Evacuare

Asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. X/28.02.2017 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. X/207/2017, s-a admis cererea  formulată de reclamanta  S. M.  împotriva pârâtului  N. Ş. R.

 S-a dispus evacuarea paratului din imobilul situat în municipiul C,  jud O. A fost obligat paratul la 150 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa  această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrată sub nr. X/207/2017 reclamanta  S. M.  a chemat în judecată pe pârâtul  N. Ş. R. solicitând instanţei ca prin sentinţa ce va pronunţa să dispună evacuarea pârâtului din imobilul proprietatea personală a acesteia, situat în C jud. O, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că este proprietara apartamentului descris mai sus conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.X/27.01.1999 iar pârâtul este fiul său care locuieşte abuziv în apartamentul acesteia din anul 2013 , iar în anul 2014 acesta a încercat să devină proprietarul imobilului , în acest sens pronunţându-se sentinţa civilă nr. X/2016 din 08.04.2016, pronunţată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr. X/207/2014 şi decizia civilă nr. X /2016 din 13.10.2016, pronunţată de Tribunalul Olt.

 Reclamanta a precizat că pârâtul este de o totală rea credinţă, în această perioadă de timp (2013 şi până în prezent) a schimbat butucul de la uşa de acces al apartamentului, nepermiţându-i să folosească bunul proprietatea exclusivă a sa, îngrădindu-i exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate, fiind denunţată la poliţie pentru furt, etc.

 De asemenea a arătat că deşi l-a notificat să părăsească imobilul , pârâtul nu s-a conformat, fapt ce a determinat-o să recurgă la prezenta acţiune în justiţie, motivat de faptul că  acesta nu are permisiunea sau îngăduinţa reclamantei de a locui în bunul imobil, dovada acţiunii înţelegând să o facă cu înscrisuri, interogatoriu pârâtului şi martorii E. D. şi C. T..

În drept, a invocat dispoz. art. 1034-1049 şi 453 C.p.c.

Deşi legal citat cu menţiunea că întâmpinarea nu este obligatorie, pârâtul nu s-a prezentat în faţa instanţei de judecată, şi nu a formulat întâmpinare.

Examinând probele administrate în cauză , respectiv înscrisurile,  instanţa a reţinut că  reclamanta este proprietara apartamentului  din care solicită evacuarea pârâtului conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.X/27.01.1999.

În anul 2014  pârâtul a chemat în judecată pe reclamantă într-un proces având ca obiect hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare cumpărare în formă autentică pentru apartamentul proprietatea reclamantei, în primă instanţă Judecătoria Caracal pronunţând sentinţa civilă nr. X/2016 din 08.04.2016, în dosarul nr. X/207/2014 prin care a fost admisă acţiunea însă prin decizia civilă nr. X /2016 din 13.10.2016, pronunţată de Tribunalul Olt fiind admis apelul reclamantei, a fost respinsă acţiunea definitiv.

Faptul că pârâtul exercită posesia asupra apartamentului proprietatea reclamantei o dovedeşte  cererea de amânare depusă la dosarul cauzei la data de 08.02.2017.

Potrivit art. 1034 C.p.c., procedura evacuării din imobilele folosite sau ocupate fără drept,  se aplică în cazul in care acestea sunt ocupate, fără drept de către locatar sau alte persoane, ocupantul fiind orice persoană, alta decât proprietarul sau locatarul care ocupă în fapt imobilul, cu sau fără permisiunea  ori îngăduinţa proprietarului iar proprietarul fiind titularul dreptului de proprietate asupra imobilului, inclusiv locatarul .

În cazul acestei proceduri speciale, conform art. 1037 C. p.civ., locatarul şi ocupantul imobilului sunt socotiţi ca având domiciliul lor obligatoriu la imobilul pe care îl ocupă fără nici un drept iar dacă acesta este închis toate notificările, citaţiile şi celelalte acte de procedură  în cazul acestei proceduri, vor fi afişate la uşa imobilului.

Art. 1039 C.p.civ. statuează că proprietarul unui imobil îl va notifica înscris pe ocupant punându-i in vedere să elibereze imobilul pe care îl ocupă fără nici un drept in termen de 5 zile de la comunicarea notificării.

Dispozitiile mentionate mai sus se coroborează cu disp. art. 1040 Cpc, care prevăd că dacă locatarul sau ocupantul notificat în condiţiile prezentului titlu refuză să evacueze imobilul ori dacă locatarul a renunţat la dreptul său de a fi notificat şi a pierdut, din orice motive, dreptul de a folosi imobilul, locatorul sau proprietarul va solicita instanţei să dispună, prin hotărâre executorie, evacuarea imediată a locatarului sau ocupantului din imobil, pentru lipsă de titlu.

