Cerere de revizuire întemeiată pe art. 509 pct.5,6 din Codul de procedură civilă

Decizie 294 din 27.02.2017


Rezumat:

Din perspectiva cazului de revizuire prevăzut de pct. 5 - al înscrisului nou depus, chiar dacă s-ar admite întrunirea condiţiilor formale în ce priveşte considerarea ca înscris nou a unei hotărâri judecătoreşti ulterioare dar obţinute pe baza unei acţiuni introduse înainte de soluţionarea definitivă a litigiului în care se cere revizuirea, în cauza de faţă înscrisul relevat nu este determinant. De asemenea, din perspectiva celui de-al doilea caz de revizuire avut în vedere de revizuent, reglementat de pct. 6 al art. 509 C.pr.civ., decizia în cauză nu asigură îndeplinirea condiţiilor cazului de revizuire, de vreme ce hotărârea instanţei de recurs a cărei revizuire se urmăreşte nu s-a întemeiat pe acea hotărâre.

(Decizia nr. 294/27 februarie 2017, dosar nr.1052/39/2016)

Hotărâre:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 2 februarie 2016 şi precizată la 17.02.2016, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice C. şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea Deciziei nr. 3033/19.01.2016 de respingere a contestaţiei administrative şi anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 59986/20.11.2015 prin care s-a stabilit îndeplinirea condiţiilor de angajare a răspunderii solidare la plata cu debitoarea Clubul Sportiv D. pentru suma de 250.643 lei.

Prin sentinţa nr. 362 din 15 iunie 2016, Tribunalul Botoşani a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice C. şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice B.; a anulat Decizia nr. 3033/19.01.2016 emisă de DRGFP C. şi, în consecinţă a anulat în parte Decizia de Răspundere solidară pentru suma de 141.861 lei (impozit pe venit proprietate intelectuală şi impozit venit din convenţii civile) menţinând-o pentru suma de 108.782 lei (C.I.A.S. convenţii civile şi C.I.A.S.S. convenţii civile).

Prin decizia nr. 1465 din 8 noiembrie 2016, Curtea de Apel Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal – a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul A., împotriva sentinţei nr. 362 din 15.06.2016, pronunţată de Tribunalul Botoşani – Secţia a II-a civilă  de Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 256/40/2016; a admis recursul formulat de pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice C. şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice B., împotriva sentinţei nr. 362 din 15.06.2016, pronunţată de Tribunalul Botoşani – Secţia a II-a civilă de Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 256/40/2016; a casat în parte sentinţa recurată iar, în rejudecare, a respins în totalitate cererea de chemare în judecată ca nefondată.

Împotriva deciziei a formulat cerere de revizuire A. prin care a solicitat admiterea acesteia şi schimbarea sentinţei în sensul anulării deciziei de tragere la răspundere solidară nr. 59986 din 25 noiembrie 2015.

În motivarea cererii, revizuientul  a invocat disp. art. 509 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă şi a precizat că hotărârea nr. 374 din 11 noiembrie 2016 prin care s-a admis apelul Clubului Sportiv D. şi s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă  a debitoarei Clubul Sportiv D., îndeplineşte condiţiile de înscris doveditor care nu a putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor - având în vedere că decizia nr. 1465 a fost pronunţată la 8 noiembrie 2016, iar hotărârea nr. 374 prin care s-a admis apelul D. s-a pronunţat la 11 noiembrie 2016. Având în vedere că decizia de tragere la răspundere solidară a fost motivată în baza art. 27 alin.2 lit. c din OG 92/2003 şi că acest motiv nu mai există raportat la faptul ca instanţa de judecată a decis că deschiderea procedurii de insolvenţă a D., este inadmisibilă în baza Legii 85/2014.

Motivarea deciziei de atragere la răspundere solidară cu Clubul Sportiv D. privind faptul că nu a deschis procedura insolvenţei nu mai există, instanţa de apel a respins, ca inadmisibilă, deschiderea procedurii de insolvenţă a debitoarei Clubul Sportiv D., în temeiul Legii nr. 85/2014, formulate de creditoarea ANAF- DGRFP C. - AJFP B., fapt ce duce la nemotivarea deciziei de tragere la răspundere solidară nr. 59986 din 20 noiembrie 2015. A susţinut că în acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin deciziile nr. 1819 din 13 aprilie 2010 şi nr. 2964 din 7 martie 2013.

De asemenea, în motivarea sa invoca şi disp. art. 509 alin. 1 pct. 6 Cod procedură civilă, arătând că şi acestea acest caz de revizuire este întrunit, fiind anulată hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Prin întâmpinarea depusă la data de 25 ianuarie 2017 (f. 36-38) intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice C. – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice B. consideră că cererea de revizuire nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. 1 pct. 5 şi 6, respectiv art. 511 Cod procedură civilă, aprecierile revizuentului fiind neîntemeiate motiv pentru care a cerut respingerea acesteia. De asemenea, faţă de probatoriul existent la dosarul cauzei a cerut respingerea cererii de revizuire, întrucât hotărârea a cărei revizuire se cere este temeinică şi legală.

Prin decizia nr.294/27.02.2017, Curtea de Apel Suceava – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal a respins ca nefondată cererea de revizuire, reţinând următoarele:

Revizuentul A. şi intimata Direcţia Generală a Finanțelor Publice C., prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice B., au fost părţi în judecata având ca obiect anulare act administrativ - decizie de angajare a răspunderii solidare nr. 59986 din 20.11.2015 prin care s-a stabilit răspunderea solidară a revizuentului - reclamant în vederea realizării în tot a creanţelor datorate de debitorul principal Clubul Sportiv D., în limita sumei de 250.643.

Prin sentinţa nr. 362 din 15.06.2016, a fost admisă în parte acţiunea, dispunându-se anularea în parte a deciziei de răspundere solidară pentru suma de 141.861 lei reprezentând impozit pe venit proprietate intelectuală şi impozit venit din convenţii civile, fiind menţinută răspunderea pentru suma de 108.782 lei reprezentând CIAS convenţii civile şi CIASS convenţii civile. Prin decizia nr. 1465 din 8.11.2016 a fost admis recursul formulat de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice C., prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice B., şi casată sentinţa recurată, iar în rejudecare a fost respinsă în totalitate cererea de chemare în judecată ca nefondată.

 S-a avut în vedere de către instanţa de recurs că insolvabilitatea asociaţiei în cauză a fost generată de neplata obligaţiilor fiscale, în raport cu care poziţia subiectivă a contestatorului a fost una de rea - credinţă, ce rezultă din neplata obligaţiilor fiscale cu reţinere la sursă, utilizarea sumelor de bani aferente acestor obligaţii cu nerespectarea dispoziţiilor legale, iniţierea cu mare întârziere a demersurilor privind desfiinţarea asociaţiei, în condiţiile în care starea de insolvabilitate era evidentă de o lungă perioadă de timp, refuzul colaborării cu organele fiscului. În aceasta situaţie, s-a reţinut că răspunderea preşedintelui clubului sportiv, în temeiul art. 27 pct. 2 lit. c şi d din OG nr. 92/2003, a fost în mod corespunzător stabilită, urmare a faptului că, în calitate de preşedinte al clubului, cu rea – credinţă a determinat neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale şi nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei pentru obligaţiile fiscale aferente exercitării mandatului şi rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate.

 În cererea de revizuire formulată împotriva deciziei curţii, revizuentul – reclamant susţine în esenţă existenţa unui înscris nou, respectiv o hotărâre judecătorească prin care face dovada unei alte situaţii de fapt relevante în cauză - ulterior pronunţării deciziei instanţei de recurs din 8.11.2016 a cărei revizuire se solicită, s-a pronunţat într-o altă cauză, dosar nr. 2506/40/2015, decizia 374 din 11.11.016, prin care s-a admis apelul Clubului Sportiv D. şi s-a respins ca inadmisibilă cererea de deschidere a procedurii insolvenţei a debitoarei clubul sportiv. Susţine revizuentul că în acest mod se dovedeşte lipsa relei sale credinţe în a nu fi cerut deschiderea procedurii falimentului clubului şi netemeinicia astfel a deciziei de atragere a răspunderii sale, sens în care ar fi întrunite condiţiile de revizuire atât în lumina cazurilor de revizuire date de art. 509 pct. 5 şi 6 Cpc.

