Revendicare imobiliară

Prin cererea înregistrată la această instanţă, reclamantul I. C. a chemat în judecată pe pârâţii P. P., P. R., X. G. şi X. J. şi a solicitat ca în cauză să fie pronunţată o hotărâre judecătorească prin care pârâţii P. P. şi R. să fie obligaţi să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 3300 mp teren arabil ce face parte din totalul de 3600 mp, situat în intravilanul satului Săcăluşeşti, com. A., punct „M.”, vecini : N – drum exploatare, E – X. G. şi J., S – drum judeţean, V – P. P. şi R., şi să ridice garajul, porţile şi gardul edificate pe terenul ocupat abuziv; de asemenea, pârâţii X. G. şi J. să fie obligaţi să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de aproximativ 300 mp din acelaşi trup de teren de 3600 mp şi să fie obligaţi să ridice gardul edificat pe terenul ocupat abuziv; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul arată următoarele :

Este proprietarul terenului în suprafaţă de 3600 mp, situat în intravilanul satului Săcăluşeşti, punct „M.”, vecini : N – drum exploatare, E – X. G. şi J., S – drum judeţean, V – gospodărie A. C., vecini iniţial, în prezent P. P. şi R., teren dobândit prin cumpărare de la numitul P. D. C..

Iniţial, respectiv în anul 1993, acest teren a făcut obiectul unui schimb între P. D. C. şi B. C., însă prin sentinţa civilă nr. 7xx/xx.0x.2001 a Judecătoriei Tg.Neamţ s-a constatat nulitatea absolută a acestui contract de schimb, părţile contractante fiind repuse în situaţia anterioară încheierii contractului, în sensul că P. D. C.  revenit la pământul său din punctul „M.”, iar B. C. (tatăl şi respectiv socrul pârâţilor P. P. şi R.) şi-a reluat în stăpânire terenul din punctul „coasta livezii”.

Pârâţii P. P. şi R. şi-au construit casa de locuit pe terenul primit de zestre de la părinţi, respectiv B. C. şi soţia sa, însă în partea de est s-au extins, construindu-şi abuziv un garaj auto şi la drum un gard, deşi i-a atenţionat în repetate rânduri să nu ocupe abuziv acest teren.

Pârâţii X. G. şi J. şi-au extins curtea şi grădina înspre vest, ocupându-i o fâşie cu lungimea de peste 200 m şi lăţimea de aproximativ 1,5 m, iar pe lungime şi-au edificat un gard, ocupând astfel şi stăpânind abuziv suprafaţa de aproximativ 300 mp.

În drept, reclamantul a invocat art. 480 Cod civil şi urm. Cod civil.

În dovedire, a ataşat la dosarul cauzei în copie sentinţa civilă nr. 244/16 februarie 2004 a Judecătoriei Tg.Neamţ, contract de schimb autentificat sub nr. 10482/10 iunie 1993, sentinţa civilă nr. 753/4 mai 2001.

Pârâţii P. R. şi P. au formulat cerere reconvenţională, prin care au solicitat ca reclamantul să fie obligat la daune în valoare de 100 milioane lei pentru „demolarea garajului”, să se constate nulitatea absolută a sentinţelor civile nr. 244/16 februarie2004 şi nr. 753/4 mai 2001, motivat de faptul că aceste hotărâri judecătoreşti nu le sunt opozabile; au solicitat, de asemenea, introducerea în cauză a Consiliului Local A., motivat de faptul că această autoritate le-a eliberat autorizaţia de construire în baza căreia au edificat construcţia cu destinaţia de atelier auto.

Au ataşat la dosarul cauzei următoarele înscrisuri în copie : autorizaţia de construire nr. 31/27 iulie 1995, certificat de urbanism nr. 35/26 iulie 1995, plan de situaţie, cerere pentru eliberare autorizaţie de construire, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 9037/8 mai 1995, schiţă teren, aviz de racordare electricitate, autorizaţia nr. 898/1995, cele două sentinţe civile ale căror nulitate solicită a se constata.

