Acţiune în constatare - clauze abuzive

Prin cererea (f.3-5) înregistrată la data de 30.10.2015 sub nr.12995/180/2015 pe rolul Judecătoriei Bacău, reclamanţii GM şi IV, în contradictoriu cu intimata SC , au solicitat constatarea caracterului abuziv şi, în consecinţă, nulitatea absolută a clauzelor contractuale incluse în convenţia de credit nr...., respectiv a art.III, pct.7, 8, 9, 10 din condiţii generale, art.IV, pct.5, 6, 7 din condiţii generale, art.V., pct.3.2. din condiţii generale, art.VII pct.1 teza 3 din condiţii generale şi art.2 pct.2.3., pct.2.4.1., pct.2.4.3., pct.2.4.4. din condiţii speciale şi art.3, pct.3.3. din condiţii speciale.

În motivarea în fapt a cererii reclamanţii au arătat că au încheiat la data de 29.09.2010 convenţia de credit cu pârâta conform căreia banca acorda acestora un credit de nevoi personale în sumă de 40.000 euro pe o perioadă de 300 luni garantat cu ipotecă Asupra bunului imobil casă şi teren situate în jud.Bacău.

Conform acestui contract s-a perceput un comision de analiză dosar de 2% din valoarea totală a creditului (adică 800 euro), a fost prevăzut un comision unic pentru servicii prestate la cererea împrumutatului de 250 lei, un comision de administrare cont curent de 1,5 lei/lună şi o dobândă penalizatoare de 25% pe an.

Reclamanţii apreciază că aceste clauze au un caracter abuziv raportat la dispoziţiile art.4 din Legea nr.193/2000 deoarece nu există justificare pentru perceperea lor, banca neoferind niciun serviciu în schimbul perceperii comisioanelor, neexistând o echivalenţă a prestaţiilor, contractul de credit este preformulat, cu clauze standard, fără posibilitatea reală şi efectivă de a influenţa în orice mod conţinutul clauzelor, nu este prevăzută în contract posibilitatea returnării unor comisioane, reclamanţii au constituit în favoarea băncii o garanţie reală astfel încât orice risc este practic inexistent, clauzele nu au fost negociate, dobânda penalizatoare de 25% pe an creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, comisionul de analiză ar trebui să fie în cel mai bun caz fix, şi nu procentual.

Arată reclamanţii că dezechilibrul financiar produs de perceperea comisioanelor şi dobânzii penalizatoare de 25% pe an constă în faptul că pe toată perioada de desfăşurare a contractului sunt obligaţi să achite băncii un sfert de datorie ceea ce duce la o împovărare excesivă a acestora. Apreciază perceperea dobânzii penalizatoare şi comisioanelor ca o dobândă mascată, suplimentară.

În drept au fost indicate dispoziţiile art.969 Cod civil, Legii nr.193/2000, OUG nr.50/2010, Legii nr.288/2010, art.453 Cod proc. civ.

În dovedire au depus înscrisuri şi au solicitat şi proba cu expertiză.

Legal citată pârâta a depus întâmpinare (f.23-31) prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivare pârâta a arătat că pretinsele clauze abuzive nu au acest caracter, reclamanţii putând alege între diferite oferte de produse, fiind legale şi în concordanţă cu practicile bancare la momentul încheierii contractului.

Comisionul de acordare credit acoperă operaţiunile necesare analizării profilului reclamanţilor şi a fost clar şi matematic explicat şi perceput.

Comisionul de administrare este prevăzut de dispoziţiile art.9 ind.3 lit.d teza I din Ordonanţa nr.21/1992, acoperă costul serviciilor prestate de bancă pentru administrarea contului, este exprimat matematic, clar şi precis raportat la soldul creditului.

Clauza referitoare la dobânda penalizatoare se întemeiază pe prevederile Codului civil 1864 privind daunele – interese moratorii, precum şi a celor privind clauza penală şi intervin doar în cazul în care împrumutatul nu îşi îndeplineşte obligaţiile contractuale.

În ceea ce priveşte clauza referitoare la rambursarea anticipată  a creditului care instituie un comision de rambursare anticipată şi condiţionează rambursarea anticipată de acordul băncii arată că era legală la momentul încheierii contractului, cererea este lipsită de interes deoarece reclamanţii nu au solicitat vreodată rambursarea anticipată şi a rămas lipsită de obiect datorită intrării în vigoare a OUG nr.50/2010.

În ceea ce priveşte clauza conţinând dreptul băncii de a considera creditul exigibil anticipat consideră că nu are caracter abuziv fiind o transpunere în această materie a dreptului pe care partea unui raport juridic obligaţional care şi-a executat obligaţiile ce-i reveneau îl are de a rezilia acel contract în cazul în care constată că debitorul îşi încalcă obligaţiile ce îi revin în temeiul aceluiaşi raport juridic.

Referitor la clauza care cuprinde obligaţia împrumutaţilor de a încheia contracte de asigurare la o societate de asigurări agreată de pârâtă o apreciază ca lipsită de interes nefiind făcută dovada posibilităţii concrete a reclamanţilor de a încheia contracte de asigurare mai avantajoase şi nici dovada unui prejudiciu.

Consideră ca inadmisibil capătul de cerere privind restituirea sumelor de bani plătite „abuziv” deoarece aceste se întemeiază pe raporturile contractuale.

Solicită respingerea probei cu expertiză, martori sau interogatoriu ca urmare a deciziei nr.3661/20.11.2014 pronunţată de ICCJ secţia a II-a civilă în recurs prin care s-a hotărât că în litigiile dintre profesioniştii care sunt specializaţi în acordarea de credite şi consumatori, nu se poate administra decât proba cu înscrisuri, dar cu înscrisuri preexistente la momentul introducerii cererii de chemare în judecată.

În drept au fost invocate dispoziţiile art.205-208 Cod proc. civ.

În dovedire au fost depuse înscrisuri.

În cauză a fost încuviinţată proba cu înscrisuri pentru ambele părţi şi proba cu interogatoriul pârâtei.

Analizând cererea formulată, actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Deliberând asupra cauzei civile de faţă instanţa constată următoarele:

La data de 29.09.2009 între părţi s-a încheiat contractul de credit bancar nr..... prin care pârâta a acordat reclamanţilor GM, în calitate de împrumutat, şi IV, în calitate de garant ipotecar, un credit în sumă de 40.000 euro, reprezentând un credit de nevoi personale nenominalizate cu ipotecă pentru o perioadă de 300 luni.

Reclamanţii au solicitat constatarea caracterului abuziv a următoarelor clauze din condiţiile generale ale contractului, cu următorul conţinut: art.III. Dobânzi, comisioane bancare şi alte costuri percepute din contract: dobânda curentă, dobânda anuală efectivă, dobânda penalizatoare, comisioanele bancare şi alte costuri percepute de Bancă şi/sau tarife, taxe şi speze percepute în beneficiul unor terţi şi care vor fi suportate de către Împrumutat sunt menţionate în CSC specifice fiecărui tip de credit. pct.7 comisionul de analiză se va calcula de Bancă şi se va plăti prin reţinere din suma creditului, integral, la data primei trageri din credit sau prin depunere în contul curent al Împrumutatului, pct.8 comisionul de rambursare anticipată reprezintă suma calculată ca un procent din valoarea creditului rambursat anticipat parţial sau total şi are valoarea menţionată în CSC. Comisionul de rambursare anticipată se va achita de către Împrumutat înainte de procesarea efectivă de către Bancă a rambursării anticipate, pct.9 comisionul unic pentru servicii prestate la cererea Împrumutatului reprezintă suma fixă percepută de Bancă pentru prestarea oricărui serviciu ulterior tragerii creditului şi are valoarea menţionată în CSC,  pct.10 comisionul de administrare cont curent reprezintă costul cu întreţinerea şi administrarea contului dedicat operaţiunilor de plată şi retragere a sumelor de credit, precum şi a altor servicii efectuate prin intermediul acestuia, dacă este cazul şi are valoarea menţionată în CSC.

