Ore suplimentare efectuate fără acordul angajatorului. Admiterea recursului acestuia împotriva hotărârii primei instanţe de obligare la plata drepturilor băneşti cu acest titlu

Ore suplimentare efectuate fără acordul angajatorului. Admiterea recursului acestuia împotriva hotărârii primei instanţe de obligare la plata drepturilor băneşti cu acest titlu

Decizia  nr.638/17.10.2006

Prin acţiunea înregistrată pe rolul  Tribunalului  Vaslui  sub nr. 2638/89 din data de 15.07.2005, reclamantul M.M. a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care pârâtul Colegiul Agricol „Dimitrie Cantemir” să fie obligat la plata drepturilor salariale în sumă netă de 236 RON reprezentând contravaloarea a 29 de ore efectuate în anul şcolar 2004-2005, despăgubiri materiale şi daune morale în sumă de 15.000 Euro, precum şi cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Motivându-şi în fapt acţiunea, M.M. a arătat că este angajat pe postul de profesor suplinitor la Colegiul Agricol „Dimitrie Cantemir”. În perioada 10-30.04.2005 s-a aflat în concediu medical. Reclamantul susţine că cele 29 de ore neplătite de către şcoală nu provin din luna aprilie 2005, ci din întregul an şcolar, pentru care a avut o normă de 590 de ore.

Consideră că i-au fost aduse grave prejudicii morale, psihice de sănătate şi de imagine, aducându-se atingere onoarei şi prestigiului.

În dovedirea acţiunii, reclamantul a solicitat administrarea probei cu acte şi expertiză contabilă, dovezi încuviinţate de către  prima  instanţă.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Colegiul Agricol „Dimitrie Cantemir” a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Astfel, pârâtul a precizat că nu datorează reclamantului plata celor 29 ore, întrucât din condica de prezenţă rezultă clar că M.M. nu a prestat aceste ore în perioada 10-30.04.2005, fiind în concediu medical. Pârâtul nu este de acord nici cu plata daunelor morale, întrucât reclamantul nu a făcut dovada existenţei unui prejudiciu moral suferit.

În apărare, pârâtul a depus copii de pe statele de plată aferente lunilor octombrie 2004, noiembrie 2004, decembrie 2004, ianuarie 2005, februarie 2005, martie 2005, aprilie 2005, mai 2005, iunie 2005, statul de plată pentru concediul medical (10.04.2005-30.04.2005), certificatul medical, contractul de muncă, adresa de numire provenită de la Inspectoratul Şcolar; adeverinţă privind salarizarea pe anul 2004-2005.

Prin sentinţa civilă nr. 789/11.05.2006 pronunţată de Tribunalul Vaslui,s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul M.M., pârâtul fiind obligat să plătească acestuia suma de 220 RON, reprezentând drepturi salariale cuvenite pentru orele suplimentare efectuate şi suma de 950 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Conform adresei I.S.J. Vaslui nr. 375/01.10.2004, depusă la fila 30 din dosarul cauzei, M.M. a fost încadrat profesor suplinitor calificat (în cumul cu norma) în perioada 01.09.2004-31.08.2005, la catedra de Ştiinţe economice la colegiul Agricol „Dimitrie Cantemir” Huşi. În perioada 10-30.04.2005 reclamantul s-a aflat în concediu medical. Întrucât salarizarea sa pe luna aprilie nu a fost făcută corect, acest lucru a determinat şi calcularea incorectă a salariului pe luna iunie, fiind păgubit în acest mod.

Expertul contabil desemnat în cauză, a stabilit că salarizarea reclamantului în perioada 01-30.09.2004 cât şi în perioada 01.10.2004-17.06.2005 (cu excepţia lunii aprilie cât a fost în concediu medical) a fost făcută la norma de muncă întreagă. De asemenea, expertul a precizat că norma didactică pentru cele 35 de săptămâni de activitate didactică susţinute de reclamant pentru anul 2004-2005 a fost de 590 de ore. Orele didactice efectuate de M.M., cu excepţia celor 3 săptămâni de concediu medical,au fost în număr de 547, iar orele didactice efectiv plătite datorită săptămânilor de concediu medical au fost în număr de 521. Analizând orele didactice efectuate, comparativ cu orele didactice plătite pe întregul an şcolar 2004-2005, expertul contabil a stabilit că reclamantului nu i-au fost plătite un număr de 26 de ore efectuate.

Art. 269 Codul muncii prevede că „angajatorul este obligat în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul”.

În ce priveşte despăgubirile materiale solicitate de reclamant, prima instanţă a constatat că nu s-a făcut dovada acestora şi în consecinţă a respins acest capăt de cerere.

