Contestaţie act administrativ fiscal

Titlu: contestaţie act administrativ fiscal

Domeniul asociat: cereri

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Sentinţa nr. 473/2020

Şedinţa publică de la 18 septembrie 2020

Pe rol fiind judecarea cauzei contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamantul P.E., în contradictoriu cu pârâţii X, Y şi SC T.C. SRL, având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns avocat .... pentru reclamant şi consilier juridic .... pentru pârâtele X şi Y, lipsă fiind reclamantul şi reprezentantul pârâtei SC T.C. SRL.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează că s-a depus răspunsul la adresa emisă către X, precum şi faptul că apărătorul ales al reclamantului, avocat ..., a depus la dosarul cauzei o cerere de amânare a cauzei, după care,

La interpelarea instanţei, avocat ...., pentru reclamant, arată că nu mai insistă în cererea de amânare a cauzei formulată.

Tribunalul ia act de precizarea apărătorului ales reclamantului, avocat ...., în sensul că la strigarea cauzei a menţionat că nu mai insistă în cererea de amânare a cauzei formulată. 

La interpelarea instanţei, reprezentanţii părţilor arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată încheiată cercetarea judecătorească şi acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Avocat ...., pentru reclamant, solicită admiterea contestației aşa cum a fost formulată, susținând că prin înscrisurile şi probatoriul administrat în prezenta cauză că a făcut pe deplin dovada celor susținute în contestație. De asemenea, solicită instanței să observe că nu se poate reţine absolut niciun fel de culpă clientului său în ceea ce priveşte imposibilitatea administraţiilor fiscale de a recupera acele creanţe în condiţiile în care reclamantul a pus la dispoziţie de fiecare dată documentele solicitate. Mai mult decât atât, arată că reclamantul a răspuns la fiecare chemare, s-a prezentat la organele de inspecţie fiscală, a răspuns şi în scris şi a pus şi documentele la dispoziţia acestora.  Totodată, învederează că s-au făcut demersuri, s-a pus la dispoziţia organului fiscal documente din care aceştia aveau posibilitatea să recupereze o parte din acel prejudiciu care a apărut ca urmare a blocajului economic la nivel naţional şi chiar la nivel mondial, precizând că acest blocaj economic a dus şi societatea reclamantului la imposibilitatea de a-şi mai desfăşura în condiţii normale activitatea şi astfel, apărând aceste blocaje, nefiind făcute plăţile de ceilalţi colaboratori, s-a ajuns în această situaţie nedorită de nimeni.

Mai mult, arată că a pus la dispoziţia organului de inspecţie fiscală documente şi arată că le-a dat posibilitatea ca aceştia să valorifice o serie din bunurile societăţii reclamantului, dar aceste demersuri făcute au rămas fără rezultat, nu datorită poziţiei pe care a avut-o reclamantul, care din contră a fost o poziţie de sprijin ci datorită pur şi simplu deprecierii în timp, pe de o parte, a unor bunuri pe care au vrut să le valorifice pentru că, în urma discuţiilor purtate cu reclamantul, la acest moment, o parte din aceste bunuri, este vorba despre bunuri perisabile – material lemnos şi alte astfel de bunuri, s-au degradat în totalitate, considerând că la momentul la care vorbeşte este aproape imposibil să valorifici un astfel de bun în condiţiile în care timpul scurs de la data la care s-au luat aceste măsuri, condiţiile meteo şi tot ceea ce s-a întâmplat au dus la degradarea iremediabilă a acestora.

În continuare, arată că imposibilitatea celor de la .... şi agenţiei locale de a valorifica acele bunuri nu îi intră, nu are reclamantul nicio culpă în această privinţă.

De asemenea, reia şi arată că a făcut toate demersurile, a răspuns la fiecare chemare, a înaintat documentele necesare, mai mult decât atât a făcut diligenţe pentru a ajuta la recuperarea acelor creanţe.  Ori, în condiţiile în care pârâtele nu au reuşit să valorifice acele posibilităţi, apreciază că nu este culpa reclamantului şi că contestaţia este îndreptăţită, fără cheltuieli de judecată.