Art.IV. Rambursarea creditului pct.5 la solicitarea prealabilă scrisă a Împrumutatului este permisă rambursarea anticipată, parţială sau totală a creditului. În cazul rambursării anticipate parţiale/totale a creditului, Banca va percepe Împrumutatului, dacă este cazul, un comision în conformitate cu cele menţionate în CSC. Cererea de rambursare anticipată se va depune numai la sediul unităţii teritoriale a Băncii care a acordat creditul şi va fi analizată de Bancă în termen de 5 zile lucrătoare de la data depunerii. Suma minimă ce poate fi rambursată anticipat parţial de către Împrumutat nu poate fi mai mică decât echivalentul a 500 Euro (cincisute euro), pct.6 împrumutatul este de acord ca toate sumele plătite de acesta/recuperate de la acesta vor fi utilizate pentru acoperirea debitului sau în următoarea ordine: cheltuieli de conservare şi executare, orice alte taxe de înscriere, inclusiv de modificare a înregistrării garanţiilor constituite în temeiul prezentului Contract în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, alte comisioane, dobânda penalizatoare, dobânda restantă, credit restant, dobânda curentă, credit curent, prime de asigurare, pct.7 în cazul neachitării la scadenţă a oricărei sume datorate sau a neîndeplinirii oricărei obligaţii asumate prin Contract, Împrumutatul va fi considerat de drept în întârziere, iar Banca poate declara scadenţa anticipată a creditului în ziua imediat următoare datei de scadenţă. În acest sens, prin comunicarea unei simple adrese Împrumutatului, Banca poate considera Contractul reziliat de plin drept, fără altă notificare şi fără intervenţia instanţei şi poate declanşa procedura de recuperare a întregii sume a creditului, cu toate dobânzile, comisioanele şi costurile aferente. În cazul creditelor ipotecare acordate în baza Legii nr.190/1999, Contractul se consideră reziliat de plin drept şi Banca poate declara exigibilitatea anticipată a creditului numai dacă în termen de 30 de zile de la data primirii notificării trimise de Bancă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin executor judecătoresc ori bancar, Împrumutatul nu execută obligaţiilor scadente şi plătibile asupra cărora a fost notificat.

Art.V. pct.3.2. contractele de asigurare de mai sus, vor fi încheiate cu societăţi de asigurare acceptabile pentru Bancă şi vor include prevederi acceptate de către Bancă cu privire la: riscurile asigurate, excepţiile, suma asigurată, despăgubirea, perioada asigurării, procedura de reînnoire, scadenţa la plata primei, etc. Societatea de asigurare va putea fi schimbată de către Împrumutat numai cu acordul scris eliberat în prealabil de Bancă.

Art.VII Cazuri de neîndeplinire a obligaţiilor pct.1. oricare din următoarele situaţii vor fi considerate cazuri de neîndeplinire a obligaţiilor asumate în temeiul Contractului şi pot avea efect declararea de către Bancă a exigibilităţii anticipate a creditului: 3) orice întârziere în legătură cu îndeplinirea obligaţiei de plată la data scadentă (sau după caz la cerere) de către Împrumutat a oricărei sume scadente şi plătibile Băncii. Neplata oricărei rate scadente sau a oricărei sume conform Contractului atrage după sine şi informarea Biroului de Credit S.A. şi/sau Centralei Riscurilor Bancare cu privire la datoriile Împrumutatului. Informarea instituţiilor menţionate se va face de către Bancă în conformitate cu reglementările legale în vigoare.

Şi a următoarelor clauze din condiţiile speciale ale contractului, cu următorul conţinut: art.2 pct.2.3. dobânda penalizatoare se calculează pentru fiecare zi de întârziere şi are valoarea de 25% pe an, pct.2.4.1. comisionul de analiză a dosarului de credit este de 2,00% din valoarea totală a creditului, adică 800 euro, pct.2.4.3. comisionul unic pentru servicii prestate la cererea Împrumutatului este în valoare de 250,00 RON/solicitare, pct.2.4.4. comisionul de administrare cont curent este în valoarea de 1,50 RON/lună, art.3 pct.3.3. împrumutatul înţelege şi acceptă ca sumele menţionate în precedentele două paragrafe sunt estimative şi că suma totală plătibilă de către Împrumutat, respectiv costul total al creditului, pot varia în funcţie de, printre altele, operaţiunile efectuate de către Împrumutat în conformitate cu prevederile contractului ori respectarea prevederilor contractuale de către Împrumutat sau de variaţia RD.

Conform art. 4 din Legea nr.193/2000:

(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.

(3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidenţiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.

(4) Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive.

(5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcţie de:

a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia;

b) toţi factorii care au determinat încheierea contractului;

c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.

(6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil.

Cu privire la caracterul negociat al clauzelor care fac obiectul prezentei cauze instanţa va reţine că raportat la dispoziţiile art.4 alin.2 din Legea nr.193/2000 consumatorii nu aveau posibilitatea de a influenţa natura clauzei privind comisioanele, cel mult având posibilitatea de a influenţa cuantumul acesteia, astfel încât aceste clauze urmează a fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul, susţinerile pârâtei neputând face dovada că a negociat aceste clauze preformulată.

Însă o clauză care nu a fost negociată direct cu consumatorul poate fi apreciată ca abuzivă doar dacă creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

Pe de altă parte atât prevederile art.4 alin.6 din Legea nr.193/2000, cât şi prevederile art.4 alin.2 din Directiva 93/13 CEE exclud de la aprecierea caracterului abuziv al clauzelor care privesc obiectul principal al contractului şi caracterul adecvat al preţului sau remuneraţiei pe de o parte, faţă de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte (motivat de faptul că nu există nici un barem sau criteriu juridic care să poată încadra sau ghida un asemenea control – considerentul 50 expus de CJUE în cauza C-26/13 Kasler vs. OTP).

Astfel, dacă se apreciază (şi raportat şi la dispoziţiile art.3 lit.g şi i din Directiva 2008/48, preţul unui contract de credit – costul total al creditului – este reprezentat de dobânda anuală efectivă DAE formată din toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele şi orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit şi care sunt cunoscute de creditor) că prevederile contractuale referitoare la dobândă şi comisioane determină costul total al creditului şi împreună cu marja de profit a băncii formează preţul contractului, iar acestea sunt exprimate fără echivoc, în mod clar, fiind înţelese şi acceptate de consumatori, acestea sunt exceptate, în speţă, de la controlul caracterului abuziv.

Dacă s-ar considera că aceste clauze privind comisioanele percepute de bancă pentru anumite activităţi efectuate de bancă conexe obiectului principal al contractului nu fac  parte din acesta, instanţa ar trebui să aprecieze asupra dezechilibrului creat între drepturile şi obligaţiile părţilor în detrimentul consumatorului şi contrar bunei credinţe.

Având în vedere principiul bunei-credinţe prezumate şi faptul că reclamanţii nu au făcut dovada contrară, instanţa reţine că prevederile contractuale contestate au fost inserate cu bună-credinţă de către pârâtă.

În ceea ce priveşte crearea unui dezechilibru instanţa apreciază că în cazul unui contract de credit pe lângă obiectul central al contractului, cumpărarea folosinţei unei sume de bani de către debitori în schimbul unui preţ constând în dobândă, creditorul desfăşoară o serie de activităţi conexe, obligatorii şi necesare, constând în analiza cererii de credit (dosarului debitorului), şi administrarea creditului pe parcursul derulării acestuia. Desfăşurarea acestor activităţi auxiliare activităţii principale de creditare presupune costuri suplimentare cu personalul şi logistica aferentă. Chiar dacă personalul şi logistica creditorului nu sunt folosite doar pentru activităţile prestate exclusiv în interesul celor creditaţi (banca având şi alte obiecte de activitate – de exemplu depozitare active) este evident că pentru acordarea şi derularea creditului sunt prestate servicii exclusiv pentru debitori, analizarea dosarului pentru acordarea creditului şi administrarea acestuia ulterior acordării fiind evident necesare şi comune tuturor instituţiilor de creditare.

Din acest punct de vedere instanţa nu poate decela, raportat la cuantumul comisionului de administrare credit, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor constând serviciile auxiliare prestate de pârâtă şi cuantumul comisioanelor  plătite de reclamanţi, respectiv un comision de 1,50 lei/lună pentru administrarea creditului, acelaşi raţionament aplicându-se şi comisionului de analiză dosar cuantificat la suma de 800 euro (2% din valoarea creditului).

Aceeaşi analiză este aplicabilă şi cuantumului dobânzii penalizatoare aplicabilă exclusiv în cazul neîndeplinirii obligaţiilor de către debitori. Prevederea unei clauze penale în cazul neexecutării obligaţiilor de către o parte a contractului este legală şi nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor în detrimentul consumatorului.

Instanţa apreciază că atât timp cât consumatorul a acceptat în cunoştinţă de cauză comisioanele contestate, acestea fiind clare şi neechivoce, şi reprezintă preţul unor servicii auxiliare prestate de bancă în derularea obiectului principal al contractului, iar preţul acestora nu creează un dezechilibru semnificativ între părţi, instanţa nu poate aprecia ca abuziv caracterul prevederilor contractuale prin analiza modului în care au fost stabilite aceste comisioane (în cuantum forfetar sau raportat la valoarea creditului, în cuantum egal pentru fiecare consumator sau, diferenţiat de la consumator la consumator sau pe categorii de consumatori), acesta neputând face obiectul analizei instanţei în acţiuni de acest gen.

Pentru toate aceste motive instanţa reţine că prevederile contractuale afirmate ca fiind abuzive nu au acest caracter din perspective reglementărilor interne şi europene aplicabile, urmând a respinge aceste capete de cerere ca neîntemeiate, şi, pe cale de consecinţă, urmând a respinge şi capetele de cerere subsecvente constând în restituirea sumelor pretins plătite nedatorat.

