Viol

Deliberând asupra cauzei penale de faţǎ, constatǎ urmǎtoarele:

I. Situaţia de fapt şi încadrarea juridicǎ reţinutǎ prin rechizitoriu

Prin rechizitoriul din data de 18.09.2015 al Parchetului de pe lângǎ Judecǎtoria Bacǎu în dosar nr. X înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 11678/180/2015 la data de 23.09.2015 s-a dispus trimiterea în judecatǎ a inculpatului ICIpentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 218, alin. 1 şi alin. 3, lit. c C. pen.

În cuprinsul actului de sesizare al instanţei s-a reţinut, în esenţǎ, cǎ în noaptea de 23/24.08.2014, în jurul orelor 04:00, inculpatul a întreţinut relaţii sexuale normale cu persoana vătămată PMA, în vârstă de 15 ani, împotriva voinţei acesteia.

Pentru dovedirea situaţiei de fapt au fost administrate urmǎtoarele mijloace de probǎ în cursul urmǎririi penale: plângerea şi declaraţiile persoanei vătămate PAM (filele 5, 32-36 d.u.p.); plângerea inculpatului ICI(fila 6 d.u.p.); plângerea reprezentantului legal al persoanei vătămate, numitul PM (fila 7 d.u.p.); raportul de constatare medico legală nr. X a S.J.M.L. Bacău (filele 15-16 d.u.p.); proces verbal de examinare (filele 24-31 d.u.p.); proces verbal de ridicare (fila 50 d.u.p.); proces verbal de restituire (fila 51 d.u.p.); declaraţiile martorilor: IBR (filele 37-38 d.u.p.); IŞ (filele 39-40 d.u.p.); MO (fila 41 d.u.p.); IAE (fila 42 d.u.p.); CI (filele 43-44 d.u.p.); LA (filele 45-46 d.u.p.); TE (fila 47 d.u.p.) declaraţiile inculpatului ICI(filele 32-36, 78-80 d.u.p.).

II. Camera preliminarǎ

Prin Încheierea din data de 05.12.2016 (f. 27 d.i.) judecǎtorul de camerǎ preliminarǎ a dispus începerea judecǎrii cauzei, constatând legalitatea sesizǎrii instanţei, a administrǎrii probelor şi a efectuǎrii actelor de urmǎrire penalǎ privindu-l pe inculpatul ICI.

De asemenea, judecǎtorul de camerǎ preliminarǎ a constatat cǎ au fost formulate cereri şi invocate excepţii de cǎtre inculpat prin apǎrǎtorul ales cu privire la legalitatea administrǎrii probelor şi a efectuǎrii actelor de cǎtre organele de urmǎrire penalǎ, acestea fiind respinse ca neîntemeiate în baza art. 345, alin. 1 C. proc. pen. Totodatǎ, prin Încheierea nr. Xdin 05.02.2016, judecǎtorul de camerǎ preliminarǎ din cadrul Tribunalului Bacǎu a respins ca neîntemeiatǎ contestaţia formulatǎ de inculpat.

III. Desfǎşurarea cercetǎrii judecǎtoreşti

Prezent la judecarea cauzei, instanţa i-a adus la cunoştinţǎ inculpatului ICIînvinuirea care i se aduce prin actul de sesizare al instanţei, precum şi prevederile art. 70, alin. 2 C. proc. Pen., respectiv faptul cǎ are dreptul sǎ nu facǎ nici o declaraţie, cǎ tot ce declarǎ poate fi folosit şi împotriva sa, iar dacǎ acceptǎ sǎ dea declaraţii are obligaţia sǎ spunǎ tot ce ştie cu privire la învinuirile care i se aduc.

Astfel, la primul termen de judecatǎ, cu procedura legal îndeplinitǎ, la data de 29.03.2016, ulterior citirii în extras de cǎtre grefierul de şedinţǎ în baza art. 374 C. proc. pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecǎţii, instanţa l-a întrebat pe inculpat dacǎ solicitǎ ca judecata sǎ aibǎ loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmǎririi penale şi a înscrisurilor prezentate de pǎrţi, aducându-i la cunoştinţǎ dispoziţiile art. 396, alin. 10 C. proc. pen. iar, în urma rǎspunsului negativ al acestuia a procedat la audierea sa, în conformitate cu dispoziţiile art. 378 C. proc. Pen. (f. 62-63 d.i.)

