroborării probelor administrate în faza urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti, respectiv - procesul verbal de sesizare din oficiu din care rezultă faptul că începând cu vara anului 2014, III a recrutat-o pe numita PC4, pe care a determinat-o să practice prostituţia în folosul său; că în perioada 2013-2014 inculpatul III a racolat mai multe minore (inclusiv pe părţile vătămate PC1, PC2 Şi PC3), cu care a întreţinut raporturi sexuale pe care le-a filmat, ulterior tinerele fiind ameninţate şi şantajate cu răspândirea respectivelor filmări pentru a practica prostituţia în folosul lui; declaraţiile date de persoanele vătămate PC4, PC3, PC2 şi PC1 în faza urmăririi penale dar şi nemijlocit în faţa instanţei; procesul verbal ce identificare a numărului de telefon folosit de către inculpatul III; procesele verbale de identificare a inculpatului III şi a suspectului D; procesele verbale de transcriere a înregistrărilor telefonice interceptate autorizat în baza ordonanţei din 13.09.2014; declaraţiile reprezentanţilor legali ai minorelor PC1, PC2, precum şi a părinţilor persoanei vătămate PC3; declaraţiile date de suspectul D; procesele verbale de percheziţie domiciliară încheiate cu ocazia efectuării percheziţiilor domiciliare efectuate la domiciliile inculpatului III şi a suspectului D; procesul-verbal de percheziţie a mediilor de stocare a datelor în sistem informatic încheiate cu ocazia percheziţiilor efectuate asupra sistemelor informatice ridicate de la domiciliul inculpatului III  - din care rezultă că în telefonul mobil Samsung S5610 aparţinând inculpatului au existat 167 de fişiere (cu extensia jpg), 8 fişiere cu extensia MP4 (fişiere video) şi 7 fişiere cu extensia MP3, fişiere care au fost şterse de inculpat pentru a nu fi descoperite de organele de cercetare penală; fişa de examinare psihologică nr. 1378/03.11.2014 din care rezultă faptul că minora PC2 prezintă o stare de suferinţa psihică predominant sub forma unui sindrom de stres cauzat de episoadele de trafic, pe un fond psihic fragil; fişa de examinare psihologică nr. 1379/03.11.2014 din care rezultă faptul că minora PC1 prezintă o stare de suferinţă psihică în forma unui stress acut; raportul de expertiză medico - legală psihiatrică din care rezultă că inculpatul III prezintă „tulburare organică cronică cerebrala congenitală, întârziere mintală uşoară" iar faptele pentru care este cercetat au fost săvârşite de către acesta cu discernământ; procesul verbal încheiat cu ocazia prezentării de către martorul M1 a fotografiilor transmise acestuia pe telefonul mobil de către inculpatul III, reprezentând mai multe tinere îmbrăcate sumar; declaraţiile martorilor audiaţi în faza urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti, respectiv BV, M1, TR, BA, S; declaraţiile martorilor CE şi CV, PS, audiaţi în faza cercetării judecătoreşti; declaraţiile reprezentanţilor legali ai persoanelor vătămate minore audiaţi în faza cercetării judecătoreşti ( RL1 si RL2, RL4); declaraţiile inculpatului III date în cauză în faza urmăririi penale dar şi în cursul cercetării judecătoreşti;– redate în cele ce urmează în raport de relevanţa lor pentru cauza de faţă.

Astfel, instanţa reţine că declaraţiile date de martorul M1, în ambele etape procesuale se coroborează în mare parte cu declaraţiile date de persoanele vătămate, cu declaraţiile celorlalţi martori din lucrări, dar şi cu aspectele relevate de procesele- verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate autorizat în cauză, acesta în calitate de principal client al persoanelor vătămate, întreţinând cu fiecare dintre victime relaţii sexuale, parte dintre ele prin mijlocirea inculpatului căruia i-a achitat diferite sume de bani. Conform relatărilor făcute de martor, inculpatul i-a furnizat de mai multe ori tinere disponibile pentru a întreţine relaţii sexuale contra cost, pentru serviciile  sexuale el plătind diferite sume de bani şi eventual produse, acestora, dar şi inculpatului, fără că persoanele vătămate să cunoască acest lucru. În aceste împrejurări a întreţinut relaţii sexuale cu PC3 pe care a cunoscut-o prin intermediul inculpatului (căruia i-a dat suma de 100 de lei) şi care i-a fost oferită de inculpat pentru a o uita pe PC4 care plecase în Italia, cu PC1 pe care o cunoscuse anterior, prin intermediul persoanei vătămate PC4, dar pe care i-a trimis-o inculpatul pentru a întreţine cu ea raporturi sexuale (plătind pentru aceasta sume de câte100 lei lui III şi 100 lei lui PC1), cu I (pentru care într-una dintre situaţii i-a dat inculpatului suma de 100 de lei, iar fetei i-a achitat 50 de lei şi o sticlă de lichior); că într-o altă situaţie, în contextul în care aflase că o altă fată propusă de inculpat, pe nume PC2 avea vârsta de 15 ani, martorul a întreţinut raporturi sexuale doar cu PC1, pentru care i-a dat 100 lei lui III, refuzând să întreţină raporturi sexuale şi cu minora PC2; că în aceeaşi perioadă III i-a mai prezentat martorului două tinere despre care i-a spus că sunt majore şi că poate întreţine fără probleme raporturi sexuale cu acestea, arătându-i totodată filmări cu telefonul mobil în care 2 tinere întreţineau relaţii sexuale cu alţi bărbaţi precum şi poze sau filme cu alte tinere dezbrăcate complet, ori filmate în poziţii indecente sau întreţinând raporturi sexuale cu el sau cu alţi bărbaţi, filmări de care III se folosea pentru a le găsi clienţi sau pentru a le şantaja pe fete să întreţină raporturi sexuale pentru cost în folosul lui.

Din declaraţia martorei TR, audiată în cauză, atât în faza urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, rezultă că  la domiciliul inculpatului III mergeau mai multe tinere, prietene cu martora, respectiv PC4, PC1 şi I, pentru a întreţine raporturi sexuale cu acesta; că a văzut pe telefonul mobil al persoanei vătămate PC1 fotografii cu diferite tinere în timp ce întreţineau raporturi sexuale cu inculpatul III, dar şi o filmare cu un domn pe nume M (martorul M1), care locuieşte în com. V, filmare în care acesta este în stare de ebrietate, dezbrăcat şi dansează, în fundal auzindu-se vocea lui PC1 şi PC4. De la PC1 martora ştia că aceasta şi numitele I  şi PC4 mergeau des la locuinţa lui M1 în com. V, şi de fiecare dată când se întorceau aveau bani, precum şi faptul ca şi PC2  ar fi întreţinut raporturi sexuale cu inculpatul III. În declaraţia dată în faţa instanţei a precizat  că deşi PC4 şi PC1 nu i-au spus, ea şi-a dat seama că acestea au întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul, întrucât a văzut pozele pe telefonul mobil. Aceste fotografii reprezentau pe inculpat cum le făcea sex oral lui PC2 şi PC1. Martora a afirmat că este sigură că acela era inculpatul din cauză, întrucât el era cel care „făcea treaba”, PC1 era îmbrăcată într-un tricou ridicat până la brâu, nevând nici un dubiu că erau cei doi. Martora a negat însă susţinerile făcute de persoana vătămată PC4 că şi ea, la rândul ei ar fi întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul.

Din declaraţia martorei BA, dată în faza urmăririi penale, martora neputând fi audiată în faza cercetării întrucât aceasta a plecat în străinătate, constatându-se imposibilitatea administrării acestei probe, rezultă că a auzit despre inculpatul III că este un fel de ,,peşte", ocupându-se cu plasarea fetelor către diferiţi bărbaţi, pentru a întreţine relaţii sexuale contra cost, dintre acestea martora evidenţiind pe I, PC1 şi PC4 cunoscând acest aspect chiar de la fetele în discuţie, cu care a ţinut legătura, şi care, deseori, când le suna îi spuneau că sunt plecate cu inculpatul în com. V, la un bărbat pe nume M cu care întreţineau relaţii sexuale contra cost. Martora a mai precizat că are cunoştinţă că atât I, PC1 şi PC4, cât şi alte două tinere din comună, PC2 şi TR, mergeau destul de des la locuinţa inculpatului III. Martora a susţinut că, în urmă cu un an de zile, inculpatul III i-a propus inclusiv ei să-i facă sex oral, povestindu-i că a întreţinut relaţii sexuale normale şi orale cu numitele I, PC2 şi PC1, martora refuzând această propunere; că în cursul acestui an martora a fost contactată telefonic de inculpatul III, care s-a oferit să o ajute să facă rost de bani, spunându-i că o poate trimite să întreţină relaţii sexuale contra cost cu inculpatul S din sat P, insistând să o convingă, spunând-i că va dura maxim 5 minute şi povestindu-i că partea vătămată PC1 a fost de mai multe ori la acest bărbat şi a durat de fiecare dată puţin. A susţinut martora că a refuzat propunerea inculpatului şi că a aflat că inculpatul III a plasat fetele menţionate numiţilor S, DF. M1, pentru a întreţine raporturi sexuale contra cost. A aflat de la inculpat că deţine mai multe fotografii făcute în timp ce întreţine relaţii sexuale cu diferite fete şi că ar vrea să i  le arate dar nu îşi mai aminteşte parola la telefon.

Din declaraţia martorei I  rezultă că l-a cunoscut pe inculpat în vara anului 2014 prin intermediul numitei PC2 când a însoţit-o până la locuinţa acestuia pentru a lua unele produse alimentare, ocazie cu care inculpatul i-a arătat o fotografie cu ea pe telefonul lui şi a spus că a luat-o de pe facebook pentru că îi place de ea. In timp ce discutau, inculpatul i-a spus lui PC2 că vrea să-i facă un sex oral, astfel încât aceasta s-a dezbrăcat de lenjeria intimă şi inculpatul i-a făcut sex oral de faţă cu martora. După acest episod, inculpatul îi trimitea martorei I mesaje prin care îi propunea să îi facă sex oral, lucru care s-a întâmplat pentru prima oară după aproximativ două săptămâni, martora relatând că inculpatul i-a mai făcut martorei sex oral şi în alte ocazii, de faţă fiind şi PC2 şi PC1 şi că de fiecare dată inculpatul îi încărca cu credit cartela telefonului mobil. Martora I a mai precizat că a observat că inculpatul avea stocate în memoria telefonului său mobil mai multe fotografii cu PC2 şi PC1 în timp ce le tăcea sex oral. În ce o priveşte pe PC4, cu care martora a fost colegă de şcoală, a văzut-o de mai multe ori la domiciliul inculpatului, însă nu ştie dacă a întreţinut raporturi sexuale cu el, ci doar că avea o relaţie cu M1 din --. În cursul cercetării judecătoreşti martora şi-a modificat parţial declaraţia dată în faza urmăririi penale, susţinând însă că o singură dată inculpatul III i-a făcut sex oral, de faţă fiind la acel episod PC2 şi PC1; că nu este adevărat că a văzut filmuleţe în care inculpatul făcea sex, dar cunoaşte de la PC1 şi PC2 despre astfel de filmuleţe. Nu ştie dacă PC4 a întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul sau cu M1 şi nici nu este reală afirmaţia din cursul urmăririi penale cum că are cunoştinţă ca PC1 să fi întreţinut relaţii sexuale cu M1 pentru care acesta să-i fi plătit 100 de lei, dar că într-adevăr a fost chemată odată de aceasta la domiciliul martorului pentru a o lua acasă. Deşi a precizat în faţa instanţei că nu cunoaşte nimic despre vreo înregistrare în care ea apare întreţinând relaţii sexuale cu inculpatul III, martora a precizat că se recunoaşte în fotografiile de la filele 70, 74 şi 77 ds. u.p. şi că acestea ar fi fost făcute de PC1 în casa inculpatului, în timp ce inculpatul se afla la magazin.

Audiat în cauză, atât în faza urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, martorul BV a declarat că l-a cunoscut pe inculpatul III în anul 2013 prin intermediul martorului M1, într-un bar din Piaţa Nicolina, din discuţiile purtate înţelegând că inculpatul are mai multe tinere care practică prostituţia pentru el în com. P; inculpatul III i-a arătat martorului BV mai multe fotografii pe care le avea în telefonul său mobil cu tinere minore şi majore despre care i-a spus că practicau prostituţia pentru el, propunând martorului că dacă va dori să întreţină raporturi sexuale cu tinerele din fotografiile prezentate trebuie să ii plătească lui suma de 100 lei şi 50 lei la fată, cu condiţia ca fata să nu ştie câţi bani primeşte el. Ulterior, a fost apelat telefonic de mai multe ori de inculpatul III pentru a-l întreba dacă nu doreşte să întreţină raporturi sexuale cu vreuna din fete, însă martorul a refuzat de fiecare dată, deoarece inculpatul îi spusese că fetele au între 14-16 ani. Dintre tinerele care practicau prostituţia pentru inculpatul III martorul BV le-a cunoscut pe PC4 ( cu precizarea că, cunoscând-o pe aceasta în urmă cu mai mulţi ani şi ştiind că între prietenul său M1 Şi PC4 exista în prezent o relaţie de prietenie, a fost surprins când inculpatul l-a întrebat dacă nu doreşte să întreţină cu ea raporturi sexuale), I şi pe PC1.

