Daune materiale şi morale

Daune materiale şi morale

Prin Decizia menţionată s-a admis apelul formulat împotriva Sentinţei Tribunalului Harghita.

Instanţa de control judiciar a reţinut că, din actele dosarului de urmărire penală nr. 1359/P/31.07.2013 aflat la dosarul cauzei, din mecanismul de producere a accidentului şi din leziunile suferite  nu rezultă că DA ar fi putut supravieţui accidentului în situaţia în care ar fi purtat centura de siguranţă. De altfel, impactul cu autovehiculul care circula regulamentar din sens opus s-a produs în momentul în care autoturismul în care se afla ruda apelantelor se afla în depăşire, coliziunea fiind frontal-stânga. Acesta este şi motivul pentru care au decedat doar pasagerii aflaţi pe partea stângă a autoturismului, respectiv, şoferul şi pasagerul din spatele său, DA iar pasagerii din partea dreaptă au suferit doar leziuni minore. Din niciun act aflat la dosarul cauzei, nici măcar din completarea la raportul medico-legal de necropsie nu rezultă faptul că, în situaţia în care pasagerul ar fi purtat centura de siguranţă leziunile suferite nu duceau la decesul său sau că pasagera aflată şi ea pe bancheta din spate a autoturismului ar fi purtat centura de siguranţă, motiv pentru care leziunile sale au fost minore.  Dimpotrivă, din concluziile raportului medico-legal de necropsie rezultă cât se poate de evident că moartea a fost violentă, cauza acesteia fiind „şoc traumatic şi hemoragic consecutiv unei hemoragii interne masive prin ruptură de aortă toracică”, iar între leziunile constatate şi deces este un raport de cauzalitate direct.

Pentru aceste considerente, Curtea nu-şi poate însuşi concluzia instanţei de fond potrivit căreia lipsa centurii de siguranţă ar fi contribuit la decesul victimei DA. Mai mult, judecătorul fondului nu a arătat modul în care, în opinia sa, a cuantificat obiectiv proporţia în care culpa concurentă a victimei a dus la decesul acesteia, întrucât această proporţie a fost avută în vedere la acordarea daunelor materiale şi morale.

Pentru toate acestea, Curtea apreciază critica apelantelor ca fiind întemeiată sub acest aspect, urmând a fi înlăturată culpa concurentă a victimei în  producerea leziunilor tanatogeneratoare.

Faţă de cele de mai sus, sub aspectul daunelor materiale, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, din înscrisurile anexate şi din declaraţiile martorilor rezultă efectuarea acestora, aşa încât acestea se cuvin reclamantelor integral, respectiv, 2500 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii.

Cât priveşte daunele morale, Curtea reţine că reclamantele au solicitat: 1.500.000 euro (echivalent în lei la data efectuării plăţii), cu titlu de daune morale pentru reclamanta DM (mama victimei); 500.000 euro (echivalent în lei la data efectuării plăţii), cu titlu de daune morale pentru reclamanta SE (sora victimei); 500.000 euro (echivalent în lei la data efectuării plăţii), cu titlu de daune morale pentru reclamanta EE (sora victimei).

Trimiterea pe care apelantele o fac la suma maximă de 5.000.000 Euro prevăzută în Directivele Comisiei Europene pentru despăgubirea victimelor accidentelor de circulaţie de către societăţile de asigurare, nu poate fi avută în vedere de către instanţă întrucât, această sumă reprezintă un plafon maxim, fiind prevăzută pentru asigurarea sustenabilităţii sistemului de asigurări, neputându-se face abstracţie de criteriile de acordare a acestora în raport de fiecare caz în parte.