Totodatǎ au fost audiaţi martorii CI (f. 81 d.i.), MO (f. 95-96 d.i.), Duţu Vasile (f. 97 d.i.), IBR (f. 137-138 d.i.), declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei şi s-a încuviinţat pentru pǎrţi proba cu înscrisuri. Totodatǎ, instanţa a aplicat prevederile art. 381, alin. 7 C. proc. pen. raportat la martorii IŞ şi TE, având în vedere cǎ deşi pe numele acestora au fost emise mandate de aducere, s-a constatat imposibilitatea audierii acestora, martorii fiind plecaţi din ţarǎ.

IV. Situaţia de fapt reţinutǎ de instanţǎ

Instanţa reţine cǎ în seara zilei de 23.08.2014, în jurul orelor 22:30, persoana vătămată PMA, însoţită de martorii IBR, CI, LA şi numitul GB, s-au deplasat, pe jos, din satul Gârla Anei, com. Ungureni, până la discoteca organizată în satul Ungureni, com. Ungureni, jud. Bacău.

În localul în care a fost organizată discoteca, din satul Ungureni, com. Ungureni, au venit, pe rând, şi martorul IŞ, împreunǎ cu vǎrul sǎu, inculpatul ICI. Pentru deplasare, inculpatul a utilizat autoturismul marca Volkswagen Passat, cu numărul de înmatriculare X, care era prevăzut cu volan pe partea dreaptă.

Pe durata desfăşurării discotecii, în jurul orelor 01:00, martorul IŞ a făcut cunoştinţă persoanei vătămate PMA cu inculpatul ICI. Astfel, persoana vătămată şi inculpatul au petrecut mai mult timp împreună pe durata desfăşurării discotecii.

Între orele 03:30 - 04:00, inculpatul i-a propus persoanei vătămate să se deplaseze către locuinţă cu autoturismul său, împrejurare cu care aceasta a fost de acord.

După ce a discutat cu celelalte persoane care o însoţiseră la discotecă, persoana vătămată PMA, însoţită de martorii IBR, CI, LA şi numitul GB, au ieşit din local şi s-au îndreptat spre autoturismul Volkswagen Passat aparţinând inculpatului ICI. Cu această ocazie, persoana vătămată a urcat în autoturismul inculpatului pe scaunul din stânga faţă, iar pe bancheta din spate au urcat martorii IBR, CI, LA şi numitul GB.

În acest moment, inculpatul a luat din portiera autoturismului o ţeavă metalică şi a cerut martorilor CI, LA şi numitul GB, să iasă din autovehicul, motivând că va duce acasă numai pe fete, împrejurare confirmatǎ prin declaraţiile martorului CI (f. 81 d.i.), dar şi a celorlalţi martori audiaţi în cursul urmǎririi penale, precum şi de cǎtre inculpat, care a arǎtat cu ocazia audierii sale în cursul judecǎţii cǎ nu îi cunoştea pe cei care urcaserǎ pe bancheta din spate şi cǎ le-a cerut sǎ coboare pentru cǎ în maşina erau prea mulţi pasageri.

După ce din autoturismul marca Volkswagen Passat au coborât martorii CI, LA şi numitul GB, pe bancheta din spate, alături de martora IBR, a urcat martorul IŞ, în timp ce persoana vătămată PMA a rămas pe scaunul din stânga faţă.