Audiat in cauza, iniţial in calitate de suspect, în faza urmăririi penale, D a declarat ca îl cunoaşte pe III de circa 10 ani, fiind vecini de circa 7 ani şi că începând cu anul 2012 , adeseori inculpatul III se deplasa la locuinţa sa şi îi arăta pe telefonul mobil poze şi filmuleţe cu fete tinere dezbrăcate complet, în diferite poziţii sexuale explicite. Fetele erau din comuna P, M, R, sat R şi din cele spuse de inculpatul III , aveau vârste cuprinse între 14 -20 de ani. Pe la sfârşitul anului 2013, III a început să caute clienţi şi trimitea fetele cu clienţii respectivi şi din câte i-a spus inculpatul, acesta primea de la fiecare client câte 100-200 de lei, funcţie de perioada în care stătea cu fata şi întreţinea raporturi sexuale cu aceasta. Potrivit susţinerilor martorului, III a avut circa 5-6 fete din decembrie 2013 (indicându-le pe I, PC2, PC1, PC4) dintre care numai aceasta din urmă era majoră, restul fiind minore. În ce o priveşte pe PC2, martorul a precizat că III i-a spus o ţine pentru el. Aceasta stătea câte o săptămână la inculpat apoi pleca acasă şi revenea. De la inculpat a înţeles că M provenea dintr-o familie săracă, erau mai mulţi fraţi , nu prea aveau ce mânca. În ce o priveşte pe PC1 ( care provenea dintr-o familie foarte săracă, tatăl ei consuma băuturi alcoolice, şi numai mama ei lucra, fiind mai mulţi copii), martorul a precizat că tot de la inculpat ştie că acesta  a discutat cu fata şi i-a propus să facă amândoi nişte bani, respectiv ea să întreţină relaţii sexuale cu clienţii găsiţi de el şi că pe fondul situaţiei materiale foarte grele, PC1 a acceptat, suspectul relatând că are cunoştinţă că III o dădea lui nea M din V, lui Lică din T, lui S din P, V şi „B" din sat M. În ce o priveşte pe PC4, suspectul a declarat că după întoarcerea acesteia din Italia, în primăvara-vara lui 2014 , III a dat-o pe aceasta  lui S, lui nea M şi lui L. Potrivit declaraţiilor suspectului, inculpatul era văzut foarte des cu PC3 despre care spunea că e nepoata lui, martorul acesta exprimându-şi credinţa că inculpatul a întreţinut relaţii sexuale şi cu aceasta. De prin vara-toamna anului 2013 , III a început să îi arate poze cu tinere dezbrăcate complet, pe telefonul lui, a văzut şi un filmuleţ în care apărea el cu o fată dezbrăcată, astfel de poze fiindu-i arătate până prin luna iulie 2014. A mai precizat D în declaraţia de suspect că, în seara de 15.09.2014, pe la orele 16,00 când s-a întors acasă de la muncă, III era la gard, tremura tot, spunându-i  că a fost televiziunea şi că a fost întrebat de fete.

Este de menţionat că prin rechizitoriu s-a dispus clasarea cauzei în ce-l priveşte pe suspectul D, pentru săvârşirea infracţiunilor de „trafic de minori'' - fapte . prev.de art. 211 alin.1 , alin.2 raportat la art.210 alin.l lit.a,b Noul Cod Penal cu art. 38 alin.l Noul Cod Penal (4 fapte), cu aplicarea disp. art.5 alin. 1 Noul Cod Penal şi trafic de persoane prev.de art. art.210 alin.1 lit.a,b Noul Cod Penal, cu aplicarea disp. art. 5 alin.1 Noul Cod Penal şi pornografie infantilă, faptă prevăzută şi pedepsită de art 374 al. 1,2 Cod Penal, cu art. 38 C.pen., toate cu art. 38 alin.1 Noul Cod Penal.

Audiat în calitate de martor în faza cercetării judecătoreşti (filele 259-261 ds. instanţă vol.I), D a precizat că menţine în totalitate, declaraţia dată în calitate de suspect în cauză, în care a spus adevărul. Cu toate acestea, martorul a precizat că nu prea crede în acuzaţiile care s-au adus inculpatului. Acesta a distorsionat o serie de aspecte relatate în faza urmăririi penale, respectiv că: deşi a auzit că inculpatul vindea fete la diverşi bărbaţi, nu a auzit ca acesta să ia şi bani de pe urma lor. Tot din auzite ştie că inculpatul ar fi întreţinut şi el relaţii sexuale cu fetele. În ce o priveşte pe PC2 martorul a susţinut că ar fi văzut-o doar de două ori în compania inculpatului, dar că acesta i-a spus că o ţine pentru el; despre PC4 ştie că a întreţinut relaţii sexuale cu mai multi bărbaţi, acesta fiind şi motivul pentru care a alungat-o de la locuinţa sa, aceasta întorcându-se la acel moşneag din -. A văzut într-aadevăr fete filmate şi fotografiate pe telefonul inculpatului, recunoscându-le pe PC1 – îmbrăcată, pe PC4, PC2 – dezbrăcată şi I. Martorul a negat afirmaţia făcută în faza urmăririi penale cum că inculpatul ar fi discutat cu P să facă bani de pe urma acesteia. A mai susţinut martorul că a văzut-o pe nepoata sa PC4 ducându-se „să întreţină relaţii sexuale cu S, dar nu ştie dacă era trimisă de inculpat. Martorul a afirmat contrar celor susţinute în faza urmăririi penale că nu crede că inculpatul ar fi avut relaţii şi cu PC3, motivând că aceasta era prea mică, prea mărunţică. Martorul a mai afirmat că faptul că inculpatul avea 5-6 fete pe care le oferea să întreţină relaţii sexuale contra cost, îl cunoaşte de la PC4. Martorul a mai susţinut că nu-şi aminteşte dacă în faza urmăririi penale a declarat că III aducea fete la el acasă, le poza şi le obliga la raporturi sexuale, afirmând totuşi că nu s-au făcut ameninţări sau presiuni asupra sa şi admiţând în urma întrebărilor cu privire la discrepanţele sesizate de instanţă în cele două declaraţii date în cauză, posibilitatea ca cele declarate la urmărirea penală să fie mai aproape de adevăr având în vedere că erau date mai aproape de la momentul comiterii faptelor.

Audiat în cauză, atât în faza urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti martorul S a declarat că îi cunoaşte pe inculpatul III, şi pe părţile vătămate PC4 şi PC1, însă a negat că ar fi întreţinut relaţii sexuale cu aceasta din urmă. Martorul a precizat că are soţie şi copii şi nu înţelege de ce inculpatul susţine că ar fi plătit sume de bani pentru fete. Martorul a mai precizat că nu i-a dat inculpatului bani sau alte foloase pentru a relaţii sexuale cu vreo fată, admiţând însă că a plătit acestuia cota de arendă pentru cele 36 de ari de pământ pe care inculpatul îi deţine.

Audiat, din oficiu, în calitate de martor, CV, tatăl persoanei vătămate PC3, a arătat că prin scrisoarea primită de la inculpat ( pe care soţia sa CE a depus-o la dosar în faza urmăririi penale), inculpatul i-a cerut să ia legătura cu persoanele vătămate şi cu D în scopul ca aceştia s-şi schimbe declaraţiile date în cauză, dar că nu s-a complicat să facă acest lucru. Martorul a mai arătat că după ce s-a declanşat urmărirea penală în cauză a aflat de la fiica sa că inculpatul îi făcea sex oral încă de la vârsta de 9 ani şi că acesta o şantaja că dacă nu vine la el o va spune mamei sale. În acelaşi mod a procedat şi D cu inculpatul, căruia îi cerea să o trimită pe PC3 la el. De altfel la domiciliul lui D a văzut mai multe fete, chiar şi după arestarea lui III, fără să vadă şi bărbaţi la acea locaţie. Inculpatul stătea mai prost cu banii de când veneau fetele la D probabil pentru că acesta cheltuia banii pe consumaţia pe care o făceau alte persoane.Deşi îi vine greu să accepte lucrurile de care a luat cunoştinţă, martorul a precizat că o crede pe fiica sa în ce priveşte dezvăluirile pe care aceasta i le-a făcut în legătură cu inculpatul III.

În acelaşi registru a declarat şi CE, mama persoanei vătămate PC3, audiată la solicitarea inculpatului, susţinând că de la fiica sa a aflat că toate acuzaţiile aduse inculpatului prin actul de sesizare în ce o priveşte pe PC3 sunt reale, dar că aceasta s-a mirat când a aflat că nu a fost arestat şi D. Fiica sa i-a povestit despre toate abuzurile la care a fost suspusă de inculpat din copilărie, dar şi despre faptul că inculpatul a trimis-o să întreţină relaţii sexuale cu D, care aflase despre legătura dintre ea şi inculpat. CE a mai susţinut că o crede întru-totul pe fiica sa şi că aceasta dintre toţi copii săi, era cea care avea cea mai apropiată relaţie cu inculpatul. Martora a mai făcut relatări despre momentul plecării de acasă a fiicei sale şi cu privire la motivul determinant pentru care acesta făcuse acest lucru – respectiv, că nu mai putea sta în preajma inculpatului care i-a indus un sentiment de vinovăţie pentru abuzurile la care a supus-o, făcând-o responsabilă. Martora a precizat de asemenea, că minora PC1 era prietenă cu fiica sa, lucru cu care ea nu a fost de acord, întrucât minora „umbla aiurea” şi că a văzut-o de multe ori la domiciliul inculpatului, lucru care nu i-a dat însă de bănuit crezând că a fost trimisă de părinţii săi pentru ceva, în virtutea relaţiei de prietenie pe care inculpatul o avea cu familia minorei.

În ceea ce priveşte poziţia procesuală adoptată de inculpat pe parcursul celor două faze ale procesului penale se reţin următoarele:

Inculpatul III nu a dorit iniţial să dea declaraţie în faza urmăririi penale, iar în declaraţia de inculpat din 10.12.2014 în prezenţa apărătorului ales, acesta  a precizat că nu a întreţinut niciodată relaţii sexuale cu PC3 şi nici cu celelalte persoane vătămate; că este prieten cu familia lui PC1 de 15-16 ani; că PC1 şi PC4 întreţineau raporturi sexuale cu  M1, dar că el nu avea nicio legătură cu acest lucru , el cunoscându-l pe martor prin intermediul acestor tinere. Nu a primit niciodată bani de la acesta; nu a întreţinut nici un fel de raporturi sau relaţii sexuale cu niciuna dintre tinerele din cauză, nu le-a filmat şi nu le-a pozat în relaţii sexuale explicite. Cu o zi înainte de a avea loc percheziţiile domiciliare, a fost căutat de nişte ziarişti, care l-au întrebat dacă este acuzat de viol şi proxenetism după care au plecat. În legătură cu ştergerea fotografiilor din telefonul său mobil, constatată cu ocazia percheziţiei informatice, a ţinut să precizeze că a împrumutat de mai multe ori telefonul mobil lui PC1 şi lui PC2, astfel încât nu cunoaşte nimic de spre astfel de fotografii. A şters şi el fotografii din telefon, dar acestea erau fotografii personale. Nu se consideră vinovat de niciuna dintre acuzaţiile aduse. Practic aceste fete veneau mereu la domiciliul său, dormeau la el, dar nu a întreţinut cu ele relaţii sexuale.

Audiat în faţa instanţei, (declaraţie filel154-157 ds. instanţă vol.I), inculpatul a declarat că nu recunoaşte infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, admiţând însă că a întreţinut relaţii sexuale cu PC4 şi I ( acestea fiind majore). Inculpatul a translat orice implicare în ce priveşte actele de exploatare sexuală a persoanelor vătămate din cauză, asupra martoruluI M1, susţinând că acesta era cel care în perioada anilor 2013-2014 o lua pe PC1 la domiciliul său, unde îşi satisfăcea poftele sexuale cu aceasta, şi că de mai multe ori a fost nevoit să meargă să o scoată pe minoră cu poliţia de frontieră din casa acestuia; că pe întreg parcursul anului 2014 martorul i-a dat bani persoanei vătămate PC1 pentru raporturile sexuale pe care le întreţinea cu aceasta, pe care îi trimitea prin intermediul şoferului de microbuz sau prin intermediul martorei TR; că a văzut pe telefonul mobil a lui M1 un filmuleţ în care acesta dansa  gol în prezenţa lui PC1; că M1 i-ar fi oferit-o pe I contra cost – 50 de lei, martorului BV; M1 era cel care le-a şantajat pe persoanele vătămate determinându-le să declare împotriva sa; a mai susţinut inculpatul că aceste lucruri se întâmplau periodic în cursul anului 2014; că el l-a cunoscut pe M1 în casa familiei PC1 cu ocazia revelionului din 2013 spre 2014. În ce o priveşte pe PC3, aceasta la cunoscut pe M1 când la solicitarea inculpatului acesta a vizitat-o la spitalul unde era internată, aflând ulterior că atunci când nepoata sa s-a externat a întreţinut cu martorul M1 relaţii sexuale, M1 dându-i suma de 150 de lei; că în vara anului 2014 M1 a luat-o cu maşina pe PC3a dus-o la locuinţa lui unde împreună cu BL au întreţinut relaţii sexuale cu aceasta. A mai susţinut inculpatul că a făcut chiar un denunţ împotriva lui J în legătură cu o faptă de trafic de minori îndreptată împotriva lui PC3; aceasta a fugit de acasă înainte de a se apuca de prostituţie şi chiar el a anunţat poliţia când a aflat că aceasta este sechestrată în Nicolina. Niciodată nu a atins-o în zone intime şi nu a întreţinut relaţii sexuale cu nepoata sa şi nici nu a oferit-o altor bărbaţi în acest scop şi nici lui S, care ştie însă că plătea bani lui PC4 pentru a întreţine relaţii sexuale cu aceasta din urmă. În ce o priveşte pe PC4, inculpatul a precizat că aceasta locuia la unchiul său D, cu care era vecin, şi că atunci când acesta a dat-o afară din casă, a luat-o la locuinţa sa, unde a stat două zile şi o noapte. Aceasta a fost de acord să întreţină cu el relaţii sexuale. De mai multe ori a fost sunat de PC4 şi de PC1 să vină să le ia de la bărbaţii la care stăteau câte o săptămână, pentru că nu mai aveau bani să se întoarcă acasă; odată a găsit-o pe PC1 şi pe PC2 la el acasă, mai târziu acestea plecând la discotecă. Inculpatul nu a recunoscut că a întreţinut relaţii sexuale cu PC1, nici că ar fi filmat sau fotografiat pe PC4 sau pe PC1 sau că le-ar fi şantajat să întreţină relaţii sexuale cu alţi bărbaţi. Inculpatul a admis însă că de mai multe ori atât PC1 cât şi PC2 au fost la domiciliul lui, context în care le servea cu suc, cafea ciocolată şi că de multe ori le dădea sume mici de bani (10-15 lei), în special lui PC1, căreia îi încărca şi telefonul mobil. A mai precizat inculpatul că deşi are hemipareză pe toată partea dreaptă nu îi sunt afectate funcţiile sexuale, astfel încât cu PC4 au întreţinut reciproc relaţii sexuale orale.