Prin sentinţa civilă nr. 409/8 martie 2005, a fost admisă în parte acţiunea reclamantului şi, în consecinţă, au fost obligaţi pârâţii X. G. şi X. J. să lase reclamantului în deplină proprietate suprafaţa de 607 mp în punct „M.”, iar pârâţii P. G. şi R. să-i lase în proprietate suprafaţa de 610 mp în acelaşi punct; de asemenea, au fost obligaţi pârâţii să ridice de pe teren garajul, porţile şi gardul şi să plătească reclamanţilor cheltuielile ocazionate de soluţionarea cauzei.

Prin decizia civilă nr. 469/RC/2005, Tribunalul Neamţ a admis recursul pârâţilor şi a casat sentinţa recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare, motivat de faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la cererea reconvenţional formulată de pârâţi, deşi această cerere a fost timbrată în mod corespunzător.

În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 18xx/xx septembrie 2006, a fost admisă în parte acţiunea reclamantului, fiind obligaţi pârâţii P. P. şi R. să lase reclamantului în proprietate suprafaţa de 3082,4 mp, teren situat în punct „M.”, identificat prin coordonatele G,D,J,E,F, şi să ridice construcţiile edificate pe acest teren, iar pârâţii X. P. şi J. să lase reclamantului în proprietate suprafaţa de 517,6 mp, în acelaşi punct, identificat prin coordonatele F,E,J,K,L; prin aceeaşi sentinţă civilă, a fost admisă în parte cererea reconvenţională, fiind obligat reclamantul să plătească reclamanţilor-pârâţi suma de 8150 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând contravaloarea garajului şi magaziei, fiind respins capătul de cerere privind anularea celor două sentinţe civile.

Tribunalul Neamţ, prin decizia civilă nr. 511/RC/11 aprilie 2007 a admis recursul pârâţilor şi a casat sentinţa recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare, motivat de faptul că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este nulă, întrucât minuta întocmită de judecătorul care a soluţionat cauza în fond nu este semnată de acesta pe toate paginile.

În rejudecarea cauzei în fond după casare, respectiv prin sentinţa civilă nr. 1322/25 iulie 2007, din nou a fost admisă în parte acţiunea principală, fiind obligaţi pârâţii P. P. şi R. să lase reclamantului în proprietate suprafaţa de 3082,4 mp, teren situat în punct „M.”,  şi să ridice construcţiile edificate pe acest teren, iar pârâţii X. P. şi J. să lase reclamantului în proprietate suprafaţa de 517,6 mp, în acelaşi punct; de asemenea, a fost obligat reclamantul să despăgubească pe pârâţii P. P. şi R. cu c/val. garajului şi magaziei; cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1607/RC/2007, Tribunalul Neamţ a admis recursul pârâţilor şi a casat sentinţa recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare. S-a reţinut în considerentele acestei decizii că instanţa de fond nu a verificat întinderea dreptului de proprietate la reclamantului în raport cu titlul de proprietate care a stat la baza partajului realizat prin sentinţa civilă nr. 7xx/xx.0x.2003, în urma căruia vânzătorului P. D. C. i s-a atribuit acest teren, de asemenea, se impune identificarea şi măsurarea terenului proprietatea pârâtului X. în raport cu titlul de proprietate nr. 5/161/1994 eliberat în favoarea autorului acestuia, X. D. Ioan; în consecinţă, a apreciat instanţa de control judiciar că se impune o completare a expertizei tehnice, în sensul celor arătate.

Prin sentinţa civilă nr. 537/01.03.2010 s-a admis în parte acţiunea civilă pentru revendicare şi ridicare construcţii, formulată de reclamantul I. C., în contradictoriu cu pârâţii-reclamanţi P. P., reprezentat de procurator B. C., P. R. şi pârâţii X. G. şi X. J. şi B. Gh. C., şi în consecinţă, a obligat pe pârâţii-reclamanţi P. P. şi P. R. să lase reclamantului-pârât I. C., în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 3.235 m.p. teren arabil situat în extravilanul comunei A., tarlaua “M.”, identificată în schiţa anexă la raportul de expertiză tehnică întocmit de B.V., între punctele  54, 53, 52, 30, 27, 8, 20, 47, 46, 54; a obligat pe pârâţii X. P. şi X. J. să lase reclamantului-pârât I. C. în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 365 m.p. teren arabil, situat în extravilanul comunei A., punctul “M.”, jud. Neamţ, identificată în schiţa anexă la raportul de expertiză (expert B.V.), între punctele  52, 51, 29, 11, 20, 8, 27, 30, 52, lăţimea în partea de nord – 1,47 m. şi lăţimea la Sud (la drumul judeţean 155) – 1,29 m; a obligt pârâţii-reclamanţi P. P. şi P. R. să ridice construcţiile garaj şi magazie anexă, porţile şi gardul, amplasate pe terenul proprietatea reclamantului I. C., identificat cu coordonatele G D E F (expert M. G.).

Prin aceeaşi sentinţă s-a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi P. P. şi P. R., în contradictoriu cu reclamantul-pârât I. C., şi în consecinţă: a obligat pe reclamantul-pârât I. C. să plătească pârâţilor-reclamanţi P. P. şi P. R. suma de 8.150 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea garajului şi magaziei anexă, edificate pe terenul reclamantului-pârât I. C. şi evaluate de expert tehnic judiciar S. P..

S-a respins: capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a sentinţei civile nr. 2xx/1x.0x.2004 şi a sentinţei civile nr. 7xx/xx.0x.2001, pronunţate de Judecătoria Tg.Neamţ, ca inadmisibil; cererea reconvenţională formulată în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local A. şi B. C.; excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei X. J., excepţie invocată de pârâtul X. G..

Prin decizia civilă nr. 1068/RC/2010, Tribunalul Neamţ a admis recursul pârâţilor şi a casat în parte sentinţa recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare, sub aspectul acţiunii în revendicare formulată de reclamantul I. C. împotriva pârâţilor P. P. şi P. R., respectiv P. G. şi P. J., şi al cererii de ridicare porţi şi gard de către pârâţii P. P. şi R., respectiv ridicare gard de către pârâţii P. G. şi J..

S-a respins capătul de cerere formulat de reclamanţi împotriva pârâţilor P. P. şi P. R. prin care se solicită obligarea la ridicarea construcţiilor constând în garaj şi magazie – anexă, ca nefondat.

S-a menţinut sentinţa atacată sub aspectul: admiterii în parte a cererii reconvenţionale formulate de pârâţii-reclamanţi P. P. şi P. R. cu consecinţa obligării reclamantului-pârât I. C. la plata sumei de 8150 lei cu titlu de despăgubiri; respingerii constatării nulităţii absolute a sentinţelor civile nr. 2xx/1x.0x.2004 a Judecătoriei Târgu Neamţ şi nr. 7xx/xx.0x.2001 a Judecătoriei Târgu Neamţ; respingerii cererii reconvenţionale formulată împotriva pârâţilor Consiliul local al comunei A. şi B. C.; respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei P. J.; dispoziţiei referitoare la obligarea părţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Cu privire la revendicare, instanţa de recurs a reţinut că, pentru identificarea şi măsurarea terenurilor fiecărei părţi în litigiu în raport cu actele de proprietate invocate, instanţa de fond a ordonat efectuarea unei expertize ale cărei obiective au fost stabilite la termenul din data de 20.06.2008 şi care a stat la baza soluţionării cererii principale şi a cererii reconvenţionale.