Instanţa va înlǎtura din declaraţia inculpatului aspectul indicat de acesta în sensul cǎ dupǎ ce au plecat din satul Ungureni, com. Ungureni s-ar fi deplasat împreunǎ cu persoana vǎtǎmatǎ şi cu martorii IBR şi IŞ la clubul Insomnia din mun. Bacǎu unde au consumat cafea, dupǎ care au mers în zona Pieţei Centrale unde au mâncat, întrucât nu se coroboreazǎ cu nici un alt mijloc de probǎ administrat în cauzǎ, cu excepţia declaraţiei martorei TE, persoanǎ angajatǎ în localul „Insomnia Cafe” şi care a declarat că a văzut în local pe inculpatul ICI, însoţit de două fete şi un băiat, în noaptea de sâmbătă, 25/26.08.2014, ocazie cu care ar fi consumat mai multe băuturi şi ar fi jucat la aparate electronice.

Astfel, apare a fi neveresomilǎ susţinerea acestei martore, în condiţiile în care nici persoana vǎtǎmatǎ, nici martorii IBR şi IŞ (acesta din urmǎ fiind chiar vǎrul inculpatului) nu au fǎcut vreo referire cu privire la aceastǎ deplasare, dar şi prin prisma faptului cǎ martora îşi aminteşte cu exactitate momentul în care inculpatul ar fi fost prezent în local, deşi conform propriilor susţineri, acesta venea în locaţia respectivǎ frecvent.

În continuare, instanţa reţine cǎ dupǎ ce a urcat la volanul autoturismului, inculpatul a început deplasarea către satul Gârla Anei, com. Ungureni, jud. Bacău şi deşi a spus persoanei vătămate şi martorilor ce îi însoţeau că se va deplasa în satul Gârla Anei, com. Ungureni, şi-a continuat deplasarea până la satul Bijghir, com. Buhoci, jud. Bacău, oprind autoturismul în afara localităţii, în apropierea unei păduri.

Instanţa reţine cǎ inculpatul a declarat în cursul urmǎririi penale cǎ s-a oprit în pǎdure pentru a se odihni întrucât nu mai era capabil sǎ conducǎ (f. 35 d.u.p.), în timp ce cu ocazia audierii pe parcursul cercetǎrii judecǎtoreşti a declarat cǎ ar fi oprit în pǎdure pentru cǎ ploua violent (f. 62 d.i.), aspect infirmat de martorii audiaţi în cauzǎ. Inculpatul nu a explicat motivul pentru care a formulat aceste afirmaţii contradictorii.

În aceste împrejurări, inculpatul ICIa cerut martorilor IBR şi IŞ să coboare din autoturism, în timp ce a ţinut-o de o mână pe persoana vătămată PMA, împiedicându-o să coboare.

Martora IBR a declarat că ar fi fost ameninţaţi de cǎtre inculpat că îi va agresa cu bâta dacă nu vor coborî, aspect negat de acesta cu ocazia audierii, când a arǎtat cǎ martorii au coborât de bunǎ voie din autovehicul şi cǎ el şi persoana vǎtǎmatǎ au început sǎ se sǎrute, dupǎ care au întreţinut un raport sexual consimţit pentru aproximativ 20 de minute.

Din declaraţiile persoanei vǎtǎmate PMA date în cursul urmǎririi penale, instanţa reţine cǎ inculpatul a blocat portierele autovehiculului, dupǎ care a lǎsat scaunul pasagerului pe spate. Persoana vǎtǎmatǎ susţine cǎ a ţipat şi a cerut inculpatului ICIsă înceteze şi să o ducă acasă, însă inculpatul nu a fost de acord. Cu această ocazie, persoana vătămată i-a spus inculpatului că era minoră.

Din declaraţiile martorilor şi ale persoanei vǎtǎmate rezultǎ cǎ de câteva ori, la autoturism a venit martorul IŞ care i-a spus inculpatului ICIcă persoana vătămată PMA era minoră şi i-a cerut să înceteze, însă a fost alungat de inculpat, care avea în mână o ţeavă metalică.