Inculpatul a precizat că este de acord să despăgubească sumele solicitate de persoanele vătămate dacă va fi găsit vinovat solicitând însă să plătească şi M1 pentru acest lucru.

În declaraţia de inculpat din 11.11.2015 (filele 165-167 vol.II), inculpatul şi-a menţinut aceeaşi poziţie procesuală de nerecunoaştere a faptelor reţinute în sarcina sa. Aceasta a arătat însă contrar celor susţinute anterior că nu are capabilitatea de a întreţine relaţii sexuale normale, din cauza handicapului pe care îl are. A susţinut inculpatul că, odată a luat-o pe PC4 de la M1 întrucât acesta a bătut-o şi o supunea la perversiuni sexuale. Nu a văzut niciodată în telefonul său fete dezbrăcate, erau însă multe fotografii care nu erau făcute de el - unele o înfăţişau pe PC1 îmbrăţişată cu alti bărbaţi, dar nu dezbrăcată, acestea fiind şterse probabil de PC1. Inculpatul a mai declarat că nu a avut o relaţie atât de strânsă cu martorul M1, că acesta venea frecvent şi le lua pe fete din P, ocazie cu care în mod frecvent, oprea şi la domiciliul lui.

La solicitarea inculpatului III, au fost administrate proba cu martorii  E care a declarat (fila 341 ds. instanţă vol.I), că a trăit în concubinaj cu sora lui PC2, numita P şi că l-a cunoscut pe inculpat în contextul în care a lucrat la un om din satul inculpatului şi că nu crede că inculpatul ar fi putut comite faptele de care este acuzat. Din luna martie sau aprilie 2014, PC1 şi PC2 au stat la locuinţa surorii sale unde locuia şi martorul, în sat .. com.C. A surprins în acea perioadă cum o persoană trimitea mesaje fetelor pe telefonul mobil insistând chiar că vine să le caute, lucru care s-a şi întâmplat când această persoană, pe nume M1, a venit la discotecă. L-a văzut din nou pe acesta sâmbăta următoare la discotecă însoţit de PC2, I, PC4 şi încă o tânără pe nume D. Dintr-o altă maşină au coborât D, PC3 şi o persoană BL, iar la plecare a mers cu ei şi PC1. Ştie de la fete că acestea vroiau să meargă la III să-l şantajeze să-i ia banii şi să spună că le-a violat. Odată le-a însoţit personal pe fete până la locuinţa inculpatului care însă le-a alungat.

Instanţa va înlătura declaraţia martorului din ansamblul probator apreciind că aceasta este vădit procausa, necoroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză, pentru următoarele considerente: aspectele sesizate de martor nu au fost relatate în niciuna dintre declaraţiile inculpatului III; nicio altă probă administrată în cauză nu susţine cele relatate de acest martor; RL4, reprezentantul legal al  minorei PC2 a susţinut că a locuit împreună cu copii săi, în satul P până în luna iunie 2014, când certându-se cu P s-a mutat în satul .., aspecte confirmate şi prin declaraţia martorului P (propus de inculpat). În aceste împrejurări declaraţia martorului că timp de două luni (martie-aprilie-mai) PC2 şi PC1 ar fi locuit în satul .., la domiciliul uneia dintre surorile sale, este vădit nereală. De altfel, martorul a fost arestat în luna mai 2014, conform propriei sale declaraţii context în care, cel mai probabil acesta a făcut declaraţii influenţat fiind de către inculpat, cu care a admis că a discutat înaintea şedinţei rememorând împreună faptele. Susţinerea făcută de martor că din discuţiile cu fratele său ar fi aflat că persoanele vătămate i-ar fi comunicat că au fost forţate de M1  să facă plângere împotriva inculpatului, nu sunt nici ele susţinute la nivel probator, în contextul în care niciuna dintre părţile vătămate nu a făcut o astfel de precizare în faţa instanţei cu ocazia audierii nemijlocite a acestora, fără a fi constrânse în vreun fel. De altfel , susţinerea martorului că la rândul său a întreţinut relaţii sexuale cu PC2, PC1 şi PC3 şi că ar fi plătit pentru acestea bani lui M1 (câte 150-200 de lei) nu are suport probator dar nici logic în contextul în care personal a afirmat martorul că în aceeaşi perioadă trăia în concubinaj cu sora lui PC2, Popovici Sanda. De altfel interpelat în amănunt cu privire la aspectele relatate liber, acesta a revenit asupra declaraţiei, arătând că în fapt, fetele nu au locuit permanent la sora sa, ci doar sporadic şi că, probabil, în total au locuit cca 2 săptămâni în locuinţa surorii sale. Nici susţinerea acestuia că ar fi însoţit-o pe mama lui PC3 la fraţii Voica pentru a o căuta pe PC3 nu se susţine de probele administrate.

Martorii AP, BM, MC,  propuşi de inculpat şi-au asumat rolul de a face declaraţii prin care să discrediteze persoanele vătămate din cauză şi a contura un profil moral bun al inculpatului. Astfel, martorul AP a declarat că a văzut de mai multe ori cum PC1 şi PC4 erau aduse de la discotecă de tatăl lui PC1 şi că lumea vorbea prin sat că acestea întreţin relaţii sexuale cu bărbaţi. Acestea ar fi avut o căsuţă în marginea satului M ( aparţinând lui Cap Alb), unde probabil locuiesc şi în prezent. A văzut-o odată pe PC4 în autoturismul unui bărbat de cca 50 de ani şi că în sat se vorbea despre faptul că fetele sunt luate de bărbaţi din anturajul acestora făcând parte şi un anume P zis „B”. Martora BM (verişoara inculpatului) a susţinut că s-a întâlnit cu PC1, după arestarea inculpatului, când aceasta se deplasa spre dispensar, fiind însărcinată, din discuţiile cu aceasta martora înţelegând că inculpatul nu are nicio vină în legătură cu faptele de care este acuzat, PC1 spunându-i că ea şi celelalte fete au fost plătite de cineva din V pentru a da declaraţii împotriva inculpatului, şi că acea persoană le ameninţă în continuare, fetele resimţind o stare de temere. Martora a mai susţinut că atunci când inculpatul venea pe la ea, a putut constata că este contactat telefonic de un anume M dar şi de fete care îi cereau inculpatului să vină să le ia de la acel M. Martora a precizat că şi ulterior arestării inculpatului a văzut fete în curtea lui D, dar şi faptul că după ce inculpatul a fost arestat a primit scrisori de la acesta prin care îi spunea că este nevinovat şi că are nevoie de ajutor, familia sprijinindu-l financiar.

Martorul MC, care locuieşte în satul .., a declarat în acelaşi registru, că PC1 şi PC4 sunt cunoscute ca nişte fete rele, în sensul că umblă aiurea. Că acestea au stat o perioadă la fam Z, le-a văzut în P, iar în anul 2015 le-a văzut şi prin sat .. Nu a întreţinut relaţii sexuale cu acestea şi nici nu cunoaşte pe cineva care să fi făcut acest lucru. Nu ştie unde locuiau aceste fete în 2014 şi nici nu l-a văzut pe inculpat în compania acestora.

Deşi nu pune sub semnul întrebării declaraţiile acestor martori, instanţa apreciază că acestea nu sunt relevante pentru cauză, în contextul în care, aceştia nu cunosc personal aspecte relevante pentru cauză, afirmând doar chestiuni tangenţiale, şi care nu au relevanţă pentru faptele cercetate, evidenţiind generalităţi cunoscute din zvon public sau chestiuni aflate ulterior (cum ar fi susţinerile martorei BM – a cărei declaraţie, în contextul relaţiei de rudenie cu inculpatul are şi un caracter subiectiv). Este evident că persoanele vătămate nu aveau o bună reputaţie din moment ce chiar în dosarul de faţă sunt investigate infracţiuni de trafic de persoane care le au ca victime pe acestea, aspect care presupune, în mod evident faptul că acestea au întreţinut relaţii sexuale contra cost cu diverse persoane din satul sau localităţile învecinate în care acestea locuiau, împrejurare care în comunităţile mici să răspândeşte rapid, relevând totodată caracterul clandestin al acestor activităţi şi a persoanelor care se aflau în spatele acestora.

În plus, instanţa reţine că aceste declaraţii nu se coroborează nici cu susţinerile inculpatului, având în vedere că deşi în declaraţiile date niciunul dintre martori nu îl plasează pe inculpat în anturajul sau compania persoanelor vătămate, inculpatul însuşi arată că în mai multe rânduri fetele veneau la domiciliul său sau chiar dormeau la el, fără a furniza o explicaţie valabilă pentru care un bărbat necăsătorit, în vârstă de 46 de ani, primea la domiciliul său tinere cu vârsta cuprinsă între 12 şi 20 de ani. Mai mult, în lipsa oricărei obligaţii, inculpatul încărca tinerelor telefoanele mobile, le cumpăra articole vestimentare, mâncare şi băuturi ori chiar articole vestimentare, şi nu lipsit de relevanţă, mergea la clienţii la care acestea se aflau pentru a le scoate de acolo (cu motivaţia că aceştia nu le mai lăsau să plece, ori că fetele nu mai aveau bani să se întoarcă).

La rândul său, martorul BA, nu a confirmat decât în mică măsură susţinerile inculpatului, arătând că în calitatea de ofiţer de poliţie la Poliţia de frontieră l-a perceput pe inculpat ca o persoană onestă, şi care, pescar fiind, era interesat de perioadele de prohibiţie, sens în care au schimbat numerele de telefon, ajutându-l chiar cu informaţii legate de obţinerea pensiei de handicap. Inculpatul i-a cerut sprijinul în anul 2012-sau 2013 pentru că două fete erau reţinute la nişte băieţi din M, inculpatul motivând că o cunoaşte pe mama uneia dintre acestea, martorul îndrumându-l să se adreseze poliţiei. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în legătură cu nepoata inculpatului, PC3, care fugise de acasă la un bărbat de etnie romă, împrejurare despre care martorul a afirmat că a aflat după ce practic lucrurile se rezolvaseră. A mai susţinut martorul că odată, l-a condus pe inculpat cu maşina, acesta fiind însoţit de o tânără care nu părea însă afectată sau speriată de ceva.

Martorul GC, audiat de asemenea la solicitarea inculpatului, nu a făcut declaraţii cu privire la aspecte relevante pentru cauză.

Examinând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine că declaraţiile date de inculpat sunt nesincere, nefiind confirmate de ansamblul materialului probator administrat în cauză, în timp ce declaraţiile date de persoanele vătămate sunt susţinute şi se coroborează cu mare parte dintre probatoriile administrate în cauză.

Astfel, instanţa reţine că inculpatul chema şi primea la domiciliul său minore, care pe fondul lipsei acute de bani, a instrucţiei dar şi a unor valori morale sănătoase, erau de acord să fie suspuse unor relaţii sexuale orale din partea inculpatului, care, cel mai probabil pe fondul dizabilităţilor fizice pe care le prezintă, nu era în măsură să întreţină un raport sexual normal, dar obţinea satisfacţia sexuală în acest mod.

Astfel, este de remarcat că declaraţiile persoanelor vătămate sunt majoritare şi constante în a arăta că acesta era tipul de act sexual întreţinut cu inculpatul ( a se vedea în acest sens şi declaraţia persoanei vătămate PC3, din care rezultă că niciodată, în perioada mare de timp în care inculpatul a întreţinut cu ea acte sau relaţii sexuale, nu a întreţinut un raport sexual normal cu acesta, fără a putea preciza dacă acest fapt s-ar datora unor cauze independente de voinţa acestuia).

La rândul său inculpatul a adoptat o conduită fluctuantă cu privire la acesta aspect, ducând în derizoriu caracterul manifest de sinceritate al propriilor declaraţii. Astfel, deşi în faza cercetării judecătoreşti, a afirmat într-o primă declaraţia (fila 156 ds. instanţă vol.I) că nu îi sunt afectate funcţiile sexuale, în ultima declaraţie dată în faţa instanţei, inculpatul a susţinut contrariul, că în fapt nu este capabil să întreţină un  raport sexual normal.

Or instanţa reţine că tocami starea fizică a acestuia, care nu anticipa o periculozitate fizică sporită a acestuia, împrejurarea că fetele îl cunoşteau ca o persoană darnică, care dă bani, a înlesnit cu mult posibilitatea acestuia să acceadă şi să capteze atenţia şi încrederea persoanelor vătămate.

Declaraţiile date de persoanele vătămate minore sunt constante în a indica faptul că în mai multe rânduri, inculpatul a întreţinut cu ele relaţii sexuale orale. Susţinerea făcută de persoana vătămată PC2, în faza cercetării judecătoreşti, prin care aceasta în mod diferit – de susţinerile făcute în faza urmăririi penale - a precizat că a întreţinut şi raporturi sexuale normale cu inculpatul şi interpelată expres, de instanţă,  a susţinut că are reprezentarea şi face diferenţa dintre un raport sexual normal şi acte sexuale orale, va fi înlăturată ca necoroborându-se cu ansamblul probator administrat în cauză.

De altfel, instanţa reţine că nu prezintă relevanţă sub aspectul infracţiunii de act sexual cu un minor cu privire la care este cercetat, printre altele, inculpatul din prezenta cauză, împrejurarea dacă acesta a întreţinut, în mod consimţit, doar relaţii sexuale orale cu victimele minore sau şi raporturi sexuale normale, fapta constituind infracţiune indiferent dacă aceasta a constat în „raport sexual sau act sexual oral, anal sau orice act de penetrare vaginală sau anală comise cu un minor”.

Pentru toate aceste considerente, instanţa reţine ca fiind dovedită vinovăţia inculpatului III în comiterea infracţiunilor de act sexual cu un minor, reţinute în sarcina sa, în raport de persoanele vătămate minore PC1, PC2 şi PC3, declaraţiile persoanelor vătămate coroborându-se cu mare parte din probele administrate în cauză.

Instanţa reţine totodată, că în cauză sunt probate şi faptele inculpatului III de recrutare, adăpostire sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, declaraţiile persoanelor vătămate minore în acest sens, coroborându-se între ele, dar şi cu declaraţiile martorilor M1, D, T, BA şi I, cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate autorizat în cauză, precum şi cu rapoartele de evaluare psihologică care atestă traumele de natură psihică prezente la persoanele vătămate în contextul evenimentelor de trafic la care au fost suspuse.

Instanţa reţine că în cauză nu se poate reţine însă faptul că exploatarea sexuală a persoanelor vătămate minore a avut loc în condiţiile prev. de art.210 alin. 1 lit.a, b C.penal aşa cum s-a reţinut prin actul de sesizare al instanţei şi care imprimă faptei un caracter mai grav, având în vedere că, probatoriul administrat în cauză nu relevă cu caracter cert că minorele ar fi fost constrânse, răpite, induse în eroare ori că acestea ar fi fost suspuse unui abuz de autoritate din partea inculpatului, ori că acesta ar fi profitat de imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori de starea de vădită vulnerabilitate a acestor persoane.

Sub acest aspect, instanţa reţine următoarele: niciuna dintre persoanele vătămate nu reclamă acte de constrângere din partea inculpatului, în sensul cerut de legiutor. Deşi prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că acestea ar fi achiesat la întreţinerea de relaţii sexuale cu alţi bărbaţi, la iniţiativa inculpatului, care le găsea clienţi, şantajate fiind că va face publice filmările sau pozele pe care acesta le deţinea şi în care persoanele vătămate se aflau dezbrăcate sau în poziţii sexuale explicite, instanţa reţine că acest aspect nu a fost dovedit dincolo de orice îndoială, iar declaraţiile persoanelor vătămate legate de acest aspect sunt contradictorii.

Astfel, persoana vătămată PC2 a afirmat în faza urmăririi penale că după ce inculpatul i-a făcut sex oral, prima oară (atât ei cât şi numitelor PC1 şi PP), dându-le de mâncare şi încărcându-le telefoanele cu credit, şi promiţându-le că le va da bani şi în zilele următoare, după câteva zile, a revenit din proprie iniţiativă împreună cu PC1 la locuinţa acestuia, unde inculpatul le-a făcut din nou sex oral, dându-le 50 de lei, după care le-a fotografiat dezbrăcate cu telefonul mobil, spunându-le că nu va arăta fotografiile nimănui, persoana vătămată, dându-şi însă seama că acesta a arătat pozele şi altor persoane. Persoana vătămată a declarat că „ cu aceeaşi ocazie, inculpatul ne-a propus să întreţinem relaţii sexuale contra unor sume de bani şi cu alţi bărbaţi, pe care îi va chema el. Am fost de acord, deoarece acasă am o situaţie materială precară, (fila 38 ds. u .p). Ulterior, în cadrul aceleaşi declaraţii persoana vătămată minoră a revenit, susţinând că „într-una din zile, când III îmi făcea sex oral m-a filmat, iar ulterior m-a şantajat cu acest fapt, spunându-mi că dacă nu fac ce spune el, le va spune părinţilor mei, lucru în plus, ce m-a determinat să întreţin relaţii sexuale cu diverşi bărbaţi.”

În faza cercetării judecătoreşti, persoana vătămată PC2, a avansat ideea că după ce inculpatul a început să aducă şi alte persoane cu care victima să întreţină relaţii sexuale contra cost, deşi nu a spus niciodată nici inculpatului, nici celorlalţi bărbaţi cu care a întreţinut relaţii sexuale că nu este de acord să facă acest lucru, a precizat că nu şi-a manifestat dezacordul pentru că îi era frică de inculpat, explicitând că inculpatul ar fi ameninţat-o atât pe ea cât şi pe PC1 că „dacă nu întreţinem relaţii sexuale şi nu ne prezentăm la domiciliul acestuia, vom fi bătute şi urmărite”. Persoana vătămată a precizat că nu sunt adevărate susţinerile pe care le-a făcut în faza urmăririi penale conform cărora ar fi fost şantajată de inculpat cu filmuleţele şi fotografiile care ar fi înfăţişat-o dezbrăcată sau întreţinând relaţii sexuale. (fila 409 verso. ds. instanţă vol.I). În aceeaşi declaraţie însă partea vătămată a susţinut că nu a fost niciodată filmată sau pozată în timp ce întreţinea relaţii sexuale cu inculpatul

Declaraţiile date de persoana vătămată PC1 nu confirmă însă susţinerile, de altfel contradictorii ale persoanei vătămate PC2 cu privire la acest aspect. Astfel, PC1 a declarat constant în faza urmăririi penale dar şi în cursul cercetării judecătoreşti, că inculpatul nu a şantajat-o niciodată cu filmele sau fotografiile pe care le deţinea în telefonul mobil şi care o înfăţişau dezbrăcată sau angrenată în întreţinerea de relaţii sexuale; nu a agresat-o fizic niciodată, însă i-ar fi vorbit urât şi a înjurat-o când era nervos. Deşi iniţial nu a fost dea acord cu propunerea inculpatului de a întreţine relaţii sexuale şi cu alţi bărbaţi şi că deşi acesta a încercat să o determine să accepte să întreţină relaţii cu nişte clienţi pe care acesta îi găsise, ea nu a fost de acord, refuzându-l. Ulterior însă, întrucât nu avea bani, a acceptat să facă acest lucru, întreţinând relaţii sexuale cu clientul adus de III, respectiv S.

În declaraţia dată în faţa instanţei, persoana vătămată PC1 şi-a menţinut afirmaţiile explicitând că inculpatul III i-a cerut să întreţină relaţii sexuale şi cu alti bărbaţi, spunându-i că o să primească bani mulţi, lucru care s-a şi întâmplat, întrucât bărbaţii cu care a întreţinut relaţii sexuale  (S – de cca 3-4 ori, un bărbat din C – care a refuzat să întreţină relaţii sexuale fără ca inculpatul să-i reproşeze nimic în legătură cu acel refuz , au plătit-o cu sume cuprinse între 100-150 lei, fără ca persoana vătămată să ştie că pentru aceste raporturi sexuale primea bani şi inculpatul III (acest lucru aflându-l ulterior de la M1). Persoana vătămată a precizat că PC4 a făcut un filmuleţ în timp ce inculpatul le făcea sex oral ei şi lui PC4, la solicitarea lui III care a motivat că se va uita la film când îi va fi dor de ele. Nu a fost obligată în nici un fel  şi nu a fost ameninţată de inculpat pentru a întreţine cu el acele relaţii sexuale, doar odată când inculpatul s-a supărat pe ea şi pe PC4 le-a spus „vă fac pachet şi vă trimit la --.

Or, este de reţinut că persoana vătămată PC2 se poziţionează permanent în legătură cu persoana vătămată PC1, cel puţin la momentele în care pretinde că inculpatul a ameninţat-o, sau că i-ar fi produs o stare de temere.

De altfel, în legătură cu acest aspect, relevante sunt şi susţinerile persoanei vătămate PC3, care a arătat atât în declaraţia dată în faza urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, că inculpatul nu a ameninţat-o niciodată în legătură cu solicitarea de a întreţine relaţii sexuale cu alţi bărbaţi, ci a încurajat-o să facă acest lucru, sub pretextul că, are posibilitatea să facă bani din întreţinerea de relaţii sexuale cu alţi bărbaţi, contra cost.

În aceste împrejurări, coroborând materialul probator administrat în cauză, văzând şi elementele de fapt rezultate din aceste mijloace probatorii şi care relevă că inculpatul nu le-a constrâns în nici un fel libertatea psihică sau de mişcare, persoanele vătămate locuind în mod uzual la domiciliile lor, sau una la cealaltă,  venind la inculpat când acesta le chema, pentru că avea clienţi, că acestea primeau bani de la clienţii cu care întreţineau relaţii sexuale (fără să ştie că şi inculpatul obţinea bani de la aceeaşi clienţi pentru acelaşi lucru), că nu s-a probat dincolo de orice îndoială că inculpatul le şantaja cu dezvăluirea filmelor sau fotografiilor în care persoanele vătămate apăreau dezbrăcate sau în poziţii sexuale explicite, şi că inculpatul le realizase în afara de scopul declarat - de a se delecta cu ele – ca material de prezentare şi atragere a potenţialilor clienţi (împrejurare de către fetele aveau cunoştinţă), instanţa reţine că în cauză, în raport de persoanele vătămate minore nu sunt incidente dispoziţiile art.210 alin.1 lit.a, b C.penal la care face trimitere art.211 alin.2 c.penal.

În ceea ce priveşte caracterul consimţit sau nu al activităţilor sexuale prestate de persoanele vătămate minore cu alţi bărbaţi, instanţa reţine că la nivel probator, sub aspectul stabilirii vinovăţiei inculpatului III cu privire la săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, nu prezintă relevanţă conduita anterioară a părţilor vătămate, ci conduita inculpatului faţă acestea, pe parcursul perioadei în care acesta o obţinut ,prin obligarea acestora la practicarea prostituţiei, venituri materiale.

Instanţa reţine că poziţia persoanelor vătămate în raport de inculpat trebuie privită şi din altă perspectivă, a vârstei pe care o aveau la data săvârşirii faptelor, a experienţelor acumulate până la acel moment, marcate de conflicte parentale sau de lipsa totală a autorităţii parentale ori de suport familial, a constrângerilor morale, sociale şi economice în care acţionau acestea, a distorsiunii valorilor morale (distorsiune care în ce o priveşte pe PC3 este în strictă şi directă legătură cu acţiunile inculpatului care încă de când avea 9 ani a suspus-o în mod repetat la abuzuri sexuale ), pe care inculpatul le cunoştea şi de care a profitat, inculându-le ideea inexistenţei unei alte alternative de susbzistenţă ori a obţinerii în mod facil veniturile necesare propriei existenţe.

Este de menţionat, că în împrejurarea în care persoanele vătămate minore erau expuse unui trai dezordonat şi lipsit de suport familial (iar în cazul lui PC3, deşi existent în mod aparent, acest suport material era unul de faţadă, în contextul în care aceasta a avea o existenţă dublă pe care o ascundea de membrii familiei, în contextul vinovăţiei resimţite pe fondul abuzurilor la care fusese suspusă încă din copilărie de inculpat) pervertirea persoanelor vătămate era cu atât mai lesne de realizat, iar decizia de a practica prostituţia ţinea mai mult de găsirea unei surse de venit sub protecţia unei persoane adulte.

 Chiar dacă persoanele vătămate au cunoscut ce activitate urmau să presteze după ce au fost racolate de inculpat, activitate la care au achiesat la insistenţele inculpatului, nu se poate susţine că acestea au achiesat şi la exploatarea lor sexuală de către inculpat, relevantă în acest sens fiind împrejurarea, că inculpatul a disimulat permanent cu sprijinul clienţilor care întreţineau relaţii sexuale cu fetele (cărora le cerea să nu spună persoanelor vătămate că primea şi el bani) faptul că avea un câştig propriu şi că activitatea sa nu era nicidecum una dezinteresată (aşa cum apărea în ochii persoanelor vătămate, menită să sporească şi mai mult încrederea acestora în inculpat.)

