Obligaţie de a face

Prin sentinţa civilă nr. 3531 pronunţată de Judecătoria Iaşi la data de 17.03.2017 în dosarul nr. 865/99/2016*, instanţa a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la suma de 4.854,21 lei, aferentă CR5, invocată de pârâtă prin întâmpinare; a admis în parte acțiunea având ca obiect pretenții formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 60.661,7 lei cu titlu diferenţă de încasat, aferentă CR6, CR7 şi CR9, precum şi dobânda legală aferentă acesteia în cuantum de 5.480,83 lei calculată de la data scadenţei sumelor şi până la data de 04.11.2016, dobândă ce se va calcula în continuare până la plata efectivă; a respins capătul de cerere constând în obligarea pârâtei la plata sumei de 4.854,21 lei, aferentă CR5, ca fiind prescris dreptul material la acţiune; a respins capătul doi de cerere, ca neîntemeiat şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată, constând în taxa de timbru aferentă sumelor admise, respectiv suma de 2.318,23 lei (pentru debitul principal) şi 379,04 lei (pentru dobânda legală).

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a avut în vedere faptul căreclamanta a dovedit existenţa unor raporturi contractuale între părţi, prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv prin contractul de finanţare, acordul de parteneriat, cereri de rambursare.

Pe de altă parte, instanţa observă faptul că prin scrisoarea standard de informare a beneficiarului autoritatea contractantă a informat pârâta că suma declarată eligibilă pentru partenerul nr. 1 (în speţă reclamanta) aferentă CR6 este de 5.738,4 lei. Conform situaţiei centralizatoare depusă de reclamantă din suma anterior indicată aceasta a primit o plată parţială de la pârâtă, în cuantum de 5.193,08 lei, rămânând un rest neachitat de 545,32 lei.

Prin scrisoarea standard de informare a beneficiarului autoritatea contractantă a informat pârâta că suma declarată eligibilă pentru partenerul nr. 1 (în speţă reclamanta) aferentă CR7 este de 125.733,18 lei. Conform situaţiei centralizatoare depusă de reclamantă  din suma anterior indicată aceasta a primit o plată parţială de la pârâtă, în cuantum de 66.109,99 lei, rămânând un rest neachitat de 59.623,19 lei.

Totodată, prin scrisoarea standard de informare a beneficiarului autoritatea contractantă a informat pârâta că suma declarată eligibilă pentru partenerul nr. 1 (în speţă reclamanta) aferentă CR9 este de 493,19 lei. Conform situaţiei centralizatoare depusă de reclamantă suma anterior indicată nu a fost plătită de către pârâtă.

Mai mult de atât, reclamanta depus la dosar şi extrase de cont din cuprinsul cărora pot fi identificate plăţile parţiale anterior menţionate.

Faţă de cele de mai sus, constată instanţa faptul că suma de 60.661,7 lei, reprezentând diferenţe de încasat, aferente CR6, CR7 şi CR9, reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, respectiv existenţa ei  este neîndoielnică, rezultând din chiar înscrisul constatator al creanţei, conform art. 662, alin. 2 Cod de procedură civilă, cuantumul acesteia este determinat prin înscrisurile care o constată, acestea fiind opozabile debitorului, conform art. 662, alin. 3 Cod de procedură civilă, iar termenul prevăzut în favoarea sau şi în favoarea debitorului s-a împlinit.

Având în vedere cele de mai sus, observând şi faptul că potrivit art. 1169 Cod Civil anterior, cel care face o propunere înaintea instanţei trebuie să o dovedească; în concret, ţinând cont de natura cererii, creditorul are obligaţia de a proba existenţa contractului şi executarea propriilor obligaţii, în acest caz, revine debitorului sarcina de a dovedi executarea propriilor sale obligaţii, respectiv stingerea acestora prin plată.

Pârâta nu a solicitat administrarea de probe din care să rezulte că şi-a îndeplinit în întregime şi la termen obligaţiile în cauză şi nici nu a depus la dosarul cauzei înscrisuri doveditoare. Deşi această parte a susţinut că este în sarcina reclamantei a dovedi faptul că sumele solicitate nu au fost achitate, instanţa nu îşi poate însuşi acest argument, întrucât, după cum s-a arătat şi mai sus, reclamanta a făcut dovada existenţei acordului de parteneriat, a îndeplinirii propriilor sale obligaţii (ce decurg din faptul că prin scrisorile de informare a beneficiarului emise de autoritatea contractantă au fost declarate eligibile sume de bani pentru partenerul nr. 1); a afirmat că nu a primit în totalitate sumele de bani declarate eligibile pentru ea, astfel că era în sarcina pârâtei obligaţia de a dovedi că s-au efectuat aceste plăţi în totalitate; însă pârâta nu a făcut o astfel de dovadă.

