Contestaţie decizie de concediere

Contestaţie decizie de concediere - anularea Deciziei nr. 25 din 10.03.2016; plata unor despăgubiri băneşti; repunerea părţilor în situaţia anterioară; plata unor daune morale în cuantum de 10.000 lei

Prin  contestaţia  înregistrată pe rolul acestei instanţe, contestatorul ŞR, a chemat în judecată pe intimatul Centrul de Asistenţă Medico - Socială C pentru anularea deciziei nr. 25 emisa de intimat la data de 10.03.2016; obligarea intimatului la plata unor despăgubiri băneşti, egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, precum şi cu celelalte drepturi băneşti de care ar fi beneficiat ca salariat; repunerea pârtilor în situaţia anterioara, în sensul reintegrării pe postul deţinui anterior desfacerii contractului de muncă; obligarea intimatului la plata unor daune morale în cuantum de 10.000 ; obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare a arătat că a fost salariatul intimatului în baza unui Contract Individual de Munca pe perioada nedeterminata, începând cu data de 08.12.2008 şi până la concedierea dispusă prin decizia ce face obiectul prezentei contestaţii.

În această perioadă a ocupat următoarele funcţii: 08.12.2008 - 31.01.2013 - inspector Specialitate Achiziţii Publice; 31.01.2013-27.11.2015 - director; 27.11.2015 - 10.03.2016 - inspector spec. Gr. I.

Prin Decizia de Concediere Nr.25/10.03.2016 s-a dispus  concedierea sa ca urmare a "reorganizării structurii Centrului de Asistenţă Medico Sociala C şi a desfiinţării locului de muncă ocupat de salariat".

Reorganizarea structurii Centrului de Asistenţă Medico-Socială C s-a făcut prin Hotărârea nr. 37/2016 a Consiliului Judeţean M privind aprobarea organigramei şi a statutului de funcţii ale Centrului de Asistenţă Medico-Socială C.

Temeiul de drept al deciziei de concediere l-au constituit prevederile art. 55. lit. c coroborat cu art. 58, alin.(l), art. 65, art.66, art.75, alin.(l) şi art. 76 din Legea 53/2003-Codul Muncii, actualizată.

Învederează nelegalitatea şi netemeinicia Deciziei de concediere nr.25/ 10.03.2016 pentru următoarele considerente:

În primul rând, apreciază că prin decizia de concediere nu sunt enumerate motivele care au determinat restructurarea şi implicit, motivele care au dus la desfiinţarea postului ocupat de el. În această situaţie, consideră că s-au încălcat dispoziţiile art. 78, decizia fiind lovită de nulitate absolută.

Potrivit art. 77 din Codul Muncii "decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului" şi apreciază că rolul preavizului este de a încunoştinţa salariatul asupra viitoarei încetări a contractului său de muncă după expirarea termenului de preaviz, aşa încât în mod evident trebuie să fie acordat anterior încetării contractului individual de muncă. Pe cale de consecinţa, consideră că, preavizul trebuia acordat înainte de emiterea deciziei de concediere şi nu odată cu emiterea acesteia pentru că în conformitate cu dispoziţiile art. 77 din Codul Muncii, republicat, decizia de concediere produce efecte în sensul încetării raporturilor de muncă de la data comunicării ei salariatului, or curgerea preavizului după aceasta dată este lipsită de sens câtă vreme raportul de muncă şi-a încetat existenta potrivit dispoziţiilor legale

Decizia de concediere i-a fost comunicată în data de 10.03.2016 şi din conţinutul art.l din această decizie, rezultă că, încetarea contractului individual de muncă al său încetează "începând cu data prezentei" , adică cu data emiterii: 10.03.2016.

De asemenea, din conţinutul art.2, alin.(l) din aceeaşi decizie de concediere, reiese că salariatului "i se acordă un preaviz de 20 (douăzeci) zile lucrătoare, începând (tot) cu data prezentei dispoziţii", adică 10.03.2016.

Având în vedere cele precizate mai sus, precum şi prevederile art. 75, alin. (3) din Codul Muncii: " în situaţia în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător, cu excepţia cazului prevăzut de art. 51, alin. (2).", apreciază că, încetarea contractului de muncă nu poate avea loc decât după efectuarea preavizului şi nu în acelaşi timp cu acordarea preavizului, aşa cum a dispus intimatul prin Decizia de Concediere nr. 26/10.03.2016.

Conform art. 65, alin. (2), "desfiinţarea locului de muncă trebuie sa fie efectivă şi să aibă o cauza reală şi serioasă".Textul de lege citat, nu permite încetarea contractului individual de muncă prin voinţa unilaterală a angajatorului pentru motive invocate arbitrar sau în mod abuziv, astfel încât prin asemenea măsuri să poată fi îngrădit dreptul la muncă.

Desfiinţarea este efectiva, atunci când locul de muncă este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăseşte în organigrama acestuia ori în statul de funcţii, măsura care se întemeiază pe situaţia concretă ce trebuie dovedită, cum ar fi, spre exemplu, dificultăţile economice şi diminuarea sau chiar încetarea activităţii, dar şi de transformări tehnologice, modernizare automatizarea proceselor de prestare a serviciilor, etc, în toate cazurile impunându-se renunţarea la serviciile unor salariaţi.

De asemenea, desfiinţarea locului de muncă nu este efectivă dacă este urmată de reînfiinţarea după scurt timp, a aceluiaşi loc de muncă. Nici schimbarea denumirii postului nu poate fi considerată o desfiinţare efectivă a locului de muncă.

În speţa de faţă, după cum se poate observa, locul său de muncă  nu este desfiinţat, ci, i s-a schimbat denumirea din „Inspector Specialitate I" în „Economist Gr. I pregătirea profesională şi sarcinile de serviciu fiind aceleaşi.

De asemenea, atât din decizia de restructurare, cât şi din decizia de concediere, nu rezultă motivele restructurării şi ale desfiinţării postului ocupat de el.

Cauza este reală, aşa cum a precizat şi la punctul 3, atunci când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăţi economice sau transformări tehnologice, etc, independenţa de bună sau reaua credinţa a angajatorului.

Or, în cazul său apreciază că motivul real al concedierii ţine de persoana salariatului, între părţi existând un istoric tensionat, angajatorul optând pentru reducerea postului ocupat de el numai pentru ca urmarea îndepărtarea sa din cadrul Centrului de Asistenta Medico- Sociala C. În susţinerea celor de mai sus, învederează faptul că, s-a încercat în mai multe rânduri schimbarea abuzivă din funcţie a sa.

Cauza este serioasă, când se impune din necesitaţi evidente privind îmbunătăţirea activităţii şi nu disimulează realitatea. Cauza serioasă este aceea care face imposibilă continuarea activităţii la un loc de muncă, fără pagube pentru angajator.

În situaţia reducerii postului ocupat de el nu se pune problema unor dificultăţi economice sau a reducerii de activitate, ci, dimpotrivă potrivit dispoziţiilor OUG 41/2015, art. VI, alin.(6), unităţile care au accesat fonduri europene sunt obligate să-şi respecte indicatorii asumaţi faţă de un terţ, adică, creşterea numărului de personal cu 15 (cincisprezece) posturi, de la 33 la 48, condiţie necesara realizării Proiectului nr. 11364 privind modernizarea si extinderea Centrului  de Asistenţă Medico-Socială C  - Pavilion Central.

Reorganizarea făcută de Consiliul Judeţean M este netemeinică şi nelegală din următoarele motive:

Prin aceasta reorganizare s-au încălcat prevederile HG 413/2003 şi instrucţiunile nr. 1/507/2003, privind aplicarea acestei hotărâri, prevederi care reglementează organizarea şi funcţionarea serviciilor medico-sociale.

De asemenea, în mod eronat, reorganizarea s-a făcut prin aplicarea prevederilor HG 867/2015, prevederi care reglementează organizarea şi funcţionarea serviciilor sociale din unităţile de asistenţă socială şi nu unităţile de asistenţă socială, care sunt organizate în baza OG. 70/2002.

În acest caz, reorganizarea nu este reală, ci abuzivă, întrucât numărul de posturi trebuia să crească şi nu să scadă, iar posturile aşa-zis desfiinţate, au fost menţinute (doua din trei) dar redenumite, sarcinile posturilor rămânând

aceleaşi. Afirmă, că va demonstra cu înscrisuri şi alte mijloace de probă, ca măsura este abuzivă, întrucât, în mai multe rânduri s-a încercat de către angajator şi îndeosebi de către aşa-zisul "organ-superior", recte Consiliul Judeţean M, îndepărtarea sa din serviciu, fiind incomod — pentru modul corect în care şi-a desfăşurat activitatea în toată această perioadă cât a fost angajatul intimatului.

A întemeiat prezenta cerere pe dispoziţiile art. 78 si 80 din Codul Muncii, precum si pe dispoziţiile art. 55, lit. c), art. 58, art.65, alin.(l) si (2), art.75 alin.(l) si (3), art. 76 si art.77 din acelaşi cod.

In dovedire a depus Decizia de Concediere nr. 25/10.03.2016;

Intimatul Centrul de Asistenţă Medico-Socială C a formulat  întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată în totalitate şi menţinerea Deciziei de concediere nr. 25/10.03 2016, ca fiind  legală  şi temeinică.

 În motivare a arătat că toate criticile contestatorului sunt nefondate în totalitate pentru următoarele considerente:

Nu se poate reţine că în decizia contestată nu sunt enumerate motivele care au dus la restructurarea postului ocupat anterior de contestator.

Aşa cum rezultă chiar din preambul Dispoziţiei nr. 25/10.03 2016, încetarea contractului individual de muncă al contestatorului este „determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, ca urmare a reorganizării structurii Centrului de Asistenţa Medico-Socială C".

În continuare, în motivarea dispoziţiei se face referire Ia Hotărârea nr. 37/2016 a Consiliului Judeţean M, autoritate în subordinea căreia îşi desfăşoară activitatea, privind aprobarea organigramei şi a statului de funcţii al Centrului de Asistenţă Medico-Socială C, precum şi la actele normative avute în vedere- H.G. nr. 459/2010 şi H.G. nr. 867/2015.

Aşadar, restructurarea activităţii intimatei s-a produs prin efectul legii şi a fost cuprinsă într-un act cu caracter administrativ emis de autoritatea publică în subordinea căreia funcţionează, respectiv Hotărârea nr. 37/2016 a Consiliului Judeţean M.

Consideră că ar fi fost dovada unui formalism excesiv reproducerea acestei hotărâri în cuprinsul deciziei de concediere, în condiţiile în care contestatorul cunoştea conţinutul noii organigrame.

În conformitate cu Hotărârea nr. 37/29.02 2016. Consiliul Judeţean M a aprobat organigrama şi statul de funcţii al Centrului de Asistenţă Medico-Socială C, conform Anexelor 1 şi 2 care făceau parte integrantă din hotărâre. Astfel, conform Anexei nr. 1, în subordinea Directorului funcţiona Compartimentul financiar-contabil, resurse umane şi achiziţii publice, având doi angajaţi.