Consilier juridic ....., pentru pârâte, solicită respingerea acţiunii, având în vedere motivele dezvoltate pe larg în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei. Totodată, solicită instanţei să aibă în vedere că şi din documentele depuse rezultă că sunt îndeplinite condiţiile legale în ceea ce priveşte încadrarea răspunderii solidare, în temeiul dispoziţiilor art. 25 alin. 2 lit. b şi d din Codul de procedură fiscală. De asemenea, arată că, contrar celor susţinute de reclamant, acesta nu s-a prezentat la notificări, atunci când a fost convocat de către organele fiscale.

Tribunalul reţine cauza în pronunţare.

TRIBUNALUL,

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal la data de ...., sub nr. ..., precizată ulterior, reclamantul  a formulat contestație împotriva  deciziei nr. .... privind soluţionarea contestaţiei formulată împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare în vederea atragerii răspunderii solidare nr. ... din ... emisă de  Y-X, precum și împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare în vederea atragerii răspunderii solidare nr. .... din ... emisă de X, solicitând, în contradictoriu cu pârâţii X, Y şi SC T.C. SRL, anularea acestor două decizii.

 În motivare, reclamantul a arătat că în mod greşit a fost respinsă contestaţia formulată, deși a probat faptul că în permanență a purtat o corespondență cu Y, punând la dispoziţia acestora toate documentele de care au avut nevoie, mai mult decât atât s-a implicat activ în recuperarea creanţelor pe care le avea faţă de anumiţi debitori, iar demersurile sale au fost făcute cu încuviinţarea Y.

Totodată, a precizat că, în fapt, s-a solicitat angajarea răspunderii solidare în situaţia atragerii răspunderii solidare pe considerentul că în calitate de administrator al SC T.C. SRL, având cod de identificare fiscală ...., nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile.

De asemenea, a mai arătat că s-a plecat de la faptul că societatea pe care o administrează, înregistra la data de .... obligaţii fiscale restante în sumă de ... lei, din care ... lei debite, ... accesorii, ... lei amenzi.

Reclamantul a mai specificat că la data de .... s-a declarat prin procesul verbal insolvabilitatea pentru suma de .... lei, precum şi faptul că răspunsul de la ... a fost că nu sunt deţinute bunuri imobile sau mobile şi că s-a identificat un stoc de marfă în sumă de ... lei, care a fost sechestrat.

Cu privire la acest aspect, a învederat că s-a reţinut ulterior că a înstrăinat cu rea-credinţă din acel stoc de marfa şi nu a depus sumele de bani, aspecte pe care le-a considerat ca fiind nereale, că a valorificat o parte din marfa sechestrată, dar cumpărătorul nu a mai achitat această marfă. S-a mai specificat că toate aceste operaţiuni pe care le-a derulat au fost făcute cu acordul celor de la Y, că a fost tot timpul de bună-credinţă, dar având în vedere situaţia financiară a colaboratorilor nu a mai reuşit să recupereze creanţele pe care le avea, ajungând în acest fel să fie în imposibilitatea de a-și achita obligaţiile către stat.

Mai mult decât cele menționate, a arătat că a depus dovezi din care rezultă că în permanență a purtat corespondență cu organul fiscal sprijinindu-i în demersurile efectuate și punându-le la dispoziţie tot ce au solicitat.

Reclamantul a menţionat că a înaintat o serie de înscrisuri din care reiese că a făcut demersuri pentru recuperarea creanţelor pe care societatea T.C. SRL le avea înscriindu-le la tabelul preliminar al creanţelor împotriva debitoarei SC A.P. SRL pentru suma de .... lei, precum şi faptul că a făcut aceste demersuri după ce în prealabil încercase cu executorul judecătoresc să recupereze sumele de la SC A.P. SRL, dar nu a putut recupera nimic.

S-a mai precizat că în permanență s-a implicat activ şi a încercat să recupereze creanţele pentru a putea plăti, dar din cauza blocajului în care a ajuns nu a mai putut realiza acest lucru, cât şi faptul că nu a avut o conduită negativă şi de rea-credinţă, din contră, s-a implicat şi a făcut demersuri pentru a-şi îndeplini obligaţiile de administrator.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 172, art. 173 din O.U.G. nr. 92/2003 R.

În dovedire, s-au anexat înscrisuri (volumul I, filele 8-20).

La data de ...., pârâta X, în nume propriu şi în numele şi pentru Y, a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, considerând că acţiunea formulată este neîntemeiată pentru motivele pe care le-a dezvoltat în continuare.

Pârâta a solicitat ca şi chestiune prealabilă că, având în vedere că reclamantul P.E., prin acţiunea formulată, a contestat Decizia nr. ... privind soluţionarea contestaţiei emisă de Y, în vederea stabilirii cadrului procesual, să se procedeze la introducerea şi citarea în cauză a Y cu sediul în ..., strada ..........., nr. ..., judeţul .....

Pe fondul cauzei, pârâta a arătat instanţei de judecată faptul că prin Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. ... emisă de X s-a dispus, în temeiul art. 25, alin. (2), lit. b) şi d) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, angajarea răspunderii solidare a reclamantului, în calitate de administrator al SC T.C. SRL, în limita sumei de ... lei reprezentând obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat al statului ale debitorului declarat insolvabil SC T.C. SRL.

De asemenea, a apreciat ca fiind nefondate susţinerile reclamantului cu privire la faptul că nu se face vinovat de săvârşirea faptei prevăzute de art. 25 alin. (2) lit. b) şi d) din Codul de procedură fiscală, întrucât nu a înstrăinat cu rea-credinţă stocul de marfă pentru care nu a depus sumele de bani.

Pârâta a mai arătat că obligațiile de plată la bugetul general consolidat al statului datorate de debitorul SC T.C. SRL provin din perioada ... - ..., ca urmare a înregistrării la organul fiscal de către debitor a declaraţiilor privind obligaţiile de plată datorate la bugetul general consolidat al statului la care se adaugă obligaţiile de plată accesorii calculate pentru debitele declarate şi neachitate la scadenţă, precum şi venituri din amenzi şi alte sancţiuni aplicate de către alte instituţii de specialitate, ca urmare a înregistrării procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. ...

Pârâta a mai precizat că starea de insolvabilitate a fost declarată prin procesul-verbal de insolvabilitate nr. ..., pentru suma de ... lei, comunicat debitorului în conformitate cu prevederile art. 47 alin. (5)-(7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală fiind publicat anunţul colectiv nr. ..., pe pagina de internet a Y.

Astfel, au fost întreprinse măsuri de executare silită pentru recuperarea creanţelor datorate de SC T.C. SRL prin care organele de executare silită au comunicat debitorului somaţii, titluri executorii şi au înfiinţat popriri asupra conturilor bancare.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 68 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, organele de executare silită din cadrul X au făcut investigaţii, prin verificarea situaţiei bunurilor de orice fel care se află în proprietatea debitorului SC T.C. SRL, prin solicitări de informaţii de la ..., ... şi ..., din răspunsul cărora a rezultat că debitorul nu deţine bunuri urmăribile.

Aşadar, X, prin organele de executare silită, a aplicat sechestru asupra bunurilor mobile ale debitoarei, în valoare de ... lei conform procesului-verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr. ....

Potrivit dispoziţiilor art. 25, alin. (2), lit. b) şi d) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, „pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane: ... b) administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credinţă, sub orice formă, a activelor debitorului; ... d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale.”

Pentru stabilirea răspunderii solidare, în baza art. 9 din Codul de procedură fiscală, reclamantul a fost notificat în vederea audierii, la sediul X, prin adresa nr. ... comunicată la data de ... prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire în conformitate cu prevederile art. 47 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Pârâta a mai precizat că reclamantul nu a dat curs acestei invitaţii, astfel că prin adresa nr. ..., comunicată în conformitate cu prevederile art. 47 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală la data de ..., i s-a solicitat ca, în calitate de administrator al SC T.C. SRL, să-şi exprime punctul de vedere cu privire la angajarea răspunderii solidare.

Nici de aceasta dată reclamantul nu a dat curs solicitării, fiind astfel îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 9 alin. (3) lit. b) din Codul de procedură fiscală, respectiv: „audierea se consideră îndeplinită în următoarele situaţii: ... b) contribuabilul/plătitorul nu se prezintă, din orice motiv, la două termene consecutive stabilite de organul fiscal în vederea audierii”.

Acest lucru a fost consemnat în Nota de constatare nr. ... încheiată la data de .....

Condiţiile art. 25, alin. (2), lit. b) şi d) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală sunt îndeplinite pentru că administratorul SC T.C. SRL, în cauză reclamantul P.E., a provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credinţă, sub orice formă, a activelor debitorului şi nu a achitat la scadenţă obligaţiile fiscale.

Pârâta a mai învederat instanţei de judecată faptul că prin procesul verbal de sechestru nr. ..., X a instituit sechestru asupra bunurilor aflate în patrimoniul societăţii debitoare constând în cherestea tivită, rumeguş şi lăturoaie în valoare totală de ... lei.

Prin cererea înregistrată la X sub nr. ...., debitorul SC T.C. SRL a solicitat acordul privind valorificarea stocului de produse finite aflate sub sechestru, obţinând acest acord prin adresa nr. ... cu condiţia ca sumele încasate să fie virate în contul ...., beneficiar X.

La data de ..., cu adresa nr. ..., debitorul SC T.C. SRL a depus balanţa de verificare la data de ... şi situaţia conturilor 411 „Clienţi”, 401 „Furnizori” şi 345 „Produse finite” la data de .... Din aceste documente a rezultat că din stocul de produse finite în valoare de ... lei aflate sub sechestru, la data de ... se mai găsesc doar produse finite în sumă de ... lei reprezentând cherestea tivită şi rumeguş.

Pârâta a mai învederat că nu poate fi primită motivarea reclamantului referitoare la faptul că a valorificat o parte din marfa sechestrată, dar cumpărătorul nu a mai achitat această marfă, întrucât se face răspunzător de această situaţie având în vedere acordul scris al X cu condiţia virării sumelor.

Mai mult, s-a mai specificat că faptele prezentate conduc la concluzia că administratorul societăţii, cu rea-credinţă şi implicit cu vinovăţie a acumulat datorii şi pierderi în averea debitorului, precum şi la aceea că a provocat insolvabilitatea persoanei juridice.

Conform balanţei de verificare la data de ..., debitorul S.C. T.C. S.R.L. a rulat prin contul 5311 „Casa” suma de ... lei, iar contul 455 „Sume datorate asociaţilor” prezintă un sold în sumă de ... lei. Că, potrivit balanţei de verificare la data de ..., debitorul S.C. T.C. S.R.L. a rulat prin contul 5311 „Casa” suma de ... lei, iar contul 455 „Sume datorate asociaţilor” prezintă un sold în sumă de ... lei. Că, se poate concluziona că au fost efectuate plăţi către asociaţi, fără să achite obligaţiile fiscale de plată.

Împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria ... nr. ... nu a fost formulată plângere contravenţională de către debitorul S.C. T.C. S.R.L.

În cauză, pârâta a precizat că angajarea răspunderii reclamantului în solidar cu debitorul S.C. T.C. S.R.L. a fost efectuată cu respectarea întocmai a dispoziţiilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

În acest sens, i s-a solicitat instanţei de judecată să aibă în vedere că reclamantul a urmărit producerea în mod continuu de pierderi în averea debitorului prin neachitarea obligaţiilor datorate bugetului general consolidat al statului şi un dezinteres total pentru achitarea obligaţiilor restante, contrar dispoziţiilor art. 20, alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, care stipulează „reprezentanţii legali ai persoanelor fizice şi juridice, precum şi reprezentanţii desemnaţi ai asociaţiilor fără personalitate juridică sunt obligaţi să îndeplinească obligaţiile ce revin potrivit legislaţiei fiscale persoanelor sau entităţilor reprezentate”.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 73, lit. e) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, administratorii sunt solidar răspunzători faţă de societate pentru stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun.

Obligaţia de a achita la scadenţă creanţele fiscale revine exclusiv administratorului potrivit prevederilor art. 1, punctul 35 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, unde se precizează că plătitor este persoana care, în numele contribuabilului, conform legii, are obligaţia de a plăti sau de a reţine şi de a plăti ori de a colecta şi plăti, după caz, impozite, taxe şi contribuţii sociale.

Administratorul societăţii este răspunzător de îndeplinirea tuturor obligaţiilor reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat şi de cele special prevăzute de art. 72, coroborat cu art. 73 şi art. 144^1-^4 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, precum şi cele impuse prin actul constitutiv al societăţii.

Dispoziţiile art. 72 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, stabilesc criteriile de determinare a modului de îndeplinire a obligaţiilor administratorului persoanei juridice, prin trimiterea la normele privind răspunderea mandatarului.

Mandatarul, administratorul societăţii, trebuie să dea dovadă de bună credinţă în îndeplinirea obligaţiilor, trebuind să execute obligaţiile cu bună credinţă şi diligenta unui bun proprietar.

Pârâta a mai precizat că sunt îndeplinite condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale, rezultând faptul că există un prejudiciu (debitele pentru care a fost declarată insolvabilitatea), o faptă ilicită reglementată de norma specială, legătura între prejudiciu şi fapta ilicită (insolvabilitatea fiind determinată de neachitarea obligaţiilor de plată la bugetul general consolidat), precum şi o formă de vinovăţie (care poate fi şi culpa levis-neglijenţa, neexistând o dispoziţie care să oblige la dovedirea intenţiei directe).

În consecinţă, i s-a solicitat instanţei să constate că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru angajarea răspunderii solidare în temeiul prevederilor art. 25, alin. (2), lit. (b) şi (d) din Codul de procedură fiscală pentru reclamantul P.E., în calitate de administrator al S.C. T.C. S.R.L.

Faţă de motivele expuse, s-a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi menţinerea ca temeinice şi legale a actelor administrative contestate.

În temeiul art. 411 alin. 1, pct. 2 din Codul de procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, anexând întâmpinării documentația care  a stat la baza emiterii actului administrativ-fiscal contestat, în copie conform cu originalul (volumul I, filele ...).

În cursul procesului, instanţa a pus în discuția părților și a stabilit cadrul procesual adecvat obiectului acțiunii, fiind citate pârâtele Y şi X, la sediul acestora, precum și debitorul principal S.C. T.C. S.R.L.

 De asemenea, s-au depus la dosar  înscrisuri de către pârâte  vizând societatea S.C. T.C.  S.R.L., în sensul că nu este dizolvată.

 Pe parcursul cercetării judecătoreşti s-a administrat proba cu înscrisuri şi s-au solicitat lămuriri şi înscrisuri de la pârâta X, sens în care a fost emisă adresă, fiind comunicat răspunsul la dosar (volumul I, filele ..., volumul II, filele ...).

Examinând acţiunea dedusă judecăţii, în raport de motivele de fapt şi de drept invocate de părţi şi prin prisma materialului probator administrat în cauză, tribunalul reţine următoarele considerente: 

Reclamantul a sesizat instanța de contencios administrativ cu acțiunea de față,  precizată ulterior, fila ... solicitând anularea deciziei nr. ... privind soluţionarea contestaţiei formulată împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare în vederea atragerii răspunderii solidare nr. ... din .... emisă de  Y-X, precum și a deciziei de angajare a răspunderii solidare în vederea atragerii răspunderii solidare nr. ... din ... emisă de X.

Tribunalul constată că la baza emiterii deciziilor susmenționate, pârâtele au avut în vedere că debitorul principal,  SC T.C. S.R.L, înregistrează  obligații restante  în suma de ... lei, debit aferent perioadei ...-..., făcându-se mențiune în cuprinsul deciziilor contestate că suma de ... lei provine din amenzi neachitate la bugetul statului , conform procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria ... nr. ....

 Ca temei juridic de antrenare a răspunderii solidare, reținut prin cele două decizii contestate în cauză, s-a menționat art. 25 alin. 2 lit. b și d din Legea nr. 207/2015.

Cu privire la debitul principal datorat de către  SC T.C. S.R.L, tribunalul reține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria ... nr. .../..., societatea a fost sancționată contravențional cu  amendă în cuantum de ... lei, filele ..., nerezultând că acest act a fost desființat.

 Tribunalul reține că la momentul emiterii deciziei de antrenare contestată în cauză,  cu privire la suma de ..., s-a avut în vedere că societatea debitoare datora debite de ...lei, accesorii de ... lei și amenzi de ... lei.

De asemenea, tribunalul mai reține că pârâtele au avut în vedere că a fost identificat un stoc de marfă în sumă de ... lei , care a fost sechestrat. S-a reținut cu privire la acest stoc de marfă reaua-credință a reclamantului, constând în aceea că a înstrăinat  stoc de marfă și nu a depus suma încasată. Astfel, din stocul de marfă de produse finite în valoare de ... aflat sub sechestru se mai regăsesc la data de .... doar produse finite în valoarea de ... lei, reprezentând cherestea tivită și rumeguș. În raport de acest aspect, pârâtele au stabilit răspunderea administratorului societății, reclamantul, care a valorificat o parte din stocul de marfă, cu acordul pârâtei, însă fără a încasa sumele de bani și a le depune la pârâte.

Astfel, s-a reținut că reclamantul cu rea credință, prin faptele sale, a acumulat datorii și pierderi în averea debitorului principal, precum și că, în calitate de administrator, a provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare.

Prin acțiunea de față, reclamantul a invocat, în esență, că nu a avut o conduită negativă și de rea-credință, din contră s-a implicat și a făcut demersuri pentru a-și îndeplini obligațiile de administrator.

Tribunalul reține că, potrivit art. 21 din Legea nr. 207/2015, act normativ în baza căruia au fost emise actele contestate de reclamant,  în forma în vigoare la momentul emiterii deciziei de antrenare,  (1) Dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanţă fiscală şi obligaţia fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impozitare care le generează sau în momentul la care contribuabilul/plătitorul este îndreptăţit, potrivit legii, să ceară restituirea. (2) Potrivit alin. (1), se naște dreptul organului fiscal de a stabili şi a determina obligația fiscală datorată sau dreptul contribuabilului/plătitorului de a solicita restituirea.”.

Pentru situația în care obligația fiscală nu a fost achitată de către debitor, legiuitorul a prevăzut prin art. 23 modalitatea de preluare a obligației fiscale, în sensul:  ” (1) În cazul în care obligația fiscală nu a fost îndeplinită de debitor, debitori devin, în condiţiile legii, următoarele persoane:

a) moștenitorul care a acceptat succesiunea debitorului, în condiţiile dreptului comun;

b) cel care preia, în tot sau în parte, drepturile şi obligațiile debitorului supus divizării, fuziunii ori transformării, după caz;

c) alte persoane, în condiţiile legii.

(2) Debitorii care preiau obligația fiscală potrivit alin. (1) lit. a) şi b) se substituie vechiului debitor, în condiţiile legilor care reglementează încetarea existenței persoanelor în cauză.

(3) Persoana fizică care desfășoară o profesie liberă răspunde pentru obligațiile fiscale datorate ca urmare a exercitării profesiei cu bunurile din patrimoniul de afectațiune. Dacă acestea nu sunt suficiente pentru recuperarea creanţelor fiscale, pot fi urmărite şi celelalte bunuri ale debitorului. Dispozițiile art. 31, 32 şi ale art. 2.324 alin. (3) din Codul civil sunt aplicabile.”

Potrivit art. 25 alin. 2 lit. b și d din legea nr. 207/2015, în forma în vigoare la momentul emiterii deciziei de antrenare ”(2) Pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane:

b) administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credinţă, sub orice formă, a activelor debitorului;

d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale.”

În primul rând, este de observat că, legiuitorul a prevăzut în ambele cazuri - art. 25 alin. 2 lit. b și art. 25 alin. 2 lit. d- ca și condiție de antrenare a răspunderii administratorului  reaua-credință  a acestuia.

De asemenea, în ceea ce privește această răspundere, legiuitorul a prevăzut o a doua condiție, aceea ca debitorul să fie insolvabil, condiție îndeplinită în cauză, astfel cum rezultă din procesul-verbal de declarare a stării de insolvabilitate  nr. ..., caz în care instanța va proceda la verificarea condiției vizând reaua-credință, aceasta fiind condiție esențială si expresă.

Tribunalul reține că simpla invocare a unor dispoziții legale privind obligațiile administratorului societății debitoare nu este de natură a crea convingerea dovedirii relei-credințe, astfel că aceasta trebuie dovedită.

Se observă că în motivarea deciziilor emise, pârâtele au reținut că reclamantului îi revenea, în calitate de administrator, obligația de a achita la scadență creanțele fiscale, invocând totodată și art. 72 și 73 din Legea nr. 31/1990.

Potrivit art. 72 și 73 din Legea nr. 31/1990, în vigoare la momentul emiterii deciziei ” Art. 72 - Obligațiile şi răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat şi de cele special prevăzute în această lege.

Art. 73 - (1) Administratorii sunt solidar răspunzători faţă de societate pentru:

a) realitatea vărsămintelor efectuate de asociaţi;

b) existenţa reală a dividendelor plătite;

c) existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere;

d) exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale;

e) stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun.

(2) Acţiunea în răspundere împotriva administratorilor aparţine şi creditorilor societăţii, care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995*) privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată.”

În acest sens, obligația de a achita la scadență creanțele fiscale ale societății debitoare revine  exclusiv administratorului acesteia, în speță reclamantului, însă pentru a se dispune antrenarea răspunderii solidare a administratorului este necesar  a fi dovedit  că a acționat cu rea credință.

Astfel, în ceea ce privește suma de ... lei cu titlul de amendă contravențională aplicată societății debitoare prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria ... nr. ..., tribunalul constată corectă măsura dispusă de către organul fiscal vizând antrenarea răspunderii solidare a administratorului societății debitoare, în condițiile în care această amendă nu a fost achitată, deși ca urmare a necontestării procesului-verbal, acesta a devenit titlu executoriu, nefiind invocate de către reclamant alte aspecte de natură a înlătura răspunderea reclamantului.

De asemenea, în ceea ce privește vânzarea în parte a stocului de marfă, aspect recunoscut de reclamant, după instituirea sechestrului asupra stocului de marfă ... lei, chiar și cu acordul organului fiscal, tribunalul reține că s-a dovedit reaua-credință a reclamantului. În acest sens, tribunalul reține că, deși reclamantul a solicitat acordul organului fiscal în acest sens, tribunalul reține că  modul cum a procedat reclamantul în gestionarea acestei tranzacții, este de natură a dovedi reaua-credință, simpla susținere a reclamantului în sensul că nu ar mai fi plătit cumpărătorul nu este de natură a crea convingerea bunei-credințe a administratorului, acesta  având obligația, în cazul de față,  de a acționa ca un om diligent, cu atât mai mult organul fiscal a stabilit ca și condiție virarea sumelor încasate cu ocazia comercializării de către administratorul societății a produselor finite. Astfel, și pentru diferența de valoare a storului identificat, pus sub sechestru, dar înstrăinat de reclamant, în valoarea de ... lei tribunalul va menține cele două acte contestate.

Însă, pentru diferența de sumă ... lei, tribunalul constată că prin motivele invocare pârâtele nu au dovedit că reclamantul ar fi acesta sa fi acționat cu rea credință.

Reaua-credință trebuie dovedită, iar nu doar invocată, şi trebuie să existe la momentul la momentul producerii faptelor, dat fiind că legiuitorul nu a instituit prezumția de vinovăție în cazul procedurilor prevăzute de art. 25 alin. 2 lit. b și d din Legea nr. 207/2015.

În speţă, pentru diferența de ... lei decizia de antrenare a răspunderii solidare nu prezintă argumentele concludente pentru care s-a apreciat că reclamantul a acționat cu rea-credință în scopul determinat de lege. În acest sens, trebuie precizat că procedura fiscală (Legea nr. 207/2015) nu impune de plano emiterea decizie de impunere  administratorului,  ci doar  în cazul în care  organul fiscal deține dovezi clare și juste, prezumțiile folosite de organul fiscal  pentru angajarea răspunderii solidare a reclamantului  nefiind pertinente pentru aplicarea dispozițiilor art. 25 alin. 2 lit. b și d din Legea nr. 207/2015.

În contextul expus, tribunalul constată că pârâtele nu au dovedit în cauză îndeplinirea cumulativă condițiilor impuse de art. 25 alin. 2 lit. b și d din Legea nr. 207/2015 pentru antrenarea răspunderii solidare a reclamantului pentru suma de ... lei.

Față de aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 1, 8, 18 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 281 din Codul de procedură fiscală, va  admite în parte acțiunea, va anula parțial cele două decizii contestate - Decizia nr. .... privind soluţionarea contestaţiei emisă de Y şi Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. ...  emisă de X, pentru suma de ... lei. Va fi respinsă în rest acţiunea, cu consecința menţinerii celor două decizii contestate pentru suma de ... lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite acţiunea în parte promovată de reclamantul P.E., CNP ..., cu domiciliul în ..., sat ..., nr. ..., judeţul ...., în contradictoriu cu pârâţii X, cu sediul în mun. ..., str. ..., nr. ..., judeţul ..., Y, cu sediul în mun. ..., str. ...., nr. ..., judeţul ...., şi SC T.C. SRL, cu sediul în ..., sat ..., nr. ..., judeţul ....

Anulează parţial cele două decizii contestate - Decizia nr. ... privind soluţionarea contestaţiei emisă de Y şi Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. emisă de X, pentru suma de ... lei.

Respinge în rest acţiunea şi menţine cele două decizii contestate pentru suma de ...lei.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Gorj.

Pronunţată, azi, 18.09.2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.

Domenii speta

Spete similare