În ceea ce priveşte clauzele prevăzute la art.III.9. din condiţii generale şi 2.4.3. din condiţiile speciale privind comisionul unic pentru servicii instanţa reţine că nicăieri în cuprinsul contractului nu se explicitează ce se înţelege prin servicii prestate la cererea împrumutatului. Această formulare, datorită caracterului său de generalitate şi a lipsei unor elemente de ordin obiectiv şi concret de raportare pune împrumutatul într-o evidentă poziţie dezavantajoasă faţă de bancă. Instanţa remarcă şi faptul că, aşa cum s-a reţinut mai sus, banca percepe un comision pentru administrarea contului, acesta acoperind tocmai serviciile prestate de bancă ulterior tragerii sumei împrumutate astfel încât se poate aprecia că există o suprapunere de prestaţii ale băncii pentru care se percep două comisioane şi că poate expune împrumutatul la abuzuri din partea băncii la momentul prestării unui serviciu solicitat de acesta în condiţiile în care din cuprinsul contractului nu reiese clar şi fără echivoc care sunt serviciile prestate de bancă în activitatea de administrare a creditului şi care ar fi serviciile care ar putea fi solicitate de împrumutat şi care nu se încadrează în activitatea de administrare a creditului. În opinia instanţei activitatea de administrare a creditului include serviciile prestate la cererea împrumutatului în legătură cu creditul, astfel încât această clauză creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, urmând a fi constatată ca având caracter abuziv.

Clauza prevăzută la art.IV.5 din condiţii generale privind stabilirea unei sume minime ce poate fi rambursată anticipat are, de asemenea, caracter abuziv, deoarece, legea nu impune o astfel de sumă minimă de rambursare, interzicând perceperea unor comisioane pentru rambursarea anticipată, de unde rezultă că împrumutatul poate rambursa anticipat orice sumă. Este adevărat că rambursarea unei sume anticipat presupune prestarea unor servicii de către bancă, recalcularea dobânzii şi elaborarea unui nou grafic de rambursare, dar, aşa cum s-a arătat mai sus, aceste servicii sunt acoperite de comisionul de administrare credit.

În fine clauzele înscrise la art.V.3.2. din condiţiile generale şi art.3.3. din condiţiile speciale ale contractului au caracter abuziv deoarece pun consumatorul într-o situaţie dezavantajoasă în raport cu banca datorită caracterului său de generalitate şi a lipsei unor elemente de ordin obiectiv şi concret de raportare. Astfel în contract nu se precizează elementele concrete în funcţie de care părţile convin alegerea asiguratorului, acesta fiind practic ales de bancă după bunul său plac, fapt ce expune consumatorul la eventuale abuzuri şi costuri suplimentare şi disproporţionate. Condiţionarea alegerii şi schimbării asiguratorului de acordul băncii fără precizarea criteriilor obiective pe care trebuie să le îndeplinească acesta pentru a satisface, pe de o parte nevoia băncii de asigurare efectivă şi sigură a investiţiei sale, şi, pe de altă parte, a nevoii consumatorului  de a obţine un cost total al împrumutului cât mai redus, este de natură a pune consumatorul într-o poziţie dezavantajoasă faţă de bancă, iar clauza are caracter abuziv.

În fine instanţa apreciază că faţă de clauzele constate abuzive prin prezenta hotărâre clauza prevăzută la art.3 pct.3.3 din condiţiile speciale nu are caracter abuziv, ci doar un rol explicativ, prin care împrumutatul este atenţionat asupra costului total al creditului, al cărui cuantum poate varia în funcţie de rata dobânzii. Având în vedere că rata dobânzii a fost convenită de părţi la art.II.2 din contract ca fiind determinată după următoarea formulă: EURIBOR la 3 (trei) luni + Marja fixă, rezultă că, din motive obiective, care ţin de variaţia EURIBOR, indice care nu poate fi influenţat nici de consumator şi nici de bancă, costul total al creditului este variabil, aspect asupra căruia consumatorul este avertizat, clauza neconţinând o prevedere care să permită băncii să influenţeze costul total al creditului având în vedere ansamblul contractului şi clauzele constatate ca abuzive prin prezenta hotărâre.

Instanţa reţine faptul că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată, reclamanţii, prin apărător. În concluziile verbale arătând că nu solicită cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare