Pretentii

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de .... sub nr. ......, precizată la data de 24.05.2016 (filele 63-65, vol. V), reclamanta AA., prin administrator ID, a chemat-o în judecată pe pârâta CC în Comandită pentru a fi obligată la plata următoarelor sume:

- 22.740 lei, contravaloarea firidei electrice cu TVA inclus (18.950 lei + TVA de 20% din aceeaşi sumă),

- 10.109,89 lei, sumă ce a fost achitată către SEnergie, reprezentând factura nr. 810000400452 din 14.06.2013, pentru energia imputată în baza procesului-verbal de recalculare nr. 411/26.09.2012 (valoarea rezultată prin însumarea ultimelor şase sume prevăzute pe pagina 3 a desfăşurătorului facturii (5200,05+1657,44+351,81+32,81+323,47+587,56 = 8153,14 lei la care se adaugă TVA-ul de 24% la acel moment de 1956,7536 lei), sumă achitată cu OP 78/23.07.2013,

- 35.350,39 lei, contravaloarea cantităţii de 44,423 mc cherestea degradată,

- 700 lei, contravaloarea rebranşării din data de 10.12.2012, conform facturii nr. 000630 din 13.12.2012 şi contractului de prestări servicii încheiat cu DD. nr. 631 din 10.12.2012,

- 700 lei, contravaloarea serviciilor de analiză şi consiliere energetică oferite de DD., conform contractului nr. 631 din 10.12.2012,

- 4.460 lei, contravaloarea unui motor cu o configuraţie specială de la centrala termică, motor ars ca urmare a întreruperii alimentării cu energie electrică în data de 10.12.2012,

- 15.989 lei, reprezentând costurile suportate de societate ca urmare a suspendării contractelor de muncă a unui număr de 18 salariaţi din secţia de prelucrare a lemnului, din cauza imposibilităţii continuării activităţii de producţie pe perioada 10.12.2012 – 17.01.2013. Această sumă cuprinde sumele nete ridicate de salariaţi (75% din salarii) la care se adaugă impozitele suportate de angajator şi impozitele suportate de angajat, respectiv: salarii brute muncitori 14 zile dec. 2012: salariu brut – 5.278, cost angajator – 1.461, cost total – 6.739; salarii brute TESA 14 zile dec. 2012: salariu brut – 2.127, cost angajator – 590, cost total – 2.717; salarii brute muncitori 19 zile ian. 2013: salariu brut – 3.598, cost angajator – 997, cost total – 4.595; salarii brute TESA 19 zile ian. 2013: salariu brut – 1.513, cost angajator – 425, cost total – 1.938.

- 125.011 lei, reprezintă pierderile estimate cu nerealizarea producţiei timp de 39 de zile în perioada 10.12.2012 – 17.01.2013 din cauza lipsei energiei electrice, sumă stabilită de expert contabil Creangă Cornelia,

- 52.782,16 lei, reprezintă costurile pe care a fost nevoită să le suporte pentru menţinerea centralei termice în funcţiune fără a realiza producţie timp de 39 zile în perioada 10.12.2012 – 17.01.2013.

Reclamanta a solicitat şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că proprietatea sa se învecinează cu proprietatea dobândită de pârâtă ca urmare a lichidării fostei societăţi EE. Raporturile de vecinătate cu fostul proprietar au fost foarte bune astfel încât nu au existat probleme în folosirea zidurilor comune sau a utilităţilor sale care subtraversau terenul învecinat. A precizat că acţiunea vizează prejudiciile create de pârâtă prin întreruperea alimentării cu energie electrică de mai multe ori prin smulgerea cablurilor cu utilajele de excavat, repararea acestora în mod provizoriu şi greşit, lucru ce a dus la închiderea activităţii de producţie la firmă timp de 39 de zile din cauza lipsei energiei electrice.

Înainte ca pârâta să înceapă lucrările de demolare a vechilor clădiri ce au aparţinut EE în vederea edificării magazinului din str. 1 Decembrie 1918 nr. 44 bis, reclamanta a susţinut că a atenţionat-o că pe terenul ei subtraversează branşamentul LES 0,4 KV care este proprietatea sa. Acest lucru era cunoscut de reprezentanţii societăţii pârâte deoarece era specificat în avizul de amplasament favorabil nr. 100209637/08.05.2012 emis de E.On, aviz necesar la obţinerea autorizaţiilor de demolare şi construire a supermarketului. Avizul este emis pe numele EE, societate în lichidare, de la care a cumpărat pârâta şi care a stat la baza obţinerii autorizaţiilor de demolare şi construire.

Deşi au cunoscut existenţa amplasamentului cablurilor electrice care asigurau alimentarea cu energie electrică a societăţii, lucrările făcute de pârâtă au generat cinci întreruperi de curent ca urmare a smulgerii cablurilor cu utilajele de excavare şi repararea acestora necorespunzător ulterior. Ultima întrerupere din 10.12.2012 a însemnat şi închiderea activităţii de producţie timp de 39 de zile. Reprezentanţii pârâtei au ştiut permanent, în detaliu, despre prejudiciile cauzate de întreruperea alimentării cu energie electrică prin intervenţiile ei telefonice repetate, numeroase adrese, discuţii directe cu persoanele responsabile care veneau zilnic în control pe şantier, dar şi din intervenţiile Inspectoratul de Stat în Construcţii. Reclamanta a precizat că societatea FF care a dorit rezolvarea branşamentului, dar nu a fost lăsată de pârâtă pe motiv că trebuie să termine construcţia supermarketului.

Primul incident a fost pe data de 06.07.2012 când cablurile au fost smulse, situaţie ce a generat arderea firidei cu aparatajul electric aflat pe proprietatea sa. Aceasta a luat foc şi porţiuni din cablul şi legăturile interioare s-au topit. Firida este un “dulap” metalic unde intră două cabluri de alimentare cu energie electrică de secţiune mare şi ies patru cabluri de secţiune mai mică spre zonele interioare unde este nevoie de alimentat anumite secţii sau ateliere. În interiorul “dulapului” sunt siguranţe electrice şi aparatj de protecţie în caz de suprasarcină sau scurtcircuit. La scară redusă se aseamănă cu tabloul electric casnic. A informat imediat societatea pârâtă prin adresa nr. 706/06.07.2012, solicitând remedierea de urgenţă a situaţiei. Paguba produsă cu arderea firidei este estimată la suma de 29.200 lei, costul unui tablou distribuţie trifazat, conform ofertei DD din 05.02.2013 plus cheltuielile de montare, ofertă acceptată de E.On, fiind şi oferta cu preţul cel mai mic. A menţionat că societatea DD este producător atestat de Auteoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.

Reclamanta a precizat că ruperea acestor cabluri cu secţiune foarte mare (două cabluri de tip ACYABY 3×185×95 de 0,4 KV) implica de la bun început reparaţii şi investigaţii de specialitate pe tot traseul lor, precum şi în postul de transformare PT 38 unde se află punctul de conectare cu E.On, în blocul de măsurare şi în firida de pe proprietatea sa. Cuplarea şi remontarea cablurilor greşită şi incorectă afectează cantitatea de energie electrică transmisă prin acestea. O reparaţie necorespunzătoare poate genera, pe de o parte, scurgeri de curent în pământ, fapt ce are drept consecinţă înregistrarea unei cantităţi de energie (în postul de măsurare al Samplasat pe terenul pârâtei) mai mare decât cea ajunsă în realitate la consumator. Pe de altă parte, rebranşarea incorectă a cablurilor a generat întreruperi ulterioare de energie electrică cu consecinţa avarierii instalaţiilor electrice şi a utilajelor alimentate aflate în funcţiune. Şocurile severe generate de smulgerea cablurilor au produs scurtcircuite electrice cu consecinţe grave asupra motoarelor electrice de la utilajele şi instalaţiile tehnologice, precum şi asupra softurilor încorporate în aceste utilaje.

Reclamanta a susţinut că, pentru a evita alte incidente de acest gen, a acceptat solicitarea făcută de societatea pârâtă şi şi-a dat acordul de a muta traseul cablurilor electrice. A precizat că şi-a exprimat acordul în acest sens prin mai multe adrese anterioare celor întâmplate în decembrie 2012 (nr. 703/03.08.2012, nr. 1030/12.11.2012) cu rugămintea ca devierea să se facă doar în baza unui proiect tehnic vizat de Sîn condiţii cel puţin la fel de performante din punct de vedere tehnic. Acordul dat a avut în vedere şi necesitatea de a proteja construcţiile edificate şi amenajările efectuate de pârâtă chiar dacă noul amplasament  este mai lung şi deci cu pierderi de energie pe traseul de alimentare mai mare. Aceste cabluri au fost montate subteran în luna decembrie 2012 pe terenul proprietatea pârâtei, iar pe proprietatea sa în data de 17 ianuarie 2013. Pozarea acestor cabluri se face subteran, făcându-se săpătura necesară. Cablurile s-au montat, dar era necesară şi aducerea în stare iniţială a terenului de pe proprietatea sa, prin ridicarea surplusului de pământ, compactare şi betonare.

Încă de la prima întrerupere a alimentării cu energie electrică a solicitat documentele care atestă lucrările efectuate la cablurile proprietatea sa şi calitatea reparaţiilor efectuate. Pârâta i-a transmis, după nenumărate insistenţe, doar o declaraţie de conformitate emisă de GGnr. 12102/07.07.2012 fără a specifica ce lucrări a efectuat. Acest document a fost considerat insuficient şi de către inspectorii din cadrul Inspectoratului de Stat în Construcţii care, prin nota nr. 1248 din 04.09.2012, au pus în vedere pârâtei să-i comunice documentele privind reparaţiile şi cele de atestare calitativă a lucrărilor de refacere a reţelei electrice avariate. Ca răspuns la adresa sa nr. 703 din 3 august 2012, Inspectoratul de Stat în Construcţii a confirmat cele sesizate de societate prin adresa nr. 3172/NT din 07.09.2012 şi a întocmit nota de inspecţie nr. 1248 din 04.09.2012 prin care a obligat pârâta la atestarea calitativă a lucrărilor.

Reclamanta a mai susţinut că, în ciuda demersurilor sale, remedierea defecţiunilor nu a fost conformă. Astfel, la reverificarea cantităţii de energie înregistrată în punctul de control al Sa reieşit o diferenţă de 15.258 kwh care i-a fost imputată prin procesul-verbal de recalculare a energiei electrice nr. 411/26.09.2012, fiind în sumă de 7.432 lei.

În data de 28 septembrie 2012, din cauza unei alte întreruperi a alimentării cu energie electrică, imputabilă tot pârâtei, s-a degradat o cantitate de 44,423 mc de cherestea din cauza imposibilităţii funcţionării cuptoarelor de uscare, în valoare de 42.081 lei. Şarja de uscare a cuprins întreaga cantitate de cherestea din facturile nr. 729 din 27.07.2012 şi nr. 756 din 17.08.2012. Prin operaţiuni de sortare a recuperat o parte din cherestea. Valoarea s-a calculat în funcţie de costul cherestelei şi coeficienţii tehnici valabili în procesele tehnologice de prelucrare a lemnului. Cantitatea de 44,423 mc de cherestea uscată este menţionată în bonul de consum din 31.10.2012. Cantitatea de 44,423 mc de cherestea uscată s-a obţinut din 52,262 mc de cherestea verde. În procesele tehnologice de spintecare s-a aplicat un coeficient de 0,85% la costul de transformare în lamele s-a aplicat un coeficient de 1,20% ţi la costul uscării şi sortării un coeficient de 1,22%. La acea dată, din lipsă de cherestea uscată pentru producţie a fost nevoită să trimită muncitorii în concediu până la obţinerea unei noi şarje de cherestea uscată. Tot din această cauză a întârziat livrarea către un client din Moscova.

Din cauza remedierii superficiale a întreruperilor ulterioare, pe data de 10.12.2012, la primul îngheţ, s-a întrerupt din nou energie electrică, deşi nu s-au mai făcut alte săpături. Salariaţii de la deranjamente Sau constatat că s-a produs un puternic scurtcircuit pe traseul de alimentare. Întreruperea alimentării cu energie electrică din data de 10 decembrie 2012 a fost anunţată persoanelor responsabile de la VV care veneau zilnic pe şantier în control şi pregăteau deschiderea supermarketului. Observând că nu i se acordă atenţie, ba chiar luând-o în derâdere, reclamanta a încercat să soluţioneze cât mai urgent această întrerupere în alimentarea cu energie electrică. Situaţia din 10 decembrie este detaliată în adresa nr. 1212 din 12.12.2012 iar analiza situaţiei energetice este făcută de TT. În perioada 10-12 decembrie 2012, a reuşit să pună în funcţiune provizoriu un singur cablu pentru a putea preveni îngheţarea apei în centrala termică ce deservea halele, uscătoarele de cherestea şi instalaţiile de aer comprimat. Din cauza scăderii bruşte a temperaturilor sub -10 grade, în data de 8-10 decembrie 2012, îngheţarea instalaţiilor a fost iminentă şi astfel a suferit pagube însemnate. Rebranşarea s-a făcut cu firma TT, iar costul lucrării a fost de 700 lei, conform contractului nr. 631 din 10.12.2012 şi facturii nr. 000630 din 13.12.2012, achitată cu chitanţa nr. 00288 din 18.01.2013.

Pentru a preveni o situaţie deosebită din cauza temperaturilor foarte scăzute, reclamanta a arătat că a fost nevoită să apeleze la o firmă de specialitate în vederea evaluării situaţiei. Oroles, firmă atestată de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, i-a oferit consiliere în vederea limitării prejudiciului cauzat de întreruperea energiei electrice în fabrica de prelucrare a lemnului, sens în care a fost întocmit referatul de analiză nr. 344/18.12.2012. Serviciile acestei societăţi au costat 700 lei, iar în documentul de constatare întocmit se regăsesc inclusiv cauzele care au generat pierderile.

Şocul întreruperii energiei electrice din 10.12.2012 a dus la arderea unui motor de la centrala termică. În data de 12.12.2012 a înlocuit provizoriu motorul ars şi a pornit centrala termică. Costul motorului ars şi al montajului este de 6.600 lei, conform ofertei transmise de societate RR la data de 10.01.2013.