S-a constatat însă că schiţa anexă raportului de expertiză (filele 92-96) cuprinde mai multe date inexacte, nelămurite de expert în completările ulterioare.

Astfel, expertul a identificat şi măsurat suprafaţa de 7200 m.p. înscrisă în titlul de proprietate nr. 3/895/20.12.1994, sola 17, parcela nr. 417/62, aparţinând numitului B. C., suprafaţa de 3600 m.p. înscrisă în titlul de proprietate nr. 5/543/02.04.2010, sola 17, parcela 417/63, aparţinând defunctului P. C. – suprafaţă înstrăinată reclamantului conform sentinţei civile nr. 2xx/1x.0x.2004 a Judecătoriei Târgu Neamţ, suprafaţa de 8100 m.p. înscrisă în titlul de proprietate nr. 15/161/21.02.1994 aparţinând numitului P. I. şi înstrăinată de acesta pârâtului X. D. G. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2541/18.02.1992, precum şi suprafaţa de 1000 m.p. dobândită de pârâţii P. P. şi P. R. de la B. C. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 9037/08.05.1995.

Cu prilejul măsurătorii expertul a constatat că între suprafeţele înscrise în actele de proprietate şi suprafeţele identificate şi măsurate în teren există următoarele neconcordanţe:

- suprafaţa de 3600 m.p. măsurată în teren este de 3070 m.p., cu 530 m.p. mai puţin;

- suprafaţa de 8100 m.p. măsurată în teren este de 8300 m.p., cu 200 m.p. mai mult;

- suprafaţa de 7200 m.p. măsurată în teren este de 6670 m.p., cu 530 m.p. mai puţin.

Totodată, expertul a mai constatat că:

- suprafaţa de 3600 m.p. (3070 m.p. în teren) este inclusă în suprafaţa de 7200 m.p. (6670 m.p. în teren), această situaţie rezultând din amplasamentul şi vecinătăţile terenurilor înscrise în titlurile de proprietate, precum şi din măsurarea, pe limitele existente, a suprafeţei de 7200 m.p. (6670 m.p.) aparţinând numitului B. C. şi a suprafeţei de 8100 m.p. (8300) aparţinând pârâtului P. G. (care totalizează 14.970 m.p. (faţă de 15.300 m.p. cât ar trebui să rezulte din însumarea suprafeţelor înscrise în titlurile de proprietate ale celor doi;

-  între suprafaţa de 7200 m.p. şi suprafaţa de 8100 m.p. există o suprapunere de 330 m.p.;

-  în raport de datele măsurătorii, pârâţii P. G. şi P. Gianina ocupă din terenul reclamantului I. C. suprafaţa totală de 365 m.p. compusă din 200 m.p. deţinuţi în plus faţă de titlul de proprietate şi 165 m.p. rezultaţi prin împărţirea între proprietăţi a suprapunerii de 330 m.p.

A mai reţinut Tribunalul că expertul nu a identificat suprapunerea de 330 m.p., nu a stabilit dacă aceasta are loc pe întreaga lungime a proprietăţilor învecinate, astfel că nu poate verifica dacă suprafaţa de 365 m.p. măsurată până la limita de nord a proprietăţii P. este ocupată abuziv de pârâtul P. G..

Pe de altă parte, în condiţiile în care s-a stabilit că suprafaţa de 3600 m.p. este inclusă în suprafaţa de 7200 m.p., la identificarea şi măsurarea suprafeţei de 1000 m.p., dobândită de pârâţii P. P. şi P. R. de la B. C., expertul nu a stabilit câţi metri pătraţi din acest teren se regăsesc în suprafaţa de 3600 m.p. şi câţi metri pătraţi se regăsesc în suprafaţa de 7200 m.p, motive pentru care se impune ca instanţa de fond să administreze o nouă expertiză de specialitate.

În rejudecare cauza s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Tg. Neamţ, sub nr. dosar xxxx/xxx/2010.

Pentru a se conforma dispoziţiilor instanţei de recurs, instanţa de fond, prin încheierea din 03.05.2011 ( fila 23), a dispus completarea probatoriului, cu înscrisuri depuse de părţi ori solicitate de instanţă, efectuarea unei expertize topometrice,  iar ulterior, s-a dispus efectuarea unei expertize în evaluare imobile, interogatoriu pârât( fl. 184 vol. II) s-a efectuat o cercetare la faţa locului ( fl. 256 vol. II)

 La termenul de judecată din 10.05.2011 pârâţii reclamanţi P. P. şi P. R., au solicitat, pe cale reconvenţională, crearea unui drept de superficie pentru suprafaţa de teren aferentă garajului şi magaziei, edificate de către ei, invocându-se uzucapiunea de 10 ani.

În cauză, a fost desemnat, pentru efectuarea expertizei topometrice, expert V.I., raportul de expertiză şi răspunsul la obiecţiuni fiind depus la fl. 80-82; 113; 213, ds. vol. I

Expertiza în evaluarea proprietăţii imobiliare a fost efectuată de expert U.C., raportul de expertiză fiind ataşat la dosar, fl. 20-36, 85-86 vol. II.

Având în vedere că I. E. este soţia reclamantului I. C. şi codevălmaşă a terenului revendicat, instanţa, la solicitarea acesteia a completat cadrul procesual, în sensul că a fost introdusă în cauză în calitate de coproprietar al terenului revendicat alături de soţul acesteia.

Din întreg probatoriu administrat în cauză instanţa reţine următoarele:

Cu privire la cererea principală având ca obiect revendicare:

Potrivit disp. art. 1169 C. civ., (anterior) în cadrul oricărui proces sarcina probei incumbă reclamantului. Prin urmare reclamantul dintr-o acţiune în revendicare trebuie să dovedească două împrejurări şi anume : că este proprietarul bunului revendicat iar pârâtul are posesia nelegitimă a acestui bun.

Literatura de specialitate şi practica judiciară au concretizat câteva principii care se aplică în soluţionarea cazurilor de speţă privind revendicarea  imobiliară.

Astfel s-a apreciat că în situaţia în care ambele părţi prezintă titluri de proprietate scrise, dar acestea provin de la autori diferiţi, trebuie să se recurgă la compararea drepturilor autorilor de la care provin cele două titluri, urmând să câştige acea parte care a dobândit de la autorul al cărui drept este preferabil, sarcina probei că autorul său a avut un drept preferabil revenind reclamanţilor.

A) Reclamanţii-pârâţi I. C. şi I. E. sunt proprietarii suprafeţei de 3.600 m.p. teren arabil situat în comuna A., punct „M.”, vecini: N – drum exploatare, E – X. Ioan( X. G.), S – drum judeţean, V – A. C. (B. C., P. P. şi R.), teren a fost dobândit de reclamant de la P. C. prin antecontract de vânzare-cumpărare, iar prin sentinţa civilă nr. 2xx/1x.0x.2004 a Judecătoriei Târgu Neamţ, definitivă şi executorie, a fost perfectată această vânzare-cumpărare, dispunându-se ca hotărârea judecătorească să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

Aşadar, reclamanţii fac dovada dreptului lor de proprietate asupra terenului revendicat, respectiv cu sentinţa civilă nr. 2xx/1x.0x.2004 a Judecătoriei Târgu Neamţ, definitivă şi executorie şi deci intrată în puterea lucrului judecat.

Acest teren a fost dobândit de reclamant de la P. C. prin antecontract de vânzare-cumpărare, iar prin sentinţa civilă nr. 244/16 februarie 2004 a Judecătoriei Tg.Neamţ, definitivă şi executorie, a fost perfectată această vânzare-cumpărare, dispunându-se ca hotărârea judecătorească să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

Vânzătorul, la rândul său, a primit acest teren de la P. A., fostă I., decedată în anul 1998.

