Acordare tichete de vacanţă

Sentinţă civilă 1279/CA/2016 din 22.06.2016


Conţinut speţă

Acordarea drepturilor speciale constând în vouchere de vacanţă se face numai în condiţiile legilor  anuale de salarizare, iar prin legile de salarizare  emise în perioada 2011-2014,  exerciţiul acestor drepturi a fost suspendat.

RO M Â N I A

TRIBUNALUL BIHOR

SECŢIA A III-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Dosar nr. ……………../2015

SENTINŢA NR. 1279/CA/2016

Şedinţa publică din 22 iunie 2016

Completul constituit din :

PREŞEDINTE : ………….

GREFIER : ………………….

 

Pe rol  fiind pentru azi, pronunţarea cauzei în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamantul SINDICATUL A, cu sediul în …………….., în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, cu sediul în …………, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIŢIEI ROMÂNE, cu sediul în ……………şi INSPECTORATUL DE POLIŢIE JUDEŢEAN B, cu sediul în …………………., având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici statutari.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederând instanţei cele de mai sus, fondul cauzei s-a dezbătut în şedinţa publică din data de ………….2016, când părţile prezente au pus concluzii pe fondul cauzei, amânându-se pronunţarea pentru datele de ………. 2016, respectiv, ….. 2016, când s-a pronunţat prezenta sentinţă:

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ şi fiscal, 

În baza actelor de la dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor  la data de ………..2015, sub număr de dosar ………/111/2015, reclamantul SINDICATUL A  a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIŢIEI ROMÂNE şi INSPECTORATUL DE POLIŢIE JUDEŢEAN B, obligarea pârâtului de rang 3, să acorde fiecărui membru de sindicat o despăgubire echivalentă cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanţă, aferente perioadei 2012-2014, în sumă de şase salarii de bază minime brute pe ţară garantate la plată pentru fiecare an, în cuantumul prevăzut pentru fiecare an dedus judecăţii, cu dobânda legală în materie civilă, calculată de la data la care această obligaţie trebuia executată şi până la plata efectivă, precum şi obligarea pârâţilor de rang 1 şi 2 să aloce fondurile bugetare necesare pentru plata acestor drepturi.

În motivare, reclamantul a arătat că dreptul reclamanţilor la acordarea tichetelor de vacanţă este prevăzut de art.1, alin.2 din OUG nr.8/18.02.2009 privind acordarea tichetelor de vacanţă. De asemenea, a mai susţinut că valoarea tichetelor de vacanţă este stabilită prin alin.4 al art.1 din OUG nr.8/2009, iar dreptul de a beneficia de vouchere de vacanţă are configuraţia unui drept salarial, conferit în condiţii expres reglementate. A considerat că pârâţii nu se pot apăra prin susţinerea că nu au fost alocate fonduri bugetare pentru plata acestor drepturi salariale, întrucât acestora le revine obligaţia de a efectua demersurile necesare în vederea alocării de fonduri.

Reclamantul a arătat că acordarea dreptului litigios se impune şi în baza art.1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, deoarece măsura suspendării anulare a plăţii drepturilor litigioase afectează proporţionalitatea măsurii.

În drept, reclamantul a invocat :OUG nr.8/2009, art.1 din legea nr.94/2014, art.40, alin.2, lit. c, art.253, art.266-275, Codul Muncii, art.19 OUG nr.80/2013.

A anexat cererii de chemare în judecată tabelul nominal cuprinzând membrii SINDICATULUI A

Pârâtul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIŢIEI ROMÂNE a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentat a Sindicatului A, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Inspectoratul General al Poliţiei Române, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată. A susţinut că poliţiştii care aveau şi raporturi de serviciu beneficiau de o primă de concediu şi nu de voucher de vacanţă. De asemenea, a susţinut că în bugetele pe anul 2012 ale instituţiilor publice centrale şi locale, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete cadou şi tichete de vacanţă.

În drept, nu a invocat dispoziţii legale.

Pârâtul INSPECTORATUL DE POLIŢIE JUDEŢEAN B  a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, iar, pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată. A considerat că poliţiştii sunt subiecţi de drept ai raporturilor de serviciu şi nu de muncă, arătând că poliţiştii care aveau raporturi de serviciu beneficiau de o primă de concediu şi nu de voucher de vacanţă. Astfel se justifică prevederile art.7, alin.2 din Legea nr.283/2011, art.2 din OUG nr.84/2012, art.9, alin.1 din OUG nr.103/2013 şi art.8, alin.2 din OUG nr.83/2014, care prevăd pentru anii 2012, 2013, 2014 şi 2015 autorităţile şi instituţiile publice, indiferent de modul de finanţare, nu vor acorda premii şi prime de vacanţă.

În drept, pârâtul a invocat Codul de procedură civilă şi actele indicate în întâmpinare.

La termenul din data de 09.05.2016 au fost respinse ca neîntemeiate excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne  şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a  pârâtului Inspectoratul General al Poliţiei Române (f.52).

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând cu prioritate excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantului Sindicatul A, invocată de pârâtul  Ministerul Afacerilor Interne,  instanţa reţine următoarele:

Prin cererea dedusă judecăţii, înregistrată la instanţă la data de ……...2015, reclamantul a solicitat  obligarea pârâtului IPJ B.  să acorde fiecărui membru de sindicat o despăgubire echivalentă cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanţă, aferente perioadei 2012-2014, în sumă de şase salarii de bază minime brute pe ţară garantate la plată pentru fiecare an, în cuantumul prevăzut pentru fiecare an dedus judecăţii, cu dobânda legală.