Astfel, martorul IŞ a declarat în cursul urmǎririi penale urmǎtoarele: „am plecat de lângǎ maşinǎ la circa 20 metri, iar dupǎ circa 15 minute am auzit-o pe Andreea cǎ zicea << Te rog, lasǎ-mǎ în pace! Hai sǎ mergem acasǎ>>. Precizez cǎ geamul lateral pasager faţǎ era întredeschis. Am mersiar la maşinǎ şi i-am zis cǎ fata e minorǎ şi sǎ nu facǎ belele dar iar m-a alungat (…)” Martorul aratǎ în continuare cǎ a rǎmas în exteriorul maşinii împreunǎ cu IBR aproximativ 2-3 ore, cǎ nu a vǎzut ce se întâmpla în maşinǎ pentru cǎ nu avea vizibilitate şi cǎ nu a putut apela la 112 pentru cǎ nu mai avea baterie la telefonul mobil.

Declaraţia martorului IŞ se coroboreazǎ cu cea a martorei IBR, care a arǎtat cǎ inculpatul i-a obligat sǎ coboare din maşinǎ şi cǎ a auzit cum persoana vǎtǎmatǎ ţipa, a încercat sǎ o ajute, dar nu a reuşit. Martora mai aratǎ cǎ „m-am apropiat de maşinǎ şi am vǎzut cum inculpatul o viola pe verişoara mea şi mi-am dat seama de acest aspect întucât aceasta avea hainele rupte, iar inculpatul îi imobiliza mâinile.” Martora a mai declarat cǎ numitul IŞ a încercat sǎ intervinǎ când a auzit strigǎtele persoanei vǎtǎmate, dar nu a reuşit, întrucât a fost ameninţat de inculpat şi pentru cǎ se temea de acesta, ca urmare a unui conflict pe care îl avuserǎ anterior (f. 37 d.u.p.)

Din declaraţiile persoanei vǎtǎmate rezultǎ cǎ dupǎ ce inculpatul a lăsat pe spate scaunul autovehiculului, i-a smuls pantalonii şi lenjeria intimă, pe care le-a deteriorat, dupǎ care a întreţinut cu persoana vătămată PMA un act sexual normal împotriva voinţei acesteia. După consumarea actului sexual, inculpatul a ejaculat în persoana vătămată. Astfel, din concluziile raportului de expertiză medico legală nr. X a S.J.M.L. Bacău, rezultǎ că persoana vătămată a prezentat deflorare veche, de peste 10-14 zile, iar pe corpul său nu au fost evidenţiate leziuni, însǎ la examenul citologic au fost relevaţi spermatozoizi, ca urmare a unui raport sexual recent, în ultimele 24-72 de ore.

Instanţa reţine cǎ după finalizarea actului sexual, profitând de neatenţia inculpatului ICI, persoana vătămată PMA a luat din autoturism portofelul inculpatului, în care se aflau acte şi o sumă de bani, motivând aceastǎ acţiune prin aceea cǎ a dorit sǎ aibǎ actul de identitate al inculpatului ca dovadǎ a faptului cǎ s-a aflat împreunǎ cu acesta în autovehicul.

La scurt timp, după ce persoana vătămată şi inculpatul s-au îmbrăcat, inculpatul a pus în mişcare autoturismul şi a condus până în locul în care se aflau martorii IBR şi IŞ, iar dupǎ ce aceştia au urcat în autoturism, inculpatul ICIa condus până în satul Gârla Anei, com. Ungureni, unde a lăsat să coboare pe persoana vătămată PMA şi pe martora IBR.

Pe durata deplasării, între inculpatul ICI, persoana vătămată şi martorii IBR şi IŞ nu au existat discuţii.

În cursul urmǎririi penale, persoana vătămată a declarat că nu le-a spus ce s-a întâmplat martorilor IBR şi IŞ, fiindu-i frică, după ce inculpatul ar fi avertizat-o să nu povestească cele întâmplate în autoturism.

La data de 26.08.2014, persoana vătămată a predat organelor de cercetare penală hainele cu care a fost îmbrăcată în momentul agresiunii din noaptea de 23/24.08.2014 şi s-a constatat că pantalonii şi lenjeria intimă prezintă deteriorări.

Raportat la mijloacele de probǎ administrate în cauzǎ, instanţa constatǎ cǎ fapta existǎ, constituie infracţiune şi a fost sǎvârşitǎ cu vinovǎţie de inculpat dincolo de orice îndoialǎ rezonabilǎ, aşa cum prevǎd dispoziţiile art. 396 alin. 2 C. proc. pen.

V. Încadrarea jurdicǎ a faptelor reţinutǎ de cǎtre instanţǎ

În drept, fapta inculpatului ICIconstând în aceea că în noaptea de 23/24.08.2014, în jurul orelor 04:00, a întreţinut relaţii sexuale normale cu persoana vătămată PMA, în vârstă de 15 ani, împotriva voinţei acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prevăzută de art. 218, alin. 1 şi alin. 3, lit. c C. pen.

Din ansamblul probator administrat în cauză, astfel cum s-a reţinut anterior, instanţa reţine că violenţele exercitate de inculpat asupra persoanei vătămate au fost efectuate în scopul constrângerii acesteia la întreţinerea actului sexual. Instanţa apreciază că actul sexual a existat, iar constrângerea, deşi nu a produs victimei leziuni, a fost de natură a-i înfrânge acesteia voinţa.

Mai mult decât atât, prin „constrângere” nu se înţelege numai actul de violenţă, ci orice alte acte care presupun forţa fizică a făptuitorului, suficient de puternice pentru a constrânge, dar nu în mod necesar irezistibile. Aptitudinea forţei fizice de a constrânge la act sexual se apreciază în fiecare caz, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost exercitată această forţă, precum şi de posibilităţile reale de rezistenţă pe care le-a avut victima.

Faţă de aceste criterii, în cauză, instanţa reţine că persoana vătămată (în vârstă de 15 ani) se afla într-o poziţie vulnerabilă, de inferioritate vădită, raportat la vârsta (32 ani) şi forţa inculpatului.

Totodatǎ, violenţa exercitatǎ a fost şi de naturǎ psihicǎ având în vedere cǎ inculpatul înainte de a pleca cu autoturismul de la discoteca din sat Ungureni, com. Ungureni, jud. Bacău, a determinat pe martorii CI, LA şi numitul GB să coboare, ameninţându-i cu o ţeavǎ metalicǎ, dupǎ care i-a spus persoanei vătămate că o va duce până la domiciliul din sat Gârla Anei, com. Ungureni, jud. Bacău, însă a condus până la marginea satului Bijghir, com. Buhoci, jud. Bacău, unde a oprit într-un loc izolat, care nu era circulat la acea oră şi nu exista posibilitatea solicitării de ajutor, iar în intervalul de timp în care s-au aflat în locul izolat, de lângă satul Bijghir, com. Buhoci, jud. Bacău, inculpatul a pus mâna pe o ţeavă şi a cerut martorilor IBR şi IŞ să plece din autovehicul, împiedicând persoana vătămată să coboare şi blocând portierele autoturismului.

În ceea ce priveşte incidenţa circumstanţei agravante prevǎutǎ de art. 218, alin. 3, lit. c C. pen., instanţa reţine inculpatul şi persoana vǎtǎmatǎ nu se cunoscuseră anterior zilei de 23.08.2014 şi că au făcut cunoştinţă în incinta discotecii din satul Ungureni, com. Ungureni, jud. Bacău, prin intermediul martorului IŞ.

Din coroborarea declaraţiilor persoanei vătămate PMA şi cele ale martorilor IBR şi IŞ, rezultǎ că, în noaptea de 23/24.08.2014, inculpatul ICIa cunoscut că persoana vătămată este minoră, însǎ a fost indiferent faţă de vârsta acesteia, acceptând ca actul sexual neconsimţit să fie săvârşit împotriva unei persoane minore în vârstă de 15 ani.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii de viol constă în acţiunea complexă a inculpatului ICIde a întreţine un act sexual cu persoana vătămată, prin constrângerea acesteia.

Sub aspectul laturii subiective instanţa reţine din ansamblul probator administrat în cauză că inculpatul a acţionat cu intenţie directă, prevăzând rezultatul faptei sale şi urmărind producerea lui prin săvârşirea acesteia, fiind incidente dispoziţiile art. 16, alin. 3, lit. a C. pen., aspecte care rezultă din modalitatea concretă de săvârşire a faptelor.

VI. Individualizarea judiciarǎ a pedepselor

Constatând aşadar că sunt îndeplinite condiţiile cumulativ prevăzute de art. 396, alin. 2 C. proc. Pen., întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracţiune sub aspectul laturii obiective şi subiective, şi a fost săvârşitǎ de către inculpatul ICIcu forma de vinovăţie prevăzută de lege, instanţa va dispune condamnarea acestuia.

Instanţa va avea în vedere că funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă proporţionare a acesteia, ţinând seama şi de persoana căreia îi este destinată în vederea reintegrării în societate.

La individualizarea pedepsei vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., în cuprinsul căruia se arată că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci dimpotrivă, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după reguli şi criterii precis determinate de lege. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului stabilirii acesteia, aşa încât respectarea lui este obligatorie pentru instanţă. De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Având în vedere modul concret în care inculpatul a săvârşit infracţiunea dedusǎ judecǎţii şi urmările acesteia, dar şi ecourile pe care asemenea fapte le-au produs în comunitatea restrânsă în care persoana vǎtǎmatǎ locuieşte, instanţa apreciază că doar o pedeapsă privativă de libertate, poate răspunde scopurilor preventive şi coercitive ale pedepsei. De altfel, nici nu ar putea fi stabilitǎ în prezenta cauzǎ o altǎ modalitate de individualizare a executǎrii pedepsei, în condiţiile în care pedeapsa prevǎzutǎ de lege pentru sǎvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 218, alin. 1 şi alin. 3, lit. c C. pen. este cuprinsǎ între 5 şi 12 ani închisoare şi interzicerea exercitǎrii unor drepturi, nefiind incidentǎ nicio cauzǎ de reducere a pedepsei.

Instanţa apreciază că în favoarea inculpatului ICInu poate fi reţinută vreo circumstanţă atenuantă, având în vedere şi împrejurarea cǎ acesta nu a adoptat o conduitǎ sincerǎ pe parcursul procesului penal, încercând sǎ inducǎ în eroare organele judiciare.

Referitor la aspectele invocate de inculpat, prin apǎrǎtori aleşi, referitoare la probitatea moralǎ a persoanei vǎtǎmate PMA, instanţa subliniazǎ cǎ acest aspect nu are nicio relevanţǎ în cauzǎ, întrucât libertatea sexualǎ a persoanei şi inviolabilitatea acesteia constituie un drept fundamental, ocrotit de legea penalǎ, indiferent de titular şi cu atât mai puţin prin raportare la profilul moral al victimei.

Aşa cum s-a arătat şi în cele ce preced, la individualizarea judiciară a pedepsei stabilite instanţa are în vedere gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracţiunii săvârşite, particularizat prin traumele psihice pe care victima a fost nevoitǎ să le suporte în urma săvârşirii infracţiunii de viol.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni. Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie a făptuitorului

Orice pedeapsă aplicată şi executată adresându-se unei anumite persoane concrete, care a săvârşit o anumită infracţiune, este evident că funcţiile sale nu vor putea acţiona eficient în direcţia prevenirii, decât dacă, prin genul şi întinderea sa, va fi perfect adaptată cazului individual concret. O asemenea adaptare implică, în primul rând, luarea în considerare  a faptelor săvârşite, nu ca entitate particularizată prin unele trăsături specifice, având un rezultat determinat calitativ şi cantitativ şi săvârşită în contextul unor anumite situaţii, stări sau împrejurări. Toate cele de mai sus imprimă infracţiunii săvârşite o gravitate proprie, de care trebuie să se ţină seama la aplicarea pedepsei concrete. A aplica o pedeapsă necorespunzătoare acestei gravităţi, ar însemna fie a-l supune pe infractor unui spor de privaţiuni sau restricţii, necesar pentru corecta conduita sa, fie dimpotrivă, a-i impune o suferinţă care, datorită intensităţii sale reduse, în loc să-l intimideze şi să-l îndrepte, mai degrabă îl încurajează să persevereze în încălcarea legii penale.

Cu toate acestea, pedeapsa ce îi va fi aplicată inculpatului ICInu trebuie să aibă un caracter excesiv, ci trebuie să fie proporţională cu pericolul generat de faptele comise şi cu circumstanţele personale ale acestuia.

Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social al infracţiunii comise, atitudinea inculpatului, circumstanţele reale şi personale reţinute, instanţa va aplica inculpatului o pedeapsǎ cu închisoare orientatǎ cǎtre minimul special prevǎzut de lege, respectiv pedeapsa de 5 ani închisoare pentru sǎvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 218, alin. 1 şi alin. 3, lit. c C. pen.

La stabilirea pedepselor accesorii şi complementare, instanţa urmează să aibă în vedere nu doar dispoziţiile naţionale, ci şi normele europene, astfel cum au fost interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

În cauza Cumpănă şi Mazăre împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că interdicţia tuturor drepturilor ca pedeapsă accesorie, nu poate fi aplicată în mod automat oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de infracţiunea pentru care se aplică pedeapsa principală şi fără a fi supusă controlului instanţelor în ceea ce priveşte necesitatea, nefiind adecvată şi nu se justifică în raport cu natura infracţiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a reclamanţilor din cauza respectivă.

În hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Calmanovici împotriva României, instanţa europeană şi-a exprimat dubiul faţă de eficienţa recurgerii la interdicţia de a vota pentru a atinge scopurile indicate de Guvern (de prevenire a infracţiunilor, de pedepsire a infractorilor şi de respectare a statului de drept, persoanele care au încălcat regulile societăţii fiind lipsite de dreptul de a-şi exprima opinia asupra elaborării acestor reguli în timpul executării pedepsei lor cu închisoarea), şi a arătat că aceste scopuri nu pot fi calificate ca incompatibile prin ele însele cu dreptul garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1. Curtea a reamintit că art. 3 din Protocolul nr. 1, care consfinţeşte capacitatea individului de a influenţa compunerea corpului legislativ, nu exclude aplicarea unor restricţii ale drepturilor electorale unui individ care, de exemplu, a comis grave abuzuri în exercitarea funcţiilor publice sau al cărui comportament a ameninţat să submineze statul de drept sau fundamentele democraţiei. Cu toate acestea, nu trebuie să se recurgă cu uşurinţă la măsura extrem de severă pe care o constituie lipsirea de dreptul de vot. Pe de altă parte, principiul proporţionalităţii impune existenţa unei legături perceptibile şi suficiente între sancţiune şi comportament, precum şi faţă de situaţia persoanei afectate. Totodată Curtea a adus în discuţie şi recomandarea Comisiei de la Veneţia, conform căreia suprimarea drepturilor politice trebuie pronunţată de o instanţă judecătorească într-o hotărâre specifică, întrucât o instanţă independentă, care aplică o procedură cu respectarea contradictorialităţii, oferă o garanţie solidă împotriva arbitrarului. Aceste aspecte pot fi regăsite şi în hotărârea dată în cauza Hirst contra Marii Britanii.

În hotărârea pronunţată în cauza Sabou şi Pîrcălab împotriva României, s-a stabilit că în ceea ce priveşte interzicerea exercitării drepturilor părinteşti trebuie să se demonstreze că retragerea absolută a drepturilor părinteşti corespunde unei necesităţi primordiale privind interesele copilului şi că, în consecinţă, urmăreşte un scop legitim, anume protecţia sănătăţii, moralei sau a educaţiei minorilor.

Faţă de toate acestea, instanţa trebuie să analizeze în concret dacă se impune interzicerea unor drepturi inculpatului şi care anume dintre cele prevăzute de lege.

Natura faptei comise de inculpat denotă o atitudine de sfidare a valorilor sociale ocrotite de norma penală, ceea ce relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi lit. b (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat).

În schimb, în ceea ce priveşte dreptul de a alege, instanţa apreciază că în raport cu natura concretă a faptelor comise de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exerciţiul acestui drept.

Prin urmare, în baza art. 67, alin. 1 C. pen. instanţa va interzice cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi lit. b (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), iar în temeiul art. 66, alin. 1 C. pen., va interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66, alin. 1 lit a şi b C.pen., în condiţiile prevăzute de art. 65, alin. 1 şi alin. 3 C. pen.

VII. Soluţionarea acţiunii civile

Instanţa constată că persoana vătămată PMA, prin reprezentantul său legal, s-a constituit parte civilă în cursul urmǎririi penale cu suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale.

Instanţa reţine că răspunderea civilă a inculpatului ICIeste întemeiată pe dispoziţiile art. 1349, alin. 1 şi 2 C. civ. potrivit cărora orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

Instanţa reaminteşte că acţiunea civilă în procesul penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, în vederea obligării  la repararea justă şi integrală a pagubelor cauzate prin infracţiunea săvârşită. Conform art. 1357 Cod Civil, “cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare”.

Exercitarea acţiunii civile în cadrul procesului este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

 a) infracţiunea să fi cauzat un prejudiciu material sau moral;

 b) între infracţiunea săvârşită şi prejudiciul cerut a fi acoperit să existe o legătură de cauzalitate;

 c) prejudiciul trebuie să fie cert;

 d) prejudiciul să nu fi fost reparat;

 e) în cazul persoanelor  fizice cu capacitate deplină de exerciţiu să existe cererea de constituire ca parte civilă în cadrul procesului penal.

Prejudiciul reprezintă rezultatul negativ al încălcării ilicite a unui drept subiectiv şi potrivit principiului (restitutio in integrum), cel vinovat de producerea faptului prejudiciabil, trebuie obligat la înlăturarea tuturor consecinţelor dăunătoare ale faptului ilicit şi culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situaţia anterioară a victimei. 

În procesul penal, în cazul în care persoanele vătămate exercită acţiunea civilă, instanţa are obligaţia de a stabili dacă prin fapta comisă de inculpat cu vinovăţie s-a produs un prejudiciu şi, în caz afirmativ, să stabilească întinderea acestuia. În aceste condiţii răspunderea civilă delictuală fiind condiţionată de existenţa unui prejudiciu, rezultă că existenţa acestuia, întinderea lui şi legătura de cauzalitate dintre prejudiciu şi faptă trebuie dovedite. Rezultă aşadar că pentru acordarea de despăgubiri civile este necesar să se stabilească prin probe certe atât existenţa unui prejudiciu, cât şi valoarea acestuia.

Este incontestabil ca fapta inculpatului a adus o gravă atingere integritatii morale şi psiho - afective a persoanei vătămate şi că i-a produs o puternică traumă psihică. Persoana vătămată a fost nevoită să suporte nu numai violenţele şi abuzul sexual exercitate asupra sa, dar şi jena, ruşinea cu ocazia discuţiilor, precum şi a audierilor efectuate în cauză, dar şi prin prisma faptului că locuieşte într-o comunitate restrânsă, unde o astfel de faptă produce puternice ecouri în rândul locuitorilor respectivei comunităţi.

Astfel, în raport de toate cele ce preced şi faţă de poziţia adoptată de inculpat, instanţa va admite în totalitate acţiunea civilă exercitată de persoana vătămată PMA  şi va obliga pe inculpat la plata către aceasta a sumei de 30.000 lei cu titlu de daune morale.

VIII. Alte măsuri dispuse de instanţă

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul ICI, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, urmând ca, în temeiul art. 5, alin. 5 din Legea nr. 76/2008, inculpatul să fie informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului său genetic.

IX. Cheltuieli de judecatǎ

Faţǎ de soluţia de condamnare dispusǎ în cauzǎ şi vǎzând prevederile art. 272 C. proc. Pen. şi art. 274 alin. 1 C. proc. Pen., instanţa va obliga pe inculpatul ICIla plata către stat a sumei de 1.150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 150 lei aferentă urmăririi penale şi suma de 1.000 lei în cursul judecăţii.

Domenii speta

Spete similare