Procedura insolvenţei

Potrivit art. 111 din Legea nr. 85/2014, creditorii, debitoarea, părţile interesate, pot formula contestaţii împotriva tabelului preliminar de creanţe în termen de 7 zile de la data publicării la BPI a acestuia.

Prin Decizia civilă nr. 114/15.02.2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a Civilă, a fost respins recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 688/22.09.2016 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. … cu următoarea motivare:

Prin sentinţa  apelată s-a respins cererea de repunere în termen privind contestaţia împotriva tabelului preliminar de creanţe formulată de DRFP Timișoara – AJFP Arad în contradictoriu cu lichidatorul judiciar al debitoarei falite.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că la data de 17.02.2016,  creditoarea  a depus cerere de admitere a creanţei pentru suma de 340.741 lei reprezentând debit neachitat la bugetul consolidat al statului de debitoare.

 Din suma totală de 340.741 lei  cu care a solicitat a fi înscris  în tabelul creditorilor suma de 55.228 lei a solicitat a fi înscrisă cu rang de preferinţă  prevăzut de art. 161 alin.1 pct.5 şi suma de 285.513 lei  cu  rang de preferinţă prevăzut de dispoziţiile art. 159 alin.1 pct.3 din Legea  nr.85/2014 privind procedura insolvenţei.

Anexat cererii de admitere a creanţei a depus  Procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr.19520 /16.04.2015, Procesul verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr.82191 /25.11.2015, pentru suma totală de 285.513 lei.

Textul din art. 230 din  Ordonanţa Nr. 92 din 24 decembrie 2003 privind Codul de procedură fiscală autorizează creditorul-contestator să înscrie creanţa sa la AEGRM indiferent de voinţa debitorului, fără însă a conferii creanţei calitatea de creanţă garantată.

Din cuprinsul art. 2328 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, în vigoare la data înregistrării menţionate în avizul de ipotecă iniţial, rezultă  că preferinţa acordată statului şi unităţilor administrativ-teritoriale pentru creanţele lor se reglementează prin legi speciale, o asemenea preferinţă neputând afecta drepturile dobândite anterior de către terţi.

După cum se poate constata, norma din art. 2328 este o normă de trimitere. Ea nu instituie o cauză de preferinţă, ci doar menţionează faptul că, în domeniul creanţelor statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale, eventualele cauze de preferinţă vor fi stabilite prin legi speciale.

Preferinţa acordată creditorilor fiscali este reglementată de Codul de procedură fiscală care, în art. 151 alin. 4, stipulează că executarea silită a bunurilor mobile se face prin sechestrarea şi valorificarea acestora, chiar dacă acestea se află la un terţ, sechestrul instituindu-se printr-un proces verbal, iar conform art. 151 alin. 8, prin sechestrul înfiinţat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobândeşte un drept de gaj care conferă acestuia, în raport cu alţi creditori, aceleaşi drepturi ca şi dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun.

Astfel cum reiese din aceste dispoziţii legale, preferinţa acordată statului pentru creanţele bugetare rezultă din instituirea unui gaj legal asupra anumitor bunuri ale debitorului care au făcut obiectul unui sechestru aplicat de către organele fiscale.

Cu toate acestea, preferinţa statului asupra bunurilor mobile ale debitorului va dobândi rang de la data la care ea este făcută publică faţă de terţi prin înregistrarea sa la AEGRM.

În acest sens trebuie interpretate şi dispoziţiile art.142 alin.7 din Codul de procedură fiscală, conform cărora faţă de terţi, inclusiv faţă de stat, o garanţie reală şi celelalte sarcini reale asupra bunurilor au un grad de prioritate care se stabileşte de la momentul în care acestea au fost făcute publice prin oricare dintre metodele prevăzute de lege.

Prin urmare, preferinţa creanţelor organelor fiscale va fi asigurată numai în măsura în care bunurile asupra cărora se constituie gajul prin sechestru sunt menţionate în AEGRM.

Aşadar, creditorii fiscali pot avansa în ordinea de preferinţă specială instituită de legislaţia insolvenţei dacă instituie un sechestru asupra bunurilor debitorului, anterior deschiderii procedurii, însă simpla instituire a sechestrului nu este suficientă, de vreme ce o astfel de creanţă rămâne ocultă, terţii neavând cunoştinţă de existenţa ei şi, prin urmare, nu le poate fi opozabilă.

Pentru a face gajul fiscal opozabil faţă de terţi creditorul fiscal trebuie să îndeplinească şi formalităţile generale de opozabilitate, de vreme ce Codul de procedură fiscală trimite la dreptul comun pentru a determina regimul juridic al gajului fiscal.

În consecinţă, pentru a beneficia de drepturile conferite de art. 159  din Legea nr. 85/2014, gajul fiscal instituit prin Procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr.19520 /16.04.2015, Procesul verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr.82191 /25.11.2015, pentru suma totală de 285.513 lei,  trebuie făcut public prin menţionarea sa în Arhiva Electronica de Garanţii Reale Mobiliare.

Ori, în prezenta cauză, gajul fiscal instituit prin Procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr.19520 /16.04.2015, Procesul verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr.82191 /25.11.2015, pentru suma totală de 285.513 lei,  nu a fost menţionat în Arhiva Electronica de Garanţii Reale Mobiliare

Astfel cum rezultă din procesele verbale de sechestru  pentru bunuri mobile, creanţa bugetară deşi este garantată cu bun mobil din averea debitoarei, aceasta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 954 alin. (3) din Codul de procedură civilă care prevede: „Sechestrul asigurător înfiinţat asupra unui bun supus unor formalităţi de publicitate se va înscrie de îndată în cartea funciară, registrul comerţului, Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare sau în alte registre publice, după caz. înscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, după înscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv”, astfel, acesta nu a fost supus nici unei formalităţi de publicitate.

Susţinerile creditoarei cu privire la incidenţa în cauză a prevederilor art. 151 alin 8 din Codul de procedură fiscală sunt nefundamentate, raportat la împrejurarea că, executarea gajului se realizează după regulile incidente în cazul ipotecii mobiliare, care se aplică în mod corespunzător (art. 2494 noul Cod Civil).

Judecătorul sindic a constatat că  administratorul judiciar nu a contestat existenţa procesului verbal de sechestru asupra bunurilor mobile aparţinând debitoarei, doar că acesta pentru a produce efecte în raport cu alţi creditori trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de art. 954 alin (3) din Codul de procedură civilă, publicitatea.

Astfel  publicitatea gajului se poate realiza prin:

-deposedarea debitorului [art. 2482 alin. (1) noul Cod Civil]. Deţinerea bunului de către creditor trebuie să fie publică şi neechivocă. Atunci când se creează faţă de terţi aparenţa că debitorul deţine bunul, gajul nu le poate fi opus (art. 2483 noul Cod Civil). Cu acordul debitorului, creditorul poate să exercite detenţia şi prin intermediul unui terţ. Detenţia exercitată de către acesta nu asigură opozabilitatea gajului decât din momentul în care a primit înscrisul constatator al gajului (art. 2484 noul Cod Civil);

-remiterea sau andosarea titlului, dacă gajul poartă asupra unor titluri negociabile [art. 2482 alin. (3) noul Cod Civil];

-înscrierea gajului la arhivă. Se poate recurge la această formă de publicitate în cazul oricăror bunuri corporale [art. 2482 alin. (1) noul Cod Civil], cu o singură excepţie: publicitatea gajului asupra sumelor de bani nu se poate realiza decât prin deţinerea lor [art. 2482 alin. (2) noul Cod Civil]. Potrivit art. 188 din Legea nr. 71/2011, deţinerea se poate realiza şi prin controlul unic sau în comun exercitat asupra casetei de valori în care se găsesc depozitate sumele de bani.

Astfel,  neînregistrarea este un risc asumat în mod conştient de către creditorul gajist, deoarece terţii vor dobândi bunul fără să ştie că este gajat şi, totodată, el nu va avea prioritate faţă de ceilalţi creditori gajişti, care au dreptul de gaj asupra aceluiaşi bun. Pentru a înlătura consecinţele negative care pot surveni în legătură cu neînregistrarea gajului, creditorul gajist este interesat să insiste asupra înregistrării gajului înregistrarea are efect de publicitate, adică de informare şi de stabilire a gradului de prioritate. Efectul de publicitate sau informare operează faţă de terţi şi prezumă că orice persoană cunoaşte despre existenţa gajului, deoarece, fiind interesată, are dreptul de a consulta registrul în care a fost înscris gajul. Din momentul înregistrării nici o persoană nu poate invoca necunoaşterea informaţiei înscrise în arhivă. Gajul devine opozabil şi celui care va dobândi ulterior dreptul de proprietate sau un alt drept asupra bunului gajat.

Judecătorul sindic  a înlăturat apărarea creditoarei contestatoare că Tabelul preliminar nu a fost publicat în BPI, întrucât astfel cum rezultă din înscrisurile filele 13-15 dosar, Tabelul preliminar a fost publicat în BPI NR. 5371/15.03.2016.

Potrivit art. 111  din Legea nr.85/2014, judecătorul sindic a constatat că creditoarea, nu a contestat Tabelul preliminar în termen de 7 zile de la publicarea în BPI a tabelului preliminar, motivând cererea acestuia de repunere în termen prin aceea că practicianul în insolvenţa nu a publicat în BPI Tabelul preliminar.

Motivul invocat nu a putut fi reţinut de către judecătorul sindic  atâta timp cât Tabelul preliminar a fost publicat în BPI NR. 5371/15.03.2016, iar contestaţia a fost înregistrată la data de 31 mai 2016, cu mult peste termenul de 7 zile de la publicarea în BPI a tabelului preliminar.

Împotriva acestei sentinţei a declarat apel contestatoarea- creditoare, solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinţei şi obligarea lichidatorului judiciar la înscrierea în Tabelul definitiv al creanţelor debitoarei  a sumei de 55.228 lei conform art. 161 alin.1 pct.5 din Legea 85/2014 şi a sumei de 285.513 lei creanţă cu rang de preferinţă conform dispoziţiilor art. 159 alin.1 pct.3 din lege.

În motivare, a reluat motivele din cererea iniţială.

Arată că prin aplicarea art.7 din Hotărârea nr.802/1999 privind adoptarea Regulamentului pentru organizarea şi funcţionarea Arhivei Electronice de Garanţii Reale Mobiliare, nu se poate pune în discuţie faptul că Procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nu ar avea valoare atâta timp cât nu este înregistrat în Arhiva Electronică.

Prin definiţiile din art.5, al, 1, pct. 14 şi 15 din Legea nr.85/2014, sunt stabilite creanţele bugetare şi cele cu rang de preferinţă, invocându-se şi art. 151 alin 8 din O.G. nr. 92/2003 Cod procedură fiscală, creanţa fiind astfel garantată.

De asemenea şi prevederile Noului Cod civil, în cuprinsul art. 2328 dispun " Preferinţa acordată statului şi unităţilor administrativ - teritoriale pentru creanţele lor se reglementează prin legi speciale" - O.G. nr. 92/2003 - şi art. 2333 potrivit căruia " Privilegiul este preferinţa acordată de lege unui creditor în considerarea creanţei sale."

În cauză procesul verbal de sechestru emis de creditoare este semnat atât de debitoare prin reprezentant, cât şi de terţul poprit prin care se exercită posesia de către debitor şi care are calitatea de custode conform C.pr.fiscală., a fost întocmit în suficiente exemplare, astfel încât un exemplar a fost comunicat reprezentantului debitoarei, care este în acelaşi timp şi custode, fiind îndeplinită cerinţa de publicitate instituită de art.2484 C.civ., sechestrul instituit de A.J.F.P Arad fiind asimilat gajului reglementat de codul civil, fapt reţinut corect de prima instanţă.

Din cele de mai sus rezultă că creanţa apelantei contestatoare este garantată, fiind privilegiate prin simplul efect al legii, fiind incidente în cauză art. 5 ,al.1,pct. 15 din Legea nr. 85/2014.

Astfel, având în vedere prevederile legale invocate mai sus lichidatorul judiciar trebuie să dea eficienţă dispoziţiilor art. 159 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 85/2014 şi avea obligaţia legală să înscrie apelanta contestatoare ca şi creditor garantat pentru suma de 285.513 lei în Tabelul de creanţe.

Având în vedere dispoziţiile legale mai sus amintite apelanta consideră că în mod eronat prima instanţă a respins contestaţia sa privind înscrierea în tabelul creanţelor debitoarei suma de 285.513 lei, ca şi creanţă garantată, aşa cum s-a solicitat.

Prin concluziile scrise depuse la dosar, lichidatorul judiciar al debitoarei, a solicitat respingerea apelului şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind temeinică şi legală.

În motivare, arată că Legea nr. 85/2014 arată că, numai fondurile obţinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului grevate în favoarea creditorului de ipoteci, gajuri sau alte garanţii reale mobiliare ori drepturi de retenţie de orice fel, vor fi distribuite cu prioritate creditorilor garantaţi pentru stingerea creanţelor născute înainte de data deschiderii procedurii, în lipsa vreunei modalităţi de publicitate, creanţa fiscală nu poate beneficia decât de prioritatea conferită de pct. 5 al art. 161 din legea privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

Aşa cum rezultă din Proces verbal de sechestru pentru bunuri mobile, creanţa bugetară deşi este garantată cu bun mobil din averea debitoarei, aceasta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 954 alin. (3) din Codul de procedura civilă care prevede: „Sechestrul asigurător înfiinţat asupra unui bun supus unor formalităţi de publicitate se va înscrie de îndată în cartea funciară, registrul comerţului, Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare sau în alte registre publice, după caz. înscrierea face opozabil sechestru) tuturor acelora care, după înscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv", astfel, acesta nu a fost supus nici unei formalităţi de publicitate.

Susţinerile creditoarei cu privire la incidenţa în cauză a prevederilor art. 151 alin 8 din Codul de procedură fiscală sunt nefundamentate, raportat la împrejurarea că, executarea gajului se realizează după regulile incidente în cazul ipotecii mobiliare, care se aplică în mod corespunzător (art. 2494 noul Cod Civil), respectiv "Dispoziţiile privitoare la publicitatea, prioritatea, executarea şi stingerea ipotecilor mobiliare se aplică în mod corespunzător,"

Lichidatorul judiciar nu a contestat existenţa procesului verbal de sechestru asupra bunurilor mobile aparţinând debitoarei, doar că acesta pentru a produce efecte în raport cu alţi creditori trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de art. 954 alin (3) din Codul de procedură civilă, publicitatea.

Lichidatorul judiciar apreciază că nu se află în prezenţa unui gaj cu deposedare pentru a face aplicabilitatea prevederilor art. 2484 C. civil. Gajul cu deposedare este o piedică în fluiditatea circuitului economic al bunurilor şi în potenţialul debitorului gajist de a executa obligaţia garantată, aceasta reduce eficienţa economica a bunului, lipsind proprietarul de dreptul de a folosi bunul său. Bunurile sunt lăsate la sediul acesteia fără a fi înscrise măsuri spre neschimbare, având astfel obligaţia de păstrare a bunului şi de ţinere a lui la dispoziţia creditorului, ca garanţie. Ţinând cont de faptul că bunurile au rămas la sediul societăţii, aceasta din urmă nefiind lipsită de dreptul de a folosi bunurile sale, apreciază că nu poate fi vorba de un gaj cu deposedare. Într-o astfel de situaţie fiind necesară înscrierea gajului la arhivă pentru opozabilitatea acestuia faţă de terţ, creditorii debitoarei, înscrisul şi înregistrarea nu constituie condiţii de validitate a gajului, ci urmăresc, în special, să asigure opozabilitatea faţă de terţi a constituirii gajului, asigurând dreptul de preferinţă ai creditorului gajist faţă de ceilalţi creditori. Or în speţă, prin nelipsirea proprietarului de folosinţa bunului apreciază ca fiind incidente prevederile art. 2483 noul Cod Civil ţinând cont de faptul că s-a creat faţă de terţi aparenţa că debitorul deţine bunul, astfel că, gajul nu le poate fi opus. Gajul cu deposedare este un contract real, deoarece nu ia naştere decât prin remiterea efectivă a bunului gajat.

Ţinând cont de faptul că procedura insolvenţei este o procedură colectivă şi concursuală pentru toţi creditorii debitorului, ea limitează drepturile debitorului, dar restrânge şi drepturile creditorilor acestuia. Acest caracter al procedurii conduce la consecinţa opririi urmăririlor individuale ale creditorilor împotriva debitorului, la eşalonarea obligaţiilor pecuniare ale debitorului, la întreruperea cursului dobânzilor, dar creditorii trebuie să fie trataţi echitabil şi să se încerce acoperirea într-o măsură cât mai mare a creanţele acestora.

Faţă de aceasta împrejurare, raportat la faptul că societatea debitoare beneficiază de folosinţa bunurilor gajate apreciază ca fiind necesar pentru a produce efecte în raport cu alţi creditori trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de art. 954 alin (3) din Codul de procedură civilă, publicitatea în sensul înscrierii gajului la arhivă.

Analizând calea de atac a contestatoarei, Curtea reţine că dispoziţia judecătorului sindic din sentinţa pronunţată vizează soluţionarea contestaţiei exclusiv pe calea excepţiei de tardivitate şi, urmare a respingerii cererii contestatoarei de repunere în termen privind această contestaţie.

Hotărârea atacată este în primul rând rezultatul unei calificări corespunzătoare a demersului creditoarei, apreciind în contextul Codului insolvenţei că aceasta vizează modul în care creanţa a fost înscrisă în Tabelul preliminar de creanţe al debitoarei, în condiţiile în care dispoziţia legală invocată în drept este cea din art. 111 din Legea 85/2014, iar petitul acestei contestaţii prevede expres solicitarea creditoarei de a obliga lichidatorul judiciar să publice tabelul preliminar de creanţe în BPI şi să înscrie creanţa acestui creditor bugetar în acest tabel, aşa cum s-a solicitat prin cererea de înscriere, solicitare reluată ca atare şi în finalul motivelor contestaţiei sale.

Aceste precizări se impun a fi făcute în condiţiile în care în cuprinsul căii de atac, aceeaşi creditoare se referă la înscrierea în Tabelul definitiv de creanţe al aceleiaşi debitoare, fără ca însă, pe calea apelului, să poată fi schimbat cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi, astfel cum se prevede în art. 478 C.proc.civ.; pe de altă parte, Legea insolvenţei prevede condiţii şi termene distincte pentru contestaţiile la tabelul preliminar de cele la tabelul definitiv al creanţelor, relevante în contextul identificării termenului de înregistrare a contestaţiei creditoarei bugetare şi momentul de la care acest termen a început să curgă în cauză.

În această privinţă, în mod corect s-a stabilit că solicitarea creditorului bugetar de a se publica tabelul preliminar de creanţe al debitoarei în BPI este fără obiect, având în vedere că o astfel de procedură a fost realizată astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 13 dosar fond şi a constituit momentul de referinţă de la care s-au derulat cele 7 zile prevăzute de legiuitor pentru formularea contestaţiilor şi depunerea lor la tribunal, termen ce nu a fost respectat în speţă de către creditorul contestator, aspect ce determină aplicarea sancţiunii tardivităţii contestaţiei.

În aceste circumstanţe ale cauzei, apelanta nu a înţeles să critice în concret nici unul din aspectele ce vizează dispoziţia judecătorului sindic de respingere a cererii de repunere în termen şi de stabilire a tardivităţii contestaţiei, alegaţiile sale vizând exclusiv problemele de fond ale rangului de preferinţă al creanţei sale, care însă  nu pot fi analizate în raport de cele menţionate mai sus.

Pe cale de consecință şi în condiţiile art. 480 alin.1 C.proc.civ.,  a respins ca nefondat apelul contestatoarei.

Domenii speta

Spete similare