Conform art. 268 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate  în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. Conform alin. 2  în toate situaţiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data naşterii dreptului.

Având în vedere aceste dispoziţii legale precum şi data introducerii acţiunii în instanţă şi obiectul acesteia, în baza art. 248 C.pr.civ. rap. la art. 268 alin. 2 din Codul muncii, instanţa va admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantului Sindicatul A şi pe cale de consecinţă va respinge ca prescrise pretenţiile reclamantului privind contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanţă aferente perioadei  01 ianuarie 2012- 22 decembrie  2012.

Analizând pe fond cererea reclamantului privind  acordarea contravalorii tichetelor/voucherelor de vacanţă, aferente perioadei 23.12.2012-2014,  în baza probelor administrate în cauză şi a dispoziţiilor legale incidente speţei, instanţa constată că este neîntemeiată, pentru considerentele prezentate în continuare.

Prin cererea dedusă judecăţii reclamantul a solicitat  obligarea pârâtului IPJ B.  să acorde fiecărui membru de sindicat, care este angajat al instituţiei anterior menţionată,  o despăgubire echivalentă cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanţă în sumă de şase salarii de bază minime brute pe ţară garantate la plată pentru fiecare an, în cuantumul prevăzut pentru fiecare an dedus judecăţii, cu dobânda legală.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 1 din OUG nr. 8/2009.

 În drept,  se reţine că art. 1 din OUG nr. 8/2009, privind acordarea tichetelor de vacanţă, în forma în vigoare  în perioada la care se referă litigiul,  prevedea următoarele:

„Art. 1 - (1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pentru recuperarea și întreținerea capacității de muncă a personalului salarial, angajatorii care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă pot acorda, în condițiile legii, bonuri de valoare, denumite în continuare tichete de vacanță.

 (2) Instituțiile din sectorul bugetar definite conform Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, inclusiv cele care se finanțează integral din venituri proprii, regiile autonome, societățile comerciale la care statul este acționar unic sau acționar majoritar, societățile și companiile naționale care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă acordă, în condițiile legii, tichete de vacanță.

(3) Tichetele de vacanță se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de stat sau, după caz, în bugete locale, pentru unitățile din domeniul bugetar, și în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.

(4) Nivelul maxim al sumelor care pot fi acordate salariaților sub forma de tichete de vacanță este contravaloarea a 6 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată, pentru un salariat, în decursul unui an fiscal.

(5) Tichetele de vacanță sunt integral suportate de către angajator, în condițiile art. 3.

(6) Angajatorii acordă tichete de vacanță numai în cazul în care în anul fiscal anterior au obținut profit sau venit, după caz”.

 În ceea ce priveşte apărarea pârâţilor potrivit căreia OUG nr. 8/2009 nu este aplicabilă  poliţiştilor, întrucât aceştia nu sunt încadraţi cu contract individual de muncă,  instanţa o va înlătura ca neîntemeiată, reţinând faptul că modificara adusă de Legea nr. 173/2015 articolului 1 alin. 2 din  OUG nr. 8/2009, reprezintă o confirmare a  faptului  că şi funcţionarii publici aveau vocaţia de a primi  prime de vacanţă sub forma voucherelor de vacanţă, în condiţiile legii.

Cu toate acestea, instanţa constată că acordarea drepturilor speciale constând în vouchere de vacanţă se face numai în condiţiile legilor  anuale de salarizare, iar prin legile de salarizare  emise în perioada 2011-2014,  exerciţiul acestor drepturi a fost suspendat.

Astfel, la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 283/2011,  art. 2 din OUG nr. 84/2012, art. 9 alin. 2 din OUG nr. 103/2013 şi art. 8 alin. 2 din OUG nr. 83/2014,  s-a  prevăzut expres că pentru anii 2012-2015 autorităţile şi instituţiile publice, indiferent de modul de finanţare, nu acordă premii şi prime de vacanţă.

Având în vedere că acordarea tichetelor de vacanţă a fost oprită prin acte normative general obligatorii,  instanţa va respinge cererea reclamantului privind despăgubirile constând în contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanţă, aferente perioadei 23.12.2012- 31.12.2014, ca neîntemeiată.

Raportat la caracterul neîntemeiat al cererii de acordare a contravalorii tichetelor/voucherelor de vacanţă,  instanţa va respinge ca neîntemeiată şi cererea reclamantului privind obligarea pârâţilor Ministerul Afacerilor Interne şi  Inspectoratul General al Poliţiei Române să aloce fonduri pentru plata sumelor  anterior menţionate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantului Sindicatul A, invocată de pârâtul  Ministerul afacerilor Interne, şi, pe cale de consecinţă:

Respinge ca prescrise pretenţiile reclamantului privind contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanţă aferente perioadei 01.2012-22.12.2012.

Respinge ca nefondate celelalte pretenţii formulate de reclamantul Sindicatul A, cu sediul în ……………,  în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, cu sediul în ……………, Inspectoratul General al Poliţiei Române, cu sediul în ……………şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean B, cu sediul în ………., privind despăgubirile constând în contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanţă aferente perioadei 23.12.2012- 31.12.2014.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul Bihor.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 22.06.2016.

Preşedinte, Grefier,

ILISIE MARIANA PANDREA CRISTINA