Contestaţie la executare

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. la data de 23.10.2015, contestatorul P D în contradictoriu cu intimata SC E R S IFN SA, a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite pornită în dosarul de executare, nr.vechi, înregistrat la BEJ R V S, prin care solicită constatarea perimării executării silite şi desfiinţarea ei, şi să se constate că a intervenit prescripţia dreptului creditoarei de a obţine executarea silită.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat în esenţă că executarea silită a fost declanşată în anul 2013 la cererea SC E R S IFN, în acelaşi an dosarul fiind preluat de BEJ R V, iar până în momentul primirii actelor de executare din 01.10.2015 nu a mai primit nici un act de executare.În raport de aceste considerente sunt incidente dispoziţiile art.389 alin 1 vechiul cod de proc civ referitoare la perimarea executării silite.Mai arată contestatorul că a intervenit şi prescripţia dreptului de a obţine executarea silită, deoarece ultima rată scadentă era în luna iunie 2009, iar de la acel moment până la înregistrarea dosarului de executare silită în 2013 a trecut mai mult de 3 ani. S-a mai susţinut că lipseşte încheierea de încuviinţare a executării silite.

În dovedirea cererii, care a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art.399, 389, 405, 373, 379 vechiul Cod de pro civ, contestatorul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Contestaţia a fost legal timbrată.

Intimata a formulat în termen legal întâmpinare(f.27), solicitând respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată, arătând că debitoarea a încheiat la data de 17.05.2005 un contract de credit cu intimata având ca obiect emiterea unui card de credit pentru achiziţionarea unui produs. La data de 19.12.2012 creditoarea a procedat la declararea exigibilităţii anticipate a creditului, iar la data de 08.01.2013 a înregistrat cererea de executare silită la BEJ P V, fiind constituit dosarul de executare nr.. Achiziţionarea şi achitarea în tranşe lunare fixe a produselor a fost posibilă exclusiv ca urmare a semnării cererii pentru emiterea şi utilizarea cardului E. Penalităţile de întârziere nu s-ar fi adăugat la debitul restant dacă debitoarea şi-ar fi îndeplinit obligaţiile de plată a tranşelor lunare la scadenţă.

În raport de istoricul de card, ultima plată efectuată de debitoare a fost în data de 20.11.2009, termenul în care creditoarea putea trece la executarea silită era de 60 de zile de la această ultimă plată, respectiv 20.01.2010, astfel că termenul de prescripţie a început să curgă la această dată şi urma să se împlinească la data de 20.01.2013. Cererea depusă la organul de executare la data de 08.01.2013 a fost depusă înainte de împlinirea termenului de prescripţie. Referitor la excepţia perimării, intimata arată că s-a dispus înfiinţarea popririi, astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art.389 vechiul Cod de proc civ.

S-a ataşat în copie dosarul de executare 1513/2013 al BEJ R V S.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin somaţia nr. din 01.10.2015 emisă de BEJ R V S a fost somată debitoarea P D să achite creditorului SC E R S IFN SA suma de 11.572,79 lei, din care 9917,15 lei debit şi 1655,64 lei cheltuieli de executare, în baza titlului executoriu reprezentat de contract de credit nr..

Dosarul de executare a fost înregistrat în baza cererii creditoarei la data de 08.01.2013 la BEJ PV, şi a fost ulterior preluat de BEJ R V S. Executarea silită a fost încuviinţată de Judecătoria Bacău prin încheierea din 06.02.2013 pronunţată în dosar nr.. Singura modalitate de executare adoptată în dosarul de executare a fost executarea silită prin poprire, fiind înfiinţată poprirea asupra veniturilor obţinute de debitoare de la C, prin adresa din 30.10.2015.

Prin urmare, întrucât unica formă de executare a fost executarea silită prin poprire, nu sunt incidente dispoziţiile art.389 alin 1 vechiul cod de proc civ, deoarece dispoziţiile art.390 din acest act normativ exclude perimarea în cazul popririi, stipulând că „Dispoziţiile art. 387 şi 389 nu se aplică în cazurile când legea încuviinţează executarea fără somaţie”.Pentru aceste considerente, instanţa va respinge ca neîntemeiată excepţia perimării executării silite.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, instanţa constată că titlul executoriu pus în executare este reprezentat  e contractul de credit nr., prin care debitoarea a contractat un credit în vederea achiziţionării unui bun, în valoare de 38.347.758 lei vechi, care urma a fi restituit în 48 de rate lunare, ultima rată fiind scadentă în iunie 2009. Debitoarea a efectuat ultima plată la data de 09.11.2009, conform extrasului de cont aflat la fila 78 dosar.

Dreptul creditoarei fiind unul de natură patrimonială, constând într-o sumă de bani, acestuia îi sunt aplicabile dispoziţiile art.1 din Decretul nr.167/1958, potrivit cărora dreptul la acţiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit in lege. Potrivit art. 6 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani, iar în conformitate cu art. 7 din acelaşi decret, prescripţia începe să curgă de la data la care s-a născut dreptul la acţiune sau dreptul de a cere executarea silită.

Având în vedere caracterul succesiv al prestaţiilor datorate de debitoare, pentru fiecare rată lunară scadentă termenul de prescripţie a început să curgă din momentul scadenţei acesteia şi s-a împlinit după 3 ani, potrivit art.12 din acelaşi act normativ. Prin urmare, pentru ultima rată scadentă în iunie 2009 termenul de prescripţie s-a împlinit în iunie 2012.

Şi de la ultima plată efectuată de debitoare a trecut mai mult de 3 ani până la înregistarea cererii de executare silită.

Nu poate fi reţinută apărarea creditoarei în sensul că termenul de prescripţie a început să curgă la împlinirea unui termen de 60 de zile de la ultima plată, deoarece momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie nu poate fi stabilit de părţi, ci doar de lege, iar termenul la care face referire creditoarea este un beneficiu recunoscut de aceasta în favoarea debitoarei, de a nu începe executarea silită decât după ce debitoarea nu achită timp de două extrase consecutive, o amânare la plată sau un termen de graţie ce nu influenţează începutul prescripţiei.

Creditoarea a înregistrat cererea de executare silită la data de 08.01.2013, după împlinirea unui termen de 3 ani de la scadenţa ultimei rate de credit şi după împlinirea unui termen de 3 ani de la ultima plată efectuată de debitoare.

Nu are relevanţă în acest caz data declarării scadenţei anticipate a creditului de către creditoare, atât timp cât ultima plată efectuată de debitoare s-a făcut la data de 09.11.2009, de la această dată începând să curgă termenul de prescripţie.

Pentru aceste considerente, instanţa va admite excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi va admite contestaţia la executare, urmând să anuleze actele de executare.

Domenii speta

Spete similare