Referitor la daunele morale, instanţa a apreciat că, potrivit dispoziţiilor din Codul muncii, angajatorul păgubit şi salariatul păgubit nu pot pretinde despăgubiri pentru daunele morale suferite pentru prejudiciul provocat.

În domeniul răspunderii civile contractuale, despăgubirile pentru daunele morale suferite se cuvin numai cu titlu de excepţie, fie dacă există o dispoziţie legală ori o stipulaţie contractuală expresă, fie chiar în lipsa acestora, în domeniile strict limitate ale unor contracte (de transport al persoanelor, în cel al contractelor privitoare la drepturile de proprietate intelectuală).

S-a mai reţinut că martorul audiat în prezenta cauză nu a demonstrat că M.M. a suferit un prejudiciu moral, drept pentru care instanţa de fond a reţinut că acesta nu este îndreptăţit la plata daunelor morale solicitate.

În baza dispoziţiilor art. 274 Cod procedură civilă, prima instanţă a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 950 lei RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe civile a formulat recurs Colegiul agricol „Dimitrie Cantemir” Huşi, considerând-o ca fiind nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:

Din întregul material probator administrat în cauză rezultă că reclamantul nu era îndreptăţit la plata celor 29 de ore, întrucât aceste ore au fost efectuate în ultima săptămână de şcoală, când reclamantul a susţinut că are de efectuat 57 de ore şi a lucrat suplimentar pentru orele neefectuate în perioada 11-30 aprilie 2005, când a fost în concediu medical.

Mai mult, recurentul arată că orele suplimentare efectuate au fost făcute fără acordul conducerii şcolii, astfel cum este prevăzut în art. 117-118 Codul muncii.

Se mai arată că recuperarea orelor de practică s-a efectuat de către reclamantul-intimat simultan la două clase, prin modificarea orarului,fără acordul conducerii şcolii şi cu nerespectarea programei şcolare.

Recurentul mai arată că, în timp ce intimatul susţine că a lucrat cu elevii şcolii, era şi profesor universitar cu normă întreagă la Filiala din Huşi a Univesităţii „Lucian Blaga” Sibiu.

Recurentul îşi întemeiază cererea formulată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul M.M. solicită respingere recursului ca fiind nefondat şi menţinerea hotărârii pronunţate de către prima instanţă.

În mod greşit prima instanţă a obligat recurentul la plata sumei de 220 RON, reprezentând drepturi salariale cuvenite acestuia pentru orele suplimentare efectuate în anul şcolar 2004-2005.

Astfel, reclamantul-intimat a fost încadrat în calitate de profesor suplinitor, prin cumul de funcţii, în anul şcolar 2004-2005, la Colegiul Agricol „Dimitrie Cantemir” Huşi, conform deciziei nr. 375/01.10.2004 a I.Ş.J. Vaslui.

Din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză se reţine că norma didactică anuală pentru cele 35 de săptămâni de activităţi didactice ale anului şcolar 2004-2005 a fost de 590 ore, din care reclamantul-intimat a efectuat doar un număr de 547 ore, datorită celor 3 săptămâni de concediu medical de care acesta a beneficiat.

Expertul contabil C.S. a mai reţinut că, în ultimele 3 săptămâni de activitate didactică (30.05-17.06.2005), intimatul a efectuat un număr de 133 ore, rezultând, în medie, aproape 45 ore pe săptămână, faţă de norma didactică săptămânală de 18 ore.

S-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 117 alin. 1 din Codul muncii, munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal este considerată muncă suplimentară. Însă, nu orice muncă prestată peste norma didactică săptămânală poate fi considerată muncă suplimentară, ci doar cea efectuată la solicitarea şi cu acordul angajatorului.

În speţă, reclamantul-intimat nu a dovedit în cauză că a avut acordul conducerii şcolii pentru a presta ore suplimentare în perioada 30.05-17.06.2005.

Cererea înregistrată sub nr. 215/03.05.2005 nu probează că reclamantul a prestat ore suplimentare la solicitarea şi cu acordul conducerii şcolii.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 3041, 304 pct. 9 şi 312 alin. 2,3,4 Cod procedură civilă, a fost admis recursul şi s-a modificat în parte sentinţa civilă nr. 789/2006 pronunţată de Tribunalul Vaslui, în sensul că s-a respins ca fiind nefondate cererile reclamantului de obligare a pârâtului la plata sumei de 220 RON cu titlu de drepturi salariale cuvenite pentru orele suplimentare efectuate şi a cheltuielilor de judecată, menţinându-se restul dispoziţiilor sentinţei recurate.

Domenii speta

Spete similare