Cererea de evacuare se judecă raportat la art. 1042 C.p.civ., cu citarea părţilor, în afară de cazul în care se cere evacuarea imobilului pentru neplata chiriei sau arenzii solicitată în baza unui contract care potrivit legii este titlu executoriu, de urgenţă  în camera de consiliu cu dezbateri sumare cum este şi cazul de faţă, împotriva hotărârii de evacuarea care este executorie putând fi atacată cu apel în termen de 5 zile de la pronunţare.

În speţă, din probele administrate s-a reţinut că pârâtul ocupă imobilul proprietatea reclamantei fără nici un drept, procedura de citare cu toate părţile a fost îndeplinită legal iar pârâtul a fost notificat în condiţiile legii, astfel încât instanţa a admis acţiunea întrucât a găsit-o  întemeiată.

Constatând culpa procesuală a pârâtului, instanţa a obligat pe acesta  în favoarea reclamantei, in baza art. 453 C.pr.civ. la plata sumei de 150 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată:

Împotriva sentinţei a  declarat apel pârâtul N. Ş. R., solicitând sa se constate ca are un drept de retentie al acestui imobil, pana la plata sumei de 40.000 Euro (180.000 lei) de către intimata, suma ce reprezintă îmbunătăţirile aduse acestui imobil, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea apelului pârâtul  arată că în anul 1992 a cumpărat apartamentul în cauză de la R.A.G.C.L. C, achitând integral preţul din salariul său, desi a fost trecut numele mamei sale, S. M. in calitate de cumpărător, in actul de vanzare-cumparare cu nr.X/1992.

Dupa 3 ani, tot pe numele ei, a cumpărat o casa, actualul domiciliu al intimatei, unde locuieşte si in prezent, pe care a renovat-o din veniturile sale, spre a-i crea tot confortul unui trai decent.

Lucrează de foarte mulţi ani in Italia, insa vine deseori acasă, in C, in apartamentul pe care l-a locuit in fapt din 1988. In tot acest timp a contribuit financiar la întreţinerea mamei sale, cu diverse sume de bani.

Precizează ca intimata nu a locuit niciodată in acest apartament, nu are lucruri personale si nu a contribuit la intretinerea lui, la plata utilităţilor sau a impozitului datorat pentru locuinţe.

 De-a lungul timpului, a renovat apartamentul de câteva ori, a schimbat instalaţia electrica si sanitara in totalitate, m instalat gaze si centrala termica, a renovat baia si bucătăria, montând gresie si faianţa, l-a zugrăvit si l-a mobilat cu obiecte de mobilier achiziţionate  din Italia, cu bani din munca proprie. De asemenea, apartamentul are aparatura electrocasnica si lucrurile sale personale-haine si obiecte de uz personal.

 A considerat acest apartament ca fiind al său, intretinand acest imobil si achitând impozitul si utilităţile, cotele de întreţinere către A. de P.. Mai mult, pana la tensionarea situaţiei din familie; intimata nu s-a comportat ca un proprietar, considerandu-l proprietar.

In anul 2012 a convenit cu intimata ca aceasta sa-i vanda apartamentul, urmând ca mandatarul ei D. J.E., sa întocmească documentaţia cadastrala si sa o reprezinte, in

fata notarului, la perfectarea actului de vanzare-cumparare, in forma autentica, iar acesta a primit suma de 10.000 lei, cu titlu de pret al apartamentului.

Întrucât intimata a refuzat sa puna la dispoziţie mandatarului sau copia Cărtii de Identitate, acesta nu a putut înregistra documentaţia cadastrala la Oficiul de Cadastru (este necesara o copie a cârtii de identitate a proprietarului) si intabularea apartamentului in CF, apoi, intimata, razgandindu-se in ceea ce priveşte încheierea actului de vanzare-cumparare în forma autentica, a inteles sa nu mai susţină mandatarul in îndeplinirea mandatului acordat prin procura autentificata sub nr.X/2008 de către BNP C. S. C.si R. M..

Dupa ce a solicitat instanţei sa pronunţe o hotărâre care sa tina loc de act de vanzare-cumparare, in dosarul nr.X/207/2014 Tribunalul Olt a respins acţiunea, prin Decizia Civila nr.X/2016, pronunţata in 13.10.2016.

In ceea ce priveşte procedura de citare in prezenta cauza,la judecarea in fond , arata că a avut tot timpul domiciliul stabilit la adresa apartamentului a cărui evacuare se solicita de către intimata.