Potrivit Anexei nr. 2, acest compartiment trebuia să cuprindă un număr de doi economişti, gradul I.

Faţă de organigrama anterioară, se poate observa că se transforma vechiul Serviciu de contabilitate şi administrativ, care avusese un număr de 15 angajaţi şi care cuprindea la momentul respectiv doi inspectori de specialitate, dintre care unul şef de serviciu într-un simplu compartiment financiar-contabil, cu doar doi economişti, depunând în dovedire ambele organigrame şi Hotărârea nr. 37/2016 a Consiliului Judeţean M.

Contestatorului i s-a adus la cunoştinţă faptul că a fost desfiinţat postul ce-l ocupase anterior, respectiv de inspector de specialitate. Mai mult decât atât, în art. 2 din Dispoziţia nr. 25 din 10.03 2016 s-a menţionat în mod expres că există locuri de muncă vacante în cadrul instituţiei, această listă a posturilor vacante constituind o anexă la dispoziţia nr. 25.

Se menţiona de asemenea în mod expres că opţiunea pentru ocuparea unuia din locurile vacante trebuia să se facă în termen de trei zile de la data comunicării dispoziţiei, dar contestatorul nu şi-a manifestat în niciun fel această opţiune.

Este nefondată şi critica referitoare la faptul că nu s-a acordat preavizul înaintea deciziei de concediere.

Contestatorului i-a fost acordat preavizul legal, de 20 de zile, prin dispoziţia de concediere. În atare situaţie au fost respectate prevederile art. 76, lit. b din Codul muncii, referitoare la termenul legal de preaviz.

În practică şi jurisprudenţă s-a stabilit că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor 76 lit. b) din Codul muncii, republicat, raportate la dispoziţiile art. 78 din acelaşi cod, lipsa, din cuprinsul deciziei de concediere, a menţiunii privind durata preavizului acordat salarialului nu este sancţionată cu nulitatea deciziei şi a măsurii concedierii, atunci când angajatorul face dovada că a acordat salariatului, anterior emiterii deciziei, preavizul cu durata minimă prevăzută de art. 75 alin. (1) din Codul muncii, republicat.

Cu atât mai mult apreciază că se impune această soluţie în cazul în care în cuprinsul deciziei este prevăzut termenul legal de preaviz, de care contestatorul a beneficiat.

Această soluţie a fost consacrată şi de Curtea Constituţională prin Decizia nr.7 din 4 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 99 din 9 martie 1999, decizie prin care s-a analizat constituţionalitatea art. 131 din Codul muncii anterior, acceptându-se posibilitatea acordării preavizului prin însăşi decizia de concediere.

Consideră că desfiinţarea locului de muncă a fost efectivă şi a avut o cauză reală serioasă, în sensul prevăzut de art. 65, al. 2 CM.

Argumentează aceasta prin referire la Hotărârea nr. 37/2016 a Consiliului Judeţean M, privind aprobarea organigramei şi a statului de funcţii al Centrului de Asistenţă Medico-Socială C, precum şi la actele normative avute în vedere H.G. nr. 459/2010 şi HG. nr. 867/2015, dar şi la Decizia nr. 47/2014 a Camerei de Conturi M.

Astfel, în Raportul privind aprobarea organigramei şi a statutului de funcţii ale Centrului de Asistenţă Medico-Socială C, emis de Consiliul Judeţean M, sub nr. 1910/17.02 2016, se face referire la prevederile H.G. nr. 867/14. 10 2015 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum şi a regulamentelor cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor sociale, respectiv la articolele 9, 10, 11 şi 12, anexa I, în conformitate cu care trebuie să existe doar două funcţii de conducere, respectiv cea de director al centrului şi un post pentru ordonatorul personalului de specialitate.

Respectându-se dispoziţiile HG nr. 867/2015, în noua organigramă se prevede un număr de 45 de posturi, din care două posturi de conducere şi 43 de posturi de execuţie. În continuare, în acelaşi Raport se constată că prin nota de fundamentare propusă de instituţie s-au respectat prevederile HG nr. 867/2015, în sensul că s-au reorganizat structurile existente într-un serviciu de specialitate şi două compartimente şi s-a redus un post de şef serviciu care nu mai este prevăzut în nomenclator.

Mai mult decât atât, prin Decizia nr. 47/2014 a Camerei de Conturi M s-a arătat în mod expres că „din verificarea statului de funcţii prezentat în Anexa nr. 2 la HCJ M nr. 29/2012 (privind vechea organigramă, n.n.) s-a constatat că numărul personalului administrativ, inclusiv cel de conducere, depăşeşte numărul personalului normat prevăzut în HG nr. 459/2010 pentru aprobarea standardului de cost/an pentru servicii acordate în unităţile medico-sociale şi personalul care desfăşoară activităţi de asistenţă medico-socială.

În atare situaţie este cert faptul că restructurarea operată de Consiliul Judeţean a fost una efectivă, bazată pe actele normative în vigoare.

Consideră, în egală măsură, că reclamantul nu poate pe această cale, a contestaţiei deciziei de concediere, să atace şi actul administrativ care a stat la baza restructurării, respectiv Hotărârea nr. 37/2016 a Consiliului Judeţean M privind aprobarea organigramei şi a statului de funcţii al Centrului de Asistenţă Medico-Socială C.

Menţionează de asemenea că dispoziţia de restructurare are la bază o cauză reală şi serioasă. În acest sens, în acelaşi Raport privind aprobarea organigramei şi a statutului de funcţii ale C.A.M.S. C se face referire concretă la prevederile art. 3 din HG nr. 459/2010 privind normarea personalului din unităţile de asistenţă medico-socială în conformitate cu care, la un număr de 46 de paturi, Centrul de Asistenţă Medico-Socială C  are dreptul la un număr de 28 de posturi, din care 23 de specialitate medicală, şi doar 5 posturi personal TESA.

Mai mult decât atât, a depus dovezi din care rezultă că beneficiarii serviciilor Centrului de Asistenţă Medico-Socială C  sunt doar în număr de 27 persoane, astfel încât gradul de ocupare al paturilor este inferior plafonului legal de 46 de paturi. A depus şi copia Contractului de finanţare nr. 753/21.06 2010, care stă la baza desfăşurării activităţii, din care rezultă printre altele obligaţia asumată privind menţinerea cheltuielilor pentru asigurarea resurselor umane şi materiale necesare pentru derularea activităţii (art. 9A referitor la obligaţiile beneficiarului).

În atare situaţie, este nefondată în totalitate susţinerea contestatorului în conformitate cu care „reorganizarea ar fi abuzivă, întrucât numărul de posturi trebuie să crească şi nu să scadă."

În egală măsură consideră inadmisibilă critica adresată de contestator la pct. 7 din contestaţie reorganizării făcute de Consiliul Judeţean M, ca fiind netemeinică şi nelegală, în condiţiile în care, aşa cum a arătat mai sus, actul administrativ prin care s-a decis reorganizarea CAMS C, respectiv Hotărârea nr. 37/2016 a Consiliului Judeţean M privind aprobarea organigramei şi a statului de funcţii al Centrului de Asistenţă Medico-Socială C, nu poate fi atacat pe această cale, iar Consiliul Judeţean M nu are nici calitate procesuală în prezentul litigiu.

Decizia de restructurare îndeplineşte şi condiţia de a fi serioasă, sub aspectul faptului că s-a redus un post de şef serviciu, ocupat anterior de contestator, datorită faptului că nu mai era prevăzut în nomenclator.

Nu se poate reţine nici susţinerea contestatorului în conformitate cu care s-ar fi schimbat doar denumirea postului, acesta nefiind desfiinţat efectiv. Instituţia a respectat întocmai noua organigramă, iar pe de altă parte, aşa cum a arătat mai sus în art. 2 din Dispoziţia nr. 25/10.03 2016 s-a menţionat în mod expres că există locuri de muncă vacante în cadrul instituţiei, această listă a posturilor vacante constituind o anexă la dispoziţia nr. 25.

Cele 3 posturi de inspector de specialitate, de natura celui ocupat anterior de contestator, au fost efectiv desfiinţate, dar au rămas vacante două posturi de economist. Contestatorul nu-şi poate invoca propria culpă, deoarece putea să-şi exprime opţiunea de a ocupa unul din aceste posturi, dar nu şi-a manifestat în niciun fel această opţiune.

În dovedirea celor expuse a  depus, următoarele înscrisuri:Contractul individual de muncă al contestatorului şi fişa postului;Fişa postului de economist ce a fost înfiinţat prin noua organigramă;HCJ nr. 37/2016, cu anexele 1 şi 2, precum şi Raportul privind aprobarea organigramei şi a statului de funcţii al Centrului de Asistenţă Medico-Socială C; extras din Decizia nr. 47/2014 a Camerei de Conturi M; Statul de funcţii la nivelul anului 2015, anterior actualei organigrame; Acte referitoare la situaţia juridică a instituţiei: autorizaţia sanitară de funcţionare; decizia şi certificatul de acreditare; Contractul de finanţare nr. 753/21.06 2010;

 La data de 24.05 2016  contestatorul a formulat  răspuns la întâmpinarea formulată de intimata Centrul de Asistenta Medico-Sociala C, prin care  a solicitat înlăturarea argumentelor cuprinse în întâmpinarea formulata de intimata Centrul de Asistenta Medico-Socială C (CA.M.S. C), ca fiind neîntemeiate şi nelegale, pentru următoarele considerente;

Referitor la motivele care au stat la baza "restructurării postului ocupat de contestator"aşa cum se exprima intimata, îşi menţine punctul de vedere din contestaţia formulată împotriva deciziei de concediere, în sensul că, din analiza tuturor documentelor depuse de intimata, nu rezultă aceste motive, fapt pentru care face următoarele precizări:

De fapt, se află în situaţia unei restructurări de activitate, ci, se află în faţa unei reorganizări, prin care numărul salariaţilor creşte de la 41 la 45, se face o noua structură de personal din care rezultă că un serviciu se transformă în doua compartimente şi anume, serviciul contabilitate şi administrativ se transformă în compartimentul financiar-contabil, resurse umane şi achiziţii publice şi  compartimentul administrativ şi de deservire. De asemenea, cele două funcţii, una de şef de serviciu-inspector de specialitate şi cealaltă de inspector de specialitate, se transformă ambele în funcţii de "economist", restructurându-se funcţia de şef serviciu.

În realitate, în cadrul CA.M.S. C existau trei funcţii de inspector de specialitate, ocupate de NN, care era şi şef de serviciu, AC şi ŞR, contestatorul din prezenta cauza, toţi trei fiind economişti.

Practic, în organigrama existentă înainte de reorganizare, exista un singur post de inspector, ocupat de contestator, celelalte două fiind de director şi şef serviciu. La data reorganizării postul de director era ocupat de un medic, ŞR - fiind în afara organigramei iar cel de-al treilea post, de şef de serviciu, era ocupat de NN.