Până la data de 17.01.2013, când a fost realimentată cu energie electrică, reclamanta a susţinut că a fost nevoită să închidă fabrica de lemn, să oprească producţia şi să trimită angajaţii în şomaj tehnic pentru perioada 10.12.2012 – 17.01.2013. Hotărârea nr. 252 din 12.12.2012 privind oprirea activităţii de producţie şi tabelul cu salariaţii cărora li s-au suspendat contractele de muncă au fost transmise pârâtei cu adresa nr. 1212/12.12.2012. Deciziile de suspendare a contractelor de muncă pentru 18 salariaţi au fost transmise către Inspectoratul Teritorial de Muncă Neamţ. Întreruperea producţiei şi trimiterea muncitorilor în şomaj tehnic a cauzat societăţii o pierdere de 22.665 lei, sumă ce reprezintă cei 75% din salariul acordat celor 18 salariaţi care în toată această perioadă nu au lucrat, dar pe care a trebuit să-i plătească. Acest fapt s-a întâmplat înaintea Crăciunului şi a Anului Nou şi a fost “premiul” pe care l-a acordat salariaţilor.

Pierderile provocate de întreruperea producţiei timp de 39 de zile, respectiv perioada 10.12.2012 – 17.01.2013, sunt estimate la suma de 35.000 lei, reprezentând beneficiul nerealizat.

Reclamanta a adăugat că din cauza lipsei energiei electrice timp de 39 de zile a întârziat livrările către doi parteneri germani. A arătat că, în decembrie 2012, în urma corespondenţei purtate cu partenerii germani, ZZ a încheiat contractele nr. 627/1-07 decembrie 2012, respectiv nr. 628/1-18 decembrie 2012. Termenele de livrare solicitate de clienţi au fost săptămâna a 2-a 2013 pentru ZZ şi săptămâna a 3-a 2013 pentru ZZ. Din cauza lipsei energiei electrice, termenele de livrare solicitate de clienţi nu au putut fi respectate. Pentru primul client, termenul de livrare a fost decalat în săptămâna a 3-a, iar faptic livrarea s-a realizat în săptămâna a 4-a, descărcarea operându-se în săptămâna a 5-a. Pentru cel de-al doilea client, termenul de livrare a fost decalat în săptămâna 4-5, iar faptic livrarea s-a realizat în săptămâna a 5-a şi descărcarea în săptămâna a 6-a. Ca urmare a acestor întârzieri, partenerii germani a informat-o telefonic despre nemulţumirea lor, sugerând că neonorarea la termen a produselor contractate va avea consecinţe. Prima consecinţă certă este plata cu întârziere a produselor. Astfel, prima firmă a plătit doar 7.500 EUR dintr-un total de 31.426,86 EUR în data de 15.03.2013 cu o întârziere de 40 de zile. Diferenţa de 23.926,86 EUR urmează să o încaseze în viitor fără a avea o dată certă. A doua firmă a plătit 7.743,25 EUR în data de 20.02.2013 cu o întârziere de 8 zile. A menţionat reclamanta că livrarea cu întârziere şi neîncasarea facturilor la termen este fără precedent în relaţiile de 3 ani cu aceşti clienţi. A mai adăugat că şi-a pierdut credibilitatea în faţa unor clienţi importanţi din Germania care i-au dat deja de înţeles că doresc să renunţe la produsele sale. A concluzionat că pierderile provocate de întârzierea livrărilor, încasarea facturilor cu întârziere şi decredibilizarea sa este estimată la suma de 19.000 lei, arătând că îşi rezervă dreptul de a solicita de la pârâtă şi contravaloarea sumei de 23.926,86 EUR neîncasată încă de la clientul din Germania.

Din cauză că nu a avut producţie timp de 39 de zile, a fost nevoită să cheltuie 32.438 lei pentru a menţine centrala termică în funcţiune, la o capacitate minimă pentru a evita îngheţarea instalaţiilor şi a utilajelor de producţie care sunt de valoare foarte mare. Aşa cum a explicat şi TT în analiza situaţiei energetice nr. 344/18.12.2012, centrala termică cu care este dotată fabrica de prelucrare a lemnului funcţionează cu resturile ce rezultă în urma procesului de prelucrare. Întrucât nu a mai realizat producţia şi a funcţionat pe avarii în acest interval de timp, a fost nevoită să alimenteze tocătorul cu aproximativ 132 mc de resturi din lemn pentru încălzirea unui volum de 5100 mc de construcţii în care funcţionează un sistem de exhaustare de 31.000 mc/h. A arătat că a suportat costurile curentului electric pentru funcţionarea centralei termice, a tocătorului, silozului şi a sistemului de exhaustare la o putere de 75 kw, consum ce reprezintă o pierdere în lipsa producţiei. A fost obligată să consume cantitatea de 44,423 mc, cheresteaua neconformă, şi toate rezervele din stocurile sale de resturi solide din lemn în cantitatea de 87 mc. Toate aceste cheltuieli s-au impus din cauza întreruperii energiei electrice, pentru a pune în practică soluţia subsidiară recomandată de consultantul TT, şi s-au ridicat la suma de 32.438 lei. Numai energia electrică este în valoare de 28.733 lei.

Reclamanta a mai subliniat că nu poate fi omisă situaţia deosebit de grea a salariaţilor cărora li s-a suspendat contractul de muncă din data de 10.12.2012 – 17.01.2013 şi au fost trimişi acasă chiar înaintea Crăciunului şi a Anului Nou. Cei 18 salariaţi solicită compensaţii în valoare de 18.000 lei, în medie câte 1.000 lei net. Responsabilii VV au promis aceste compensaţii în mod ferm în data de 16 şi 17 ianuarie 2013, dar nu au fost acordate.

Din cauza deselor întreruperi ale activităţii de producţie şi a cheltuielilor generate de pârâtă reclamanta a precizat că a închis anul 2012 cu o rată a profitului de doar 0,3%. Cele mai mari prejudicii au fost create însă în perioada 10.12.2012 – 17.01.2013, când producţia a fost oprită în totalitate, dar a făcut cheltuieli foarte mari, cum sunt cele cu plata salariilor şi a impozitelor aferente pentru cei 18 salariaţi, cu personalul de la contabilitate, administraţie, cu utilităţile. De exemplu, facturile la energie electrică pentru lunile decembrie şi ianuarie sunt în valoare totală de 46.478,34 lei, sume ce au fost achitate. Au influenţat indicatorii financiari-contabili din luna ianuarie şi februarie, când a înregistrat o pierdere de 138.798 lei, din care suma de 91.445 lei este aferentă lunii ianuarie, situaţie fără precedent. În ultimii 11 ani firma nu a raportat pierderi niciodată.

Acţiunile pârâtei, neglijenţa acesteia şi indiferenţa cu care a tratat situaţia de fapt expusă au generat un şir de evenimente care i-au cauzat serioase prejudicii.

Reclamanta a susţinut că pârâta a dat dovadă de rea-credinţă întrucât problemele au început din iulie 2012, dar rezolvarea lor a început abia după terminarea supermarketului. Reaua-credinţă rezultă şi din faptul că pârâta a ignorat Nota de inspecţie nr. 1248 din 04.09.2012, emisă de Inspectoratul de Stat în Construcţii şi nu a rezolvat problemele cerute până la data de 10.09.2012. Oprirea activităţii firmei din data de 10.12.2012 şi până în data de 17.01.2013, în perioada de ger, cu un pericol iminent de producere a unor pagube foarte mari, este altă dovadă de rea-credinţă mai ales că operaţiunile de rebranşare au durat câteva ore de lucru în data de 17.01.2013.

A subliniat reclamanta că rebranşarea din data de 17.01.2013 s-a făcut după ce a făcut public printr-un banner solicitarea sa de a se rebranşa, ceea ce a determinat responsabilii VV veniţi la festivitatea de deschidere să promită rebranşarea şi acordarea de compensaţii salariaţilor.

Reclamanta a susţinut că pârâta a cunoscut în detaliu prejudiciile produse deoarece a avut o vastă corespondenţă, a trimis numeroase adrese, foarte multe telefoane şi prin prezenţa lor zilnică pe şantier.

În concluzie, a considerat că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale: faptele (fie ele acţiuni sau inacţiuni) prin care a avariat cablurile ce asigurau alimentarea cu energie electrică a societăţii, reparaţiile neglijent făcute anterior au caracter ilicit deoarece aduc o evidentă atingere dreptului său de proprietate, raporturilor de vecinătate ce ar fi trebuit respectate şi reprezintă o încălcare a obligaţiilor ce derivă din acestea. Între acestea şi prejudiciul cauzat există o legătură de cauzalitate directă. Obligaţia de dezdăunare a pârâtei subzistă chiar dacă o parte dintre faptele materiale cauzatoare de prejudicii au fost săvârşite de diverşi prepuşi ai acesteia. Astfel, chiar dacă probabil că angajaţii constructorului NN au smuls cablurile, acesta a lucrat pentru şi sub stricta supraveghere a pârâtei, iar reparaţiile improvizate la cablurile distruse au fost făcute ulterior probabil de către o altă societate, tot la solicitarea pârâtei, conform art. 1373 din noul Cod civil. Aşadar, pârâta este ţinută să repare prejudiciul cauzat deparece prepuşii săi au acţionat în scopul realizării funcţiilor încredinţate.

În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 1357 şi urm., art. 1373 din Codul civil.

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, cu expertiză contabilă, cu expertiză electrotehnică (sau energetică) şi cu audierea a doi martori,  MM.

A anexat cererii, în copie, următoarele înscrisuri: aviz de amplasament favorabil nr. 1000209637 din 08.05.2012, adresa nr. 706/06.07.2012, confirmare de primire, adresa nr. 711/11.07.2012, declaraţie de conformitate privind calitatea lucrărilor din 07.07.2012, confirmare de primire, adresa nr. 723/23.08.2012, confirmare de primire, adresa nr. 928/28.09.2012, confirmare de primire, adresa nr. 929/28.09.2012, confirmare de primire, adresa nr. 1030/12.11.2012, confirmare de primire, adresa nr. 1212/2/27.12.2012, confirmare de primire, adresa nr. 115/15.01.2013, confirmare de primire, adresa nr. 225/25.02.2013, confirmare de primire, adresa nr. 703/03.08.2012, adresa nr. 2172/NT/07.09.2012, Nota de inspecţie I.S.C. nr. 1248/04.09.2012, Raport Oroles nr. 344/18.12.2012 privind rezultatul analizei şi constatărilor efectuate cu ocazia remedierii defecţiunii apărute la coloanele de alimentare cu energie electrică în perioada 10-11-12 decembrie 2012, contract de prestări servicii nr. 631/10.12.2012, factura nr. 630/13.12.2012, adresa nr. 1212/1/12.12.2012, adresa nr. 252/12.12.2012, tabel nominal cu salariaţii cărora li se suspendă activitatea conform hotărârii AGA nr. 252/12.12.2012, confirmare de primire, adresa nr. 1212/12.12.2012, confirmare de primire, cerere olografă din partea inginerului de producţie din 02.10.2012, factura nr. 729/27.07.2012, factura nr. 756/17.08.2012, proces-verbal de recalculare a energiei electrice nr. 411/26.09.2012, încheiat la 27.09.2012, aviz credit din 20.02.2013, cerere olografă din partea inginerului de producţie din 18.01.2013, oferta generală DD nr. 31178/05.02.2013, adresa din 10.01.2013, factura Snr. 810000338702/16.01.2013, factura Snr. 810000350934/15.02.2013.

Reclamanta a achitat iniţial, la solicitarea instanţei, taxa judiciară de timbru în cuantum de 5.601 lei şi titmbru judiciar de 5 lei. Ulterior, prin încheierea din camera de consiliu din data de 09.08.2016, instanţa a admis cererea reclamantei de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru şi a redus taxa datorată de la 8320,81 lei la 3000 lei pe care a eşalonat-o în trei rate.

Pârâta a formulat întâmpinare, la data de 11.06.2013, depusă la filele 101-104 din vol. I al dosarului, solicitând respingerea ca nefondată a acţiunii, precum şi o cerere de chemare în garanţie a LL, depusă la filele 105-106 din vol. I al dosarului.

În fapt, pârâta a susţinut că suma solicitată drept despăgubiri, în cuantum iniţial de 199.516 lei, nu are caracter cert, fiind produsă prin adunarea mai multor prezumtive prejudicii, fără să reprezinte o pagubă efectivă în patrimoniul reclamantei şi fără a prezenta convingerea că aceste pagube se vor produce în viitor.

În al doilea rând, nu este demonstată legătura de cauzalitate dintre fapta cauzatoare de prejudicii şi prejudiciile înregistrate, existând doar afirmaţii fără substanţă şi presupuneri în tot textul cererii.

Cu privire la situaţia de fapt, a precizat că societatea a edificat, prin intermediul antreprenorului general KK. Acest magazin standard şi parcarea aferentă se învecinează cu clădirile deţinute de reclamantă.

Cu ocazia lucrărilor de edificare a parcării, antreprenorul general a smuls din eroare cablurile electrice subterane care alimentau fabrica reclamantei, în data de 06.07.2012. Chiar a doua zi, prin intermediul GG, legăturile electrice au fost repuse în funcţiune, firma executantă garantând prin declaraţia de conformitate nr. 12102 calitatea lucrărilor. Din constatările consultanţilor a rezultat că aceste branşamente nu erau pozate şi semnalizate corespunzător (cu folie avertizoare, la o adâncime de minimum 90 cm, strat de nisip şi borne de semnalizare) astfel încât era foarte dificil ca traseul acestuia să poată fi identificat exact pe teren pentru a fi protejat. În condiţiile în care de semnalizarea traseului electric este responsabil beneficiarul acestui traseu, orice omisiune sau neconcordanţă este asumată implicit de către beneficiar sub aspectul consecinţelor.

Pârâta a precizat că după intervenţia BB aceste conexiuni au fost refăcute la standardele moderne şi că nu are cunoştinţă despre alte întreruperi de energie electrică din trecut, menţionând că din evidenţele Tribunalului Neamţ rezultă că reclamanta a fost reclamată penal pentru consum fraudulos de energie, existând un istoric judiciar bogat între reclamantă şi F.

Întrucât cablul traversa proprietatea sa, pârâta a arătat că s-a dispus identificarea traseului şi scoaterea acestuia la limita de proprietate. Chiar înainte de a deveni proprietari, ca împuterniciţi ai EE, a demarat acţiuni ce vizau obţinerea avizelor tehnice pentru mutarea traseului branşamentului existent şi a obţinut din partea CC, prin directorul ID, o declaraţie prin care arăta că este de acord cu eliberarea amplasamentului şi mutarea acestuia pe proprietatea lor, dar sub condiţia ca Ssă renunţe la pretenţiile pecuniare faţă de ea, în sumă de aproximativ 40.000 EUR.

Pârâta a arătat că a executat această deviere după întocmirea unui proiect tehnic corespunzător, de firme specializate, conectarea la PT fiind efectuată cu acceptul şi sub supravegherea E.On. Astfel, traseul branşamentelor electrice al celor două proprietăţi este distinct.

Cu privire la pagubele pretinse de reclamantă a arătat că suma de 29.200 lei, reprezentând contravaloarea firidei de alimentare cu energie electrică şi a manoperei de montare, nu a fost achitată vreunei societăţi şi este dedusă doar din oferta firmei DD SRL, ofertă care nu a fost urmată de execuţie şi plată. În consecinţă, suma are caracter incert şi lipseşte legătura de cauzalitate dintre fapta cauzatoare de prejudicii din data de 06.07.2012 şi necesitatea achiziţionării unei firide de alimentare. Din proiectul întocmit de D rezultă că se vor monta cablurile electrice deviate în firida existentă E 2-4 situată pe peretele magaziei aparţinând reclamantei. Proiectul a fost adus la îndeplinire, astfel încât achitarea unei noi firide nu mai apare ca justificată.

Referitor la suma de 3.700 lei, pârâta a precizat că, la ora actuală, terenul a fost readus la starea iniţială de către antreprenorul general.

Suma de 7.432 lei, reprezentând energia stabilită de HH în sarcina reclamantei, nu îi poate fi imputată deoarece recalcularea s-a făcut în funcţie de Normele ANRM şi a considerat că, în realitate, reclamanta consumase mai multă energie electrică decât plătise. Nu s-a făcut referire în niciun document emis de Sde faptul că această recalculare are la bază pierderi de energie pe traseu. În fapt, pârâta a susţinut că reclamanta a mai avut probleme cu modul de calcul al consumului de energie, fiind descoperită de SEnergie cu un branşament ilegal, deschizându-se şi un dosar penal. Şi anterior anului 2012 reclamanta contesta frecvent facturile emise de SEnergie. Din moment ce pierderile de energie existau şi înainte, nu se poate face o legătură între fapta secţionării branşamentului şi reparaţia acestuia şi pierderile de energie ulterior reclamate. În esenţă, pârâta a susţinut că nu este dovedită o legătură de cauzalitate.

Suma de 42.081 lei, reprezentând contravaloarea cherestelei uscate de 44,423 mc, nu este dovedită pentru că nu s-a arătat modalitatea prin care această cherestea a fost valorificată şi nici nu s-a dovedit că întreruperea energiei electrice din 28.09.2012 s-a produs din pricina sa.

În absenţa stabilirii certe a legăturii de cauzalitate, nici suma de 700 lei, contravaloarea rebranşării din 10.12.2012, nu îi poate fi imputată. A susţinut că utilajele folosite de reclamantă au un grad ridicat de uzură, atât tehnică, cât şi morală, şi nu se poate exclude posibilitatea ca problemele electrice să apară şi din cauza aceasta. Aceeaşi situaţie a susţinut că este aplicabilă şi pentru suma de 600 lei, reprezentând servicii de analiză şi consiliere prestate de TT.

Tot fără probe, a susţinut reclamanta că fapta sa a cauzat arderea unui motor de la centrala termică. Prin acţiune se solicită suma de 6.600 lei, sumă care nu reprezintă un prejudiciu actual, ci un prejudiciu viitor, la baza solicitării fiind doar o ofertă făcută de către RR SRL. A considerat pârâta că prejudiciul nu are caracter cert, centrala termică fiind în funcţiune şi la acest moment.

Suma de 22.665 lei, reprezentând contravaloarea salariilor angajaţilor trimişi în şomaj tehnic, nu îi poate fi imputată, faţă de lipsa legăturii de cauzalitate. Pârâta a susţinut că este de notorietate că în domeniul prelucrării lemnului se recurge deseori la trimiterea angajaţilor în şomaj tehnic pe perioadele friguroase, rezultând astfel o economie pentru societate, şi de curent electric, dar şi de cheltuieli salariale.  Motivul ţine de faptul că livrările către firmele de construcţii scad în perioada de iarnă când acestea nu mai au activitate. Aceeaşi motivare o păstrează pârâta şi pentru suma de 35.000 lei, nefiind întrunite condiţiile obligatorii pentru a atrage răspunderea civilă delictuală.

Cu privire la relaţia cu partenerii străini, pârâta a arătat că nu se poate deduce intenţia certă a acestora de sancţionare în acest fel a reclamantei şi că recuperarea eventualelor prejudicii se poate face direct de la aceşti parteneri, mai ales că existau contracte comerciale încheiate de părţi. Suma de 19.000 lei are, de asemenea, caracter incert, fiind doar estimată, unul din criteriile folosite fiind decredibilizarea în faţa unor clienţi importanţi.

Referitor la suma de 32.438 lei, reprezentând costuri suplimentare efectuate pentru menţinerea centralei termice în funcţiune, pârâta a susţinut că această sumă se îmbină cu suma solicitată pentru pierderi cauzate de lipsa producţiei. Nu se face o distinţie clară între ce anume au livrat, chiar cu întârziere, şi ce anume au consumat pentru efectuarea acestor livrări.

Pârâta a adăugat că, faţă de profitul net care rezultă din bilanţurile publice (3.715 lei în anul 2011, 1.210 lei în 2010, 9.129 lei în anul 2009, 36.942 lei în anul 2008, 2.061 lei în anul 2007, 1.614 lei în anul 2006), suma de aproximativ 200.000 lei solicitată de reclamantă acoperă profitul net al societăţii pe câţiva ani şi nu este justificată pentru închiderea producţiei pentru perioada 10.12.2012 – 17.01.2013.

În concluzie, pârâta a susţinut că nu s-a dovedit legătura de cauzalitate dintre fapta cauzatoare de prejudicii şi prejudiciul efectiv înregistrat, arătând că prejudiciul precizat de reclamantă are în parte caracter incert, în parte caracter inexistent, fiind solicitate cheltuieli estimate, dar neefectuate, fără a se dovedi caracterul util al acestora.

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriul reclamantei şi al chematei în garanţie.

Prin cererea de chemare în garanţie formulată împotriva SS, pârâta a solicitat obligarea acesteia, în ipoteza admiterii cererii de chemare în judecată, la plata despăgubirilor ce vor fi stabilite de instanţă. Cererea a fost precizată la data de 15.10.2013, în sensul obligării chematei în garanţie la plata sumei totale de 195.916 lei, pârâta achitând şi taxa judiciară de timbru calculată pentru fiecare sumă în parte, în total 11.913 lei (fila 71, vol. II).

A arătat pârâta că a încheiat cu societatea chemată în garanţie contractul de antrepriză generală nr. 2500/22.06.2012 referitor la construcţia la cheie a unui magazin standard VV prin care se arată că antreprenorul a avut timp suficient pentru a se informa cu privire la eventualele dificultăţi ale lucrătorilor printre care se numără şi poziţia conductelor, în special a celor subterane. Antreprenorul a declarat explicit că s-a asigurat în detaliu în ceea ce priveşte amplasamentul obiectivului şi că nu mai poate invoca după semnare necunoaşterea suficientă a amplasamentului subteran (art. 3.1). Se arată că antreprenorul va fi direct responsabil pentru acţiunile sale, cât şi pentru cele ale subantreprenorilor (art. 6.7.1).

Pârâta a precizat că nu a mai încheiat contract de antrepriză generală cu altcineva, toate lucrările la obiectiv fiind efectuate de prepuşii chematei în garanţie.

Din cauza faptei directe a unui prepus al chematei în garanţie s-a ajuns la secţionarea cablului electric la data de 06.07.2012. Ulterior, reparaţiile asupra cablului electric, precum şi devierea traseului acestora, s-au efectuat prin firme specializate, aflate în relaţie de subordonare cu antreprenorul general (pct. 6.7.2 din contract).

În drept, a invocat art. 73 şi urm. din Codul de procedură civilă.

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi cu interogatoriu.

Pârâta a anexat, în copie, următoarele înscrisuri: minuta Electroaxa din 20.12.2011, referat SMoldova Distribuţie, declaraţie reclamantă, aviz de amplasament favorabil, lucrare Electroaxa – deviere reţea electrică, raport de activitate – obiectiv VV, atestat nr. 8014/25.06.2012, decizia preşedintelui ANRE nr. 1571/25.06.2012, adresa nr. 655/15.11.2012, planşe fotografice, proces-verbal de recepţie din 17.01.2013, declaraţia de conformitate SS, nota de inspecţie ISC din 04.09.2012, minuta din 19.12.2012, corespondenţa purtată de VV cu antreprenorul Concret Construct, protocol din 25.02.2013, protocol din 05.04.2013, adresa din 10.05.2013, contractul de antrepriză generală nr. 2500/22.06.2012, raport de activitate – 23.07. – 26.07.2012, protocol din 26.07.2012 şi din 02.08.2012, extras din presă, extras de pe portalul Ministerului Finanţelor Publice, extras de pe portalul instanţelor de judecată.

La data de 02.07.2013, la filele 246-253, vol. I,  reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare, arătând că pârâta recunoaşte că antreprenorul general a smuls “din eroare” cablurile electrice ce alimentau societatea  şi subtraversau proprietatea pârâtei, situaţie care creează implicit prezumţia existenţei unei pagube şi a legăturii de cauzalitate între culpa (chiar şi în forma ei cea mai uşoară) a prepusului pârâtei şi prejudiciul invocat.

A precizat că paguba a fost produsă, pe de o parte, din cauza ruperii cablurilor electrice, fapt întâmplat din culpa prepusului său, AG, care a avut calitatea de antreprenor general în baza contractului nr. 2500/22.06.2012, şi pe de altă parte din cauza reparaţiilor defectuoase făcute la firidă şi la rebranşarea cablurilor, executate potrivit pârâtei de SS SRL, firmă despre care pârâta nu a precizat dacă a încheiat cu ea un contract de prestări servicii direct sau a lucrat ca subantreprenor. Reclamanta a considerat că şi a doua societate îşi păstrează şi ea calitate de prepus al pârâtei deoarece contractul de antrepriză menţionează că subantreprenorii trebuie să fie doar dintre cei agreaţi de beneficiar (art. 2 pct. 2.1.4 din contractul nr. 2500/2012).

Reclamanta a precizat aşadar că este vorba despre răspunderea pentru fapta altuia, şi anume a comitentului pentru prepusul său, lucrările fiind efectuate pentru pârâtă şi sub controlul ei direct.

Reclamanta a susţinut că litigiile pe care le are cu S vizează o serie de facturi din perioada 2008-2009, contestate în instanţă, fără nicio legătură cu cauza pendinte. Dosarul penal citat în întâmpinare are ca titular al plângerii penale societatea CC, şi nu V, fiind îndreptată împotriva unor autori necunoscuţi pentru consum fraudulos şi vizează tot perioada amintită. Din martie 2009 şi până în momentul recalculării energiei de către Sca urmare a defecţiunilor cauzate de prepuşii pârâtei (perioada pentru care s-a făcut recalcularea începe din 07.07.2012, după rebranşarea defectuoasă făcută de SS) nu s-au înregistrat nici un alt fel de incident cu privire la linia de cabluri electrice ce alimentau CC. La nicio citire sau verificare a contorului în perioada martie 2009 – 07.07.2012 nu s-au constatat nereguli. Problemele cu Sîn perioada 2008-2009 au fost în postul trafo PT 38 care se află pe terenul proprietatea autoarei pârâtei (HH) şi nu pe traseul de alimentare unde cablurile de alimentare au fost smulse cu excavatorul.

În concluzie, a considerat că susţinerile pârâtei din întâmpinare sunt tendenţioase.

În realitate, reclamanta a susţinut că traseul cablurilor electrice l-a fost bine cunoscut pârâtei şi antreprenorului general încă anterior cumpărării imobilului. Acesta le-a fost făcut cunoscut de S odată cu emiterea avizului favorabil din 08.05.2012, dar şi reclamanta i-a informat cu privire la existenţa şi amplasamentul cablurilor. Din contractul de antrepriză, antreprenorul avea obligaţia de a se informa asupra situaţiei terenului, inclusiv a reţelelor subterane, pierzându-şi dreptul de a mai putea invoca ulterior semnării contractului necunoaşterea amplasamentului suprateran sau subteran sau incorectitudinea documentelor prezentate. Deci obligaţia de a se informa a prepusului pârâtei subzistă şi în ipoteza insinuată de aceasta cum că branşamentele nu ar fi fost pozate şi semnalizate corespunzător.

Mai mult, a arătat reclamanta că reţeaua de cabluri care a alimentat înainte de decembrie 2012 societatea a fost executată de lucrătorii C, conform planului elaborat de specialiştii lor, şi din moment ce reţeaua a funcţionat la capacitate maximă fără a avea vreodată probleme este evident că a fost bine executată.

În ciuda insistenţelor sale şi a obligaţiilor impuse de Inspectoratul de Stat în Construcţii, pârâta a refuzat să prezinte documente din care să rezulte standardele de calitate a lucrării de rebranşare din 07.06.2012. Declaraţia de conformitate nr. 12102/07.07.2012 este un document generic, tipizat, în care nu se detaliază lucrările executate de SS SRL şi nici obiectivul vizat. În acest condiţii, înscrisul nu are nicio valoare probantă pentru că nu există certitudinea lucrării pentru care a fost eliberat.

Referitor la suma de 29200 lei solicitată pentru firida avariată ca urmare a scurtcircuitului produs prin smulgerea cablurilor pe data de 6.07.2012, a arătat că valoarea acestei a fost indicată orientativ din evaluarea efectuată de Dşi oferta FInternational SRL, firme atestate ANRE, urmând ca preţul indicat să fie reverificat în cadrul expertizei electrotehnică solicitată. Adresa 655 din 15 noiembrie 2012, emisă de FH, cu referire la firidă conţine afirmaţii nereale. Mai mult decât atât, „analiza” este făcută la 4 luni de la prima întrerupere a alimentarii cu energie electrică, iar urmele scurtcircuitului electric produs în firidă erau cu siguranţă vizibile şi atunci, în luna noiembrie 2012. Înscrisul depus de pârâtă confirmă faptul că în timpul săpăturilor efectuate pe proprietatea SC VV România SCS au fost rupte cablurile şi s-au produs avarii în firida sa. Evaluatorul a făcut cu rea intenţie afirmaţii „tehnice” eronate, de exemplu: „... s-au deteriorat papucii cablelor de sosire din PT fapt ce s-a datorat lipsei unei protecţii selective a instalaţiei (în PT 38 protecţia se face doar cu siguranţe MPR de 250 A) respectiv plecarea din PT 38 trebuia să fie echipată cu întrerupător de jt (jt înseamnă joasă tensiune) cu mare putere de rupere...”. Or, siguranţe MPR înseamnă tocmai siguranţe cu mare putere de rupere. Deci, firida era dotată corespunzător inclusiv cu sistemele de siguranţă obligatorii. În „Raport de activitate-execuţie branşament electric AZI- Poze” s-au anexat imagini cu branşamentul cablului. Primele două imagini sunt tocmai cu aceste siguranţe tip „MPR”.

Chiar dacă nu ar fi fost aşa, reclamanta a susţinut că nu i se poate imputa nici o culpă deoarece, conform legislaţiei în materie energetică, singurul abilitat în a monta şi verifica aparatele de măsurare a energiei sunt operatorii de reţea. Aşa cum a menţionat firma de evaluare, la pct. 1, delimitarea instalaţiei electrice este la bornele cablului de joasă tensiune situate în incinta PT 38. La aceste borne este montată grupa de măsură de la care pleacă apoi cele 2 cabluri care reprezintă branşamentul SC CC. Conform HG Nr. 1007 din 25 iunie 2004, pentru aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumatori, art. 104, pct. 1 se menţionează: „Grupurile de măsurare utilizate în decontare, indiferent de locul unde sunt montate, aparţin operatorului de reţea şi se montează numai de către acesta”. De asemenea definiţia de „grupă de măsurare a energiei electrice”, conform Hotărârii 1007 din 25 iunie 2004 pentru aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumatori, Anexa 1, Secţiunea a 3-a, Definiţii şi abrevieri, se menţionează: „grup de măsurare a energiei electrice - ansamblu format din transformatoarele de măsurare şi contorul de energie electrică, precum şi toate elementele intermediare care constituie circuitele de măsurare a energiei electrice, inclusiv elementele de securizare.” Deci grupa de măsura este formată şi din elementele de securizare, adică siguranţele de tip MPR. Mai mult, aceste componente se află situate în incinta PT 38.

Reclamanta a susţinut că, în raport cu prevederile legale menţionate şi situaţia de fapt reală o eventuală vină în lipsa elementelor de securizare ar putea-o avea E-ON Distribuţie SA, proprietarul grupului de măsurare care a operat montarea şi verificare acestuia şi nu consumatorul care nu are competenţe de a instala în interiorul postului de transformare aparataj electric. Oricum PT 38 despre care a făcut vorbire FH, la solicitarea pârâtei, este un post de transformare, proprietatea E-on amplasat pe terenul acesteia din urmă. Or, firida asupra căreia a ridicat pretenţii, a adăugat reclamanta, este tabloul electric de distribuţie situat pe proprietatea sa în care intră cablurile ce vin din PT38 şi se distribuie către clădirile proprietatea sa.

A reiterat reclamanta că prima întrerupere a avut loc în data de 6.07.2012 când firida cu aparatajul electric aflat pe proprietatea sa a luat foc, s-au produs scântei mari, fum gros, a luat foc, iar porţiuni de cablu şi legături interioare s-au topit. Topirea unor părţi componente de la firidă este evidentă şi recunoscută. Repararea firidei s-a făcut, după cum afirmă pârâta, de SC GGîn mod provizoriu. Calitatea reparaţiilor efectuate de această firmă au determinat un lanţ întreg de alte întreruperi inclusiv o recalculare a consumului de energie electrică, stabilită de E-ON prin Procesul Verbal nr. 411/ 26.09.2012, aferent perioadei 07.07-21.09.2012, respectiv începând cu ziua în care s-au efectuat reparaţiile. Aceste reparaţii s-au făcut fără documente şi fără nici o garanţie. A subliniat că declaraţia de conformitate transmisă este una emisă generic şi nu se referă la o anumită lucrare efectuată.

Reclamanta a arătat că funcţionează într-o formă de provizorat cu sistem de conexiuni şi aparataj de protecţie necalibrat şi parţial nefuncţional. Şi planşele foto depuse dovedesc, arată reclamanta, că s-a făcut o reparaţie rudimentară şi provizorie, motiv pentru care se impune înlocuirea firidei cu una agreată de E-ON.

Cu privire la readucerea în starea iniţială a terenului proprietatea sa, reclamanta a precizat că pârâta a efectuat această lucrare în luna mai 2013, după introducerea acţiunii şi după achitarea taxei de timbru.

Cu privire la suma de 7432 lei ce reprezintă recalculare energiei electrice de către E-ON pe perioada ulterioară zilei de 7.07.2013, când SC SS SRL a făcut reparaţiile, a arătat reclamanta, că celelalte litigii cu operatorul de reţea vizează o situaţie cu mult anterioară, că dosarul penal are ca substrat sesizare noastră şi nu a E-ON pentru consum fraudulos şi că în ciuda insinuărilor pârâtei, din 2009 şi până pe 7.07.2012 nu s-au mai înregistrat nici un fel de pierderi de energie sau alte nereguli la aparatele de măsurare, deşi cantitatea de energie a fost măsurată iar circuitul a fost verificat de către angajaţii E-ON periodic. De asemenea, a arătat că această energie suplimentar calculată rezultă din pierderile datorate reparaţiilor defectuoase întreprinse după scurtcircuitul din 6.07.2012 în postul de transformare unde este montată grupa de măsurare a consumului de energie.

La data de 28 sept. 2012 a fost o nouă întrerupere a energiei electrice când se afla la uscare, în uscător, o cantitate importantă de cherestea, în fazele finale ale ciclului de uscare. După sortarea repetată a rezultat o cantitate de 44,423 mc de cherestea improprie pentru utilizare, conform referatului inginerului de secţie şi documentului contabil cu care s-a înregistrat cu această pierdere în contabilitatea firmei. În cuprinsul acţiunii, a arătat reclamanta, a descris nu numai modalitatea în care s-a ajuns la cantitatea a cărei contravaloare a solicitat-o, ci şi cum a fost folosită cheresteaua rămasă neuscată din cauza întreruperii curentului electric care alimenta cuptorul. A subliniat că valoare celor 44, 423 mc de cherestea neconformă, folosită ca „sursă de foc” pentru încălzirea spaţiului în care funcţionează sistemul de exhaustare nu a fost inclusă la cheltuielile cumulate la pct. k din acţiune.

A susţinut reclamanta că pârâta a fost informată cu privire la celelalte întreruperi de energie. Din moment ce nu au dat curs solicitărilor sale, s-a văzut nevoită să găsească, prin mijloace proprii, soluţii, iar pentru aceste soluţii avea nevoie de opinia unor specialişti în domeniu, pentru a limita pagubele deja însemnate, apelând la SC Oroles Corn SRL. Din înscrisurile întocmite de aceştia rezultă suficient de explicit că intervenţia lor are scopul de a limita pagubele produse de reparaţiile defectuoase făcute după data de 7.07.2012 şi următoarele la reţeaua de cabluri smulse în timpul lucrărilor de construcţie.

Cu privire la cei 6600 de lei ce reprezintă contravaloare motorului ars, reclamanta a precizat că fabrica de prelucrare a lemnului a societăţii a fost dotată cu utilaje noi, astfel că motorul distrus de una dintre întreruperile de energie electrică cauzată de pârâtă nu era uzat, aşa cum a încercat să insinueze pârâta. A arătat că motorul ars din centrală a fost înlocuit provizoriu cu un altul second hand ca o soluţie provizorie pentru a putea porni centrala. Prejudiciul produs prin arderea acestuia nu este unul viitor, s-a produs deja. Faptul că nu a reuşit să achiziţioneze un motor nou (sau cel puţin unul de aceiaşi valoare şi calitate cu cel ars) nu transformă paguba pricinuită într-una incertă viitoare, aşa cum incorect a susţinut pârâta. Valoarea acestei piese din centrală va fi evaluată de către expertul electrotehnic, iar valoare indicată în acţiune este una orientativă făcută în condiţiile impuse de nou cod de procedură civilă care obligă la indicarea criteriilor care au stat la baza pretenţiilor ridicate prin acţiune.

Contravaloarea salariilor angajaţilor pe care societatea a fost nevoită să îi plătească cu 75% din salariu, deşi nu au lucrat reprezintă, aşa cum a motivat pe larg în acţiune, o pagubă, consecinţă a întreruperii forţate a activităţii în fabrica de prelucrare a lemnului din cauza lipsei energiei electrice. La momentul la care s-a emis decizia de intrare în „şomaj tehnic” societatea avea contracte ferme cu partenerii străini, contracte pe care nu a putut să le onoreze la timp. Deci, în cazul său, activitatea era în plină desfăşurare şi nu ar fi avut cum să-şi permitem luxul de a-şi trimite angajaţii acasă de dragul de a nu fi o excepţie de la „notorietatea” invocată de pârâtă şi exemplificată prin câteva extrase din presa locală din alte judeţe. De remarcat că primul articol vizează intrarea în şomaj tehnic a unei firme de construcţii şi a unei firme de îngheţată în anul 2008, iar al doilea un producător de PAL şi MDF din Sebeş în 2009. Reclamanta a susţinut că le poate numi, doar în sens peiorativ, două articole cu putere de notorietate pentru realitatea din domeniul prelucrării produselor de genul celor prelucrate de SC CC la nivelul anului 2012.

Cu privire la suma de 35.000 lei pretinsă ca urmare a nerealizării producţiei în perioada 10.12.2012-17.01.2013, aceasta este estimativ precizată în petitul cererii de chemare în judecată urmând a fi stabilită de un expert contabil prin raportare la producţia care, în condiţii de funcţionare, a fost realizată până atunci de SC CC. În întâmpinare, pârâta s-a limitat doar la a susţine că nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale fără însă a preciza exact ce nu anume nu ar fi complinit.

Cu privire la paguba produsă din cauza imposibilităţii respectării termenelor din contractele cu partenerii străini, de asemenea reclamanta a arătat că urmează ca această susţinere să fie verificată de un expert contabil. În momentul introducerii acţiunii, reclamanta a susţinut că avea această pierdere evidenţiată în contabilitate şi aplicarea acestei sancţiuni de plată parţială a preţului ca urmare a întârzierii la livrare nu s-ar fi produs dacă s-ar fi putut îndeplini obligaţiile contractuale asumate.

A continuat reclamanta că situaţia descrisă în acţiunea iniţială este suficient de clară. La fila 8 din acţiune a explicat ce anume a cheltuit şi în ce condiţii a fost nevoită să menţină timp de 39 de zile hala de producţie la temperaturi pozitive. Perioada 10 decembrie 2012-17 ianuarie 2013 o fost cea mai geroasă perioadă a iernii şi exista pericolul de a îngheţa toate instalaţiile din fabrică. Aceste costuri sunt evidenţiate în contabilitatea societăţii şi vor putea fi verificate de către un expert.

Pretenţiile sunt mult sub cheltuielile efectuate - energia electrică, salariaţii care trebuiau să urmărească parametrii centralei termice, rumeguşul şi deşeurile solide din lemn. Numai energia electrică este estimată la suma de 28.738 lei, conform facturilor ataşate o dată cu acţiunea. A arătat că nu a dorit să realizeze un „profit”, ci doar recuperarea cheltuielilor generate de SC VV România SCS pentru încălzirea spaţiilor de lucru fără a realiza producţie timp de 39 de zile. Nici pe departe SC VV România SRL nu s-a dovedit a fi un vecin de bună credinţă. Deşi au ştiut foarte bine situaţia pentru că au avut în permanenţă în teren personal specializat, au ignorant situaţia creată şi au lăsat pagubele să se producă fără a lua măsuri de limitare. Încă din anul 2011, pârâta a ştiut de existenţa branşamentului subteran care se suprapunea cu intenţiile de construire a supermarketului. În mod normal, înaintea unor acţiuni de demolare şi săpătura ar fi trebuit să protejeze sau să devieze reţeaua de cabluri electrice proprietatea SC CC. Emiterea declaraţiei date de SC CC, depusă cu întâmpinarea, demonstrează dorinţa sa de a răspunde solicitărilor SC EE şi VV România SC şi de a nu crea un disconfort şi o piedică în calea intenţiilor vecinilor săi de a vinde şi de a construi. Aşa cum a dovedit prin vasta corespondentă purtată cu pârâta, reclamanta a susţinut că a fost întotdeauna deschisă şi a propus şi variante de soluţionare.

Din documentele depuse de SC VV România SC rezultă că şi constructorul a solicitat de la VV România SCS soluţii pentru devierea cablului de cel puţin 3 ori, în următoarele documente: „Raport de Activitate” perioada 23.07-26.07.2012, pagina 11: „se solicita de către AG (nn: constructorul SC AG) soluţionarea devierii cablului de energie existent pe amplasament...”; Protocol de comandament Nr. 4 din 26.07.2012, pag. 4: „Constructorul solicită detalii privind finalizarea demolării în zona C4, C5 limita de proprietate, deviere cablu electric existent pe amplasament...”, iar la responsabil este menţionat: „VV”; Protocol de comandament Nr. 5 din 02.08.2012, pag. 3: „Constructorul solicita detalii privind finalizarea demolării în zona C4, C5 limita de proprietate, deviere cablu electric existent pe amplasament...”, iar la responsabil este menţionat: „VV”.

Din documentele depuse de SC VV România SCS, menţionate, rezultă că în fapt constructorul a lucrat numai sub coordonarea strictă a numeroşi reprezentanţi de la VV, persoane cu pregătire tehnică superioară sau a diriginţilor de şantier care erau zilnic prezenţi pentru coordonarea activităţii.

Din minuta încheiată în data de 19.12.2012 rezultă în mod explicit că în data de 5 decembrie 2012 s-a terminat construirea supermarketului şi s-a întocmit „Procesul Verbal la terminarea lucrărilor Nr. IS 1407, data 05.12.2012, dar alimentarea cu energie electrică pentru CC nu era încă rezolvată. În data de 10 decembrie 2012 fabrica s-a închis şi muncitorii au fost trimişi în şomaj tehnic din lipsa energiei. Mai mult, din minută rezultă că lucrarea pentru alimentarea cu energie pe un nou amplasament era terminată şi a rămas doar „...pozarea în proprietatea AZI urmând a fi finalizată conform proiect.” A menţionat reclamanta că pozarea cablurilor pe proprietatea sa şi conexiunile cablurilor s-au făcut tocmai în data de 17 ianuarie 2013 de o echipă de 3 muncitori în 4 ore. Aceasta demonstrează doar rea-voinţa, în opinia reclamantei.

Reclamanta a afirmat ţi că, din adresa nr. IS 1389 din 14.11.2012 emisă de SC VV România SCS către constructorul SC AG, rezultă în mod explicit că şi aceştia au cunoscut pagubele produse firmei SC CC de întreruperea permanentă a alimentării cu energie electrică (adresele firmei SC CC nr. 706/ 06.07.2012, adresa nr. 1028/02.11.2012 şi adresa nr. 1030/ 12.11.2012). A susţinut că a avut o atitudine deschisă oricărei variante şi a propus soluţii alternative, aşa cum rezultă şi din adresa nr. 703 din 3 august 2012. De asemenea, în adresa nr. 1030 din 12.11.2012 a menţionat: „Chiar dacă devierea branşamentului presupune cabluri mai lungi şi pierderi suplimentare de energie, suntem de acord cu această deviere dacă SC VV România SC rezolvă toate problemele generate de ruperea/ smulgerea cablurilor cu excavatorul. Nu vrem nimic suplimentar”. Abia după numeroase intervenţii pârâta a fost de acord să rezolve problema branşamentului prin devierea cablurilor. Ar fi avut şi opţiunea devierii de sub construcţia edificată şi protejarea cablurilor cu protecţii în zona traficului cu maşini grele, în baza unui proiect tehnic de execuţie. Fiind o lucrare de specialitate a solicitat ca devierea să se facă în baza unui proiect tehnic vizat de verificator şi nu o improvizaţie precum reparaţiile efectuate până atunci. Aceste aspecte au fost transmise explicit pârâtei prin adresa nr. 1030 din 12.11.2012.

Reclamanta a susţinut că încă nu ştie când a fost pozat cablul pe noul amplasament pe terenul pârâtei deoarece nu a fost informată şi nici nu ştie cine a executat aceste lucrări. Pe  terenul său cablurile au fost pozate şi branşamentul realizat abia în data de 17 ianuarie 2013. În data de 17 ianuarie s-au realizat legăturile în postul trafo PT 38 aflat pe proprietatea pârâtei şi la firida aflată pe proprietatea sa.

În final, reclamanta a solicitat ca pârâta să clarifice raporturile juridice pe care le-a avut cu SC SS SRL, despre care a afirmat că ar fi realizat lucrările de rebranşare a cablurilor smulse în 6.07.2012 şi să precizeze dacă FH s-a ocupat exclusiv de devierea cablurilor sau a făcut intervenţii şi asupra cablurilor de pe vechiul aliniament rupte pe 6.07.2012, reparate neglijent pe 7.07.2012 şi din care SC CC s-a alimentat de pe 10.12.012 până pe 17.01.2013 la o putere instalată redusă, la limita de avarie.

La data de 10.09.2013, chemata în garanţie AG a depus întâmpinare, la filele 2-4 din vol. II, solicitând respingerea cererii de chemare în garanţie ca nefondată şi a cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. A solicitat şi plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, a arătat că prin contractul de antrepriză generală nr. 2500 din 22.06.2012 încheiat cu pârâta s-a obligat să construiască la cheie, în stare funcţională, magazinul standard VV din oraşul Piatra Neamţ, str. 1 Decembrie 1918, nr. 44 bis. La data încheierii contractului, pârâta, în calitate de beneficiar, i-a predat amplasamentul lucrării, conform procesului-verbal de predare-primire din 22 iunie 2012, fără însă ca la predarea amplasamentului să-i înmâneze un plan de situaţie al amplasamentului cablurilor subterane care alimentau cu energie electrică firma reclamantă şi nici nu au fost pichetate în prezenţa delegatului Sîncât să poată fi identificate şi protejate.

De asemenea, în avizul de amplasament favorabil nr. 1000209637/08.05.2012, emis de SMoldova Distribuţie SA, Departamentul Reţea Neamţ, pe care pârâta i l-a înmânat, se menţionează doar că în zona amplasamentului propus pentru obiectivul „Construire supermarket, împrejmuire şi amplasament semnale luminoase” există LES 0,4 kc ce aparţine reclamantei, fără să fie însoţit de un plan de situaţie cu traseul acestora.

Chemata în garanţie a susţinut că, în lipsa unui plan de situaţie a amplasamentului cablului electric, a pichetării lui, dar şi având în vedere pozarea necorespunzătoare a acestuia (folie avertizoare, adâncime de 90 cm, strat de nisip, borne de semnalizare ş.a.), traseul sinuos şi nu în lini dreaptă de la punctul trafo la firida proprietatea reclamantei, aşa cum s-a dovedit ulterior cu ocazia executării lucrării de deviere a cablului, a fost imposibil de identificat cablul pentru a fi protejat şi pentru a fi evitată avarierea lui.

S-a mai arătat că apărările pârâtei în sensul că a încălcat prevederile art. 3.1 şi art. 6.7 din contract nu pot fi primite. Astfel, art. 3.1 vizează informarea cu privire la caracteristicile terenului de fundare, nivelul pânzei freatice, racordarea terenului la reţeaua de drumuri, poziţia conductelor, în special a celor subterane, precum şi a racordurilor de orice tip. Or, în cauză, chemata în garanţie a susţinut că nu a avariat conducte şi nici racorduri, ci un cablu. Pe de altă parte, acest cablu nu era poziţionat corespunzător, urma un traseu sinuos, imprevizibil, situaţie de fapt recunoscută de societatea pârâtă prin adresa nr. 1212/12.12.2012 către reclamantă. A susţinut chemata în garanţie că nu putea fi identificat cablul rupt, cu toate diligenţele pe care le-a manifestat cu ocazia efectuării săpăturilor.

A mai susţinut că nu a încălcat nici art. 6.7 din contract potrivit căruia: „Antreprenorul general se obligă să nu subcontracteze în întregime lucrările unui singur antreprenor. Antreprenorul va preda beneficiarului în prealabil lista subantreprenorilor propuşi pentru realizarea lucrărilor, subantreprenorii propuşi pot fi folosiţi pentru executarea lucrărilor acestui contract numai dacă sunt acceptaţi în prealabil de către beneficiar. Atât în faza de semnare a contractului, cât şi pe parcursul derulării lucrărilor de execuţie beneficiarul are dreptul de a refuza sau de a cere scoaterea din şantier a oricărui subantreprenor, colaborator sau angajat al antreprenorului”.

În speţă, după producerea avarierii cablului electric la data de 06.07.2012, reparaţiile au fost executate de SS SRL, unitate agreată de pârâtă, iar conform declaraţiei de conformitate din 07.07.2012 cu privire la calitatea lucrărilor executate, perioada de garanţie a lucrărilor de remediere este de 24 de luni.

După producerea avariei, pârâta i-a cerut, ca lucrări suplimentare, devierea cablului electric proprietatea reclamantei, cu acordul acesteia, lucrare proiectată şi executată de Electro Axa SRL, unitate agreată de pârâtă.

Aşa cum dovedesc protocoalele încheiate cu ocazia comandamentelor care au avut loc pe şantier, după avarierea cablului electric la data de 06.07.2012, a cerut detalii pârâtei privind devierea cablului electric existent pe amplasament, cablu care ilumina firma reclamantă, precum şi asupra modului de decontare a lucrărilor suplimentare, manifestând toate diligenţele pentru finalizarea acestor lucrări fără alte evenimente.

În ceea ce priveşte cererea de chemare în judecată, a arătat că la data de 06.07.2012 a fost rupt cablul electric care alimenta unitatea reclamantă, amplasat pe terenul pârâtei, lucrarea de reparaţie a cablului fiind realizată pe data de 07.07.2012 de SS SRL, firmă specializată care a garantat prin declaraţia de conformitate 12102 calitatea lucrărilor, pentru care perioada de garanţie este de 24 de luni.

Cu ocazia efectuării reparaţiilor, s-a constatat că în timp ce cablul care pleca din transformator era identic cu cablul din firida proprietatea reclamantei, cablul subteran avea altă secţiune, era foarte uzat şi prezenta mai multe manşonări ca urmare a altor avarii şi intervenţii anterioare, iar în zona avariată, cablul fusese pozat sub formă de buclă, fapt imposibil de depistat în condiţiile în care nu era semnalizat.

Cu excepţia avarierii cablului electric la data de 06.07.2012 a cărei reparaţie a fost suportată de societate, chemata în garanţie a precizat că nu au mai fost alte avarii şi că urmare avariei din 06.07.2012 firida proprietatea reclamantei nu a fost distrusă, nu a fost afectată de ruperea cablului electric, singura intervenţie la firidă fiind înlocuirea a doi papuci arşi la firida din firidă, papuci care au fost înlocuiţi, firida fiind funcţională în permanenţă şi în aceeaşi stare tehnică care era şi înainte de acest incident.

Referitor la recalcularea energiei electrice de către E.On, chemata în garanţie a susţinut că nu are nicio legătură cu lucrările de reparaţii efectuate la cablul electric de SS SRL Bacău, eventualele pierderi de energie, dacă ar fi reale, se datorează altor factori, inclusiv uzurii avansate a acestui cablu care datează din 1965, cu atât mai mult cu cât nu există nicio dovadă că recalcularea are la bază pierderi de energie pe traseu şi nu un consum efectiv.

A mai susţinut că la data de 28.09.2012 nu s-a produs nici o întrerupere a energiei electrice din culpa sa.

Chemata în garanţie a adăugat că, urmare avariei din 06.07.2012 produsă din culpa reclamantei, cablul nefiind semnalizat corespunzător pentru a putea fi protejat, s-a pus în discuţie devierea amplasamentului acestuia la limita proprietăţii dintre reclamantă şi pârâtă, lucrare asupra căreia reclamanta şi-a dat acordul. La data de 28.11.2012 însă când a trebuit să se facă legătură la firida proprietatea sa, reclamanta nu a mai fost de acord cerând ca proiectul să fie verificat de un verificator specializat, fapt ce a condus la întârziere predării lucrării până la 17.01.2013. În toată această perioadă, alimentarea reclamantei cu energie electrică nu a fost întreruptă, astfel că reclamanta nu-şi poate invoca propria culpă.

A arătat chemata în garanţie, că la data de 10.12.2012 nu s-a produs nicio avarie a cablului electric, neputând pretinde reclamanta că arderea motorului de la centrala tehnică a ars din culpa sa.

Nu s-a dovedit nici faptul că trimiterea în şomaj tehnic a salariaţilor reclamantei s-a datorat avarierii cablului din 06.07.2012.

Suma solicitată cu titlu de pierdere ca urmare a întârzierii livrării mărfii către doi clienţi germani este o simplă afirmaţie, în acţiune nefiind precizate cele două firme germane, contractele încheiate cu acestea, dovada livrării mărfii, a penalităţilor percepute de cei doi beneficiari ş.a.

Chemata în garanţie a susţinut că suma solicitată cu titlu de costuri suplimentare efectuate pentru menţinerea centralei termice în funcţiune, fără a realiza producţia putea fi evitată dacă reclamanta nu se opunea racordării la firidă a lucrării de deviere a cablului electric la data de 28.11.2013. Nu este dovedit motivul reducerii activităţii societăţii în perioada 10.12.2012-17.01.2013, nici dacă această reducere este reală şi cuantumul pierderii suferite.

Aşadar, prejudiciul pretins nu este real şi nici cert.

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâtei şi cu audierea a doi martori.

A anexat, în copie, următoarele înscrisuri: proces-verbal de predare-primire amplasament din 22.06.2012, proces-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor din 05.12.2012, decizii din 14.11.2012 privind formarea comisiei de recepţie, protocol şedinţa de comandament şantier din 26.07.2012, protocol şedinţa de comandament şantier din 09.08.2012, protocol şedinţa de comandament şantier din 16.08.2012, protocol şedinţa de comandament şantier din 30.08.2012, protocol şedinţa de comandament şantier din 20.09.2012, declaraţie de conformitate SS SRL din 07.07.2012,comandă lucrare deviere cablu, planşe fotografice, proces-verbal de recepţie din 17.01.2013.

Instanţa a administrat în cauză următoarele probe:

- proba cu înscrisurile depuse la dosar de părţi, inclusiv cele depuse de reclamantă la filele 95-208, vol. II, şi la filele 109-129, vol. III, filele 147-162, vol. III,  pentru efectuarea expertizei contabile,

- proba testimonială, fiind audiaţi la propunerea reclamantei martorii Ştefan Cătălin, depoziţia acestuia fiind consemnată la fila 54, vol. IV, şi Curea Teodor-Lucian, declaraţia acestuia fiind consemnată la fila 123, vol. IV,

- proba cu interogatoriul pârâtei, solicitat de reclamantă şi de chemata în garanţie, depus la fila 107, respectiv la filele 10-14, vol. III, însă dat prin avocat,

- proba cu interogatoriul chematei în garanţie, depus la fila 34, vol. III,

- proba cu expertiza electrotehnică, raportul de expertiză întocmit de expert Leaţ Vasile fiind depus la filele 43-69, vol. III, cu o completare – răspuns la obiecţiuni depusă la filele 179-200, vol. III,

- proba cu expertiza contabilă, raportul întocmit de expert Creangă Cornelia, cu participarea experţilor parte J şi K , fiind depus la filele 156-187, vol. IV, şi completat la filele 35-53, vol. V, (raportul iniţial întocmit de expert L, depus la filele 98-106, vol. III, completat la filele 68-98, vol. IV, fiind considerat de instanţă ca nefiind lămuritor, potrivit încheierii de şedinţă din 17.03.2015, filele 124-125, vol. IV).

Atât reclamanta, cât şi pârâta au depus concluzii.

Examinând probele administrate în cauză şi apreciindu-le în mod liber, potrivit convingerii sale, în temeiul art. 264 din Codul de procedură civilă, instanţa reţine următoarele:

În fapt, societatea reclamantă AA. este vecină cu magazinul societăţii pârâte CCîn Comandită situat în Piatra Neamţ, str. 1 Decembrie 1918 nr. 44 bis. Pentru construirea acestui magazin, pârâta a încheiat cu societatea chemată în garanţie, AG. contractul de antrepriză generală nr. .., depus la filele 166-203, vol. I, potrivit căruia „obiectul contractului îl reprezintă construcţia la cheie, în stare funcţională a magazinului standard VV (lucrări construcţii), din oraşul Piatra Neamţ situat în strada 1 Decembrie 1918, nr. 44 bis, România, … şi amenajările exterioare, demolare, inclusiv branşamente/racorduri accese, proiectare autorizare, execuţie, conform bazelor contractuale prevăzute la art. 2 şi a volumului prestărilor şi obligaţiilor antreprenorului…”

Pârâta a cumpărat proprietatea pe care a construit magazinul VV de la DD în numele căreia a obţinut avizul de amplasament favorabil nr. 1000209637/08.05.2012 (depus la filele 111-112, vol. I), emis de SMoldova Distribuţie S.A., pentru „construire supermarket, împrejmuire şi amplasare semnale luminoase”, precizându-se în cuprinsul acestuia că „săpăturile din zona traseelor de cabluri se vor face numai manual, cu asistenţă tehnică din partea Centru Reţea Neamţ” şi că „în zonă există reţea electrică de distribuţie subterană  de JT (flux); …în zona amplasamentului propus există LES 0,4 kv ce aparţine SC CC”.

Din susţinerile reclamantei, confirmate atât de către pârâtă, prin întâmpinare, cât şi de chemata în garanţie, prin întâmpinare, rezultă că la data de 06.07.2012, un angajat al chematei în garanţie a rupt cu excavatorul cablul electric subteran ce deservea societatea reclamantă şi care traversa proprietatea pârâtei, întrerupând furnizarea de energie electrică la societatea reclamantă care are ca obiect principal de activitate „fabricarea altor elemente de dulgherie şi tâmplărie, pentru construcţii” (potrivit informaţiilor de la Registrul Comerţului depuse la filele 3-12, vol. V).

Din răspunsul la interogatoriul formulat de pârâtă, dat de chemata în garanţie, la fila 34, vol. III, rezultă că persoana care a manevrat utilajul la data de 06.07.2012 era salariatul unui subantreprenor al societăţii chemate în garanţie.

Pârâta a susţinut că s-a procedat la remedierea avariei, lucrările de reparaţii fiind efectuate de SS S.R.L. care a emis declaraţia de conformitate nr. 12102/07.07.2012 privind calitatea lucrărilor, în conformitate cu art. 5 din HGR nr. 1022/2002 (depusă la fila 148, vol. I) care nu menţionează însă în concret lucrarea la care se referă.

Reclamanta a sesizat Inspectoratul de Stat în Construcţii, Direcţia Regională în Construcţii Nord-Est care a întocmit Nota de inspecţie nr. 1248/04.09.2012 în cuprinsul căreia s-a menţionat că, la data controlului, avariile erau remediate şi că, potrivit declaraţiei reclamantului lucrările de refacere a reţelei electrice avariate au fost executate de către SS Bacău. La pct. 2.3 s-a menţionat „S.C. VV ROMÂNIA S.C.S. va prezenta administratorului S.C. AA. documentele de atestare calitativă privind lucrările de refacere a reţelei electrice avariate, în vederea ataşării lor la cartea tehnică a clădirilor pe care aceste reţele le alimentează”.

Prin adresa de răspuns nr. 6013519358/25.11.2013 (depusă la fila 210, vol. II), SEnergie România S.A. a comunicat instanţei că au fost înregistrate în perioada 28.09.2012-17.01.2013 reclamaţii lipsă tensiune pe numele consumatorului CC, respectiv în zilele de 28.09.2012, 23.10.2012 şi 10.12.2012. S-a precizat că lipsa tensiunii nu a avut drept cauză evenimente înregistrate în instalaţiile operatorului de distribuţie, ci evenimente înregistrate în instalaţia de utilizare proprietate a consumatorului AA.

Din declaraţia martorului SC, fila 54, vol. IV, rezultă că întreruperile de curent au avut loc în trei perioade, în vară, în luna septembrie şi în luna decembrie. Martorul, în calitate de mecanic întreţinere la societatea reclamantă din anul 1998, a precizat că la incidentul din vară a luat foc firida şi cablurile. După căderea de curent din septembrie, unele softuri de la anumite utilaje au căzut, iar din cauza căderii de tensiune din decembrie s-a ars motorul la centrala termică. În urma incidentului din decembrie, martorul a susţinut că activitatea societăţii reclamante a fost sistată timp de aproximativ o lună – o lună jumătate. În perioada în care oamenii au fost trimişi în concediu fără plată, la firmă au rămas să lucreze 3 oameni, în ture de câte 8 ore, pentru a asigura alimentarea cu lemne a centralei termice. Martorul a mai precizat că s-a dus personal şi a discutat cu directorul de şantier şi i-a adus la cunoştinţă că urmează să facă săpături exact pe direcţia cablurilor electrice, arătându-i direcţia cablurilor electrice pe care a cunoscut-o, analizând direcţia cablurilor subterane din curtea societăţii reclamante, urmărind legătura acestora cu punctul de transformare. A adăugat că o echipă Enel, cu mult timp înainte, şi le-a arătat traseul cablurilor electrice, iar ei au făcut o schiţă.

Martorul CT, fost angajat al societăţii reclamante în funcţia de inginer cu producţia de prefabricate din lemn, a declarat (fila 123, vol. IV) că înainte de deschiderea magazinului VV au avut loc întreruperi de curent electric din cauza cărora s-a luat măsura suspendării contractului de muncă, nefiind plătit pe perioada suspendării. A precizat că erau comenzi care trebuiau onorate în acea perioadă, iar încetarea activităţii a făcut ca marfa să nu mai poată fi livrată. După reluarea activităţii în anul 2013 au fost mai puţine comenzi la export.

Instanţa reţine ca fiind dovedite întreruperile de energie electrică ulterioare datei de 06.07.2012, depoziţiile martorilor coroborându-se cu răspunsul înaintat la dosar de SEnergie România S.A.

Aşa cum a precizat pârâta şi cum rezultă din înscrisurile depuse de aceasta, cablurile electrice care traversau în subteran proprietatea sa şi deserveau activitatea societăţii reclamante au fost deviate în luna decembrie 2012, fiind repoziţionate pe domeniul public (trotuar), lucrarea tehnică fiind descrisă în raportul întocmit de executantul BN, depus la filele 113-140, vol. I.

Anterior lucrării de deviere, la data de 10.12.2012, reclamanta CC a încheiat cu TT contractul de prestări servicii nr. 631, având ca obiect „executarea serviciilor de execuţie remediere defecţiune coloană de alimentare cu energie electrică – branşament pentru obiectivul: Fabrica de prelucrare a lemnului SC CC, Piatra Neamţ, jud. Neamţ” şi „analiza situaţiei energetice cu scopul de a preîntâmpina producerea de pagube majore prin îngheţ”. Preţul contractului stabilit de părţi a fost de 500 lei, fără TVA, pentru primul obiect şi de 700 lei, fără TVA, pentru al doilea obiect. SC TT a întocmit raportul privind rezultatul analizei şi constatărilor efectuate cu ocazia remedierii defecţiunii apărute la coloanele de alimentare cu energie electrică în perioada 10-11-12 decembrie 2012. Potrivit acestui din urmă raport (depus la filele 46-48, vol. I), în data de 10 decembrie 2012 s-a întrerupt alimentarea cu energie electrică, iar în această zi nu au fost executate săpături, estimarea fiind că întreruperea s-a datorat gerului şi totodată executării defectuoase a lucrărilor de manşonare a cablurilor secţionate sau a adâncimii de montare a acestora, motivat de împrejurarea că în fapt cablul de alimentare are mai mult de opt manşonări. S-a mai consemnat că în data de 11 decembrie 2012 s-a identificat defecţiunea care a dus la întreruperea alimentării cu energie electrică, respectiv că unul din cele două cabluri de alimentare legate în paralel pentru alimentarea reclamantei era în scurt (fazele R şi S având continuitate). S-a luat măsura scoaterii de sub tensiune, rămânând un singur cablu care să asigure alimentarea cu energie electrică a societăţii, făcând imposibilă funcţionarea la capacitate optimă a utilajelor şi instalaţiilor, recomandarea fiind în sensul de a folosi utilajele la o treaptă de putere inferioară. În acelaşi raport s-a menţionat că, din cauza defecţiunii care a dus la întreruperea alimentării cu energie electrică motorul de la centrala termică s-a ars. Analizând înscrisurile depuse la dosar şi susţinerile părţilor, expertul electrotehnic desemnat în cauză a apreciat că a fost utilă contractarea de către reclamantă a serviciilor de analiză şi consiliere energetică oferite de TT pentru reducerea pierderilor şi evitarea unor pagube mai mari prin îngheţarea instalaţiilor.

Instanţa reţine, în continuare, că în raportul de expertiză electrotehnică întocmit de expert Leaţ Vasile, s-a arătat că un scurtcircuit produs prin secţionarea cablurilor electrice de tip ACYABY 3×185×95 cmp la tensiunea de 0,4 kv, din momentul producerii şi până în momentul izolării lui prin protecţii, a distrus instalaţiile componente ale Branşamentului electric de joasă tensiune al societăţii CC, branşament compus din: grupa de măsură din postul de transformare şi pe peretele din stânga intrării în postul de transformare; linia electrică de joasă tensiune; tabloul electric general (firida). Expertul a explicat că firida de alimentare cu energie electrică are şi rolul important de protecţie şi pază în caz de incendiu pentru că are un întrerupător de tip USOL care în caz de incendiu întrerupe alimentarea cu energie electrică a activităţii din incinta întreprinderii. S-a mai menţionat că au fost solicitate pârâtei şi aceasta nu a prezentat expertului proiectul sau documentaţii după care s-au executat reparaţiile la Branşamentul electric de joasă tensiune din 07.07.2012, respectiv au fost solicitate de expert buletine de încercări a izolaţiei pentru cablurile şi manşoanele făcute la cabluri în timpul reparaţiilor, foaia de manevră întocmită de reprezentanţii Centru Reţea Neamţ care să ateste scoaterea de sub tensiune a cablurilor din postul de transformare înaintea începerii lucrărilor de reparaţii, buletine de încercări a izolaţiei pentru cablurile şi manşoanele făcute la cabluri în timpul reparaţiilor; foaia de manevră întocmită de reprezentanţii Centru Reţea Neamţ care să ateste punerea sub tensiune a cablurilor după terminarea remedierii avariei produse; proces-verbal de recepţie. Expertul a precizat că aceste documente sunt impuse de normele tehnice care guvernează intervenţiile în caz de avarii la instalaţiile electrice de alimentare a consumatorilor industriali (fila 49, vol. III). Expertul tehnic Leaţ Vasile a opinat în sensul că nici declaraţia de conformitate privind calitatea lucrărilor nr. 12102/07.07.2012 emisă de SS SRL şi nici scrisoarea nr. 655/15.11.2012 emisă de Electroaxa SRL către pârâtă nu pot înlocui documentele solicitate.

Expertul a mai confirmat necesitatea înlocuirii firidei de alimentare cu energie electrică având rol de tablou electric general, având în vedere siguranţa şi normala desfăşurare a activităţii în cadrul societăţii reclamante. Costul estimat pentru înlocuirea firidei a fost stabilit de expert la suma 17.274 lei, contravaloarea unui tablou distribuţie trifazat, la care se adaugă suma 12.770 lei, în total 30.044 lei, fără TVA (fila 50, vol. III).

A concluzionat expertul că „Avizul de amplasament favorabil nr. 1000209637/08.05.2012 pentru construire supermarket, împrejmuire şi amplasare semnale luminoase pe numele persoanei juridice EE nu a fost respectat de beneficiarul SC VV România Societatea în Comandită şi de antrepriza generală de construcţii chemată în garanţie SC AG. Planurile depuse ca anexe la acest aviz nu au fost actualizate de SC VV România Societatea în Comandită şi de antrepriza generală de construcţii chemată în garanţie AG. Aceste planuri trebuiau actualizate şi completate cu traseul tuturor reţelelor electrice sub tensiune înainte de începerea lucrărilor de demolare şi construcţie”. Aceeaşi concluzie este consolidată de expert prin răspunsul la obiecţiuni (fila 183, vol. III), arătând că odată avertizat „în zona amplasamentului propus există LES 0,4 kv” se impunea automat respectarea condiţiilor prevăzute în aviz şi anume „săpăturile din zona traseelor de cabluri se vor face numai manual, cu asistenţă tehnică din partea Centru Reţea Neamţ”. Mai mult, expertul a susţinut că se putea obţine planul reţelei electrice sub tensiune actualizat, prin chemarea specialiştilor Centru Reţea Neamţ care au instalaţii speciale de detectare şi marcare a reţelelor electrice subterane sub tensiune.

Potrivit procesului-verbal de recalculare a energiei electrice nr. 411/26.09.2012, încheiat la 27.09.2012 de SDistribuţie (depus la fila 62, vol. I), în urma remedierii unei avarii la cablul de 0,4 kv (06.-07.2012), energia activă de pe faza R s-a înregistrat cu minus şi nu a fost luată în calcul la facturarea lunară, fiind necesară stabilirea cantităţii de energie electrică nefacturată. Conform înregistrărilor orare din perioada respectivă, s-a dispus refacturarea energiei eronat încadrată (cu minus în loc de plus), astfel: perioada de facturare: 07.07. – 21.09.2012; energie electrică activă=15.258 kwh. A fost emisă factura seria MA EON nr. 810000400452/14.06.2013 (filele 95-98, vol. II), pentru perioada 07.07.2012-31.05.2013, în valoare totală de 21.494 lei, din care suma de 10.109,89 lei reprezintă recalcularea energiei electrice. Cu privire la recalcularea energiei electrice de către SEnergie România SA pusă de reclamantă pe seama remedierii defectuoase a avariei din data de 06.07.2012, expertul a opinat în sensul că energia imputată prin procesul-verbal de recalculare nr. 411 din data de 26.09.2012 este „consecinţa unei defecţiuni tehnice a grupei de măsură, fără intervenţia factorului uman, cum ar fi întreruperea funcţionării unui reductor de curent de pe faza R ce face parte din grupa de măsură”. Potrivit precizărilor expertului din răspunsul la obiecţiuni, există o legătură de cauzalitate între înregistrarea inexactă a consumului de energie electrică şi reparaţiile la branşament după ruperea lui la data de 06.07.2012.

Şi în privinţa arderii motorului centralei termice aflată în hala de producţie din domeniul prelucrării lemnului, expertul a confirmat că există o legătură de cauzalitate cu întreruperea energiei electrice în data de 10 decembrie 2012, menţionând că defecţiunile demonstrate ale branşamentului electric de joasă tensiune afectează toate echipamentele dintr-o întreprindere, că deteriorarea elementelor de protecţie ale instalaţiilor consumatoare de energie din aval nu au protejat consumatorii, între care şi centrala termică. A precizat expertul că funcţionarea numai cu fazele R şi S cu continuitate şi faza T a motorului de la centrala termică aflată în hala de producţie, „în două faze”, a produs întreruperea bobinajului pe una din faze fără a produce arderea lui. A adăugat „e drept că cei prezenţi au observat lipsa urmelor de izolaţie arsă, precum şi că la rotirea axului se auzea zgomot de rulmenţi uzaţi. Eu consider că este normal aşa zgomot după o perioadă de stocare a lui 10.12.2012 – 28.02.2014”. Expertul a evaluat contravaloarea unui motor similar la suma de 966 euro, echivalent a 4357 lei, rotunjit 4.460 lei.

Instanţa apreciază că întreruperea de energie electrică din data de 28.09.2012, dovedită neîndoielnic prin probele anterior analizate, justifică reţinerea unei prezumţii judiciare în sensul că s-a produs deteriorarea unei cantităţi de cherestea de 44,423 mc, aceasta fiind achiziţionată de reclamanta CC potrivit facturilor din 27.07.2012 şi 17.08.2012 (depuse la filele 60,61), acest fapt fiind înregistrat în contabilitatea firmei, potrivit expertizei contabile (fila 158, vol. IV). În acest sens, este şi depoziţia martorului CT care a susţinut că materialul lemnos nu a mai putut fi folosit în producţie. Instanţa pune însă pe seama timpului trecut de la data faptelor şi a împrejurării că martorul nu mai este angajatul societăţii reclamantei, nemaifiind familiarizat cu activitatea acestei societăţi, susţinerea acestuia în sensul că materialul lemnos a fost depozitat pe platforme tehnologice conform fluxului, nefiind un bun perisabil.

Din expertiza contabilă efectuată de expert CC (filele 156-187, vol. IV) rezultă această cantitate de cherestea de 44,423 mc, evaluată la suma de 42.081,36 lei, a fost folosită ca deşeu la centrala termică (conform bonului de consum nr. 161/2012) la o valoare de 6730,97 lei, rezultând o valoare pierdută de 35.350,39 lei.

Din cauza întreruperilor de energie electrică din septembrie, octombrie şi decembrie, activitatea societăţii reclamante CC a fost întreruptă în perioada 10.12.2012 – 17.01.2013, fapt dovedit în cauză prin declaraţia ambilor martori, angajaţi ai societăţii la acea vreme, dar şi prin evidenţa contabilă a firmei, verificată de expertul contabil desemnat în cauză. Potrivit acestuia din urmă, nerealizarea producţiei timp de 39 de zile i-a produs reclamantei CC o pierdere în cuantum de 125.011 lei. Această pierdere a fost stabilită de expertul contabil având în vedere indicatorii financiari raportaţi prin bilanţurile contabile din anul 2008 până în anul 2012 şi cheltuielile efectiv realizate în cele 39 de zile de nefuncţionare, cheltuieli care se regăsesc în balanţele de verificare ale lunilor decembrie 2012 şi ianuarie 2013. Practic, expertul contabil a reţinut ca pierdere cheltuielile efectuate în plus de reclamantă în perioada celor 39 de zile faţă de media anilor 2008-2012. Expertul parte încuviinţat pentru pârâta VV România a arătat însă că pierderea înregistrată în luna ianuarie 2013 în sumă de 91.465 lei nu este imputabilă integral pârâtei, arătând că aceasta din urmă ar trebui să suporte cheltuielile directe cu care a afectat în mod clar activitatea SC CC (lemne de foc şi deşeuri de lemn, salariile persoanelor care au lucrat în mod real la menţinerea centralei în funcţiune pe perioada avariei, energie electrică etc.), precizând că nu toate cheltuielile firmei CC sunt imputabile pârâtei. A exemplificat în acest sens că se solicită cheltuieli cu speze bancare, comisioane bancare, aceste cheltuieli neavând legătură directă cu incidentul produs, şi cheltuieli cu amortizări aferente clădirilor, utilajelor (în valoare totală de 34.287 lei) însă utilajele nefuncţionând nu s-au uzat. A menţionat expertul parte şi că, potrivit statelor de plată, salariile plătite angajaţilor şi contribuţiile sociale aferente funcţionării centralei au fost în total de 5.976 lei. În concluzie, expertul parte a arătat că, analizând media rezultatelor financiare realizate de societate în perioada 2008-2012 (fila 165, vol. IV), suma de 34.573 lei poate fi considerată o pierdere pe care societatea a înregistrat-o urmare a nefuncţionării timp de 39 de zile. Este de menţionat în acest punct al analizei, că în răspunsul la obiecţiuni, filele 38-39, vol. V, expertul contabil a precizat că a inclus în costuri numai cheltuieli care priveau activitatea de prelucrare a lemnului, nu şi activitatea de panificaţie, aspect contestat de expertul parte care a susţinut că reclamanta nu a pus la dispoziţie documentele necesare pentru a stabili cu certitudine că toate cheltuielile privesc exclusiv activitatea de prelucrare a lemnului, având în vedere că reclamanta CC desfăşoară şi activitate de panificaţie.

Mai departe, instanţa consideră ca fiind reale susţinerile reclamantei CC referitoare la existenţa unor raporturi contractuale cu firme din Germania, aşa cum rezultă din contractele depuse la filele 109-129, vol. III, în traducere autorizată în limba română. Este de subliniat că, în acţiune, reclamanta a solicitat prejudiciul cauzat prin întârzierea livrărilor numai către două firme germane, respectiv SW şi RW AG, cu care a încheiat contractele nr. 627/1 din 7 decembrie 2012 (fila 127, vol. III) şi nr. 628/1 din 18 decembrie 2012 (fila 118, vol. III), care a atras plata cu întârziere a produselor livrate. Mai mult reclamanta a susţinut că neonorarea la termen a acestor contracte a dus la decredibilizarea sa şi pierderea acestor parteneri de afaceri. Potrivit expertizei contabile întocmite în cauză a rezultat că au existat şi anterior perioadei decembrie 2012 – ianuarie 2013 întârzieri în onorarea contractelor încheiate cu firme germane. De exemplu, livrarea către firma Zrs avea dată maximă la 10.07.2011, fiind efectuată la 15.08.2011, deci cu o întârziere mai mare de o lună. Expertul contabil a analizat economic comenzile din perioada ianuarie 2011 – decembrie 2012, calculând o medie de 11.972,08 euro/lună, în vreme ce pentru primul trimestru al anului 2013 media lunară a comenzilor a fost de 1989,40 euro/lună, stabilind în consecinţă o pierdere de 20.030 lei. Expertul parte desemnat la cererea pârâtei a apreciat că nu se poate calcula o eventuală pierdere doar pe baza istoricului unor relaţii comerciale. A precizat acesta din urmă că livrarea din luna ianuarie 2013 s-a făcut cu o întârziere de doar 6 zile (pe 26 ianuarie în loc de 20 ianuarie), iar următoarea comandă cu termen 03.02.2013 a fost livrată mai repede, pe 31.01.2013. A concluzionat expertul parte că aceste comenzi nu au înregistrat întârzieri importante, adăugând că cea mai mare întârziere a avut loc în luna iunie 2013, respectiv o întârziere de 34 de zile (17 iunie în loc de 14 mai 2013).

În drept, instanţa reţine că reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe răspunderea civilă a pârâtei pentru fapta prepuşilor săi, respectiv art. 1373 din Codul civil, potrivit căruia „(1) Comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepuşii săi ori de câte ori fapta săvârşită de aceştia are legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate. (2) Este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcţia, supravegherea şi controlul asupra celui care îndeplineşte anumite funcţii sau însărcinări în interesul său ori al altuia. (3) Comitentul nu răspunde dacă dovedeşte că victima cunoştea sau, după împrejurări, putea să cunoască, la data săvârşirii faptei prejudiciabile, că prepusul a acţionat fără nicio legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.”

Esenţial pentru calităţile de comitent şi de prepus este existenţa unui raport de subordonare care îşi are temeiul în împrejurarea că, pe baza acordului de voinţă dintre ele, o persoană a încredinţat unei alte persoane o anumită însărcinare, născându-se astfel dreptul comitentului de a da instrucţiuni, de a direcţiona, îndruma şi controla activitatea prepusului, acesta din urmă fiind ţinut să urmeze îndrumările primite. Nota caracteristică a raportului de prepuşenie este această subordonare, această dependenţă funcţională a prepusului faţă de comitent.

În mod excepţional, contractul de antrepriză poate genera raporturi de prepuşenie numai dacă din conţinutul lui rezultă o subordonare foarte strictă a antreprenorului faţă de beneficiarul lucrării.

Existenţa elementelor constitutive ale raportului de prepuşenie se stabileşte de instanţa de judecată, de la caz la caz, pe baza probelor administrate.

În speţa de faţă, la art. 3.4.1, alin. 2 din contractul de antrepriză generală nr. 2500 din 22.06.2012, semnat de pârâta VV România Societatea în Comandită cu societatea chemată în garanţie AG, s-a prevăzut că „Antreprenorul se obligă să doteze container-ul Birou cu un post Desktop complet (calculator, monitor, conexiune internet şi pachet Microsoft Office), care, la cererea Beneficiarului, poate fi pus la dispoziţia Project Managerului VV”, iar la art. 3.4.2 s-a prevăzut obligaţia în sarcina antreprenorului constând în „numirea şi asigurarea unui şef de şantier, a unui responsabil tehnic cu execuţia şi a unui maistru de şantier cu calificarea corespunzătoare şi care să vorbească limba germană sau engleză, capabili să ofere informaţii, să aibă putere de decizie şi să fie prezenţi întotdeauna la faţa locului”.

Pârâta a depus la filele 215-224 din vol. I două Protocoale şedinţă de comandament nr. 4 şi nr. 5 pentru comandament şantier din data de 26.07.2012 şi din data de 02.08.2012, la fiecare din aceste şedinţe de comandament participând Project Manager VV România SCS.

Aşadar, instanţa apreciază că, în speţă, lucrările de construcţie efectuate de antreprenorul general AG s-au desfăşurat sub directa supraveghere a persoanei desemnate de societatea pârâtă ca fiind project manager astfel încât se poate concluziona în sensul că, în speţă, contractul de antrepriză generală nr. 2500 din 22.06.2012, semnat de pârâta VV România Societatea în Comandită cu societatea chemată în garanţie AG, este de natură să instituie între aceste părţi contractante o legătură juridică de natura aceleia dintre comitent şi prepusul său. Astfel, chemata în garanţie AG a desfăşurat activitatea de demolare/construire/amenajare în folosul pârâtei şi sub direcţia, supravegherea şi controlul acesteia, în virtutea contractului amintit.

Deşi muncitorul care a lucrat cu excavatorul la efectuarea săpăturilor pentru antreprenor era, potrivit susţinerilor chematei în garanţie, angajat al unui subantreprenor, această împrejurare nu influenţează cu nimic stabilirea relaţiei de tip comitent-prepus dintre cele două societăţi.

Potrivit art. 11.1 din contractul de antrepriză, „Antreprenorul va răspunde pentru toate pagubele rezultate în urma acţiunilor sau omisiunilor propriilor săi colaboratori sau ale subantreprenorilor mandataţi sau consultaţi de către acesta şi ale colaboratorilor acestora, respectiv ale persoanelor străine.”

Fundamentul răspunderii comitentului pentru fapta prepusului este, inclusiv în speţa de faţă, ideea de garanţie a comitentului, în solidar cu prepusul, faţă de victima prejudiciului, garanţie menită să ofere victimei posibilitatea de a fi despăgubită.

Condiţiile legale pentru a antrena răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, statuate în cuprinsul art. 1373 din Codul civil, sunt: existenţa prejudiciului, existenţa unei fapte ilicite a prepusului, legătura faptei săvârşite cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate, existenţa unei legături de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinei prepusului în comiterea faptei ilicite.

Instanţa apreciază că s-a făcut dovada prin probele administrate, aşa cum s-a arătat mai sus, că societatea chemată în garanţie AG, prin prepuşii săi, a rupt cablul electric subteran ce traversa terenul proprietatea pârâtei, pe care se desfăşurau lucrările de construire a magazinului VV. Această este o faptă ilicită pe care antreprenorul a săvârşit-o în îndeplinirea scopului contractual stabilit cu pârâta.

Una dintre urmările acestei fapte este, potrivit expertizei electrotehnice efectuate în cauză, distrugerea instalaţiilor componente ale Branşamentului electric de joasă tensiune al societăţii CC, branşament compus din: grupa de măsură din postul de transformare şi pe peretele din stânga intrării în postul de transformare; linia electrică de joasă tensiune; tabloul electric general (firida).  Expertul a confirmat necesitatea înlocuirii firidei de alimentare cu energie electrică având rol de tablou electric general, având în vedere siguranţa şi normala desfăşurare a activităţii în cadrul societăţii reclamante. Costul estimat pentru înlocuirea firidei a fost stabilit de expert la suma 17.274 lei, contravaloarea unui tablou distribuţie trifazat, la care se adaugă suma 12.770 lei, în total 30.044 lei, fără TVA (fila 50, vol. III).

Reclamanta a solicitat plata sumei de 22.740 lei, reprezentând contravaloarea unei firide electrice, sumă care este mai mică decât aceea stabilită de expert, instanţa urmând a obliga pârâta la plata acestei sume.

Legătura de cauzalitate dintre fapta de a rupe cablurile electrice subterane şi arderea firidei şi necesitatea înlocuirii acesteia a fost stabilită neîndoielnic de expertul electrotehnic, astfel încât apărările pârâtei referitoare la lipsa legăturii de cauzalitate şi la incertitudinea prejudiciului urmează a fi înlăturate ca nefondate.

Nu se poate reţine nici apărarea pârâtei şi a societăţii chemate în garanţie referitoare la culpa societăţii reclamante în sensul de a nu fi pozat corespunzător cablurile electrice subterane, ceea ce ar fi determinat imposibilitatea antreprenorului de a identifica traseul acestora. În realitate, din probele administrate rezultă că antreprenorul, sub directa îndrumare a pârâtei, nu a depus diligenţele necesare pentru a evita ruperea acestor cabluri, aspect ce rezultă atât din declaraţia martorului Ştefan Cătălin, dar mai ales din concluziile expertizei electrotehnice în sensul că se impunea respectarea condiţiilor prevăzute în Avizul de amplasament favorabil nr. 1000209637/08.05.2012 pentru construire supermarket şi anume  ca săpăturile din zona traseelor de cabluri să se facă numai manual, cu asistenţă tehnică din partea Centru Reţea Neamţ. Mai mult, expertul a susţinut că se putea obţine planul reţelei electrice sub tensiune actualizat, prin chemarea specialiştilor Centru Reţea Neamţ care au instalaţii speciale de detectare şi marcare a reţelelor electrice subterane sub tensiune.

Aşadar, este cert că antreprenorul şi pârâta aveau posibilitatea de a evita ruperea cablurilor electrice subterane care deserveau societatea reclamantă.