Referitor la dreptul de proprietate al vânzătorului P. D. C., instanţa reţine că terenul în litigiu iniţial a fost evidenţiat în titlul de proprietate nr. 5/543/02.04.2002, apoi a fost atribuit vânzătorului prin sentinţa civilă de partaj succesoral nr. 7xx/xx.0x.2003 a Judecătoriei Tg.Neamţ, de asemenea, definitivă şi executorie.

Iniţial, acest teren a făcut obiectul contractului de schimb autentificat sub nr. 10482/10 iunie 1993 (fila 6 dosar iniţial de fond), prin care P. C. a dat în schimb lui B. C. această suprafaţă de teren de 3600 mp în punct „M.” şi a primit în schimbul acestui teren suprafaţa de 3.200 mp teren situat în sat F., punct „L.” (C.).

Prin sentinţa civilă nr. 753/4 mai 2001 a Judecătoriei Tg.Neamţ, sentinţă definitivă şi irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută a acestui contract de schimb, reţinându-se în considerentele acestei hotărâri că acest înscris s-a bazat pe o cauză ilicită (filele 7,8 dosar iniţial de fond).

Urmare a anulării contractului de schimb, părţile contractante au fost repuse în situaţia anterioară încheierii contractului, în sensul că P. C. a revenit la terenul său din punctul „M.”, iar B. C. (tatăl, respectiv socrul pârâţilor P. P. şi R.) a reluat în stăpânire terenul din punctul „C.”.

Acest teren a fost identificat în anexa A2 a raportului de expertiză din data de 17.04.2013 , fl. 135 vol. II, pe aliniamentul: 30-25-26-29-30. Pe acest teren sunt amplasate construcţiile identificate de expert cu D2- garaj; D3-magazie şi D4-anexă

B) În titlul de proprietate nr. 15/161/21.02.1994 emis pe numele lui X. D. Ioan, în punctul „M.” este evidenţiată suprafaţa de 8100 m.p. teren arabil, sola 17, parcela 417/64, vecini: N – drum exploatare, E – Gaiţă Elisabeta, S – drum judeţean, V – P. D. C..

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2541/18.02.1992, X. D. I. a înstrăinat lui X. D. G. suprafaţa de 8100 m.p., teren evidenţiat în titlul de proprietate mai sus indicat.

Terenul pârâtului X. G. a fost identificat în anexa A2 a raportului de expertiză din data de 17.04.2013 , fl. 135 vol. II, pe aliniamentul 31-30-29-32-31

C) În titlul de proprietate nr. 3/895/1994 emis în favoarea lui B. C. R., în sola 17, parcela 417/62, este înscrisă suprafaţa de 7200 m.p. teren arabil, învecinat cu: N – drum exploatare, E – X. D. I., S – drum judeţean, V – A. I. M..

La data de 08.05.1995, B. C. vinde soţilor P. P. şi R. suprafaţa de 1000 m.p., vecini: N – B. C., E – X. D. I., S – drum judeţean, V – A. C., terenul fiind identificat în anexa A2 a raportului de expertiză din data de 17.04.2013 , fl. 135 vol. II, pe aliniamentul: 25-28-27-26-25.

Toate aceste suprafeţe de teren au fost identificate de expertul tehnic judiciar Iamandi Viorel, fiind întocmite şi schiţe anexe, identificare care a avut în vedere pe lângă acte de proprietate invocate de părţi şi tabelul nominal cu proprietarii terenurilor puşi în posesie în tarlaua”M.” şi planul parcelar în baza căruia au fost emise titlurile de proprietate de care se prevalează părţile.

Din cuprinsul raportului de expertiză tehnică judiciară topocadastrală întocmit în cauză, rezultă că:

- pârâţii-reclamanţi P. P. şi R. ocupă din proprietatea reclamanţilor suprafaţa de 676 m.p. teren arabil situat în extravilanul comunei A., tarlaua “M.”, identificată în schiţa anexă la raportul de expertiză tehnică întocmit de expert V.I., fl. 232 vol. 2, ca fiind S6c şi S6d între punctele  19-36-17-14-35-34-25-19;

- pârâţii X. P. şi X. J. ocupă di proprietatea reclamanţilor I. C. şi I. E., suprafaţa de 314 m.p. teren arabil, situat în extravilanul comunei A., punctul “M.”, jud. Neamţ, identificată în schiţa anexă la raportul de expertiză, întocmit de expert V.I., fl. 232 vol. 2, ca fiind S6g între punctele  19-30-29-20-17-36-19, lăţimea în partea de nord – 1,01 m. şi lăţimea la Sud (la drumul judeţean 155) – 1,29 m.

- pârâtul B. C. ocupă din terenul reclamanţilor, suprafaţa de 78 m.p. teren arabil, situat în extravilanul comunei A., punctul “M.”, jud. Neamţ, identificată în schiţa anexă la raportul de expertiză, întocmit de expert V.I., fl. 232 vol. 2, ca fiind S6f între punctele 14-11-26-35-14

Aşa fiind, din probele administrate în cauză, instanţa reţine că reclamanţii au făcut atât dovada dreptului de proprietate asupra terenului revendicat, dar şi a faptul ocupării pe nedrept a unei părţi din acest teren de către pârâţii-reclamanţi respectiv, pârâţi, în sensul mai sus arătat, astfel că, în baza art. 480 şi urm. Cod civil, instanţa va admite în parte acţiunea şi va obliga pe pârâţi şi pârâţii-reclamanţi să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie reclamanţilor, terenul ocupat.

Referitor la cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi P. P. şi P. R., care au solicitat, crearea unui drept de superficie pentru suprafaţa de teren aferentă garajului şi magaziei, edificate de către ei, invocându-se uzucapiunea de 10 ani, urmează a fi respinsă pentru următoarele motive:

Prin sentinţa civilă nr. 537/04.03.2010 a acestei instanţe s-a constatat că, în baza art. 494 C.civ (anterior), proprietarii terenului pe care au fost amplasate aceste construcţii au devenit şi proprietari ai acestora (construcţii) în temeiul accesiunii imobiliare, cu obligaţia pentru reclamanţii-pârâţi de a plăti constructorilor de bună credinţă, în speţă, pârâţilor-reclamanţi, contravaloarea acestor construcţii, capăt de cerere menţinut prin decizia civilă nr. 1068/RC/16.12.2010.

Dreptul de superficie solicitat de către pârâţii-reclamanţi, este un drept real principal, dezmembrământ al dreptului de proprietate, asupra unui teren care constă în dreptul de proprietate al unei persoane, numită superficiar, privitor la construcţiile, plantaţiile sau alte lucrări ce se afla pe un teren proprietatea altuia, teren asupra căruia superficiarul are un drept de folosinţă.

Dreptul de superficie se poate naşte, fie în baza convenţiei dintre proprietarul terenului şi constructor, fie prin prescripţia achizitivă, fie în baza legii – simplu fapt al edificării construcţiei nu dă naştere dreptului de superficie.

În ce priveşte dobândirea de către pârâţii reclamanţi a unui drept de superficie, asupra terenului pe care sunt amplasate pe care sunt amplasate construcţiile se cer îndeplinite , cumulativ două condiţii:

a)superficiarul să fie proprietarul construcţiilor

b)terenul să aparţină altei persoane

Or, prin decizia nr. 1068/RC/16.12.2010 s-a stabilit irevocabil că pârâţii-reclamanţi nu mai sunt proprietarii construcţiilor, acestea devenind proprietatea reclamanţilor ca urmare a accesiunii imobiliare.

Faţă de cele reţinute, instanţa, va respinge cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi P. P. şi P. R., ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare