Plângere contravenţională

Prin acţiunea înregistrată la data de XXXX pe rolul acestei instanţe sub nr. XXX, petentul V C, în contradictoriu cu intimatul XXX, a formulat plângere contravenţională împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei seria CP nr.XXXX solicitând anularea acestuia.

În motivarea în fapt a acţiunii, petentul a arătat că agentul constatator a reținut că a condus autoturismul cu viteza de 103 km/h ,fapt neadevarat intrucit era noapte ,ceata ,fapt ce a determinat probabil inregistrarea vitezei de catre aparatul radar cu eroare.

În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002 .

La cerere au fost ataşate, în copie, procesul verbal contestat .

Legal citat, intimatul a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

Potrivit susţinerilor intimatului, în data de XXXX, orele XXX, petentul a condus autoturismul marca XXX cu numărul de înmatriculare XXXX pe D.N. 2- E85 în interiorul localității XXXX jud. XXX, cu viteza de 131 km/h, depășind viteza legală cu 81 km/h, faptă prevăzută de art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată potrivit art. 102 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002.  Totodata, la controlul efectuat ,s-a constatat ca petentul nu avea  asupra sa documentele prevazute de lege, fapta prev de art.147 pct.1 din HG 195/2002.

A mai arătat intimatul că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale, fapta fiind constatată de agenţi cu propriile simţuri și înregistrată cu aparatul radar Autovision Compact montat pe autospeciala din dotarea poliției înregistrat cu numărul XXX.

De asemenea, intimatul a arătat că viteza consemnată este cea reală astfel cum rezultă din planșele foto și înregistrarea video depusă la dosarul cauzei iar înregistrarea abaterii la viteză s-a efectuat cu respectarea prevederilor Normei de Metrologie Legală NML 21-05 din 23.11.XXX.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Codului de procedură civilă, ale O.G. nr. 2/2001, ale H.G. nr. 1391/2006 şi ale O.UG. nr. 195/2002.

Totodată, intimatul a solicitat instanţei judecarea cauzei în lipsă .

La întâmpinare au fost ataşate: raportul agentului constatator, planşe foto, înregistrare video, atestat operator „autovision” şi buletin de verificare metrologică.

Plângerea contravenţională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru .

În cauză, pe fond, a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisurile aflate la dosar, cu planșele foto și înregistrarea video.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine:

În fapt, prin procesul verbal seria CP nr. XXXX petentul V C  a fost sancţionat contravenţional, pentru fapta prevăzută de art. art. 102 alin. (3) lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, cu 15 puncte amendă în cuantum de 1350 lei şi sancţiunea complementară a suspendării permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile.

Potrivit celor consemnate în procesul-verbal contestat, petentul a condus autoturismul marca XXX cu numărul de înmatriculare XXXX  pe D.N. 2- E85 în interiorul localității XXX, jud. XXX, cu viteza de 131 km/h, înregistrată cu aparatul Radar marca Autovision  montat pe auto XXXX.

Totodata, la controlul efectuat ,s-a constatat ca petentul nu avea  asupra sa documentele prevazute de lege.

În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, procesul-verbal de contravenţie este supus controlului de legalitate şi temeinicie al instanţei.

Analizând modul de întocmire a procesului-verbal seria CP nr. XXX încheiat la data de XXX, instanţa constată că acesta respectă dispoziţiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenţie conţine menţiunile privitoare la numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârşite, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator.

Sub aspectul temeiniciei, procesul verbal este întemeiat, în cauză nefiind dovedită o altă situaţie de fapt decât cea reţinută de agentul constatator, astfel că instanţa urmează să respingă plângerea formulată de petent.

Deşi O.G. nr. XXX nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenţie face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franţei, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franţei, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional ( cauza Anghel c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza Neaţă c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).

Având în vedere aceste principii, instanţa constată că procesul-verbal de contravenţie este întocmit în mod legal, fapta fiind înregistrată şi probată prin mijloace tehnice. Mai mult, din probele administrate, nu s-a probat de către petent o situaţie contrară celei reţinute în procesul-verbal de contravenţie.

Potrivit art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, conducătorii de vehicule sunt obligaţi să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum şi cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

Totodată, conform art. 102 alin. (3) lit. e, din O.U.G. nr. 195/2002 săvârşirea de către conducătorul de autovehicul  a uneia sau mai multor contravenţii atrage, pe lângă sancţiunea amenzii, şi aplicarea sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe  o perioada de 90 de zile, în cazul depășirii cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

Art. 49 alin 1 din acelaşi act normativ prevede că limita maximă de viteză în localităţi este de 50 km/h. Potrivit art 147 pc 1 din HG 1391/2006  conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare şi, după caz, atestatul profesional, precum şi celelalte documente prevăzute de legislaţia în vigoare.

În cauza de faţa, din planşele foto și din  înregistrarea radar depuse la dosar de către intimat, rezultă că cele reţinute în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie contestat corespund realităţii, petentul rulând cu autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXX, la data de XXX, în jurul orei XXX cu viteza de 131km/h pe raza localităţii.

De asemenea, instanţa constată ca aparatul radar cu care a fost înregistrată viteza autoturismului petentului este verificat metrologic, la dosarul cauzei fiind depus, în copie, buletinul de verificare metrologică nr. XXXX ,iar agentul constatator are atestat pentru utilizarea aparatului radar (fila 26).

În acest sens, instanța, analizând înregistrarea video depusă la  dosarul cauzei, reține faptul că la ora XXX din înregistrare, echipajul de poliție depistează autovehiculul cu numărul de înmatriculare  XXXX trecând prin dreptul mașinii MAI cu viteza de 131 km/h în localitatea XXX.

Cu privire la susținerea petentului în sensul că aparatul radar ar înregistra viteza cu o marjă de eroare, instanța reține faptul că potrivit Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor (cinemometre)", în art. 3.1.3 lit. b) pentru măsurarea vitezei, în condiţii normale de trafic, pentru cinemometrele care funcţionează numai în regim staţionar, eroarea maximă tolerată este de:

- +/- 3 km/h pentru viteze până la 100 km/h;

- +/- 3% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h.

Instanța apreciază că aceste erori se iau în considerare la verificarea metrologică a aparatului radar or, în cauză aparatul radar cu care a fost înregistrat autovehiculul aparținând petentului circulând cu viteza de 131 km/h  este verificat metrologic, la dosarul cauzei fiind depus, în copie, buletinul de verificare metrologică nr. XXXX  Chiar în măsura în care s-ar lua în considerare aceste erori, instanța apreciază că petentul a circulat depășind limita legală de viteză cu 81 km/h, fapt ce atrage răspunderea sa contravențională.

In ceea ce priveste contraventia de a nu avea asupra sa documentele prevăzute de lege, instanta constata ca petentul a recunoscut savirsirea acesteia ,in cuprinsul pligerii formulate nereferindu-se la aceasta.

În atare condiţii, având în vedere că nu a fost răsturnată prezumția de veridicitate de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției,  instanţa reţine că fapta menţionată în cuprinsul acestuia corespunde realităţii, iar susţinerile petentului în sens contrar sunt neîntemeiate.

Referitor la sancţiunile aplicate petentului prin procesul-verbal de contravenţie, instanţa le socoteşte legale şi proporţionale cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, fiind dispusă măsura sancţionatorie a amenzii în cuantumul prevăzut de textul legal iar sancţiunea complementară este prevăzută de lege.

Totodată, instanţa apreciază că aceste sancţiuni sunt justificate în raport de pericolul social al faptei, tradus prin riscul pe care conduita petentului îl prezintă

pentru siguranţa circulaţiei rutiere.

Pentru considerentele mai sus expuse, instanţa va  respinge ca nefondata plingerea.

Domenii speta

Spete similare