A fost nevoit sa-si reînnoiască Cartea de Identitate emisa de Autorităţile Romane, pe adresa fostului domiciliul al tatălui său, in oraşul M, jud. C, acel imobil fiind vândut către o alta persoana, dupa decesul lui.

Desi intimata cunoaşte faptul ca este rezident in Italia, unde munceste de mulţi ani, cu rea-credinta, a ascuns acest fapt instanţei de fond, care, fara sa cunoască situaţia de fapt, a pronunţat o hotărâre, prin care s-a dispus evacuarea sa din apartament prin procedura de urgenta.

 De asemenea, arată ca desi intimata cunoaşte situaţia de fapt, a trimis o notificare de evacuare pe care nu a primit-o niciodată (o persoana, vecin, verifica cutia poştala cu regularitate, comunicandu-i imediat daca primesc vreun act de procedura) si nici nu a fost afişată pe usa apartamentului, procedura prealabila obligatorie, ce trebuie exercitata cu buna-credinta de către intimata;

Procedura de citare a apelantului s-a sustinut ca a fost viciata, nu a primit citaţiile pentru proces/nu i-a fost comunicata notificarea prealabila cererii de chemare in judecata, iar conform înscrisului olograf depus la dosarul cauzei, a arătat ca în data de 24.02.2017 a fost la Spitalul de pediatrie cu fiica sa in vârsta de 1 an si cinci luni, in Roma, Italia, oras in care este rezident de mai mulţi ani.

Se invoca in continuare, dispozoitiile art.1036, 1038, 1041 C pr civ.

De asemenea, se arată că  procedura aleasa cu rea-credinta de către intimata, nu justifica urgenta, deoarece, apelantul a locuit, chiar înainte de 1992 in acest apartament.

In ceea ce priveşte dreptul de retentie al acestui imobil, pana la plata integrala a sumei de 40.000 Euro (suma stabilita provizoriu), precum si a impozitului pe locuinţa plătit către Administraţia Financiara, din 1992 pana in prezent, a solicitat  admiterea prezentei cereri deoarece  a efectuat, de-a lungul timpului lucrări de renovare, cat si de conservare ale bunului imobil, detaliate mai sus, care au adus un spor de valoare apartamentului, cheltuieli necesare si utile, pentru evaluarea cărora solicit efectuarea unei expertize tehnice evaluatorii.

Potrivit art. 2495 alin. (1) Cod Civil: „Cel care este dator să remită sau să restituie un bun poate să îl reţină cât timp creditorul nu îşi execută obligaţia sa izvorâtă din acelaşi raport de drept sau, după caz, atât timp cât creditorul nu îl despăgubeşte pentru cheltuielile necesare şi utile pe care le-a făcut pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat",

Pentru toate aceste considerente, a solicitat admiterea prezentului apel. Cu cheltuieli de judecata.

 În drept, s-au mai invocat dispoziţiile art. 21, 22-24 din Constituţie, art. 6, art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 privind protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţie.

La data de 23 martie 2017, intimata reclamantă S. M. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat , respingerea apelului ca inadmisibil în ceea ce priveşte al doilea motiv de apel, cu cheltuieli de judecată.

In ceea ce priveşte primul motiv de apel invocat, a învederat că prin  cererea de chemare în judecată formulată de apelant în dosarul nr. X/207/2014 acesta a arătat că are domiciliul în C, şi nicidecum în M sau reşedinţa în Italia, astfel că procedura de citare  a fost legal îndeplinită.

 De asemenea, solicită să se  observe că apelantul a avut cunoştinţă de proces deoarece la prezentul dosar a formulat chiar o cerere de amânare pentru angajare de apărător , astfel că susţinerile sale cu privire la neîndeplinirea procedurii de citare nu au nici un suport probator .

 Cât priveşte notificarea înaintată apelantului, aceasta a fost trimisă cu confirmare de primire, astfel că nu pot fi luate în calcul apărările că nu a avut cunoştinţă de acest aspect.

Al doilea motiv de apel este inadmisibil, deoarece nu poţi invoca în faţa instanţei de apel o asemenea solicitare care nu a fost invocată în faţa instanţei de fond.

 Pe de altă parte solicitarea dreptului de retenţie pe procedura evacuării prevăzută de norma specială (de urgenţă) nu poate fi luată în calcul deoarece această procedură de evacuare se judecă de urgenţă şi cu precădere neputându-se administra proba cu expertiză tehnică judiciară.

In drept, s-au invocat dispoziţiile art. 205 şi 453 C.p.c.

In cauza a fost administrata proba cu înscrisuri.