Curtea reaminteşte faptul că în sistemul de drept românesc jurisprudenţa nu constituie izvor de drept însă, „un criteriu fundamental consacrat de doctrina si jurisprudenţă in cuantificarea despăgubirilor acordate pentru prejudiciul moral este echitatea. Din acest punct de vedere, stabilirea unor asemenea despăgubiri implica fără îndoială si o doză de aproximare, însă instanţa trebuie sa stabilească un anumit echilibru intre prejudiciul moral suferit, care nu va putea fi înlăturat in totalitate, si despăgubirile acordate, în măsura să permită celui prejudiciat anumite avantaje care sa atenueze suferinţele morale, fără a se ajunge in situaţia îmbogăţirii fără just temei”.

În absenţa unor criterii pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, acestea se stabilesc în raport cu consecinţele negative suferite de reclamante, importanţa valorilor lezate, măsura in care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost concepute, consecinţele vătămării, măsura in care a fost afectata situaţia familială si socială.

În speţă, reclamantele sunt mama victimei, precum şi surorile victimei. Indiscutabil, prin decesul fiului, respectiv, fratelui  lor, acestea au suferit un prejudiciu nepatrimonial, un prejudiciu afectiv constând din suferinţe psihice cauzate prin lezarea sentimentelor de afecţiune şi de dragoste, precum şi consecinţele negative suferite de acestea sub aspectul vieţii de familie. Probatoriul administrat în cauză conţine un minim de argumente şi indicii din care rezultă măsura afectării psihice a reclamantelor, indicii de natură a duce la o evaluare a despăgubirilor cu titlu de  compensație a prejudiciului  moral. Astfel, Curtea va ţine seama şi de faptul că victima, o persoană relativ tânără, 35 ani, aflată în prag de căsătorie, nu locuia şi gospodărea cu restul familiei iar anterior accidentului a fost plecată mai mulţi ani din ţară.

Din acest punct de vedere, instanţa, analiză atât suferinţele efective produse reclamantelor cât şi repercusiunile decesului unui membru al familiei, procedând, în scopul asigurării unui echilibru între prejudiciul moral suferit care nu va putea fi înlăturat niciodată în totalitate, la cuantificarea despăgubirilor acordate, în așa fel încât să permită celor prejudiciate să beneficieze de o reparaţie de natură a atenua suferinţele morale suferite, fără a se ajunge însă la situaţia îmbogăţirii fără just temei. De altfel, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului stabilește faptul că, criteriul echităţii în materia despăgubirilor morale are în vedere necesitatea ca persoana vătămată să primească o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, cu efecte compensatorii, dar, în acelaşi timp, despăgubirile să nu reprezinte amenzi excesive pentru cei răspunzători de prejudiciul produs şi nici venituri nejustificate pentru victime.

Curtea constată că intimata pârâtă, contrar susţinerilor acesteia, prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond cât şi prin concluziile orale şi scrise a fost de acord cu admiterea în parte a acţiunii reclamantelor, cu acordarea următoarelor sume cu titlul de daune morale: 20.000 euro, prin echivalentul in lei în favoarea reclamantei DM, şi câte 15.000 euro în favoarea reclamantelor SE şi EE.

Având în vedere toate cele de mai sus, instanţa apreciază că aceste sume, cu titlu de daune morale, sunt suficiente pentru prejudiciul moral suferit, respectându-se principiul proporţionalităţii şi echităţii, iar a acorda sumele solicitate de reclamante reprezintă în mod evident o îmbogăţire fără just temei a acestora.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, se constată că nici în această cale de atac nu s-a făcut dovada acestora.

Aşa fiind, Curtea va admite apelul declarat de reclamante, va schimba în parte sentinţa atacată în sensul că obligă pârâta să plătească acestora despăgubiri după cum urmează:

-Daune materiale în cuantum de 2500 Eur sau echivalentul în lei la data plăţii;

-30.000 EUR sau echivalentul în lei la data plăţii reclamantei DM cu titlul de daune morale;

-15.000 sau echivalentul în lei la data plăţii reclamantei SE cu titlul de daune morale;

-15.000 sau echivalentul în lei la data plăţii reclamantei EE cu titlul de daune morale.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii.

Domenii speta

Spete similare