Cu privire la prejudiciul produs de săvârşirea faptei ilicite, instanţa reţine că, potrivit art. 1381 din Codul civil, „(1) Orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie. (2) Dreptul la reparaţie se naşte din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat. (3) Dreptului la reparaţie îi sunt aplicabile, de la data naşterii sale, toate dispoziţiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea şi stingerea obligaţiilor.”, iar potrivit art. 1385, „(1) Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel. (2) Se vor putea acorda despăgubiri şi pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică. (3) Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului. (4) Dacă fapta ilicită a determinat şi pierderea şansei de a obţine un avantaj sau de a evita o pagubă, reparaţia va fi proporţională cu probabilitatea obţinerii avantajului ori, după caz, a evitării pagubei, ţinând cont de împrejurări şi de situaţia concretă a victimei.”

Mai departe, instanţa reţine că lucrarea de reparaţie a cablului electric subteran care a fost rupt nu a fost efectuată corespunzător ceea ce a generat căderi de tensiune, întreruperi de alimentare cu energie electrică la data de 28.09.2012, 23.10.2012 şi 10.12.2012. Referitor la aceste reparaţii expertul electrotehnic a arătat că pârâta nu a prezentat proiectul sau documentaţii după care s-au executat reparaţiile la Branşamentul electric de joasă tensiune din 07.07.2012, respectiv au fost solicitate de expert buletine de încercări a izolaţiei pentru cablurile şi manşoanele făcute la cabluri în timpul reparaţiilor, foaia de manevră întocmită de reprezentanţii Centru Reţea Neamţ care să ateste scoaterea de sub tensiune a cablurilor din postul de transformare înaintea începerii lucrărilor de reparaţii, buletine de încercări a izolaţiei pentru cablurile şi manşoanele făcute la cabluri în timpul reparaţiilor; foaia de manevră întocmită de reprezentanţii Centru Reţea Neamţ care să ateste punerea sub tensiune a cablurilor după terminarea remedierii avariei produse; proces-verbal de recepţie. Expertul a precizat că aceste documente sunt impuse de normele tehnice care guvernează intervenţiile în caz de avarii la instalaţiile electrice de alimentare a consumatorilor industriali (fila 49, vol. III). Expertul tehnic Leaţ Vasile a opinat în sensul că nici declaraţia de conformitate privind calitatea lucrărilor nr. 12102/07.07.2012 emisă de SS SRL şi nici scrisoarea nr. 655/15.11.2012 emisă de Electroaxa SRL către pârâtă nu pot înlocui documentele solicitate.

Se poate reţine deci că pârâta este culpabilă pentru omisiunea de a se fi asigurat că reparaţiile efectuate, impuse de ruperea cablului electric subteran, au fost corect efectuate, cu atât mai mult cu cât pârâta i-a comunicat problemele cu care s-a confruntat în continuare.

Aşa cum s-a arătat şi mai sus, instanţa apreciază că întreruperea de energie electrică din data de 28.09.2012 a cauzat deteriorarea unei cantităţi de cherestea de 44,423 mc, din expertiza contabilă efectuată de expert Creangă Cornelia (filele 156-187, vol. IV) rezultând că această cantitate de cherestea de 44,423 mc, evaluată la suma de 42.081,36 lei, a fost folosită ca deşeu la centrala termică (conform bonului de consum nr. 161/2012) la o valoare de 6730,97 lei, rezultând o valoare pierdută de 35.350,39 lei.

Instanţa va obliga prin urmare pârâta la plata sumei de suma de 35.350,39 lei, contravaloarea cantităţii de 44,423 mc de cherestea.

Cu privire la suma de 4.460 lei, contravaloarea motorului ars al centralei termice aflate în hala de producţie din domeniul prelucrării lemnului, instanţa reţine că expertul electrotehnic a confirmat că există o legătură de cauzalitate dintre arderea acestui motor şi întreruperea energiei electrice din data de 10 decembrie 2012, menţionând că defecţiunile demonstrate ale branşamentului electric de joasă tensiune afectează toate echipamentele dintr-o întreprindere şi că deteriorarea elementelor de protecţie ale instalaţiilor consumatoare de energie din aval nu au protejat consumatorii, între care şi centrala termică.

Aşadar, şi contravaloarea motorului ars se înscrie în urmarea păguboasă produsă de reparaţia deficitară efectuată de pârâtă, prin prepuşii săi, urmând a fi obligată pârâta şi la plata contravalorii motorului ars, respectiv suma de 4.460 lei, stabilită prin expertiză.

În ceea ce priveşte suma de suma de 700 lei, achitată pentru rebranşarea la reţeaua electrică, şi suma de 700 lei, contravaloarea serviciilor de analiză şi consiliere energetică, achitate societăţii TT cu care reclamanta CC a încheiat contractul de prestări servicii nr. 631, având ca obiect „executarea serviciilor de execuţie remediere defecţiune coloană de alimentare cu energie electrică – branşament pentru obiectivul: Fabrica de prelucrare a lemnului SC CC, Piatra Neamţ, jud. Neamţ” şi „analiza situaţiei energetice cu scopul de a preîntâmpina producerea de pagube majore prin îngheţ”, instanţa apreciază că şi aceste sume reprezintă un prejudiciu suferit de societatea reclamantă ca urmare a lucrărilor defectuoase de reparaţii la cablul electric subteran. În acest sens, este de menţionat că expertul electrotehnic desemnat în cauză a apreciat că a fost utilă contractarea de către reclamantă a serviciilor de analiză şi consiliere energetică oferite de TT pentru reducerea pierderilor şi evitarea unor pagube mai mari prin îngheţarea instalaţiilor. Aşadar, această sumă reprezintă, potrivit art. 1385 alin. 3 din Codul civil, „cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului”, urmând a fi despăgubită societatea reclamantă şi sub acest aspect.

În schimb, instanţa apreciază că suma de 10.109,89 lei, reprezentând recalcularea energiei electrice de către furnizor, potrivit procesului-verbal de recalculare a energiei electrice nr. 411/26.09.2012, încheiat la 27.09.2012 de SDistribuţie (depus la fila 62, vol. I), nu are natura juridică a unui prejudiciu aflat în legătură de cauzalitate cu ruperea cablului electric subteran şi cu reparaţia defectuoasă a acestuia întrucât expertul electrotehnic a arătat că energia imputată prin procesul-verbal de recalculare nr. 411 din data de 26.09.2012 este „consecinţa unei defecţiuni tehnice a grupei de măsură, fără intervenţia factorului uman, cum ar fi întreruperea funcţionării unui reductor de curent de pe faza R ce face parte din grupa de măsură”. Aşadar, fiind vorba despre o energie electrică ce a fost consumată, dar  nu şi înregistrată, societatea reclamantă nu poate imputa pârâtei contravaloarea acestei energii electrice recalculate.

Reclamanta a mai susţinut că, din cauza întreruperilor de energie electrică, în perioada 10.12.2012 – 17.01.2013, s-a sistat activitatea, iar nerealizarea producţiei timp de 39 de zile i-a produs mai multe prejudicii.

Pentru început, instanţa subliniază că prejudiciul pe care societatea reclamantă este îndreptăţită să-l solicite nu poate reprezenta suma cheltuielilor efectuate în această perioadă cu salariaţii şi cu menţinerea în funcţiune a centralei termice deoarece aceste cheltuieli ar fi fost efectuate şi dacă reclamanta îşi desfăşura normal activitatea în perioada de referinţă. Aşadar, aceste sume nu au natura juridică a unui prejudiciu cert aflat în legătură de cauzalitate directă cu faptele ilicite săvârşite de prepuşii pârâtei, instanţa urmând a respinge ca nefondată cererea pentru suma de 15.989 lei, costuri pentru 18 salariaţi în perioada 10.12.2012 – 17.01.2013, şi pentru suma de 52.782,16 lei, costuri cu menţinerea în funcţiune a centralei termice.

Ceea ce poate constitui un astfel de prejudiciu, în opinia instanţei, este profitul pe care reclamanta l-ar fi obţinut dacă activitatea de producţie s-ar fi desfăşurat în condiţii optime în perioada în discuţie. Or, în cauză, reclamanta nu a reuşit să probeze că acest prejudiciu se compune din sumele solicitate prin acţiunea formulată, precizată ulterior.

Expertul contabil desemnat în cauză a stabilit că nerealizarea producţiei timp de 39 de zile i-a produs reclamantei CC o pierdere în cuantum de 125.011 lei, această pierdere fiind stabilită de expertul contabil având în vedere indicatorii financiari raportaţi prin bilanţurile contabile din anul 2008 până în anul 2012 şi cheltuielile efectiv realizate în cele 39 de zile de nefuncţionare, cheltuieli care se regăsesc în balanţele de verificare ale lunilor decembrie 2012 şi ianuarie 2013. Practic, expertul contabil a reţinut ca pierdere cheltuielile efectuate în plus de reclamantă în perioada celor 39 de zile faţă de media anilor 2008-2012. Or, această sumă nu are nicio legătură de cauzalitate cu faptele ilicite săvârşite de prepuşii pârâtei. Întrucât expertul parte desemnat de pârâtă a concluzionat că, analizând media rezultatelor financiare realizate de societate în perioada 2008-2012 (fila 165, vol. IV), suma de 34.573 lei poate fi considerată o pierdere pe care societatea a înregistrat-o urmare a nefuncţionării timp de 39 de zile, instanţa va reţine această sumă ca reprezentând paguba directă produsă de încetarea activităţii reclamantei în urma căderilor de energie electrică.

Într-adevăr, aşa cum rezultă din contractele depuse la dosar, societatea reclamantă se afla în parteneriat de afaceri cu mai multe societăţi din Germania, în perioada în discuţie în cauză. Pentru a determina prejudiciul suportat de reclamantă ca urmare a sistării activităţii timp de 39 de zile, sub aspectul îndeplinirii obligaţiilor asumate faţă de aceşti parteneri germani, instanţa subliniază, de asemenea, că un astfel de prejudiciu trebuie stabilit ca pierdere efectiv suferită, aşa cum rezultă din probele administrate în cauză. Expertul contabil desemnat de instanţă a analizat economic comenzile din perioada ianuarie 2011 – decembrie 2012, calculând o medie de 11.972,08 euro/lună, în vreme ce pentru primul trimestru al anului 2013 media lunară a comenzilor a fost de 1989,40 euro/lună, stabilind în consecinţă o pierdere de 20.030 lei. Expertul parte desemnat la cererea pârâtei a apreciat că nu se poate calcula o eventuală pierdere doar pe baza istoricului unor relaţii comerciale. A precizat acesta din urmă că livrarea din luna ianuarie 2013 s-a făcut cu o întârziere de doar 6 zile (pe 26 ianuarie în loc de 20 ianuarie), iar următoarea comandă cu termen 03.02.2013 a fost livrată mai repede, pe 31.01.2013. A concluzionat expertul parte că aceste comenzi nu au înregistrat întârzieri importante, adăugând că cea mai mare întârziere a avut loc în luna iunie 2013, respectiv o întârziere de 34 de zile (17 iunie în loc de 14 mai 2013). Astfel, instanţa apreciază că, într-adevăr, aşa cum s-au derulat relaţiile de afaceri cu partenerii germani cu care reclamanta avea în desfăşurare contracte în perioada de referinţă, nu se poate stabili un prejudiciu aflat în legătură directă de cauzalitate cu faptele ilicite săvârşite de prepuşii pârâtei. Reclamanta avea sarcina probei în sensul că, dacă nu ar fi avut loc întreruperile de energie electrică, relaţiile cu partenerii germani ar fi fost în continuare la nivelul celor anterioare. Or, reclamanta a indicat numai doi parteneri germani cu care avea legături de afaceri în derulare în perioada decembrie 2012 – ianuarie 2013, iar modalitatea de desfăşurare a acestor afaceri (inclusiv termenele de livrare) se înscrie în istoricul contractelor derulate anterior de reclamantă, aşa cum a indicat expertul parte încuviinţat la solicitarea pârâtei.

Aşadar, instanţa va respinge ca nefondată cererea pentru suma de 20.030 lei, pierderi rezultate din încetarea relaţiilor cu partenerii germani.

În temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, având în vedere că pârâta a căzut în parte în pretenţii, fiind în culpă procesuală pentru desfăşurarea procedurii judiciare de faţă, instanţa o va obliga la plata cheltuielilor de judecată proporţional cu sumele la plata cărora a fost obligată prin prezenta hotărâre. Astfel, va fi obligată pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 12.973,24 lei (taxa de timbru la valoarea pretenţiilor admise – 6017,14 lei, onorarii pentru expertize – 3456,1 lei, onorariul avocaţial – 3500 lei).

Cu privire la cererea de chemare în garanţie, instanţa reţine următoarele:

În drept, instanţa reţine că, potrivit art. 1384 alin. 1 din Codul civil, pârâta are drept de regres împotriva antreprenorului AG („Cel care răspunde pentru fapta altuia se poate întoarce împotriva aceluia care a cauzat prejudiciul, cu excepţia cazului în care acesta din urmă nu este răspunzător pentru prejudiciul cauzat.”)

Totodată, potrivit art. 72 alin. 1 din Codul de procedură civilă, „Partea interesată poate să cheme în garanţie o terţă persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanţie sau în despăgubiri.”

Este de subliniat că răspunderea comitentului a fost reglementată în scopul de a proteja victima, care va obţine în condiţii mai sigure repararea integrală a prejudiciului, ceea ce justifică recunoaşterea dreptului de regres al comitentului ce a plătit despăgubirile împotriva prepusului, acesta fiind ţinut să suporte, în cele din urmă, consecinţele faptei sale ilicite.

Instanţa a analizat anterior pe larg probele administrate în cauză din care rezultă săvârşirea de către societatea chemată în garanţie, AG, a faptei ilicite constând în ruperea cablului electric subteran ce alimenta societatea reclamantă, cu ocazia săpăturilor operate cu excavatorul. În legătură directă de cauzalitate cu această faptă ilicită instanţa a reţinut numai următoarele prejudicii: suma de 22.740 lei, reprezentând contravaloarea unei firide electrice, suma de 700 lei, achitată pentru rebranşarea la reţeaua electrică, suma de 700 lei, contravaloarea serviciilor de analiză şi consiliere energetică, suma de 4.460 lei, contravaloarea motorului ars, suma de 35.350,39 lei, contravaloarea cantităţii de 44,423 mc de cherestea, suma de 34.573 lei, pierderi pentru nerealizarea producţiei timp de 39 de zile (în perioada 10.12.2012 – 17.01.2013), în total suma de 98.523,39 lei.

În consecinţă, instanţa va admite cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta SC CCîn Comandită în contradictoriu cu chemata în garanţie SC AG şi va obliga chemata în garanţie la plata către pârâtă a sumei de 98.523,39 lei, cu titlu de despăgubiri.

Domenii speta

Spete similare