 Analizând cererea de revizuire, prin prisma motivelor relevate de către revizuent, curtea apreciază că aceasta nu este întemeiată.

 Potrivit art. 509 pct. 5 şi 6 Cpc, revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută …5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, sau…6. s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanţe pe care sa întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere. În cauză, înscrisul depus de revizuent nu îndeplineşte rigorile legii pentru a justifica incidenţa celor două cazuri de revizuire.

În primul rând, din perspectiva cazului de revizuire prevăzut de pct. 5 - al înscrisului nou depus, chiar dacă s-ar admite întrunirea condiţiilor formale în ce priveşte considerarea ca înscris nou a unei hotărâri judecătoreşti ulterioare dar obţinute pe baza unei acţiuni introduse înainte de soluţionarea definitivă a litigiului în care se cere revizuirea, în cauza de faţă înscrisul relevat nu este determinant.

Astfel, hotărârea judecătorească invocată de către revizuent statuează în esenţă că, întrucât printr-o sentinţă a Judecătoriei Botoşani s-a dispus, în conformitate cu art. 56 lit. d din OG 26/2000, dizolvarea asociaţiei pe motiv de insolvabilitate, procedându-se totodată la numirea lichidatorului, o nouă procedură de deschidere a procedurii de faliment astfel cum s-a realizat prin acea sentinţa analizată, nu mai era necesară, şi de altfel nici posibilă decât cu încălcarea puterii de lucru judecat dedus din acea hotărâre.

Prin urmare, decizia invocată de revizuent nu statuează că declararea falimentului clubului nu era necesară, ci dimpotrivă, că, fiind deja antrenată procedura de declarare a insolvabilităţii în vederea dizolvării şi lichidării în temeiul unei legi speciale – OG nr. 26/2000 (cererea de dizolvare pentru insolvabilitate fiind admisă de Judecătoria Botoşani la 12.08.2015 – fila 25 dosar fond), nu se mai justifica o nouă procedură de faliment şi lichidare, în temeiul Legii nr. 85/2014.

Or, premisa esenţială a atragerii răspunderii revizuentului este dată în cauză de existenţa stării de insolvabilitate a clubului (pe care decizia invocată, de fapt, o confirmă iar nu o infirmă), de unde decurgea necesitatea acţionării cât mai prompte a preşedintelui în vederea declarării falimentului, indiferent de formă - OG 26/200 sau Legea nr. 85/2014, premisă care nu este afectată de decizia invocată. Acţionarea cu întârziere la demararea acestor proceduri, chiar în temeiul OG 26/2000, rămâne certă, cât timp chiar şi cererea întemeiată pe această din urmă reglementare s-a exercitat abia la 15.07.2015, după ce anterior fusese efectuate demersuri şi notificări de către organul fiscal pentru obligaţii a căror scadenţă provine încă din 2013.

În plus faţă de acestea, decizia în cauză nu are nici o relevanţă în ce priveşte cea de-a doua premisă pentru care s-a reţinut răspunderea revizuentului, şi anume neplata la scadenţă a obligaţiilor fiscale reglementată de art. 27 alin. 2 lit. d din OG 92/2003.

De asemenea, din perspectiva celui de-al doilea caz de revizuire avut în vedere de revizuent, reglementat de pct. 6 al art. 509 Cpc, decizia în cauză nu asigură îndeplinirea condiţiilor cazului de revizuire, de vreme ce hotărârea instanţei de recurs a cărei revizuire se urmăreşte, s-a întemeiat nu pe acea hotărâre din 11.12.2015 (ce a fost schimbată prin decizia 374 din 11.11.2016 invocată în cauză), ci, aşa cum s-a arătat mai sus, pe starea de insolvabilitate care reclama o anumită conduită din partea preşedintelui şi pe neplata obligaţiilor fiscale, aspecte certe şi neafectate de decizia în cauză.