Astfel comparând organigrama "veche" cu cea "noua", nu rezultă în mod clar ce posturi s-au transformat şi ce posturi s-au desfiinţat.

Opinia este aceea că nu s-a desfiinţat niciun post nu a avut loc nicio restructurare ci, aşa-zisă reorganizare, prin care s-au transformat 3 (trei) posturi de inspectori de specialitate în 2 (doua) posturi de "economişti" şi într-unul de director, practic, cele trei posturi au aceleaşi sarcini de serviciu, diferenţa constând numai în schimbarea denumirii acestora.

În mod logic, nu se poate concepe o activitate a centrului medico-social fără sarcini pe linie economico-financiară, de personal şi de achiziţii bunuri - neavând importanţa ca persoanele care se ocupă de aceste sarcini (atribuţiuni)- ocupa posturi de inspectori de specialiste sau de economişti, când au aceeaşi pregătire profesională, de "economişti".

Cele trei concedieri, având drept "protagonişti" pe ŞR, AC şi NN, sunt rezultatul unor măsuri nelegale, determinate de conflictele existente între cei trei şi conducerile CA.M.S. C şi Consiliul Judeţean M, în calitate de organ ierarhic.

Astfel, ŞR a fost demis din funcţia de director al CA.M.S. C în noiembrie 2015 şi trecut pe un post de inspector de specialitate care nu există în organigrama. Atât Centrul de Asistenţă Medico-Socială C cât şi Consiliul Judeţean M, prin aşa-zisă "restructurare" nu au făcut altceva decât să ia nişte măsuri nelegale, în scopul de a elimina angajaţii incomozi din punctul de vedere al angajatorului, fără a justifica în fapt şi în drept aceste masuri.

Totodată, în argumentarea întâmpinării, există o serie de neconcordante şi lipsuri, care duc la concluzia ca masurile de concediere sunt nelegale şi neîntemeiate.

Singura motivare a "restructurării" consta în menţionarea unor prevederi legale, menţionatu-se ca restructurarea este prin efectul legii, fără a motiva în fapt necesitatea acestei restructurări (reorganizări).

Totodată, motivele de drept care stau la baza reorganizării centrului nu privesc activitatea unui centru medico-social, ci, activitatea unui serviciu social.

Astfel, HG 867/2015 - reglementează activitatea serviciilor sociale - şi nu activitatea unităţilor medico-sociale, codul CAEN nr. 8710 din Autorizaţia sanitară de funcţionare a Centrului de Asistenţă Medico-Socială C - nu corespunde realităţii fiind eronat. Face precizarea că Certificatul de acreditare seria AF NR. 002296- eliberat de Ministerul Muncii şi Decizia nr. 2386721.08.2015, Centrului de Asistenţă Medico-Socială C are codul CAEN nr. 8790- care este pentru servicii medico-sociale.

Prevederile legale care au incidenţa în organizarea şi funcţionarea unui centru medico-legal sunt cele cuprinse în O.G. nr. 70/2002. H.G. 413/2003 şi Instrucţiunile nr. 1/507/2003.

Din acest punct de vedere consideră Hotărârea nr. 37/2016 a Consiliului Judeţean M ca nelegală - şi învederează excepţia de nelegalitate precizată de art.4 din Legea Contenciosului Administrativ nr. 554/2004 şi solicită suspendarea prezentei sau/ şi sesizarea prin încheiere motivată a instanţei de contencios administrativ competenţa întrucât, de Hotărârea nr.37/2016 a Consiliului Judeţean M-depinde soluţionarea pe fond a prezentului litigiu.

Referitor la preavizul acordat contestatorului. intimata din nou se contrazice, atât cu privire la modalitatea de acordare a preavizului, respectiv înainte sau după emiterea deciziei de concediere, cât şi cu privire la temeiul legal.

A contestat faptul că avizul s-a acordat după emiterea şi comunicarea deciziei, respectiv după data la care, conform deciziei au încetat raporturile de muncă.

Având în vedere că decizia de concediere, potrivit art. 77 din Codul Muncii produce efecte de la data comunicării, este ilogic ca preavizul să fie acordat după data la care a încetat raporturile de muncă (Decizia de concediere a fost emisă şi comunicată pe 10.03.2016, iar raporturile de muncă, potrivit art. 1 din Decizia nr. 26/2016 au încetat tot pe data de 10.03.2016, preavizul fiind acordat după aceasta dată).

Privind desfiinţarea "locului de muncă", afirmaţia şi susţinerea intimatei că este efectivă" şi a avut o cauza reală şi serioasă, în sensul prevăzut de art. 65, alin.(2) din Codul Muncii este neadevărată, iar motivarea care constă în trimiterea Ia Hotărârea Consiliului Judeţean M nr. 37/2016, privind aprobarea organigramei este nerelevantă, întrucât nici din Raportul1910/17.02,2016, care stă la baza acestei hotărâri, nu rezultă că postul a fost desfiinţat efectiv, pentru că nu a dispărut din organigrama ci numai a fost  transformat şi redenumit "economist", având aceleaşi sarcini ca şi postul de inspector de specialitate în domeniul salarizării şi personalului".

De asemenea, nici celelalte trimiteri la diferite prevederi legale, care dau dreptul organului ierarhic, respectiv Consiliul Judeţean M de a reorganiza o unitate aflată în coordonare - nu au nicio legătură cu concedierea contestatorului, întrucât  el nu a contestat dreptul emitentului hotărârii de reorganizare, ci modul cum au făcut-o şi consecinţele pe care le-a produs. Astfel, din toate documentele prezentate rezultă că nu a avut loc nicio desfiinţare de posturi-ci numai de redenumire a acestora, rămânând cu aceleaşi atribuţiuni, ele nefiind preluate de alte persoane, ci, probabil, urmează sa fie ocupate prin noi angajări de personal.

În plus, a  învederat următoarele aspecte: Prin aşa-zisă desfiinţare a celor trei posturi de inspectori de specialitate-intimata nu a demonstrat dacă a înlăturat un eventual prejudiciu sau costuri mai mari de funcţionare centrului medico-social, iar prin înfiinţarea celor doua posturi de "economist" (pentru ca ele nu au existat în vechea organigramă) s-a creat vreun beneficiu sau, în ce va consta îmbunătăţirea activităţii pe viitor.

Intimata, în mod premeditat evita să depună la dosarul cauzei organigrama şi statul de funcţiuni din luna februarie 2016, respectiv cu o luna înainte de reorganizare, ci, depune o organigramă din 2015, aprobată în 2014 şi statul de personal din 2015, unde director apare ŞR, revocat din funcţie în noiembrie 2015, când a fost trecut pe un post "inexistent", pentru ca postul său a fost ocupat de un medic (postul de director, potrivit organigramei din 2014-trebuia ocupat de un inspector de specialitate) şi concediat pe 10.03.2016.

Aşa cum a precizat şi mai înainte, intimata confunda funcţiile cu posturile şi invers, ajungând la afirmaţii aberante, în sensul că, AC, a fost concediat din funcţia de şef serviciu, dar s-a desfiinţat postul de inspector de specialitate, când de fapt, acest post a fost transformat în economist  cu aceleaşi sarcini, iar din statul de personal din 2015 rezultă indubitabil ca, contestatorul ocupa funcţia de inspector de specialitate.

 La  data de 13.09.2016 contestatorul ŞR a depus precizare de  acţiune prin care  a invocat excepţia de nelegalitate cu privire la Hotărârea Nr. 37/2016 a Consiliului Judeţean M - privind aprobarea organigramei şi a statului de funcţii ale Centrul de Asistenta Medico-Socială C şi introducerea în cauza a Consiliului Judeţean M.

În motivare a arătat că  în data de 29.02.2016, Consiliul Judeţean M, prin Hotărârea nr.37, a aprobat organigrama şi statul de funcţii al Centrul de Asistenţă Medico-Sociala C.

Temeiul juridic al acestei hotărâri l-au constituit prevederile art.VIalin.(6) din O.U.G. nr. 41/2015 - pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru reglementarea unor masuri bugetare, ale art.3 din H.G. nr. 459/2010 - privind normarea personalului din unităţile de asistenţa medico-socială şi ale HG.nr.867/14.10.2015 - pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum şi a regulamentelor-cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor sociale.

A mai arătat că Hotărârea nr.37/29.02.2016 - este şi nelegala pentru următoarele considerente:

În mod eronat Consiliul Judeţean M a procedat la reorganizarea Centrul de Asistenta Medico-Socială C în baza prevederilor legale cuprinse in HG 867/2015 - pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum şi a regulamentelor-cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor sociale, întrucât, aşa cum rezultă şi din denumirea actului normativ, aceste prevederi se aplica serviciilor sociale şi nu serviciilor medico-sociale - aşa cum este cazul C.A.M.S. C.

De asemenea, în mod eronat Centrul de Asistenţă Medico-Socială C uzitează Codul CAEN Nr.8710- din Autorizaţia sanitară de funcţionare întrucât acesta nu corespunde realităţii, el fiind un cod pentru servicii sociale şi nu pentru servicii medico-sociale. Precizează că, Certificatul de acreditare a Centrului de Asistenţă Medico-Socială C - Seria AF Nr. 002296 eliberat de Ministerul Muncii şi Decizia Nr.2386/21.08.2015, stabilesc că, Centrul de Asistenţă Medico-Socială C are Codul CAEN Nr. 8790 - care este pentru servicii medico-sociale.

În aceasta situaţie, învederează că dispoziţiile legale care au incidenţa în organizarea şi funcţionarea Centrului de Asistenţă Medico-Socială C, organizat ca un centru medico-social, sunt cele cuprinse în HG 412/2003- pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi finanţarea unităţilor de asistenţă medico-socială şi Instrucţiunile nr. 1/507/2003 de aplicare a Normelor privind organizarea, funcţionarea şi finanţarea unităţilor de asistenţă medico-socială aprobate prin HG 4\2/2003 şi O.G. nr.70/2002 - privind administrarea unităţilor sanitare publice.

Totodată, prin Hotărârea Consiliului Judeţean M nr.37/2016, s-au încălcat dispoziţiile OUG nr.4\/20\5 - pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru reglementarea unor masuri bugetare, în sensul că nu s-au respectat dispoziţiile art.VI, alin.(6), care obligă unităţile medico-sociale să suplimenteze posturile din organigrama cu cele prevăzute în Proiectul de extindere realizat prin fonduri europene.

În cazul Centrului de Asistenţă Medico-Socială C potrivit clauzelor asumate prin Contractul de accesare a fondurilor europene, avea obligaţia de a suplimenta numărul de posturi de la 33 la 48 (cu 15 posturi) şi nu la 44 (45) aşa cum a procedat Consiliul Judeţean M prin Hotărârea nr.37/2016.

În plus Consiliul Judeţean M a efectuat o aşa-zisă reorganizare - fără a respecta normele legale incidente Centrul de Asistenţă Medico-Socială C şi fără a avea la baza o analiză economică şi o normare a posturilor, potrivit dispoziţiilor HG 412/2003, Instrucţiunilor nr. A/507/2003. O.G. 70/2002 şi O.U.G. documentele depuse la dosar de intimata, Centrul de Asistenţă Medico-Socială C rezultă că, înainte de întocmirea Notei de fundamentare nr. 182/11.02.2016 şi a aprobării Organigramei prin Raportul nr. 1910/17.02.2016, respectiv, în data de 09.02.2016, deja Centrul de Asistenţă Medico-Socială C  afişase locurile de muncă vacante.

Fata de cele prezentate arată că nu s-a desfiinţat niciun post, nu a avut loc nicio restructurare, ci aşa-zisă reorganizare, prin care s-au transformat 3 (trei) posturi de inspectori de specialitate în 2 (doua) posturi de economişti şi într-unul de director, practic cele trei posturi au rămas aceleaşi, având aceleaşi sarcini de serviciu, diferenţa constând numai în schimbarea denumirii acestora.

În mod logic, nu se poate concepe o activitate a Centrului de Asistenţă Medico-Socială C - fără sarcini pe linie economico-financiară, de personal şi de achiziţii bunuri - neavând nicio relevanţă faptul că personalul care se ocupa de aceste activităţi - ocupa posturi de inspectori de specialitate sau de economişti, când au aceiaşi pregătire profesională, respectiv aceea de "economişti".

Cele trei redenumiri de posturi au avut drept ţintă posturile ocupate de SR, AC şi NN, care au fost concediaţi în mod nelegal şi nejustificat.

Aceasta organigramă este "rodul" conflictelor dintre cei trei concediaţi şi conducerea executivă a Consiliului Judeţean M, care, prin redenumirea posturilor intenţionează să înlăture din funcţiile ocupate - angajaţii incomozi.

Având în vedere considerentele invocate mai sus. apreciază ca nelegală Hotărârea nr.37/2016 a Consiliului Judeţean M, fapt pentru care  solicită că potrivit dispoziţiilor art. 4 din Legea 554/2004, printr-o încheiere interlocutorie  sau printr-o Hotărâre să se  constate nelegalitatea acestei hotărâri şi să se  procedeze la soluţionarea cauzei.

În drept a întemeiat cererea pe dispoziţiile art.4 din Legea 554/2004.

Prin încheierea de şedinţă din 13.09.2016 s-a dispus introducerea în cauză în calitate de intimat a Consiliului Judeţean M,

La data de 27.09.2016 Consiliul Judeţean M, a formulat întâmpinare  prin care a solicitat  respingerea excepţiei de nelegalitate ca inadmisibilă pentru următoarele motive:

Cu privire la HCJ M nr.37/2016, a precizat că: HCJ M nr.37/2016 privind aprobarea organigramei şi a statului de funcţii Centrului de Asistenta Medico-Socială C, este un act administrativ cu caracter normativ, nu individual, cum în mod greşit apreciază contestatorul. Actele administrative normative se delimitează de cele individuale prin conţinut, dar şi  prin calitatea  subiecţilor.

Astfel,  actul normativ conţine reglementari de principiu care se adresează unor persoane nedeterminate, adică are aplicabilitate generală. Oricât de restrâns ar fi obiectul de reglementare a actelor administrative normative, acestea îşi păstrează caracterul normativ atâta timp cât subiecţii nu sunt individual determinaţi.

Or, art.4 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, pe care contestatorul îşi întemeiază cererea, se referă la actele normative unilaterale cu caracter individual, nu normativ, cum este HCJ M nr. 37/2016 : „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea pârtii interesate. În acest caz, instanţa, constatând că de actul  administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată instanţa de contencios administrativ competentă şi suspendă cauza;... "

Având în vedere ca HCJ M nr. 37/2016 este o hotărâre unilaterală cu caracter normativ, solicită respingerea excepţiei de  nelegalitate invocată de contestator.

Faţă de solicitarea contestatorului  că, Secţia Conflicte de Munca Asigurări Sociale să constate nelegalitatea HCJ M nr. 37/2016, apreciază că se încalcă competenţa materială a instanţei, deoarece potrivit art.4 alin.1 din Leg. contenciosului administrativ nr. 554/2004, competenţa să soluţioneze această excepţie este doar instanţa de contencios administrativ, din teza finala a acest articol, rezultând clar că: „ Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanţa în faţă căreia s-a ridicat excepţia de nelegalitate este instanţa de contencios administrativ competentă să o soluţioneze şi nici atunci când excepţia de nelegalitate a fost invocată în cauze penale".

Pe fond, consideră ca fiind neîntemeiată cererea de anulare a HCJ M nr.37/2016 formulată de contestator , din următoarele considerente legale:

Este cunoscut faptul că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate neexecutarea lui fiind contrară ordinii juridice într-un stat de drept şi o democraţie constituţională. A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii echivalează cu a nu executa legea, ceea ce într-un stat de drept este de neconceput.

Consideră, că HCJ nr. 37/2016 emisă de către Consiliul Judeţean M este temeinică şi legală, întrunind condiţiile de adoptare, de formă şi de fond al unui act administrativ.

Şedinţa ordinară a Consiliului Judeţean M din data de 29 februarie 201 a fost legal constituită, cu respectarea prevederilor art.36 alin.1 din Regulamentul 6 organizare şi funcţionare a Consiliului Judeţean M, la şedinţa fiind prezenţi majoritatea consilierilor în funcţie, iar HCJ nr.37/2016 a fost adoptata cu majoritatea voturilor consilierilor prezenţi, aşa cum reiese din minuta şedinţei.

După adoptarea hotărârii, în vederea exercitării controlului de legalitate, potrivit art.19 alin.1 lit. e) din Legea nr.340/2004 privind prefectul şi Instituţia Prefectului Consiliul Judeţean M a comunicat HCJ nr.37/2016 Instituţiei Prefectului  judeţul M.

Mai mult decât atât, în conformitate cu prevederile art.3 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, în virtutea exercitării tutelei administrative: „Prefectul poate ataca direct în fata instanţei de contencios administrativ actele emise de autorităţile administraţiei publice locale, dacă le consideră nelegale...", ceea ce nu s-a întâmplat.

Totodată, HCJ nr.37/2016 a fost adoptată cu respectarea prevederilor legale în vigoare, astfel:

În conformitate cu prevederile art. VI - alin.(6) din O.U.G. nr.41/2015 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru reglementarea unor măsuri bugetare potrivit cărora, autoritatea sau instituţia publică care a implementat proiecte pe fonduri nerambursabile şi şi-a asumat ca sustenabilitate a proiectului înfiinţarea de posturi, îşi va suplimenta structura cu numărul de posturi asumat, aşa cum este şi cazul Centrului de Asistenţă Medico-Socială C care şi-a asumat un număr de 17 posturi;

În conformitate cu prevederile art.3 din H.G. nr.459/2010 normarea personalului din unităţile de asistenţă medico-socială, la un număr de 46 paturi Centrul de Asistenţă Medico - Socială C are dreptul la 28 posturi din care 23 de specialitate medicală (medici, asistenţi medicali şi infirmieri) şi 5 posturi personal TESA (inclusiv personal de conducere) şi muncitori şi alt personal de deservire;

Potrivit prevederilor H.G. nr.867/14.10.2015 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum şi a regulamentelor cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor sociale, structura organizatorică şi categoriile de personal sunt cele stabilite la art.9, 10, 11 si 12 - anexa nr.1 şi sunt posturi în regim contractual, după cum urmează:

- funcţii de conducere, un post pentru directorul sau şeful de centru şi, după caz, un post pentru coordonatorul personalului de specialitate, absolvenţi cu diplomă de învăţământ superior în domeniul psihologie, asistenţă socială şi sociologie cu vechime de minim doi ani în domeniul serviciilor sociale sau absolvenţi cu diplomă de licenţa ai învăţământului superior în domeniul medical, juridic, economic şi al ştiinţelor administrative, cu experienţa de minim 5 ani în domeniul serviciilor sociale;

- personalul de specialitate de îngrijire şi asistenţă, respectiv, asistent medical, asistent social, infirmieră, kinetoterapeut, psiholog;

- personalul administrativ, gospodărie, întreţinere –reparaţii, deservire care asigură activităţile auxiliare serviciului social cum sunt: aprovizionare, mentenanţă, achiziţii etc. poate fi: administrator, funcţionar economic (economist), casier, magaziner, şofer, paznic, muncitor calificat (fochist), muncitor calificat (bucătar), spălătoreasă, îngrijitoare.

Astfel ca, prin prevederile H.G.nr. 867/14.10.2015 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum şi a regulamentelor cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor sociale, au fost stabilite posturile care trebuie prevăzute în structura serviciilor de asistenţă sociala, al căror cod serviciu social este 8710, Centrul de Asistenţă Medico-Socială C prin nota de fundamentare, organigrama şi statul de funcţii propuse pentru aprobare, a respectat prevederile prezentei în sensul că a reorganizat structurile existente, astfel:

Numărul total de posturi este 45 din care 2 posturi de conducere aşa cum prevede nomenclatorul si 43 posturi de execuţie;centrul este condus de un Director, Organigrama are în componenţă un Serviciu de Asistenţa Medico-Socială Compartiment Financiar - Contabil, Salarizare şi un Compartiment Administrativ şi de deservire;

În statul de funcţii posturile sunt repartizate astfel: Serviciul de Asistenţă Medico-Socială cu un număr de 26 posturi din care: 2 posturi medic din care unul şef serviciu, 9 posturi asistente medicale, 12 posturi infirmiere, 1 post kinetoterapeut, 1 post psiholog, 1 post asistent social;

Compartimentul financiar-contabil, resurse umane, achiziţii publice cu un număr de 2 posturi - Economist gradul I; Compartimentul administrativ si de deservire cu un număr de 16 posturi după cum urmează:1 post administrator,1 post casier,1 post magaziner,1 post muncitor calificat tr. III (bucătar), 2 posturi muncitor calificat tr. IV (bucătar), 2 posturi spălătoreasă, 2 posturi îngrijitoare,4 posturi muncitor calificat tr. IV (fochist), 1 post şofer, 1 post paznic.

Mai mult decât atât şi Camera de Conturi M prin Decizia nr. 47/2014 a impus masuri cu privire la încadrarea în procentul de 10% a personalului TESA (inclusiv personal de conducere) si 10% muncitori şi alt personal de deservire, din totalul numărului de posturi stabilit în conformitate cu prevederile art.3 din H.G. nr.459/2010, în funcţie de numărul de paturi înfiinţate la nivelul centrului de asistenţă medico - social, astfel că după adoptarea Hotărârii nr.37/2016 privind aprobarea numărului de posturi, a organigramei şi a statului de funcţii, s-a constatat intrarea în legalitate şi a fost ridicată măsura Camerei de Conturi M.