La termenul de astăzi instanţa a pus indiscutia părtilor excepţia  inadmisibilităţii cererii de instituire a unui drept de retentie  formulata de apelantul pârât, exceptia invocata de intimata reclamantă.

Analizând cu prioritate exceptia inadmisibilităţii, Tribunalul retine că potrivit dispozitiilor  art.478 al.3 C.pr.civ., în apel nu se pot formula pretenţii noi.

Cererea apelantului pârât de instituire  a dreptului de retenţie este pentru prima dată formulata in calea de atac, astfel că în temeiul dispozitiilor invocate aceasta este inadmisibilă.

In consecinţă, se va admite excepţia inadmisibilităţii, invocată de intimata reclamantă si se va respinge ca inadmisibilă cererea apelantului pârât de constatare a unui drept de retenţie asupra imobilului.

Analizând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozitiile legale cu caracter special incidente in cauză, Tribunalul retine următoarele:

In drept, potrivit art. 1.039 C.pr.civ. - Notificarea ocupantului: ,, Atunci când proprietarul unui imobil doreşte să îl evacueze pe ocupantul acestuia, după ce dreptul de a ocupa imobilul a încetat, proprietarul va notifica în scris ocupantul, punându-i în vedere să elibereze imobilul pe care îl ocupă fără niciun drept, în termen de 5 zile de la comunicarea notificării.

Art. 1.041 C pr civ- Sesizarea instanţei stabileste că :,, Dacă locatarul sau ocupantul notificat în condiţiile prezentului titlu refuză să evacueze imobilul ori dacă locatarul a renunţat la dreptul său de a fi notificat şi a pierdut, din orice motive, dreptul de a folosi imobilul, locatorul sau proprietarul va solicita instanţei să dispună, prin hotărâre executorie, evacuarea imediată a locatarului sau ocupantului din imobil, pentru lipsă de titlu.”

Potrivit dispozitiilor art.1037 C.pr.civ., - Citarea şi comunicarea actelor procedurale

,,(1) Locatarul şi ocupantul imobilului sunt socotiţi ca având domiciliul lor obligatoriu la imobilul pe care îl ocupă fără niciun drept.

(2) Dacă imobilul este închis, toate notificările, citaţiile şi celelalte acte de procedură emise potrivit dispoziţiilor prezentului titlu vor fi afişate la uşa imobilului.”(subl.n.).

In fapt: La dosarul cauzei se află notificarea emisa de intimata reclamanta catre  apelantul pârât, prin care i se pune in vedere, in temeiul dispoz art.1039 C.pr.civ., să elibereze imobilul proprietatea acesteia in termen de 5 zile de la primirea notificării-fila8 ds fd.

Notificarea a fost comunicata cu scrisoare recomandată, şi  in conditiile in care a expirat termenul de păstrare fără a fi ridicată, s-a aprobat inapoierea respectivei expedieri- filele9,10 dosar fond.

In privinţa comunicarii acestei notificări, procedură obligatorie prealabila  sesizării instanţei, Codul de procedura civila a instituit norme cu caracter special- art.1037 al.2, potrivit cu care in situatia in care imobilul este închis (cum este cazul in speţă, apelantul fiind rezident in Italia si venind la anumite intervale de timp in ţară), notificarea trebuia sa fie afisată la uşa imobilului.

Cum în cauza nu s-a făcut dovada legalei comunicări a notificării către apelantul pârât, cererea de evacuare a acestuia  intemeiata pe dispozitiile speciale ale art.1034-1049 C.pr.civ urmeaza a fi respinsă. In acest scop, se va admite apelul declarat de apelantul pârât N. Ş.R., împotriva sentinţei civile nr. X/28.02.2017 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. X/207/2017, în contradictoriu cu intimata reclamantă S. M., se va schimba sentinţa, în sensul că se va respinge ca neîntemeiată acţiunea reclamantei.

In temeiul dispoz art.453  al.1 si 2 C.pr.civ., va fi obligată intimata reclamantă la plata sumei de 1625 lei cheltuieli de judecată, către apelantul pârât, suma stabilită proportional cu măsura in care s-a admis apelul declarat (respectiv jumătate din onorariul avocatial dovedit cu chitanţa  nr.100020/30.03.2017 – 1575 lei (3150:2=1575) si taxa judiciara de timbru aferenta apelului-50 lei, fără a se lua in calcul taxa judiciara de timbru aferenta cererii de instituire a dreptului de retentie, ce a fost respinsa ca inadmisibilă).

Data publicarii pe portal:26.05.2017

Domenii speta

Spete similare