Faptul că persoanele vătămate aveau încredere în inculpat şi că întreţineau relaţii sexuale cu diferite persoane propuse de el, rezultă şi din convorbirile telefonice interceptate autorizat, pe care inculpatul le-a purtat cu martorul M1 (în ziua de 13.09.2014, la ora 20:05:56, III aflat la postul telefonic 0755119476  localizat în Localitatea Schitu Duca, jud. laşi) este contactat de M1 aflat Ia postul telefonic 0740486674 şi poartă următoarea discuţie:”IN:- Şi el acu' c-a mai înflorit el de la el. Da' de ce? Eu vin oricând la matale, da' nu mai vin cu...eu îţi demonstrez, dacă vrei să vină vreuna la matale, le urc la autobuz şi ...! AM:- Da'.nu ştii ca ele cu tine vin, mă? Ele fără tine nu vin! Ce le faci tu, ce nu le faci, au încredere în tine! Eu ce să fac, dacă au încredere în tine? N-au încredere în mine! IN:- Nu, eu..eu ....(neinteligibil) se urcă în maxi şi eu îţi demonstrez că vine fără mine!”

Instanţa reţine că de esenţa traficului de minori nu este eventualul consimţământ al victimei, acest consimţământ fiind presupus viciat de însuşi legiuitor – cu atât mai mult cu cât actele cu caracter infracţional se exercită asupra unor persoane minore.

Pentru aceste considerente instanţa reţine că, în cauză este dovedită vinovăţia inculpatului III, în comiterea infracţiunilor de trafic de minori reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanţei în raport de persoanele vătămate minore PC2, PC1 şi PC3, în forma de bază a infracţiunii, prev. de art.211 alin.1  C.penal.

În ceea ce priveşte infracţiunile de pornografie infantilă reţinute în sarcina inculpatului, instanţa reţine următoarele:

În ceea ce priveşte fotografierea sau filmarea persoanelor vătămate de către inculpat, dezbrăcate sau întreţinând relaţii sexuale, ori în poziţii sexuale explicite, probele administrate în cauză relevă faptul că inculpatul a posedat într-adevăr astfel de înregistrări în telefonul mobil, dar nu cu scop de şantaj a persoanelor vătămate, ci cu scop de prezentare a acestora în activităţile de exploatare sexuală a acestora. Fotografiile sau înregistrările respective au fost vizualizate şi confirmată existenţa acestora de unii dintre martorii audiaţi în cauză (M1, BV, D, BA, I), declaraţiile acestora coroborându-se cu susţinerile persoanelor vătămate, cu cele consemnate în procesul verbal încheiat cu ocazia expertizei informatice efectuată asupra telefonului inculpatului din care rezultă că un număr însemnat de fişier (jpg şi MP4) au fost şterse din telefonul mobil al inculpatului, coroborat cu cu cele rezultate din convorbirile telefonice interceptate autorizat purtate în ziua de 15.09.2014 între inculpat şi martorul D ( In ziua de 15.09.2014, la ora 11:34:25, III aflat ia postul telefonic 0755119476 localizat în zona loc. S jud. Iaşi şi zona Sos. Albita lasi. sat C. Comuna C, judeţul lasi) este contactat de D aflat la postul telefonic 0741471474 (cartelă prepaid) şi poartă următoarea discuţie: (….)Da! Că-i făceai filmulete...! IN:- N-am avut nici...n-am avut nici..pozele celea, care-s făcute cu ..le ştergi pe-acelea care-s făcute..nu ştii? Cu pălăria de paie şi cu ...! I-O zis cum dansa! Mi-a zis tot nea' M, ieri! IN:- Da' ce ştie? Ce ştie acelea? Le şterg toate! Să nu uit.„sun-o pe G sun-o pe G.”

Instanţa reţine însă că martorii audiaţi în cauză, au precizat că au văzut fotografii în care apăreau fete dezbrăcate sau aflate în poziţii sexuale explicite ori filmuleţe în care acestea întreţineau relaţii sexuale cu inculpatul sau cu alte persoane, indicând însă doar pe persoanele vătămate PC2 şi PC1, dintre cele care interesează cauză în raport de infracţiunea de pornografie infantilă de care este acuzat inculpatul. În aceste împrejurări, deşi persoana vătămată PC3 a precizat că a fost filmată şi fotografiată de inculpat, nici o altă probă administrată în cauză nu atestă existenţa acestora înregistrări ori difuzarea acestora către public.

Pentru aceste motive instanţa constată că vinovăţia inculpatului III în raport de infracţiunile de pornografie infantilă reţinute în sarcina sa, este dovedită doar în raport de persoanele vătămate PC1 şi PC2.

În ce priveşte activitatea infracţională a inculpatului desfăşurată în raport de persoana vătămată PC4, instanţa pe baza coroborării materialului probator administrat în cauză, reţine că, într-adevăr, după momentul stabilirii acesteia în satul P, iunie 2014, a întreţinut relaţii sexuale contra cost cu diferiţi bărbaţi, pe care îi racola inculpatul.

Instanţa reţine însă, contrar susţinerilor persoanei vătămate, că aceasta nu a fost constrânsă de inculpat să practice aceste relaţii sexuale contracost, ori că sumele de bani obţinute din practicarea acestor relaţii ar fi fost încasate în totalitate de inculpat, aşa cum aceasta a susţinut în faza cercetării judecătoreşti (cu menţiunea că în cursul urmăririi penale a precizat că a primit de la S suma de 50 de lei, restul banilor fiind încasaţi de către inculpat).

 Susţinerile persoanei vătămate că ar fi fost şantajată de inculpat cu fotografiile sau filmuleţele pe care acesta le realizase cu telefonul mobil, în care apărea dezbrăcată sau întreţinând relaţii sexuale cu inculpatul nu a fost confirmată de celelalte probatorii administrate în cauză. Această susţinere este contrazisă în principal de persoana vătămată PC1 care s-a aflat în împrejurările în care au fost realizate acele înregistrări împreună cu persoana vătămată PC4, afirmând că aceasta din urmă ar fi realizat acea înregistrare la solicitarea inculpatului care a motivat că vrea să se mai uite din când în când la ea.

De altfel, din declaraţia persoanei vătămate PC4 se poate deduce că aceasta ar fi fost deranjată să se afle de existenţa acelor înregistrări, doar în raport de rudele sale nu şi faţă de clienţii aduşi de inculpat.

Faptul că inculpatul ar fi indus-o în eroare prin prezentarea ca adevărată a unei împrejurări mincinoase, respectiv că ar fi căutată de M1 care vrea să o bată pentru că a plecat de la el, context în care i s-a propus de către inculpat să locuiască la unchiul său, D, vecin cu inculpatul, tocmai pentru a o proteja de martorul răzbunător, nu are nicio legătură cu decizia acesteia, ca la solicitarea inculpatului să înceapă să întreţină relaţii sexuale contra cost cu diferiţi bărbaţi.

De altfel, instanţa reţine că probele cauzei o indică pe persoana vătămată PC4 ca pe o persoană voluntară, care a ştiut să-şi conducă existenţa, profitând de slăbiciunile unor persoane ( a se vedea martorul M1, de la care a plecat fără nici o explicaţie în Italia şi la care a decis în cele din urmă să se întoarcă când a avut nevoie de bani). Instanţa reţine că, nemulţumită fiind de faptul că în lipsa sa martorul M1 a întreţinut raporturi sexuale cu alte tinere, procurate de III, a plecat de la acesta, stabilindu-se în satul P, unde, nevoită fiind să-şi asigure existenţa, a optat să accepte propunerea inculpatului III de a întreţine relaţii sexuale contra cost cu diferiţi bărbaţi pe care acesta îi găsea.

Instanţa nu poate reţine că simpla inducere şi menţinere a unei stări de temere nejustificată de către inculpat faţă de martorul M1 – sursa anterioară principală de venit a persoanei vătămate - reprezintă un act de constrângere morală, ori de inducere în eroare a acesteia, în sensul cerut de legiutor în cazul infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art.210 alin.1, lit.a şi b din Codul penal.

Instanţa reţine că nu poate primi susţinerea persoanei vătămate conform căreia inculpatul încasa integral sumele de bani obţinute din raporturile sexuale prestate de ea cu clienţii furnizaţi de inculpat, în contextul în care, pe de o parte, materialul probator administrat în cauză nu furnizează date care să susţină această afirmaţie, iar pe de altă parte, privită prin similaritate cu celelalte victime ale traficului de minori din cauza de faţă, nu există nicio explicaţie logică ca acestea, chiar minore fiind, să fi primit personal bani de la clienţi (fără chiar să cunoască aceştia plăteau şi inculpatului), iar persoana vătămată majoră să nu fi primit sumele de bani avansate de aceeaşi clienţi, racolaţi de acelaşi inculpat, pentru acelaşi tip de relaţii sexuale.

Activitatea infracţională a inculpatului în raport de această persoană vătămată se înscrie în tipicitatea infracţiunii de proxenetism, prev. de art.213 alin.1 C.penal.

În considerarea argumentelor expuse în cele ce preced, instanţa reţine că:

În drept,

Fapta inculpatului III constând în aceea că în perioada decembrie 2013 - septembrie 2014, a racolat-o pe persoana vătămată minoră PC1, convingând-o ulterior să accepte să întreţină relaţii sexuale contra cost cu clienţi pe care el îi asigura, în mod repetat, obţinând venituri sau alte avantaje materiale sau de altă natură din exploatarea sexuală a minorei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prev. de art.211 alin.1 NCP.

Pentru considerente expuse în cele ce preced, instanţa va dispune, în baza disp. art.386 C.penal schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare al instanţei din infracţiunea de trafic de minori, prev. de art.211 alin.1, alin.2 raportat la art.210 alin.1 lit.a, b Noul Cod penal, cu aplicarea art.5 alin.1 Noul Cod penal (persoană vătămată PC1), în infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 211 alin.1 Noul Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Noul Cod penal (persoană vătămată PC1).

Fapta inculpatului III constând în aceea că în perioada sfârşitul anului 2013 - iunie 2014, a racolat-o pe persoana vătămată minoră PC2, convingând-o să accepte să întreţină relaţii sexuale contra cost cu clienţi pe care el îi asigura, în mod repetat, obţinând venituri sau alte avantaje materiale sau de altă natură din exploatarea sexuală a minorei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prev. de art.211 alin.1 NCP.

Pentru considerente expuse în cele ce preced, instanţa va dispune, în baza disp. art.386 C.penal schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare al instanţei din infracţiunea de trafic de minori, prev. de art.211 alin.1, alin.2 raportat la art.210 alin.1 lit.a, b Noul Cod penal, cu aplicarea art.5 alin.1 Noul Cod penal  (persoană vătămată PC2), în infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 211 alin.1 Noul Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Noul Cod penal (persoană vătămată PC2).

 Fapta inculpatului III constând în aceea că din vara anului 2013 – până în primăvara anului 2014, a racolat-o pe persoana vătămată minoră PC3, convingând-o să accepte să întreţină relaţii sexuale contra cost cu clienţi pe care el îi asigura, în mod repetat, obţinând venituri sau alte avantaje materiale sau de altă natură din exploatarea sexuală a minorei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prev. de art.211 alin.1 NCP.

Pentru considerente expuse în cele ce preced, instanţa va dispune, în baza disp. art.386 C.penal schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare al instanţei din infracţiunea de trafic de minori  prev. de art.211 alin.1, alin.2 raportat la art.210 alin.1 lit.a, b Noul Cod penal, cu aplicarea art.5 alin.1 Noul Cod penal (persoană vătămată PC3), în infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 211 alin.1 Noul Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Noul Cod penal (persoană vătămată PC3).

Fapta inculpatului III care în perioada iunie 2014- septembrie 2014 a determinat-o pe persoana vătămată majoră PC4 să întreţină relaţii sexuale contra cost cu diferiţi bărbaţi, racolaţi de inculpat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, în formă continuată, prev. de art.213 C.penal, cu aplicarea art.35 alin.1 NCP.

Pentru considerente expuse în cele ce preced, instanţa va dispune, în baza disp. art.386 C.penal schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare al instanţei din infracţiunea de trafic de persoane, prev. de art.210 alin.1 lit.a, b Noul Cod penal (persoană vătămată PC4), în infracţiunea de proxenetism, prev. de art. 213 alin.1 Noul Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Noul Cod penal (persoană vătămată PC4).

Fapta inculpatului III care în cursul anului 2014, a realizat cu telefonul mobil Samsung S5610 (mijloc de stocare a datelor informatice) poze şi înregistrări video minorelor PC1 şi PC2, în care acestea erau înfăţişate dezbrăcate sau aflate în poziţii sexuale explicite ori în timp ce întreţineau relaţii sexuale, înregistrări pe care le-a deţinut, le-a stocat, le-a distribuit şi le-a expus altor persoane, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de pornografie infantilă, prev. de art.374 alin.1 şi 2 C.penal. ( 2 infracţiuni- în raport de două persoane vătămate)

Fapta inculpatului III care în perioada cuprinsă între vara anului 2012 (când persoana vătămată avea 14 ani) şi până în aprilie 2013 (dată la care persoana vătămată a împlinit 15 ani)  a întreţinut în repetate rânduri, cu acordul persoanei vătămate PC1, acte sexuale orale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii act sexual cu un minor”, în formă continuată incriminată în legea penală în vigoare la momentul comiterii faptelor în art.198 alin.1 C.penal din 1969.

Fapta inculpatului III care în perioada cuprinsă între decembrie 2012 (când persoana vătămată avea 14 ani) şi până în noiembrie 2013 (dată la care persoana vătămată a împlinit 15 ani)  a întreţinut în repetate rânduri, cu acordul persoanei vătămate PC2, acte sexuale orale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii act sexual cu un minor”, în formă continuată, incriminată în legea penală în vigoare la momentul comiterii faptelor în art.198 alin.1 C.penal din 1969.

Fapta inculpatului III care în perioada cuprinsă între anul 2005 (când persoana vătămată avea 9 ani) şi până în octombrie 2013, a determinat-o pe nepoata sa, persoana vătămată PC3,să accepte abuzuri sexuale constând în atingeri repetate în zone intime şi întreţinerea de acte sexuale orale, abuzând de încrederea victimei, de autoritatea şi influenţa asupra acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii act sexual cu un minor”, în formă continuată, incriminată în legea penală în vigoare la momentul comiterii faptelor în art.198 alin.1 C.penal din 1969.

Instanţa constată în raport de faptele  de act sexual cu un minor, comise sub imperiul legii vechi dar judecate sub imperiul legii noi, se impune a se examina care este legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului.

Astfel, având în vedere că la 01.02.2014 a intrat în vigoare noul Cod penal şi că deci, de la data săvârşirii faptei până la soluţionarea cauzei a intervenit o nouă lege penală, în cauză se impune a se examina incidenţa legii penale mai favorabile.

Dată fiind succesiunea de legi penale în timp, examinarea legii penale mai favorabile se impune a se face în raport de infracţiunea de act sexual cu un minor, prev. de art. 198 C.penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal din 1969, în vigoare la data săvârşirii faptei şi infracţiunea de act sexual cu un minor prevăzută de art.220 din noul Cod penal, respectiv trei astfel de infracţiuni, fiecare cu reţinerea disp. art.35 alin.1 din noul C.penal.

Se constată că infracţiunea de act sexual cu un minor se regăseşte aşadar în ambele reglementări.

Astfel, conform art.198 din vechiul cod penal, constituie infracţiunea de act sexual cu un minor”

1) „Actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, care nu a împlinit vârsta de 15 ani, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

2)Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex între 15-18 ani, dacă fapta este săvârşită de tutore sau curator ori de către supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosindu-se de calitatea sa, ori dacă făptuitorul a abuzat de încrederea victimei sau de autoritatea ori influenţa sa asupra acesteia.

3) Dacă actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, care nu a împlinit vârsta de 18 ani, a fost determinat de oferirea sau darea de bani ori alte foloase de către făptuitor, direct sau indirect, victimei, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

4) Dacă faptele prevăzute în alin. 1-3 au fost săvârşite în scopul producerii de materiale pornografice, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacă pentru realizarea acestui scop s-a folosit constrângerea, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi.

5) Când fapta prevăzută în alin. 1 a fost săvârşită în împrejurările prevăzute in art. 197 alin. 2 lit. b) ori dacă faptele prevăzute în alin. 1-4 au avut urmările prevăzute în art. 197 alin. 2 lit. c), pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi.

6) Dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.”

Potrivit art.220 din Noul Cod penal constituie infracţiunea de act sexual cu un minor;

(1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum şi orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise cu un minor cu vârsta între 13 şi 15 ani se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Fapta prevăzută în alin. (1), comisă de un major cu un minor cu vârsta între 13 şi 18 ani, când majorul a abuzat de autoritatea ori influenţa sa asupra victimei, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(4) Fapta prevăzută în alin. (1)-(3) se sancţionează cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, atunci când:

a) minorul este rudă în linie directă, frate sau soră;

b) minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;

c) a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice.

(5) Faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) nu se sancţionează dacă diferenţa de vârstă nu depăşeşte 3 ani.

Este necesar totodată a se face precizarea că în speţă, în raport de persoanele vătămate PC1 şi PC2, fapta se raportează la categoria de vârstă, 13 -15 ani a persoanelor vătămate, având în vedere că la momentul la care acestea au întreţinut pentru prima oară relaţii sexuale orale cu inculpatul III, aveau vârsta de 14 ani, fără ca în sarcina inculpatului să se reţină alte calităţi sau circumstanţe de comitere a faptelor natură să atragă agravarea acestora.

Având în vedere că încadrarea juridică reţinută prin actul de sesizare al instanţei pentru infracţiunile de act sexual cu un minor în raport de persoanele vătămate PC1 şi PC2 este greşit reţinută ca fiind art.220 alin.1 şi 2 NCP, sub aspectul sesizat mai sus, compararea celor două legi penale se va face ţinându-se cont de infracţiunea prev. de disp. art.220 alin.1 NCP, în raport de infracţiunea prev. de disp. art.198 alin 1 VCP.

Instanţa reţine că în legile penale succesive, conţinutul normei de incriminare aplicabile în concret inculpatului III, nu a suferit modificări esenţiale. Limitele de pedeapsă însă pentru fapta concret săvârşită de inculpat s-au redus, fiind cuprinse între 1 şi 5 ani închisoare în legea nouă, spre deosebire de prevederile legii vechi, în vigoare la data săvârşirii faptei care prevedea pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani.

În ceea ce priveşte infracţiunea de act sexual cu un minor săvârşită în formă continuată în dauna persoanei vătămate PC3, instanţa reţine că primul act material se situează la momentul în care persoana vătămată avea 9 ani, în condiţiile în care inculpatul, în calitate de unchi al victimei, a abuzat de încrederea victimei, de autoritatea şi de influenţa pe care acesta o avea asupra minorei.

Sub imperiul legii vechi, fapta ar fi fost încadrabilă din punct de vedere legal în disp. art 198 alin.1 C.penal, (cu o pedeapsă între 3 şi 10 ani închisoare), neputându-se reţine vreuna dintre formele agravate ale faptei, chiar dacă inculpatul a comis fapta abuzând de încrederea victimei, de autoritatea şi influenţa pe care o avea asupra acesteia, în condiţiile în care nu avea niciuna dintre calităţile speciale prev. de lege, în art.198 alin.2 VCP.

Sub imperiul legii noi, în vigoare la data judecării faptelor, deşi fapta inculpatul este încadrabilă din punct de vedere legal în forma agravată prev. de art.220 alin.1, 2, 3 NCP, pedeapsa prevăzută de lege este mai redusă ( între 2 şi 7 ani închisoare)  decât cea prevăzută de vechea reglementare (3-10 ani închisoare).

Având în vedere, aşadar,limitele de pedeapsă conţinute de noua norma de incriminare, noul cod penal apare ca fiind lege penală mai favorabilă inculpatului, cu atât mai mult cu cât, acesta urmează a fi condamnat şi pentru infracţiuni comise sub imperiul legii noi, fapt ce ar fi determinat oricum aplicarea tratamentului sancţionator potrivit legii noi.

 În acest sens, instanţa, pentru considerente expuse anterior, în conformitate cu art.386 C.proc.pen., urmează să dispună schimbarea încadrării juridice dată faptei reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunea de act sexual cu un minor, prev. de art.220 alin.1, 2 Noul Cod.penal  cu aplicarea art.35 alin.1 şi art.5 alin.1 Noul Cod penal (persoană vătămată PC1), în infracţiunea de act sexual cu un minor, prev. de art.220 alin.1 Noul Cod.penal  cu aplicarea art.35 alin.1 şi art.5 alin.1 Noul Cod penal (persoană vătămată PC1 – moment al epuizării aprilie 2013);

-din infracţiunea de act sexual cu un minor, prev. de art.220 alin.1, 2 Noul Cod.penal  cu aplicarea art.35 alin.1 şi art.5 alin.1 Noul Cod penal (persoană vătămată PC2), în infracţiunea de act sexual cu un minor, prev. de art.220 alin.1 Noul Cod.penal  cu aplicarea art.35 alin.1 şi art.5 alin.1 Noul Cod penal (persoană vătămată PC2 – moment al epuizării noiembrie 2013);

- din infracţiunea de act sexual cu un minor, prev. de art.220 alin.1, 2 Noul Cod.penal  cu aplicarea art.35 alin.1 şi art.5 alin.1 Noul Cod penal (persoană vătămată PC3), în infracţiunea de act sexual cu un minor, prev. de art.220 alin.1, 2 şi 3 Noul Cod penal  cu aplicarea art.35 alin.1 şi art.5 alin.1 Noul Cod penal (persoană vătămată PC3 – moment al epuizării octombrie 2013).

Instanţa constată că şi infracţiunile de trafic de minori imputate inculpatului au început să fie săvârşite sub imperiul legii vechi, continuând însă să fie săvârşite şi sub imperiul legii noi, astfel, încât având în vedere că ultimul act material a fost săvârşit sub imperiul Codului penal în vigoare la momentul judecării cauzei, nu se pune problema incidenţei succesiunii de legi penale în timp, momentul consumării faptei fiind reprezentat de momentul comiterii ultimului act material.

Având în vedere că în ce priveşte infracţiunea de pornografie infantilă în dauna persoanei vătămate PC3, reţinută în sarcina inculpatului prin actul de sesizare al instanţei, nu există suficeinte probe că ar fi fost săvârşită de inculpat, în temeiul disp. art. 396 alin.1 şi 5 C.proc.pen. coroborat cu disp. art.16 alin.1 lit.c C.proc.pen. instanţa va dispune achitarea inculpatul III pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă, prev. de art.374 alin.1, 2 C.penal cu aplicarea art.5 alin.1 C.penal (persoană vătămată PC3).

 Pentru săvârşirea infracţiunilor în raport de care s-a dovedit vinovăţia inculpatului, acesta urmează a fi condamnat.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi aplicată inculpatului III instanţa are în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 74 Cod penal:  împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite,  starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Instanţa reţine că inculpatul III a comis faptele deduse judecăţii pe fondul dorinţei de a-şi satisface impulsurile sexuale, dar şi  a dorinţei de obţine în mod facil venituri, prin exploatarea sexuală a unor persoane, fără a avea importanţă dacă acestea sunt minore sau majore, ori a urmărilor pe termen lung asupra vieţii persoanelor vătămate. Faptele au avut un caracter continuat, dedus nu doar din comiterea acestora în mod repetat asupra unei persoane, ci cu privire la mai multe persoane, chiar în aceeaşi perioadă de timp, fapt ce imprimă un caracter de perseverenţă activităţilor infracţionale desfăşurate de inculpat.

Instanţa reţine că inculpatul nu este la primul contact cu legea penală şi chiar dacă faptele comise anterior nu au avut un caracter similar, relevă că inculpatul este dispus să persiste în săvârşirea de infracţiuni.

Instanţa reţine că deşi inculpatul suferă de o infirmitate fizică şi psihică permanentă (hemipareză parte dr. şi oligofrenie grad I-II, cu întârziere mintală uşoară) a comis faptele cu discernământ, dovedind chiar abilitate în comiterea faptelor şi lipsă totală de empatie faţă de persoanele care i-au căzut victime. Instanţa reţine totodată că faptele comise împotriva persoanei vătămate PC3, sunt de o gravitate deosebită, fiind de natură să influenţeze în mod negativ şi poate cu efecte ireversibile existenţa acesteia.

Instanţa reţine totodată că inculpatul a adoptat o poziţie procesuală de nerecunoaştere a faptelor, şi a arătat o totală lipsă de regret pentru comiterea acestora, încercând chiar şi privat de libertate, să influenţeze în mod negativ cursul procesului, prin încercarea de  influenţare a probatoriilor.

Aplicând criteriile de individualizare a pedepselor enunţate mai sus şi reţinând că inculpatul a comis fapte grave în scopul realizării propriei satisfacţii sexuale dar şi a unui profit material, că acesta este cunoscut  cu antecedente penale  şi având în vedere  şi atitudinea sa procesuală, având în vedere şi modul şi împrejurările de comitere a faptelor în raport de fiecare dintre persoanele vătămate, instanţa reţine că aplicarea unor pedepse cu închisoarea în limitele legale, orientate peste minimul special pentru faptele săvârşite în raport de persoanele vătămate PC1, PC2 şi PC4 şi peste mediu, pentru infracţiunea de act sexual cu un minor săvârşită în dauna persoanei vătămate PC3, satisface exigenţele individualizării judiciare a pedepsei . 

În raport de fiecare dintre infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, Tribunalul va aplica inculpatului III câte o pedeapsă complementară, constând în a interzicerea drepturilor prev. de art. 66 aliniatul 1 literele a , b, f Noul Cod penal, pe durate diferite, individualizate în raport de pedeapsa principală stabilită, apreciind, pe baza aceloraşi criterii de individualizare că inculpatul nu va putea fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, nu va avea dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat ori de a fi tutore sau curator.

În considerarea împrejurărilor concrete în care inculpatul a comis fapta, a scopului urmărit, a poziţiei procesuale adoptate de inculpat pe parcursul procesului penal, apreciază că reeducarea acestuia şi că scopul pedepsei va fi atins doar prin executarea efectivă a pedepsei în regim de detenţie.

De asemenea, în raport de aceleaşi criterii, apreciind că scopul pedepsei nu va putea fi atins decât prin executarea în regim de detenţie, instanţa va stabili pe lângă pedepsele principale şi complementare aplicate inculpatului, câte o pedeapsă accesorie, prev. de art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) f C. pen., constând în interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dar şi dreptul de a fi tutore sau curator.

Având în vedere regimul sancţionator aplicabil pentru pluralitatea de infracţiuni sub forma concursului instanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 39 aliniatul 1 litera b Cod penal, va contopi pedepsele stabilite inculpatului III, aplicând pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care va adăuga sporul obligatoriu de 7 ani şi 4 luni închisoare (format din 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1/3 din pedeapsa de 22 de ani închisoare - rezultată din cumularea a 3 pedepse de câte 4 ani închisoare şi 5 pedepse a câte 2 ani închisoare), rezultând o pedeapsă totală de executat pentru inculpatul III de 12 ani şi 4 luni închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 45 aliniatul 3 lit. a Cod penal, va contopi pedepsele complementare stabilite inculpatului III, urmând ca acesta să execute pedeapsa complementară rezultantă (cea mai grea) constând în interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a fi tutore sau curator prevăzută de art.66 alin. (1) lit. a), b) , f) C. pen pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 45 aliniatul 5 Cod penal va contopi pedepsele accesorii aplicate inculpatului III, inculpatul urmând să execute pedeapsa accesorie rezultantă constând în interzicerea exercitării  drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a fi tutore sau curator, prev. de art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi f) Noul Cod Penal de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe  şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza disp. art. 399 NCPP, văzând că se menţin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive faţă de inculpatul III, că măsura preventivă este atât proporţională cu gravitatea faptelor comise cât şi necesară în continuare pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică, că aceasta corespunde plenar scopului pentru care a fost instituită, asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal (cu menţiunea că aceasta trebuie asigurată în toate fazele procesului penal), şi nu în ultimul rând prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, având în vedere persoana inculpatului, văzând natura şi gravitatea faptelor pentru săvârşirea cărora inculpatul a fost găsit vinovat, va menţine starea de arest a inculpatului III, iar în baza disp. art.72 NCP va scade din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive, de la 16.09.2014 la zi.

În ceea ce priveşte măsura de siguranţă a confiscării speciale, instanţa reţine următoarele:

Potrivit disp. art.112 alin.1 lit.a C.penal, sunt supuse confiscării speciale bunurile produse prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală. Instanţa reţine că, în speţă, astfel cum rezultă din declaraţiile persoanelor vătămate care se coroborează cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, inculpatul a obţinut beneficii materiale din săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori în dauna persoanelor vătămate PC1 şi PC2 şi respectiv din săvârşirea infracţiunii de proxenetism comisă în dauna persoanei vătămate PC4. Pentru determinarea sumelor de bani efectiv câştigate de inculpat, instanţa va ţine seama de împrejurarea dovedită în cauză că persoanele racolate de inculpaţi pentru a întreţine relaţii sexuale contra cost cu persoanele vătămate, achitau sume de bani atât fetelor (datele cauzei relevând împrejurarea că pentru fiecare raport sexual clientul plătea fetei sume cuprinse între 50 şi 150 de lei, sau sume de bani la care adiţiona diverse produse) cât şi inculpatului, cca 100 de lei pentru fiecare persoană vătămată. Date fiind dificultăţile în cuantumizarea sumelor de bani obţinute în acest mod de către inculpat, dat fiind că în cauză nu s-a putut stabili cu exactitate, câte raporturi sexuale şi cu câţi clienţi au întreţinut relaţii sexuale persoanele vătămate la solicitarea inculpatului – instanţa va reţine doar sumele de bani de care se face vorbire în mod explicit în probatoriul administrat în cauză că ar fi ajuns la inculpat – chiar dacă se poate presupune o sumă mult mai mare, reţinând astfel că din infracţiunea de proxenetism săvârşită în raport de persoana vătămată PC4 inculpatul ar fi obţinut suma de 400 lei ( ca urmare a raporturi sexuale cu S), suma  de 300 de lei din infracţiunea de trafic de minori în raport de persoana vătămată PC1 ( raporturi sexuale cu M1 şi S), suma  de 400 de lei din infracţiunea de trafic de minori în raport de persoana vătămată PC2 (raporturi sexuale cu 4-5 bărbaţi).

În consecinţă, instanţa va confisca de la inculpatul III suma de 1100 lei, dobândită prin săvârşirea infracţiunilor cercetate în cauză.

De asemenea, în baza disp.art.112 alin.1 lit.b C.penal, va confisca de la inculpatul III telefonul mobil marca Samsung model S5610 conţinând o cartelă SIM Orange seria 1006070271030J02615, folosit la săvârşirea infracţiunilor.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa reţine următoarele:

În cauză s-au constituit părţi civile PC4 cu suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale, PC3 cu suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale, PC1 cu suma de 5.000 lei reprezentând daune morale.

Instanţa reţine că la termenul din 03.03.2015, reprezentantul Ministerului Public a precizat că, având în vedere că persoana vătămată PC2 este minoră, având capacitate de exerciţiu restrânsă, înţelege ca în numele acesteia să pornească şi să exercite din oficiu, acţiunea civilă, solicitând obligarea inculpatului la plata de daune morale într-un cuantum care va fi apreciat de către instanţă. În aceste împrejurări, chiar dacă la momentul audierii acesteia de către instanţă (11.08.2015)  persoana vătămată PC2 a declarat că nu are pretenţii materiale de la inculpat (urmând a se lua act de poziţia procesuală exprimată de minoră), instanţa tocmai în considerarea faptului că aceasta era minoră inclusiv la momentul acestei declaraţii şi că acţiunea civilă se exercită în cauză din oficiu, de către Ministerul Public,  apreciază că nu operează principiul disponibilităţii.

Examinând aşadar, acţiunile civile formulată de părţile civile PC3, PC1 şi de către Ministerul Public pentru PC2, instanţa reţine că acestea sunt întemeiate, urmând a fi admisă în parte, în ce priveşte pe PC1, intergral în ce o priveşte pe PC3 şi în cuantumul ce va fi stabilit de instanţă în ce o priveşte pe PC2,  pentru următoarele considerente:

Prejudiciul moral este rezultatul lezării unui drept nepatrimonial şi, deşi s-a considerat că este imposibilă o reparare pecuniară a acestuia, invocându-se caracterul arbitrar al acestei reparaţii, neputându-se stabili nici un fel de echivalenţă între durerea morală şi o anumită sumă de bani, totuşi prezenţa acestuia ca parte componentă a prejudiciului în ansamblu, potrivit disp. Codului civil, şi-a găsit o aplicare constantă în practica judiciară.

Despăgubirile acordate pentru prejudicii izvorâte din fapte ilicite trebuie să reprezinte întotdeauna o acoperire integrală şi nu se stabilesc în raport cu posibilităţile materiale ale inculpatului sau ale victimei. Esenţială este stabilirea concordanţei dintre întinderea prejudiciului moral şi cuantumul despăgubirii.

În cazul lezării relaţiilor sociale referitoare la drepturile fundamentale ale persoanei, la libertatea şi inviolabilitatea sexuală a persoanei, la desfăşurarea vieţii sexuale a persoanei cu respectarea normelor morale, la convieţuirea socială, în cazul lezării bazelor morale care trebuie să caracterizeze dezvoltarea personalităţii fiecărei fiinţe, a integrităţii fizice şi psihice a unei minore, pentru cuantificarea prejudiciului moral nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecinţele, pe oricare plan, suferite de partea civilă, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze dezechilibrele morale, dificultăţile în adaptare, carenţele de la nivelul adaptării sociale, astfel cum rezultă din probele cauzei.

Astfel, este de reţinut că această cuantificare nu este supusă unor criterii legale de determinare. În acest caz, cuantumul daunelor morale se stabileşte, prin apreciere, urmare a aplicării de către instanţa de judecată a criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de partea civilă în plan psihic, importanţa valorilor lezate şi măsura în care li s-a adus atingere, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care a fost afectată situaţia familială şi socială a părţii civile. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului moral efectiv produs.

În cauză, instanţa a fost în măsură să aplice aceste criterii, urmare a faptului că a fost produs acel minim de argumente şi indicii din care să rezulte măsura afectării drepturilor nepatrimoniale prin acţiunile exercitate de către inculpat, de natură a duce la evaluarea echitabilă a despăgubirilor ce ar urma să compenseze

Instanţa reţine că victimele minore au trăit semnificative suferinţe ca urmare a faptelor inculpatului, abuzurile si exploatarea sexuală la care au fost supuse creându-le în mod evident o traumă psihică. În acest sens, sunt relevante datele furnizate de fişele de evaluare psihologică realizate în cauză de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi  Protecţia Copilului Iaşi pentru persoanele vătămate minore PC1  (din care rezultă că aceasta prezintă simptomatologie de stress – stări de revoltă, sentimente de autoculpabilitate, dezamăgire, revoltă, ruminaţii, stare de vigilenţă, confuzie creată de teama de a nu fi abordată din nou în acelaşi sens şi nevoia de resurse materiale şi financiare – ce s-a dezvoltat pe un context socio-familial conflictual şi accentuat de evenimentele de trafic) şi PC2 (din care rezultă că aceasta prezintă simptomatologie de stress – stări de agitaţie interioară, palpitaţii, episoade depresive, dezamăgire, evitarea locurilor, persoanelor care îi reamintesc situaţia, ruminaţii – ce s-a dezvoltat pe un context socio-familial mai puţin implicat şi accentuat de evenimentele relatate).

În ce o priveşte pe PC3, raportul de evaluare psihologică realizat de Asociaţia Reaching Aut, reliefează o serie de observaţii specifice: - reexperimentarea evenimentului traumatic (frecvent are amintiri intruzive şi recurente ale evenimentului ori vise care îi afectează calitatea somnului, în cursul cărora evenimentul este reeditat sau altfel reprezentat; relevă o detresă psihologică intensă şi o reactivitate fiziologică intensă când este expusă la evenimente declanşante; stimulii asociaţi cu trauma sunt evitaţi în mod persistent; face eforturi deliberate pentru a evita gândurile, sentimentele sau conversaţiile despre evenimentul traumatic şi pentru a evita activităţile, situaţiile sau persoanele care deşteaptă amintiri despre aceasta; evidenţiază diminuarea reactivităţii la lumea externă, denumită „paralizie psihică” sau „anestezie emoţională”; prezintă simptome persistente de anxietate sau de excitaţie crescută; relatează episoade de iritabilitate sau accese coleroase precum şi dificultăţi de concentrare la efectuarea sarcinilor.

Se reţine că persoana vătămată PC3 prezintă la momentul evaluării stări de nelinişte, teamă, îngrijorare; stările de anxietate sunt însoţite de fenomene organo-funcţioanle ca: jenă precordială, palpitaţii, greutate în respiraţie, transpiraţie etc; este incapabilă de a se afirma în cazul divergenţei de opinii cu alte persoane când întâmpină atitudini mai energice dă înapoi, devine timidă, manifestă docilitate şi timiditate, determinate de observarea anxioasă a mediului, manifestă timiditate anancastă, derivă din nesiguranţă lăuntrică, provenită din faptul că ştie că propriul său comportament este sub observaţie, manifestă supracompensaţie prin atitudine sigură de sine sau aroganţă, dar acestea sunt voite, artificiale. Are tendinţă spre spaimă, pe măsură ce e mai clară, conduce la certitudinea unei hiperiritabilităţi a sistemului nervos vegetativ şi care prin intermediul sistemului nervos al inimii poate să intensifice şi frica.  Se concluzionează că „recuperarea completă va fi greu de prevăzut. este inclusă într-un program de terapie individuală, precum şi suportivă.”

În aceste împrejurări, instanţa apreciază că o reparaţie echitabilă a traumei suferite de persoanele vătămate minore PC1 şi PC2, ar putea fi asigurată prin obligarea inculpatului ( ca urmare a exercitării din oficiu a acţiunii civile în ce o priveşte pe PC2) la plata unei suma de 2.500 lei pentru fiecare, cu titlu de daune morale, sens în care instanţa va dispune în baza disp. art.19 Cod procedură penală şi art.397 alin.1 Cod procedură penală coroborat cu art.1.357 Cod civil.

În ce o priveşte pe partea civilă PC3, evaluând durata în timp a abuzurilor la care a fost supusă de inculpat, intensitatea suferinţelor cauzate, consecinţele imediate dar şi cel imediate, existenţa riscului ca trauma suferită să nu poată fi recuperată complet, apreciază că suma de 30.000 lei solicitată ca despăgubire civilă constând în daune morale apare ca fiind judicios stabilită şi în consecinţă:

În baza disp. art.19 Cod procedură penală şi art.397 alin.1 Cod procedură penală coroborat cu art.1.357 Cod civil va obligă pe inculpatul III să plătească părţii civile PC3, suma de 30.000 lei  cu titlu de despăgubiri civile, constând în daune morale.

În ce priveşte acţiunea civilă formulată de PC4, instanţă examinând actele şi lucrările dosarului, văzând materialul probator administrat în cauză, apreciază că dată fiind durata relativ redusă în timp a faptelor comise împotriva sa, luând în considerare încadrarea juridică stabilită de instanţă, împrejurarea că persoana vătămată a obţinut la rândul ei câştiguri din activitatea de prostituţie la care a fost determinată de inculpat, reţinând că partea civilă nu a dovedit existenţa unui prejudiciu moral, ci doar a invocat faptul că este îndreptăţită la această sumă de bani, care i s-ar cuveni, având în vedere că daunele morale trebuie sa fie numai o justă reparaţie a prejudiciului de ordin psihic suferit de victimă şi nu o amendă excesivă pentru autorul faptei cauzatoare de prejudicii urmează să respingă ca nedovedită, acţiunea civilă formulată de partea civilă PC4.

În baza disp. art.274 alin.1 Cod procedură penală va obliga pe inculpatul III la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 3.750 lei.

În baza disp. art.404 alin.4 lit.c C.proc.pen. coroborat cu art.249 C.proc.pen. ia măsura asiguratorie a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului III, până la concurenţa sumei de 39.750 lei în vederea garantării reparării pagubei cauzate persoanelor vătămate PC3, PC2, PC1, garantării executării măsurii de siguranţă a confiscării speciale şi executării cheltuielilor judiciare.

În baza disp. art.272 Cod procedură penală onorariile avocaţilor din oficiu desemnaţi pentru persoanele vătămate (delegaţia nr.10127/2015 şi nr. 14302/2015) şi pentru inculpat (delegaţia nr.9644/2015) avansate iniţial din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei, în valoare totală de 950 lei, va fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat, iar în baza disp. art.274 alin.1 teza finală Cod procedură penală, cheltuielile privind onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, rămân în sarcina statului.

În baza disp. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare instanţa va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul III în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.). Conform art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare se va aduce la cunoştinţa inculpatului III că probele biologice care vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza disp. art.404 alin.6 C.proc.pen. va dispune ca Administraţia locului de deţinere a inculpatului să procedeze la încunoştiinţarea persoanei vătămate PC4 despre eliberarea în orice mod a inculpatului din locul de deţinere.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE

În baza disp. art. 386 Cod proc.pen. schimbă încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpatului III prin actul de sesizare al instanţei, după cum urmează:

-din infracţiunea de trafic de minori, prev. de art.211 alin.1, alin.2 raportat la art.210 alin.1 lit.a, b Noul Cod penal, cu aplicarea art.5 alin.1 Noul Cod penal (persoană vătămată PC1), în infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 211 alin.1 Noul Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Noul Cod penal (persoană vătămată PC1);

-din infracţiunea de trafic de minori, prev. de art.211 alin.1, alin.2 raportat la art.210 alin.1 lit.a, b Noul Cod penal, cu aplicarea art.5 alin.1 Noul Cod penal (persoană vătămată PC2), în infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 211 alin.1 Noul Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Noul Cod penal (persoană vătămată PC2);

-din infracţiunea de trafic de minori  prev. de art.211 alin.1, alin.2 raportat la art.210 alin.1 lit.a, b Noul Cod penal, cu aplicarea art.5 alin.1 Noul Cod penal (persoană vătămată PC3), în infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 211 alin.1 Noul Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Noul Cod penal (persoană vătămată PC3);

-din infracţiunea de trafic de persoane, prev. de art.210 alin.1 lit.a, b Noul Cod penal (persoană vătămată PC4), în infracţiunea de proxenetism, prev. de art. 213 alin.1 Noul Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Noul Cod penal (persoană vătămată PC4);

-din infracţiunea de act sexual cu un minor, prev. de art.220 alin.1, 2 Noul Cod.penal  cu aplicarea art.35 alin.1 şi art.5 alin.1 Noul Cod penal (persoană vătămată PC1), în infracţiunea de act sexual cu un minor, prev. de art.220 alin.1 Noul Cod.penal  cu aplicarea art.35 alin.1 şi art.5 alin.1 Noul Cod penal (persoană vătămată PC1 – moment al epuizării aprilie 2013);

-din infracţiunea de act sexual cu un minor, prev. de art.220 alin.1, 2 Noul Cod.penal  cu aplicarea art.35 alin.1 şi art.5 alin.1 Noul Cod penal (persoană vătămată PC2), în infracţiunea de act sexual cu un minor, prev. de art.220 alin.1 Noul Cod.penal  cu aplicarea art.35 alin.1 şi art.5 alin.1 Noul Cod penal (persoană vătămată PC2 – moment al epuizării noiembrie 2013);

-din infracţiunea de act sexual cu un minor, prev. de art.220 alin.1, 2 Noul Cod.penal  cu aplicarea art.35 alin.1 şi art.5 alin.1 Noul Cod penal (persoană vătămată PC3), în infracţiunea de act sexual cu un minor, prev. de art.220 alin.1, 2 şi 3 Noul Cod penal  cu aplicarea art.35 alin.1 şi art.5 alin.1 Noul Cod penal (persoană vătămată PC3 – moment al epuizării octombrie 2013).

În baza disp. art.396 alin.1 şi 5 C.proc.pen. coroborat cu disp. art.16 alin.1 lit.c C.proc.pen. achită pe inculpatul III pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă, prev. de art.374 alin.1, 2 C.penal cu aplicarea art.5 alin.1 C.penal (persoană vătămată PC3).

Condamnă pe inculpatul III, fiul…, cetăţean român, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, studii- 11 clase, pensionar, cunoscut cu antecedente penale, pentru săvârşirea în condiţii de concurs real, prev. de art.38 alin.1 Noul Cod penal a următoarelor infracţiuni:

1)- trafic de minori prev. de art. 211 alin.1 Noul Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Noul Cod penal (persoană vătămată PC1), la pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 aliniatul 1 literele a , b, f Cod penal  pe durata de 2 ani;

În temeiul dispoziţiilor art. 65 Cod penal interzice inculpatului III,  drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, f Noul Cod penal pe durata prev. de art. 65 alin. 3 Cod penal – ca pedeapsă accesorie.

2)- trafic de minori prev. de art. 211 alin.1 Noul Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Noul Cod penal (persoană vătămată PC2), la pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 aliniatul 1 literele a , b, f Cod penal  pe durata de 2 ani;

În temeiul dispoziţiilor art. 65 Cod penal interzice inculpatului III,  drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, f Noul Cod penal pe durata prev. de art. 65 alin. 3 Cod penal – ca pedeapsă accesorie.

3)- trafic de minori prev. de art. 211 alin.1 Noul Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Noul Cod penal (persoană vătămată PC2), la pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 aliniatul 1 literele a , b, f Noul Cod penal  pe durata de 2 ani;

În temeiul dispoziţiilor art. 65 Cod penal interzice inculpatului III,  drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, f Noul Cod penal pe durata prev. de art. 65 alin. 3 Cod penal – ca pedeapsă accesorie.

4)- proxenetism, prev. de art. 213 alin.1 Noul Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Noul Cod penal (persoană vătămată PC4) la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 aliniatul 1 literele a , b, f Noul Cod penal  pe durata de 1 an;

În temeiul dispoziţiilor art. 65 Cod penal interzice inculpatului III,  drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, f Noul Cod penal pe durata prev. de art. 65 alin. 3 Cod penal – ca pedeapsă accesorie.

5)- act sexual cu un minor, prev. de art.220 alin.1 Noul Cod.penal  cu aplicarea art.35 alin.1 şi art.5 alin.1 Noul Cod penal (persoană vătămată PC1 – moment al epuizării aprilie 2013) la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 aliniatul 1 literele a , b, f Noul Cod penal  pe durata de 1 an;

În temeiul dispoziţiilor art. 65 Cod penal interzice inculpatului III,  drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, f Noul Cod penal pe durata prev. de art. 65 alin. 3 Cod penal – ca pedeapsă accesorie.

6)- act sexual cu un minor, prev. de art.220 alin.1 Noul Cod.penal  cu aplicarea art.35 alin.1 şi art.5 alin.1 Noul Cod penal (persoană vătămată PC2 – moment al epuizării noiembrie 2013) la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 aliniatul 1 literele a , b, f Noul Cod penal  pe durata de 1 an;

În temeiul dispoziţiilor art. 65 Cod penal interzice inculpatului III,  drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, f Noul Cod penal pe durata prev. de art. 65 alin. 3 Cod penal – ca pedeapsă accesorie.

7)- act sexual cu un minor, prev. de art.220 alin.1, 2 şi 3 Noul Cod.penal  cu aplicarea art.35 alin.1 şi art.5 alin.1 Noul Cod penal (persoană vătămată PC3 – moment al epuizării octombrie 2013) la pedeapsa de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 aliniatul 1 literele a , b, f Noul Cod penal  pe durata de 3 ani;

În temeiul dispoziţiilor art. 65 Cod penal interzice inculpatului III,  drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, f Noul Cod penal pe durata prev. de art. 65 alin. 3 Cod penal – ca pedeapsă accesorie.

8)- pornografie infantilă, prev. de art.374 alin.1, 2 C.penal cu aplicarea art.5 alin.1 C.penal (persoană vătămată PC1), la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 aliniatul 1 literele a , b, f Noul Cod penal  pe durata de 1 an;

În temeiul dispoziţiilor art. 65 Cod penal interzice inculpatului III,  drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, f Noul Cod penal pe durata prev. de art. 65 alin. 3 Cod penal – ca pedeapsă accesorie.

9) - pornografie infantilă, prev. de art.374 alin.1, 2 C.penal cu aplicarea art.5 alin.1 C.penal (persoană vătămată PC2), la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 aliniatul 1 literele a , b, f Noul Cod penal  pe durata de 1 an;

În temeiul dispoziţiilor art. 65 Cod penal interzice inculpatului III,  drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, f Noul Cod penal pe durata prev. de art. 65 alin. 3 Cod penal – ca pedeapsă accesorie.

În baza disp. art.38 alin.1 Noul Cod Penal, art.39 alin.1 lit.b Noul Cod Penal contopeşte pedepsele cu închisoarea stabilite inculpatului, aplicându-i acestuia pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care adaugă sporul de 7 ani şi 4 luni închisoare (format din 1/3 din totalul celorlalte pedepse), rezultând o pedeapsă principală de 12 ani şi 4 luni închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 45 aliniatul 3 lit. a Cod penal, inculpatul III va executa pedeapsa complementară rezultantă constând în interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a fi tutore sau curator, prevăzută de art.66 alin. (1) lit. a), b) şi f) Noul Cod penal, pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 45 aliniatul 5 Cod penal inculpatul III va executa pedeapsa accesorie rezultantă constând în interzicerea exercitării  drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a fi tutore sau curator, prev. de art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi f) Noul Cod Penal de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe  şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza disp. art.399 alin.1 C.proc.pen., menţine măsura arestului preventiv luată faţă de inculpatul III, iar în baza disp. art.72 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive, de la 16.09.2014 la zi.

În baza disp. art.19 din Legea nr.678/2001 coroborat cu disp. art.112 alin.1 lit.a C.penal, confiscă de la inculpatul III suma de 1100 lei, dobândită prin săvârşirea infracţiunilor.

În baza disp.art.112 alin.1 lit.a C.penal, confiscă de la inculpatul III telefonul mobil marca Samsung model S5610 conţinând o cartelă SIM Orange seria 1006070271030J02615, folosit la săvârşirea infracţiunilor.

În baza disp. art.19 Cod procedură penală şi art.397 alin.1 Cod procedură penală coroborat cu art.1.357 Cod civil obligă pe inculpatul III să plătească părţii civile PC3, cu domiciliul în sat -, suma de 30.000 lei  cu titlu de despăgubiri civile, constând în daune morale.

În baza disp. art.19 Cod procedură penală şi art.397 alin.1 Cod procedură penală coroborat cu art.1.357 Cod civil obligă pe inculpatul III să plătească părţii civile minore PC1, din sat -, prin reprezentanţii săi legali RL1 si RL2, suma 2.500 lei cu titlu de despăgubiri civile, constând în daune morale.

Ia act că persoana vătămată PC2, domiciliată în sat -, cu reşedinţa în sat - nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza disp. art.19 Cod procedură penală şi art.397 alin.1 Cod procedură penală coroborat cu art.1.357 Cod civil obligă pe inculpatul III, ca urmare a exercitării din oficiu a acţiunii civile, să plătească părţii civile minore PC2, prin reprezentant legal RL4, suma 2.500 lei cu titlu de despăgubiri civile, constând în daune morale.

Respinge ca nedovedită, acţiunea civilă formulată de partea civilă PC4, cu domiciliul stabil în sat-, fără forme legale în sat - (la M1).

În baza disp. art.274 alin.1 Cod procedură penală obligă pe inculpatul III la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 3.750 lei.

În baza disp. art.404 alin.4 lit.c C.proc.pen. coroborat cu art.249 C.proc.pen. ia măsura asiguratorie a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului III, până la concurenţa sumei de 39.750 lei în vederea garantării reparării pagubei cauzate persoanelor vătămate PC3, PC2, PC1, garantării executării măsurii de siguranţă a confiscării speciale şi executării cheltuielilor judiciare.

În baza disp. art.272 Cod procedură penală onorariile avocaţilor din oficiu desemnaţi pentru persoanele vătămate (delegaţia nr.10127/2015 şi nr. 14302/2015) şi pentru inculpat (delegaţia nr.9644/2015) avansate iniţial din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei, în valoare totală de 950 lei, va fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat, iar în baza disp. art.274 alin.1 teza finală Cod procedură penală, cheltuielile privind onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, rămân în sarcina statului.

În baza art. 7 din Legea 76/2008 obligă inculpatul III, după rămânerea definitivă a hotărârii, la prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza disp. art.404 alin.6 C.proc.pen. dispune încunoştiinţarea persoanei vătămate PC4 despre eliberarea în orice mod a inculpatului din locul de deţinere.

Domenii speta

Spete similare