Mai precizează că, în baza acestei hotărâri pe care o consideră temeinic legală, au fost emise decizii de reîncadrare, cu caracter individual, referitoare la modificările de personal, pentru toţi salariaţii Centrului de Asistenţa Medico-Socială C şi niciuna nu face obiectul vreunei instanţe de judecată, cu excepţia celor atacate de economiştii, care au refuzat reîncadrarea în posturile de Economist gradul I de la nivelul centrului, care erau vacante, astfel că, daca s-ar anula Hotărârea Consiliului Judeţean M nr. 36/2016, s-ar perturba grav activitatea Centrului de Asistenţă Medico-Sociala C, adică s-ar afla în imposibilitatea de a mai funcţiona, punându-se în pericol existenţa persoanelor asistate în cadrul centrului.

A mai arătat că H.C.J. nr.37/2016 a fost adoptată cu respectarea tuturor prevederilor legale în vigoare, ţinându-se cont atât de persoanele asistate în cadrul centrului, cât şi de personalul angajat, protejându-l prin asigurarea unui loc de muncă.

În drept, a întemeiat întâmpinarea  pe prevederile art. 205 şi următoarele din Noul Cod de Procedură Civilă şi Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.

In dovedire a depus în copie  minuta şedinţei din data de 29.02.2010, nota de fundamentare, organigrama, statul de funcţii, raportul de specialitate.

La data de 27.09.2016 intimata Centrul de Asistenţă Medico-Socială C  a depus note scrise referitoare la excepţia de nelegalitate invocată de către contestator prin care a solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate, precum şi a cererii de suspendare a cauzei şi de sesizare a instanţei  de contencios administrative.

 A arătat că, contestatorul a solicitat prin precizarea acţiunii „suspendarea cauzei şi sesizarea prin încheiere motivată a instanţei de contencios administrativ, competentă pentru cercetarea, pe cale de excepţie, a legalităţii HCJ M nr.37/2016".

Consideră că instanţa în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate, înainte de a sesiza instanţa de contencios administrativ competentă cu soluţionarea acesteia, este obligată să cerceteze dacă următoarele condiţii sunt îndeplinite în mod cumulativ: să observe dacă excepţia de nelegalitate vizează un act administrativ; să constate că de actul administrativ respectiv depinde soluţionarea pe fond a cauzei; să argumenteze toate acestea în cadrul unei încheieri motivate prin care va sesiza instanţa de contencios administrativ competentă şi, totodată, va suspenda judecata.

Mai mult decât atât, având în vedere ultimele modificări ale art. 4 din Legea 554/2004, în conformitate cu care legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând, pe cale de excepţie [...]", consideră că instanţa trebuie să observe dacă ne aflăm în prezenţa unui act administrativ unilateral cu caracter individual sau normativ.

Consideră că HG nr. 37/2016 referitoare la organizarea Centrului de Asistenţă Medico-Socială C reprezintă un act normativ, cu toate consecinţele  ce decurg de aici.

Susţine aceasta deoarece acest act administrativ conţine reglementări cu caracter general, impersonale, care produc efecte erga omnes, proprii actelor normative, în timp ce actele individuale produc efecte, de regulă, faţă de o persoană, sau uneori faţă de mai multe persoane, nominalizate expres în conţinutul acestor acte.

Referitor la actul administrativ cu caracter individual, spre deosebire de cel cu caracter normativ, acesta reprezintă o manifestare de voinţă care creează, modifică sau stinge drepturi şi obligaţii în beneficiul sau în sarcina unei persoane determinate.

În atare situaţie, faţă de noua reglementare a art. 4 din Legea nr. 554/2004, consideră că nu poate fi primită o asemenea excepţie, deoarece nu se află în prezenţa unui act administrativ cu caracter individual.

Referitor la actele administrative normative Legea 554/2004 prevede că acestea pot fi supuse controlului de legalitate doar pe calea acţiunii directe, fiind exclusă instituţia excepţiei de nelegalitate în cazul acestora.

La data de 01.11.2016 contestatorul a depus note de şedinţa arătând că prin întâmpinarea depusa, Consiliul Judeţean M, consideră  ca, aceasta hotărâre prin care s-a aprobat organigrama şi statul de funcţii ale Centrului de asistenta Medico-Socială C este un act administrativ cu caracter normativ şi nu un act administrativ individual.

Consideră că, în speţa dedusă judecaţii, Hotărârea nr. 37 / 29.02.2016 a Consiliului Judeţean M este un act administrativ individual.

Astfel, actul administrativ, ca orice act juridic, reprezintă o manifestare de voinţă făcută în scopul de a produce efecte juridice. Legal, actul administrativ este definit ca fiind ciclul juridic unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice. Pentru a nu se face confuzie între actul administrativ unilateral şi cel individual, trebuie precizat că actul administrativ poate fi unilateral sau bilateral (când ia forma unui contract administrativ), iar în funcţie de gradul de întindere a efectelor juridice, actul administrativ unilateral poate avea caracter normativ sau caracter individual.

Actul administrativ cu caracter normativ prezintă trăsături asemănătoare cărui alt act administrativ, având însă anumite particularităţi. Astfel:

Actul administrativ reprezintă forma juridică principală a activităţii autorităţilor administraţiei publice.

Administraţia publică reprezintă puterea executivă a statului, având ca şi activitate organizarea executării şi executarea în concret a legilor de către autorităţile care compun acest sistem. Drept urmare, deşi activitatea autorităţilor publice poate îmbrăca diferite forme, forma principală cu semnificaţie juridică o reprezintă actul administrativ prin care autorităţile administraţiei publice îşi realizează competenţa şi implicit sarcinile ce le revin.

Actul administrativ normativ reprezintă o manifestare unilaterală de voinţă. Caracterul  unilateral  al  actului administrativ constă în emiterea  acestuia fără participarea sau consimţământul subiectelor de drept cu privire la care generează efecte juridice. De asemenea, unilateralitatea actelor administrative determină. în principiu revocabilitatea acestora. Revocarea actelor administrative normative mai poartă denumirea de abrogare.

De asemenea, caracterul unilateral se păstrează indiferent dacă, actul a fost emis de o autoritate publică eu caracter colegial; actul este emis în baza unei prealabile intervenţii aparţinând unei alte autorităţi publice; actul este emis la cererea expresă a persoanei interesate (drept exemplu, hotărârea cu caracter normativ a consiliului local reprezintă manifestarea unilaterală de voinţă a acestuia şi nu a celui care a avut iniţiativa.

Actul emis în temeiul şi pentru realizarea puterii publice;Astfel, actul administrativ normativ este emis sau adoptat de către organe care au calitatea de subiect special învestit cu atribuţii de putere publică, organele respective având în raporturile juridice generate de aceste acte, o poziţie de supraordonare faţă de celelalte subiecte ale raporturilor juridice respective. Inegalitatea juridică între autorul actului administrativ şi subiectul destinatar al prevederilor actului este accentuată şi de unilateralitatea manifestării de voinţă.

Actul administrativ este obligatoriu;caracterul obligatoriu al actului administrativ este o consecinţă a prezumţiei de legalitate ce funcţionează în favoarea unui asemenea act. Actul administrativ normativ al organului inferior este obligatoriu pentru organul superior până când acesta din urmă va emite, la rândul lui un act normativ cu un conţinut contrar, act care având o forţă juridică superioară, îl va abroga pe cel al organului inferior.

Actul administrativ normativ conţine reguli generale cu aplicabilitate repetată şi produce efecte ergu omnes.

Astfel, actele administrative normative se delimitează de cele individuale prin conţinut dar şi prin calitatea subiecţilor. Astfel, actul normativ conţine reglementări de principiu care se adresează unor persoane nedeterminate, adică are o aplicabilitate generală. Gradul de generalitate a actelor administrative normative diferă în sensul că, anumite norme privesc orice persoană aflată în ţară, spre exemplu, regulile privind circulaţia pe drumurile publice, iar alte norme au un obiect de reglementare mai restrâns, de exemplu, normele ce privesc categorii determinate de persoane. Oricât de restrâns ar fi obiectul de reglementare a actelor administrative normative, acestea îşi păstrează caracterul normativ atâta timp cât subiecţii nu sunt individual determinaţi.

Înalta Curte constată că o astfel de calificare are la bază definirea actelor normative ca fiind acea categorie de acte juridice care conţin o regulă, adică un act de aplicabilitate repetată, asupra unor subiecţi de drept nedeterminaţi şi a actelor individuale ca fiind acea categorie de acte care urmăreşte stabilizarea unei situaţii juridice precise în raport eu un număr relativ restrâns şi determinat de subiecţi de drept.

Aşadar, cele două categorii de acte administrative trebuie diferenţiate atât  în funcţie de obiectul lor, cât şi în raport de criteriul determinabilităţii persoanelor cărora li se aplică, întrucât acestea nu prevăd reglementări de principiu şi nu au o aplicabilitate generală, nu se adresează şi nu produc efecte erga omnes, ci urmăresc stabilizarea unei situaţii juridice precise în favoarea unui număr restrâns şi bine definit de subiecte de drept.

Actele administrative normative conţin reglementări cu caracter general, impersonale, care produc efecte erga omnes. în timp ce actele individuale produc efecte, de regulă, faţă de o persoană, sau uneori faţă de mai multe persoane, nominalizate expres în conţinutul acestor acte.

Încadrarea unui act infralegislativ într-una dintre cele două categorii mai sus arătate nu se realizează, aşa cum a procedat instanţa de fond, prin "decuparea" unor dispoziţii din acel act, afectând în acest mod caracterul unitar al acestuia, ei prin examinarea integrală a conţinutului său, prin prisma trăsăturilor fiecăreia dintre categoriile în discuţie (acte normative şi acte individuale). Cu alte cuvinte, un act administrativ este fie normativ, fie individual. în funcţie de întinderea efectelor juridice pe care le produce, indiferent de conţinutul concret al unei anexe a acelui act. cum este cazul în speţă.

Actul administrativ este supus unui regim juridic special, de drept administrativ.

Astfel, actele administrative normative sunt supuse unui regim special, compus din reguli speciale privind forma, condiţiile de validitate şi controlul acestora. Actele administrative normative conţin reguli impersonale şi privesc persoane nedeterminate, asemenea legilor. Totuşi actele administrative normative trebuie să fie în concordanţă cu legea, aceasta din urmă aflându-se deasupra actului administrativ normativ în ierarhia normelor. De aceea se afirmă că actul administrativ unilateral este emis pe baza legii şi pentru organizarea executării şi executarea în concret a legilor şi a celorlalte acte normative.

Referitor la actul administrativ cu caracter individual, spre deosebire de cel cu caracter normativ, acesta reprezintă o manifestare de voinţă care creează, modifică sau stinge drepturi şi obligaţii în beneficiul sau în sarcina unei persoane determinate. De asemenea, actul administrativ individual poate lua mai multe forme:Acte prin care se stabilesc drepturi şi obligaţii determinate pentru destinatarul său; Acte atributive de statut personal (diploma, decizia de pensionare); Acte  prin  care  se  aplică  constrângerea  administrativă  (procesul-verbal de contravenţie); Acte administrativ-jurisdicţionale.