Pentru toate cele arătate mai sus, constatând îndeplinite condiţiile răspunderii contractuale, instanţa urmează a admite capătul de cerere constând în obligarea pârâtei la achitarea către reclamantă a sumei de 60.661,7 lei cu titlu diferenţă de încasat, aferentă CR6, CR7 şi CR9.

De asemenea, având în vedere că, potrivit prejudiciul trebuie reparat integral, atât prin plata prejudiciului efectiv, cât şi a beneficiului nerealizat, iar în cazul în care creditorul este lipsit de o sumă de bani beneficiul nerealizat este prezumat a fi reprezentat de dobânda legală, instanţa va obliga pârâta şi la plata dobânzii legale aferente sumei de 60.661,7 lei. Ţinând cont de faptul că pârâta este de drept în întârziere când nu şi-a executat obligaţia de a plăti o sumă de bani asumată în exerciţiul unei întreprinderi, iar dreptul la recuperarea despăgubirii plătite s-a născut, pentru reclamantă, de la data scadenţei fiecărei plăţi aferentă CR6, CR7 şi CR9, instanţa va obliga pârâta să plătească reclamantei şi dobânda legală aferentă debitului principal în cuantum de 5.480,83 lei calculată de la data scadenţei sumelor şi până la data de 04.11.2016, dobândă ce se va calcula în continuare până la plata efectivă. Este de menţionat faptul că suma de 5.480,83 lei menţionată anterior a fost stabilită prin raportare la calcului depus de reclamantă din care a fost scăzută dobânda legală calculată pentru CR5.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea capăt de cerere, reclamanta solicită sumele declarate neeligibile în scrisorile aferente CR11 şi CR12, în cuantum de 104.068,84 lei, sume nerecunoscute întrucât beneficiarul nu a comunicat partenerului conţinutul scrisorilor de informare aferente CRU şi CR12 în termen de 5 zile pentru ca acesta să poală remedia situaţia sau să depună contestaţie.

În fapt, instanţa observă faptul că potrivit scrisorii de autoritatea contractantă a declarat eligibile pentru solicitant (în speţă pârâta) suma de 64.633,74 lei, iar pentru partenerul nr. 1 (în speţă reclamanta) suma de 27,76, aferente CR11. A fost declarată neeligibilă suma totală de 171.027,4 lei.

De asemenea, prin scrisoarea standard de informareaferentă CR12, autoritatea contractantă a declarat eligibilă pentru partenerul nr. 1 suma de 15.044,25 lei, fiind declarată neeligibilă suma de 2.225,48 lei.

Reclamanta susţine faptul că documentele justificative aferente CR 11 au fost transmise de către Universitate către pârât, aspect ce rezultă din Raportul de audit al Proiectului. În lipsa documentelor justificative auditorul financiar din proiect nu ar fi putut întocmi Raportul de audit al Proiectului. Dacă aceste documente nu existau la data întocmirii Raportului de audit auditorul era obligat să le solicite, neputând transmite Raportul de audit fără să semnaleze lipsa documentelor. Or, în cererea finală, CRI2, se regăsesc parte din cheltuielile solicitate de către Universitate, ceea ce înseamnă că documentele existau şi au fost verificate de către auditor. De asemenea, reclamanta susţine că transmiterea documentelor justificative către pârâtă reiese şi din practica statornicită între părţi în sensul că pentru cererile de rambursare nr. 1-10 aceste documente au fost transmise tot prin poştă, iar în urma primirii lor pârâta a transmis cererile de rambursare, sumele solicitate fiind declarate eligibile.

Cu toate acestea, instanţa constată că susţinerile reclamantei sunt simple prezumţii, care în lipsa unor alte mijloace de probă nu pot face dovada certă a îndeplinirii propriilor sale obligaţii, constând în transmiterea tuturor înscrisurilor necesare în vederea declarării eligibile a sumelor solicitate. Niciun mijloc de probă de la dosar nu atestă transmiterea de către reclamantă către pârâtă a cererilor de rambursare nr. 11 şi 12, însoţite de documentele justificative.

Pe de altă parte, pârâta este cea care infirmă susţinerile anterioare ale reclamantei, ori, în această situaţie cea din urmă avea obligaţia de a proba dincolo de orice îndoială îndeplinirea propriilor sale obligaţii pentru ca instanţa să poată constata neîndeplinirea obligaţiilor de către pârâtă.

Prezumţiile simple de care înţelege să se folosească reclamanta nu sunt suficiente pentru a fundamenta pretenţiile sale, astfel că instanţa va respinge ca neîntemeiat acest capăt de cerere.

Domenii speta

Spete similare