O altă diferenţă între actul administrativ normativ şi cel individual constă în faptul că actele individuale nu pot încălca actele normative. În ceea ce priveşte formalităţile, actul administrativ individual poate avea şi forma orală spre deosebire de actele administrative normative care trebuie să îmbrace în mod obligatoriu forma scrisă. Această formalitate este necesară în virtutea condiţiei publicării sale şi reprezintă o garanţie a respectării legalităţii şi transparenţei administraţiei publice. De asemenea, actele administrative individuale sunt supuse, în principiu, comunicării, spre deosebire de cele normative care trebuie publicate în mod obligatoriu. Acest lucru prezintă interes deoarece, spre deosebire de comunicare, publicarea reprezintă. în anumite situaţii, o condiţie esenţială pentru valabilitatea actelor administrative, astfel încât nepublicarea acestora atrage inexistenţa lor.

Referitor la întinderea efectelor juridice produse de actele administrative, trebuie făcută diferenţa între actele administrative normative care în principiu, produc toate categoriile de efecte, fiind şi izvoare ale dreptului şi actele administrative individuale care se prezintă în principiu, ca fapte juridice ce dau naştere la raporturi de drept administrativ, dar şi la alte categorii de raporturi.

Prin urmare, Hotărârea nr. 37 / 29.02.2016 a Consiliului Judeţean M este un act administrativ individual.

Deşi se face referire la H.G. nr. 459 / 2010, care la art. 3 arată că, numărul de posturi stabilite se face în funcţie de umărul de paturi înfiinţate la nivelul centrului de asistenta medico-sociala, aprobate de Ministerul Sănătăţii, respectiv 10% personal TESA (din numărul persoanelor din statul de personal) şi 10% muncitori si alt personal de deservire (din numărul persoanelor din statul de personal).

Hotărârea nr. 37/29.02.2016 a Consiliului Judeţean M este nelegala, întrucât nu a fost respectata normarea efectivă a personalului.

Mai mult, C. A. M. S. C este beneficiar al proiectului "Centrul de .Asistenţa Medico-Socială C. Pavilion Central", având perioada de implementare 2012-201, Conform contractului de finanţare, reclamanta face parte din echipa de implementare (responsabil eu achiziţiile). Tot conform contractului de finanţare, nu se puteau face restructurări, putându-se pierde finanţarea.

La data de 01.11.2016 contestatorul a depus note de şedinţa în susţinerea excepţiei de nelegalitate formulată.

Potrivit  art. 4 din  Legea nr.  554/2004 a contenciosului administrativ. Excepţia de nelegalitate:

""(1) Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate.

Instanţa învestită eu fondul litigiului şi în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluţionarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunţe asupra excepţiei, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunţa în cauză. În situaţia în care instanţa se pronunţă asupra excepţiei de nelegalitate prin încheiere interlocutorie, aceasta poate fi atacată odată cu fondul.

În  cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual., instanţa în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate va soluţiona cauza, fără a ţine seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.

Actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepţiei de nelegalitate. Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare, în condiţiile prevăzute de prezenta lege."

Susţine că Hotărârea nr. 37/29.02.2016 a Consiliului .Judeţean M este un act administrativ individual şi nu un act administrativ cu caracter normativ întrucât nu cuprinde reguli generale de conduită impersonale şi de aplicabilitate repetată, în vederea aplicării  la  un număr nedeterminat de subiecţi. Sunt astfel de acte, spre exemplu, hotărârea de guvern prin care se stabilesc anumite preţuri maximale pentru anumite produse, ordinul unui ministru de stabilire a normelor metodologice de depunere a formularelor tipizate în vederea calculării impozitului, o hotărâre a unui consiliu local de stabilire a taxelor locale, etc.

De asemenea, actele administrative individuale sunt supuse în principiu, comunicării, spre deosebire de cele normative care trebuie publicate în mod obligatoriu. Acest lucru prezintă interes deoarece, spre deosebire de comunicare, publicarea reprezintă în anumite situaţii, o condiţie esenţială pentru valabilitatea actelor administrative, astfel încât nepublicarea acestora atrage inexistenţa lor.

Organigrama şi statul de funcţii aprobate în anul 2015, prevedeau şi un Serviciu Contabilitate şi Administrativ 1 + 14=15) un Compartiment Social (0+1 = 1) şi Serviciul de Asistenta Medicala (1+9+12+1 + 1=24).

Organigrama şi statul de funcţii aprobate în anul 2010 (prin Hotărârea nr. 57/ 29.02.2016 a Consiliului Judeţean M), prevăd un Compartiment Financiar-Contabil, Resurse Umane, Achiziţii Publice (0+2=2), Compartiment Administrativ şi de Deservire (0+16=16) şi Serviciul de Asistenta Medico-Socială (1+25=26).

Prin urmare, se poale observa că prin Hotărârea nr. 37 29.02.2016 a Consiliului Judeţean M nu s-a reorganizat activitatea Centrului de Asistenţă Medico-Socială Cujmir  ci s-a schimbat denumirea unor servicii şi compartimente, hotărârea reprezentând o manifestare de voinţă care a creat, modificat sau stins drepturi şi obligaţii în beneficiul sau în sarcina unor persoane determinate, respectiv celor care făceau parte din personalul financiar contabil.

Prin urmare. Hotărârea nr. 37 / 20.02.2016 a Consiliului Judeţean M este un act administrativ cu caracter individual

În dovedire a depus organigrama şi statul de funcţii pentru anii 2015/2016, adresa de la Ministerul Muncii.

Intimata Centrul de Asistenţă Medico-Socială C a depus note scrise  prin care a solicitat respingerea contestaţiei formulate de contestator ca fiind nefondată în totalitate şi menţinerea Deciziei de concediere nr. 25/10.03 2016, ca fiind legală şi temeinică.

A arătat că în întâmpinare a răspuns la fiecare din motivele contestaţiei, iar din probele administrate în cauză a rezultat netemeinicia acţiunii.

Solicită în mod expres să  se aibă în vedere strict motivele invocate în contestaţie, în condiţiile în care nu s-a procedat în termen legal la precizarea respectivei contestaţii.

Consideră că în cauză nu subzistă nici motivele de nulitate şi nici motivele de nelegalitate şi de netemeinicie a deciziei de concediere invocate de către contestator.

Nu se poate reţine că în decizia contestată nu sunt enumerate motivele care au dus la restructurarea postului ocupat anterior de contestator.

Aşa cum rezultă chiar din preambul Dispoziţiei nr. 25/10.03 2016, încetarea contractului individual de muncă al contestatorului ŞR este „determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de acesta, ca urmare a reorganizării structurii Centrului de Asistenţa Medico-Socială C".

În motivarea dispoziţiei se face referire la Hotărârea nr. 37/2016 a Consiliului Judeţean M, autoritate în subordinea căreia îşi desfăşoară activitatea instituţia, privind aprobarea organigramei şi a statului de funcţii al Centrului de Asistenţă Medico-Socială C, precum şi la actele normative avute în vedere H.G. nr. 459/2010 şi H.G. nr. 867/2015.

Aşadar, restructurarea activităţii instituţiei s-a produs prin efectul legii şi a fost cuprinsă într-un act cu caracter administrativ emis de autoritatea publică în subordinea căreia funcţionează, respectiv Hotărârea nr. 37/2016 a Consiliului Judeţean M. Instanţa a procedat în mod corect la respingerea excepţiei de nelegalitate formulată de contestator.

Măsura concedierii dispusă s-a datorat prevederilor HG nr. 867/2015 pentru aprobarea nomenclatorului serviciilor sociale şi a regulamentelor cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor sociale, prevederi care au dus la reorganizarea structurilor existente prin stabilirea numărului total de posturi de 45 de salariaţi, din care doar două posturi de conducere şi 43 de posturi de execuţie, precum şi prin reorganizarea serviciilor existente anterior, în sensul că s-a dispus înfiinţarea unui serviciu şi a două compartimente, faţă de organigrama anterioară în care erau două servicii şi un compartiment.

Totodată, instituţia a trebuit să intre în legalitate faţă de Decizia nr. 47/2014 a Camerei de Conturi M.

Prin Decizia nr. 47/2014 a Camerei de Conturi M s-a arătat în mod expres că „din verificarea statului de funcţii prezentat în Anexa nr. 2 la HO Mehedinţi nr. 29/2012 (privind vechea organigramă, n.n.) s-a constatat că numărul personalului administrativ, inclusiv cel de conducere, depăşeşte numărul personalului normat prevăzut în HG nr. 459/2010 pentru aprobarea standardului de cost/an pentru servicii acordate în unităţile medico-sociale şi personalul care desfăşoară activităţi de asistenţă medico-socială.

În atare situaţie, Hotărârea nr. 37/2016 a Consiliului Judeţean M, privind aprobarea organigramei şi a statului de funcţii al Centrului de Asistenţă Medico-Socială C, precum şi la actele normative avute în vedere H.G. nr. 459/2010 şi H.G. nr. 867/2015, dar şi necesitatea respectării Deciziei nr. 47/2014 a Camerei de Conturi M, au condus la reorganizarea efectivă a instituţiei.

Pe de altă parte, contestatorului i s-a adus la cunoştinţă faptul că a fost desfiinţat postul ce-l ocupase anterior, respectiv de inspector de specialitate. Mai mult decât atât, în art. 2 din Dispoziţia nr. 25/10.03 2016 s-a menţionat în mod expres că există locuri de muncă vacante în cadrul instituţiei noastre, această listă a posturilor vacante constituind o anexă la dispoziţia nr. 25.

Se menţiona de asemenea în mod expres că opţiunea pentru ocuparea unuia din locurile vacante trebuia să se facă în termen de trei zile de la data comunicării dispoziţiei, dar contestatorul nu şi-a manifestat în niciun fel această opţiune.

 Este nefondată şi critica referitoare la faptul că nu s-a acordat preavizul înaintea deciziei de concediere.

Contestatorului i-a fost acordat preavizul legal, de 20 de zile, prin dispoziţia de concediere, în atare situaţie au fost respectate prevederile art. 76, lit. b din Codul muncii, referitoare la termenul legal de preaviz.

În practică şi jurisprudenţă s-a stabilit că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 76 litt. b) din Codul muncii, republicat, raportate la dispoziţiile art. 78 din acelaşi cod, lipsa, din cuprinsul deciziei de concediere, a menţiunii privind durata preavizului acordat salariatului nu este sancţionată cu nulitatea deciziei şi a măsurii concedierii, atunci când angajatorul face dovada că a acordat salariatului, anterior emiterii deciziei, preavizul cu durata minimă prevăzută de art. 75 alin. (1) din Codul muncii, republicat- a se vedea în acest sens şi Dec. ICG (Complet RIL) publ. în M. Of. Nr. 138 din 24.02 2015.

Cu atât mai mult apreciază că se impune această soluţie în cazul în care în cuprinsul deciziei este prevăzut termenul legal de preaviz, de care contestatorul a beneficiat, inclusiv sub aspectul suspendării preavizului, în temeiul art. 75, alin. 3 CM.

Cu probele administrate în cauză (foi colective de prezenţă şi extras REVISAL) a dovedit faptul că reclamantul a fost pontat în perioada 10.03-5.04 2016, astfel încât i s-a acordat preavizul legal de 20 de zile. A depus de asemenea extras REVISAL din care rezultă faptul că a operat efectiv încetarea contractului individual de muncă începând cu data de 13.06 2016.

A mai  arătat că, desfiinţarea locului de muncă a fost efectivă şi a avut o cauză reală şi serioasă, în sensul prevăzut de art. 65, al. 2 CM., întrucât, aşa cum a arătat anterior, postul de inspector specialitate a fost efectiv suprimat din organigramă, iar cauza a fost reală şi serioasă ca urmare a obligaţiei angajatorului de a duce la îndeplinire prevederile Hotărârii CJ M nr. 37/2016 şi a actelor normative în baza cărora îşi desfăşoară activitatea CAMS C.

A argumentat aceasta prin referire la Hotărârea nr. 37/2016 a Consiliului Judeţean M, privind aprobarea organigramei şi a statului de funcţii al Centrului de Asistenţă Medico-Socială C, precum şi la actele normative avute în vedere - H.G. nr. 459/2010 şi H.G. nr. 867/2015, dar şi la Decizia nr. 47/2014 a Camerei de Conturi M.

Astfel, în Raportul privind aprobarea organigramei şi a statutului de funcţii ale C.A.M.S. C, emis de Consiliul Judeţean M, sub nr. 1910/17.02 2016, se face referire la prevederile H.G. nr. 867/14. 10 2015 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum şi a regulamentelor cadru de organizare şi funcţionare a a serviciilor sociale, respectiv la articolele 9, 10, 11 şi 12, anexa I, în conformitate cu care trebuie să existe doar două funcţii de conducere, respectiv cea de director al centrului şi un post pentru coordonatorul personalului de specialitate.

Respectându-se dispoziţiile HG nr. 867/2015, în noua organigramă se prevede un număr de 45 de posturi, din care două posturi de conducere şi 43 de posturi de execuţie. în continuare, în acelaşi Raport se constată că prin nota de fundamentare propusă de instituţia noastră s-au respectat prevederile HG nr. 867/2015, în sensul că s-au reorganizat structurile existente într-un serviciu de specialitate şi două compartimente şi s-a redus un post de şef serviciu care nu mai este prevăzut în nomenclator.

Mai mult decât atât, prin Decizia nr. 47/2014 a Camerei de Conturi M s-a arătat în mod expres că „din verificarea statului defuncţii prezentat în Anexa nr. 2 la HCJ M nr. 29/2012 (privind vechea organigramă, n.n.) s-a constatat că numărul personalului administrativ, inclusiv cel de conducere, depăşeşte numărul personalului normat prevăzut în HG nr. 459/2010 pentru aprobarea standardului de cost/an pentru servicii acordate în unităţile medico-sociale şi personalul care desfăşoară activităţi de asistenţă medico-socială.

În atare situaţie este cert faptul că restructurarea operată de Consiliul Judeţean a fost una efectivă, bazată pe actele normative în vigoare.

 A menţionat de asemenea că dispoziţia de restructurare are la bază o cauză reală şi serioasă în acest sens, în acelaşi Raport privind aprobarea organigramei şi a statutului de funcţii ale C.A.M.S. C se face referire concretă la prevederile art. 3 din HG nr. 459/2010 privind normarea personalului din unităţile de asistenţă medico-socială în conformitate cu care, la un număr de 46 de paturi, CAMS C are dreptul la un număr de 28 de posturi, din care 23 de specialitate medicală, şi doar 5 posturi personal TESA.

A depus în acest sens înscrisuri din care rezultă că beneficiarii serviciilor CAMS C sunt doar în număr de 27 persoane, astfel încât gradul de ocupare al paturilor este inferior plafonului legal de 46 de paturi.

A depus şi copia Contractului de finanţare nr. 753/21.06 2010, care stă la baza desfăşurării activităţii noastre, din care rezultă printre altele obligaţia asumată de instituţie privind menţinerea cheltuielilor pentru asigurarea resurselor umane şi materiale necesare pentru derularea activităţii (art. 9A referitor la obligaţiile beneficiarului).

Decizia de restructurare îndeplineşte şi condiţia de a fi serioasă, sub aspectul faptului că s-a suprimat un post de şef serviciu, ocupat anterior de contestator, datorită faptului că nu mai era prevăzut în nomenclator.

Nu se poate reţine nici susţinerea contestatorului în conformitate cu care s-ar fi schimbat doar denumirea postului, acesta nefiind desfiinţat efectiv. Instituţia noastră a respectat întocmai noua organigramă, iar pe de altă parte, aşa cum am arătat mai sus, în art. 2 din Dispoziţia nr. 27/10.03 2016 s-a menţionat în mod expres că există locuri de muncă vacante în cadrul instituţiei, această listă a posturilor vacante constituind o anexă la dispoziţia nr. 27.

Cele 3 posturi de inspector de specialitate, de natura celui ocupat anterior de contestator, au fost efectiv desfiinţate, dar au rămas vacante două posturi de economist. Contestatorul nu-şi poate invoca propria culpă, deoarece putea să-şi exprime opţiunea de a ocupa unul din aceste posturi, dar nu şi-a manifestat în niciun fel această opţiune.

Apare ca fiind nefondată în totalitate susţinerea contestatorului în conformitate cu care concedierea ar fi avut legătură cu persoana acesteia.

Desfiinţarea locului de muncă ocupat de contestator a fost cauzată de un motiv obiectiv, fără legătură cu persoana sa, măsura reorganizării vizând întreg Centrul de Asistenţă Medico-Socială C şi nu doar anumite compartimente sau servicii din cadrul instituţiei.

În ceea ce priveşte petitul privind acordarea daunelor morale, solicită respingerea acestuia, având în vedere că acordarea acestor daune are o strânsă legătură cu măsura concedierii, fiind un accesoriu al eventualei repuneri în situaţia anterioară, astfel în situaţia respingerii capătului de cerere privind netemeinicia şi nelegalitatea deciziei de concediere, urmează a fi respins şi capătul de cerere privind acordarea daunelor morale.

Prin încheierea de şedinţă din 29.11.2016 a fost admisă proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu martorii AC şi NN.

 Analizând acţiunea în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile  legale incidente în  materie,  Tribunalul constată şi reţine următoarele:

Contestatorul ŞR, a fost angajatul intimatului Centru de Asistenţă Medico-Socială C în baza contractului individual de muncă încheiat începând cu data de 08.12.2008 şi  până la data de 10.03.2016, dată la care raporturile de muncă cu intimatul au încetat în temeiul art.55 lit. c, art.58 alin.1, art.65,art.66, art.75 alin.1 şi art.76 C. muncii, conform deciziei nr. 25/10.03.2016 şi a ocupat următoarele funcţii: în perioada 08.12.2008 - 31.01.2013 - inspector Specialitate Achiziţii Publice; în perioada 31.01.2013-27.11.2015-director; în perioada  27.11.2015 - 10.03.2016 - inspector Spec. Gr.I

Prin prezenta contestaţie se solicită anularea deciziei de concediere nr. 25 din.10.03.2016 emisă de Centru de Asistenţă Medico-Socială C şi obligarea intimatului la plata unor despăgubiri băneşti, egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, precum şi cu celelalte drepturi băneşti de care ar fi beneficiat ca salariat;repunerea pârtilor în situaţia anterioara, în sensul reintegrării pe postul deţinui anterior desfacerii contractului de muncă;obligarea intimatului la plata unor daune morale în cuantum de 10.000 ; obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Excepţiile de nulitate ale deciziei de concediere invocate de contestator instanţa le apreciază ca fiind neîntemeiate pentru cele ce urmează:

Analizând Decizia de concediere nr. 25 din 10.03.2016 sub aspect formal se constată că, aceasta a fost emisă cu respectarea condiţiilor obligatorii prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 76 raportat la art. 78 din Codul muncii.

În acest sens, se observă că, decizia contestată conţine motivele concedierii determinată de desfiinţarea locului de muncă precum şi  durata preavizului. În acest sens angajatorul nu avea obligaţia de a comunica lista posturilor vacante, această obligaţie ar fi avut-o doar în ipoteza concedierii pe temeiul art. 64 din Codul muncii, în speţă concedierea având loc în baza art. 65 din Codul muncii.

Dispoziţia de concediere numărul 25 a fost emisă în data de 10.03.2016, ( f. 9 dosar), dată la care contestator s-a prezentat la serviciu şi a desfăşurat activităţi specifice funcţiei de inspector gr.1 potrivit atât susţinerilor intimatei cât şi recunoaşterii contestatorului.

În ceea ce priveşte motivul de nulitate al deciziei de concediere invocat de contestator cu privire la nerespectarea dreptului la preaviz, se apreciază ca fiind neîntemeiat.

Contestatorului i-a fost acordat preavizul legal, de 20 de zile, prin dispoziţia de concediere, în atare situaţie au fost respectate prevederile art. 76, lit. b din Codul muncii, referitoare la termenul legal de preaviz.

Din foile colective de prezenţă şi extras REVISAL depuse la dosar de către intimată, (f.  125-130, dosar) reiese faptul că, contestatorul a beneficiat de preaviz, încetarea efectivă a contractului individual de muncă fiind operată în REVISAL începând cu data de 13.06.2016.

Contestatorul a invocat nulitatea deciziei de concediere motivat de faptul că persoanei care a semnat-o respectiv Directorului Centrului de Asistență Medico-Socială C îi încetase perioada pentru care fusese numit în funcţie.

Din conţinutul Procesului –Verbal de inspecţie întocmit de reprezentanţii Ministerului Finanţelor la data de 28.07.2016, reiese că, prin Hotărârea Consiliului Judeţean M nr. 135/27.11.2015 atribuţiile Directorului Centrului de Asistență Medico-Socială C au fost delegate până la ocuparea postului prin concurs d-nei doctor Epure Elena, persoană care a exercitat în fapt, această funcţie şi la data emiterii deciziei de concediere a contestatoarei.

Faptul că, prin procesul verbal de inspecţie s-a reţinut nelegalitatea hotărârii de delegare în funcţia de Director al Centrului de Asistență Medico-Socială C pe o perioadă nedeterminată, respectiv pentru o perioadă mai mare de 60 de zile, nu este de natură a atrage nulitatea actelor întocmite de directorul instituţiei în cauză până la revocarea acestuia din funcţie.

Or în speţă la data de referinţă de 10.03.2016, directorul instituţiei în persoana numitei Epure Elena nu fusese revocat.

Se reţine de asemenea că, excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr. 37/29.02.2016 a Consiliului Judeţean M a fost soluţionată prin Încheierea din data de 01.11.2016.

Pe fondul cauzei se reţin următoarele:

La data de 17.02.2016 prin Raportul nr. 1910 privind aprobarea organigramei şi ştatului de funcţii ale Centrului de Asistenţă Medico-Socială C, în baza Notei de fundamentare nr.182/18.02.2016 în conformitate cu normativele impuse de prevederile art.3 din HG nr.459/2010 şi ale OUG 41/2015, s-a propus organigrama şi statul de funcţii ale instituţiei, respectiv un număr de posturi de 45 din care 2 posturi de conducere şi 43 posturi de execuţie, precum şi componenţa Serviciilor Centrului de Asistenţă Medico-Socială C respectiv serviciu de asistenţă medico-socială cu un număr de 26 de posturi, compartimentul financiar contabil, resurse umane, achiziţii publice cu un număr de 2 posturi economist gradul I şi compartimentul administrativ şi de deservire cu un număr de 16 posturi.

Ulterior, prin Hotărârea nr. 37/29.02.2016 a CJ Mehedinţi, ca urmare a analizei raportului nr. 1910/2016 şi în conformitate cu prevederile art. VI alin.6 din OUG 41/2015, art.3 din HG 459/2010 şi HG 867/2015 s-a aprobat organigrama şi statul de funcţii ale Centrului de Asistenţă Medico-Socială C care urma să funcţioneze cu un număr total de 45 posturi din care 1 post de conducere, 26 posturi în cadrul Serviciului de Asistenţă Medico-Socială, 2 posturi de economist Gr. I în cadrul compartimentului financiar contabil, resurse umane şi achiziţii publice şi 16 posturi în cadrul compartimentului administrativ şi de deservire.

Astfel, prin Hotărârea nr. 37/2016 a CJ M a fost aprobată şi modificată  organigrama şi structura de personal prin reorganizarea structurilor existente într-un serviciu şi două compartimente fiind tot odată suplimentat numărul de posturi de execuţie cu 4 respectiv fochist, psiholog, îngrijitoare şi spălătoreasă.

Potrivit deciziei nr. 25/10.03.2016 emisă în baza Hotărârii nr.37/2016 a CJ M prin care s-a aprobat noua organigramă şi structură de personal a instituţiei intimate în sensul că, a avut loc reorganizarea prin comasarea serviciilor şi transformarea lor în compartimente, precum şi suplimentarea posturilor de execuţie, în sensul că s-a dispus desfiinţarea locului de muncă ocupat de contestator anterior, respectiv acela de inspector de specialitate Gr. I în cadrul Serviciului Contabilitate şi Administrativ, ca urmare a desfiinţării din structura funcţională a acestui serviciu în temeiul art.65 C. muncii, iar începând cu data de 10.03.2016 s-a acordat contestatorului, în temeiul art.75 C. muncii, un preaviz de 20 de zile lucrătoare.

De asemenea, prin art. 2 din decizia contestată i-a fost oferit contestatorului posibilitatea ca în termen de 3 zile lucrătoare să-şi exprime opţiunea cu privire la ocuparea unui loc de muncă vacant din lista posturilor vacante din cadrul instituţiei intimate, iar în situaţia în care sunt mai multe solicitări pentru acelaşi post vacant se va organiza examen pentru testarea cunoştinţelor  profesionale în condiţiile legii, potrivit art.3 din aceeaşi decizie.

Măsura concedierii dispusă de intimată s-a datorat prevederilor HG 867/2015 pentru aprobarea nomenclatorului serviciilor sociale şi a regulamentelor cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor sociale, prevederi care au dus la reorganizarea structurilor existente prin stabilirea numărului total de posturi de 45 salariaţi  din care 2 posturi de conducere şi 43 posturi de execuţie, precum şi prin reorganizarea serviciilor existente anterior aprobării noii organigrame în sensul că s-a dispus înfiinţarea a unui serviciu şi a 2 compartimente faţă de organigrama anterioară în care erau cuprinse 2 servicii şi un singur compartiment.

Această măsură a fost avută în vedere întrucât, HG 867/2015 prevede la art.9,10,11 şi 12 posturile în regim contractual inclusiv numărul funcţiilor de conducere, respectiv 1 post pentru directorul sau şeful de Centru şi după caz 1 post pentru coordonatorul personalului de specialitate din cadrul Serviciului de Asistenţă Medico-Socială, funcţiile de conducere ne mai fiind prevăzute pentru compartimente ci doar, aşa cum s-a arătat, pentru servicii.

De asemenea, trebuie menţionat că, intimaţii au avut în vedere această măsură a reorganizării instituţiei prin aprobarea noii organigrame şi structuri de personal şi ca urmare şi a controlului Camerei de Conturi M care prin Decizia nr.47/2014 a impus măsuri cu privire la încadrarea în procentul de 10% a personalului TESA, inclusiv personalul de conducere  şi 10% muncitori şi alt personal de deservire, intrându-se astfel în legalitate, ocazie cu care a fost ridicată şi măsura dispusă de Camera de Conturi M.

Din analiza organigramei anterioară şi ulterioară emiterii deciziei de concediere se constată că în cadrul Centrului de Asistenţă Medico-Socială C au existat în anul 2014 şi 2015 Serviciul de Asistenţă Medicală, Compartimentul Social, Serviciul Contabilitate şi Administrativ şi 1 post de conducere, iar în cadrul Serviciului Contabilitate şi administrativ fiind angajaţi un număr de 15 salariaţi din care 2 inspectori de specialitate, unul având funcţia de şef serviciu, un administrator I, casier, magaziner, muncitori calificaţi etc.(personal de execuţie), iar după reorganizare, în anul 2016, a fost menţinută funcţia de conducere-director al Centrului, înfiinţat Serviciul de Asistenţă Medico-Socială prin comasarea Serviciului de Asistenţă Medicală cu Compartimentul Social, înfiinţate, de asemenea, Compartimentul Financiar Contabil, Resurse Umane, Achiziţii Publice şi Compartimentul Administrativ şi de Deservire prin desfiinţarea Serviciului Contabilitate şi Administrativ.

Astfel, se constată că a fost desfiinţat postul de inspector de specialitate-şef serviciu şi cea de inspector de specialitate I, fiind înfiinţate în cadrul Compartimentului Financiar-Contabil, Resurse Umane şi Achiziţii Publice 2 posturi de economist Gr. I, care potrivit fişei de post întocmite presupune desfăşurarea activităţii în cadrul Compartimentului Financiar Contabil Resurse Umane Achiziţii Publice şi studii superioare economice, posturi pentru care contestatorul avea posibilitatea să opteze a le ocupa având în vedere faptul că, pe de o parte, îndeplinea condiţiile necesare ocupării acestora, iar pe de altă parte, i-a fost oferită posibilitatea ocupării unui post vacant din anexa la decizia de concediere, respectiv postul de economist, însă acesta nu a înţeles să opteze în acest sens în termenul de 3 zile prevăzut în decizia de concediere.

În ceea ce priveşte temeinicia concedierii instanţa constată că desfiinţarea locului de muncă ocupat de contestator nu  a fost reală şi serioasă nefiind îndeplinite exigenţele art. 65 alin.2 codul muncii.

Potrivit art. 65 alin.1 şi 2  Codul muncii „Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă”.

Locul de muncă ocupat de către contestator, aşa cum s-a arătat a fost redenumit în structura funcţional organizatorică a angajatorului acest aspect fiind evidenţiat în statul de funcţii şi organigrama depusă la dosar (atât anterioară concedierii, cât şi ulterioare acesteia).

Aşa cum s-a arătat mai sus, în noua organigramă în cadrul Compartimentului Financiar-Contabil, Resurse Umane şi Achiziţii Publice, nou înfiinţat apar 2 posturi de economist Gr. I.

Sub acest aspect, este îndeplinită condiţia desfiinţării efective a postului în sensul că se desfiinţează postul de inspector de specialitate şi se înfiinţează postul de economist.

În continuare se impune a se observa dacă desființarea postului contestatoarei a avut o cauză reală şi serioasă, condiţie instituită de către legiuitor pentru a proteja salariaţii împotriva concedierilor abuzive

Comparând fişa postului deţinut de contestator înainte de restructurare, acela de inspector de specialitate gr. I, contabil şef, (f. 304-3014 dosar), cu fişa postului de economist Gr. I, (f. 124-126 dosar) se observă că, pentru ambele posturi se prevăd aceleaşi condiţii de ocupare (studii economice superioare), atribuţiile celor două posturi fiind în esenţă aceleaşi, atribuţii contabile iar pe lângă acestea şi atribuții de personal şi achiziţii publice.

Se constată astfel că, deşi la nivelul angajatorului a avut loc o reorganizare, aceasta a avut caracter exclusiv administrativ, prin desfiinţarea unui compartiment prin comasare dar fără a fi afectat şi numărul de posturi de natura celui ocupat de contestator.

Se reţine de asemenea că, intimatul Consiliul Judeţean M, prin adresa nr. 151/10.03.2017, (f. 245 dosar) a comunicat instanţei că, „după reorganizarea C.A.M.S C, în baza prevederilor H.G. nr. 867/2015-pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum şi a regulamentelor cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor sociale şi a măsurilor impuse de Curtea de Conturi M, prin Decizia nr. 47/2014, postul de achiziţii publice a fost menţinut, doar că în prevederile actului normativ susmenţionat H.G. 867/2015) nu se mai regăsea ca titulatură funcţia de inspector de specialitate, ea fiind echivalentă cu funcţia de economist.”

Se constată astfel că, simpla redenumire a postului cu eventuala adăugarea a unor sarcini suplimentare nu poate conduce la concluzia că, desfiinţarea postului ocupat de către contestator nu a avut o cauză reală şi serioasă.

Petitul privind acordarea daunelor morale va fi respins întrucât din probele administrate nu s-a dovedit producerea unui prejudiciu moral contestatorului.

Faţă de cele arătate mai sus instanţa constată întemeiată contestaţia formulată de contestator şi pe cale de consecinţă urmează  a admite contestaţia şi va dispune anularea Deciziei de Concediere nr. 25 din data de 10.03.2016 emisă de Centrul de Asistenţă Medico-Socială C.

Va face aplicarea art. 80 din Codul muncii şi va dispune reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior concedierii.

Va obliga intimatul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, începând cu data concedierii şi până la data reintegrării efective.

Va respinge ca nefondat petitul privind acordarea daunelor morale.

Va respinge acţiunea faţă de Consiliul Judeţean M.

Văzând şi prevederile art.453 alin.1 C.pr.civ. va fi obligat intimatul CMAS C să plătească contestatorului suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând c/val. onorariu avocat.

Această sentinţă a fost atacată cu apel de către intimată, aflându-se pe rolul Curţii de Apel Craiova.

Domenii speta

Spete similare