Dreptul la indemnizaţia lunară reparatorie prevăzută de art. 4 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 341/2004. Ordonanţa nr. 1/2015 - act normativ cu caracter temporar

Dreptul la indemnizaţia lunară reparatorie prevăzută de art. 4 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 341/2004. Ordonanţa nr. 1/2015 - act normativ cu caracter temporar

Legea nr. 341/2004 modificată prin O.U.G. nr. 95/2014: art. 4, alin. (2), lit. c)

O.U.G. nr.57/2015: 12 alin. (2)

Hotărârea de Guvern nr. 1412 din 2 septembrie 2004, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004: art.28

Ordonanţa nr.1/2015

În contextul succesiunii în timp a prevederilor legale care reglementează dreptul la indemnizaţia reparatorie solicitată de reclamantă începând cu data de 01.01.2016, în mod eronat s-a apreciat că exigenţa neobţinerii veniturilor din motive neimputabile petiţionarei s-ar fi păstrat şi pentru anul 2016, cu toate că efectele Ordonanţei 1/2015 erau limitate in timp în mod expres doar la anul 2015.

Norma tranzitorie cuprinsă în art. 12 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2015 are ca scop doar plafonarea indemnizaţiei în discuţie la suma cuvenită sau acordată în luna decembrie a anului trecut, cu consecinţa modificării temporare a prevederilor Legii nr. 341/2004, potrivit căreia aceasta ar trebui raportată la coeficienţii de multiplicare ce sunt aplicaţi asupra câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata.

(Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale,

Decizia civilă nr. 56 din 25 ianuarie 2017,

rezumată de judecător Camelia Lucaciuc)

Prin Sentinţa civilă nr. 2397 din data de 18 octombrie 2016 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în Dosarul nr. x/115/2016 a fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamanta A…, împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut in esenţa ca reclamanta A… are calitate „urmaş” al unui „Erou-martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989”, calitate dovedită prin Certificatul ….. eliberat în acest sens de către Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945-1989.

În această calitate, prin cererea înregistrată cu nr. x/23.11.2015, reclamanta a solicitat pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin acordarea indemnizaţiei reparatorii, începând cu data de 01.01.2016, potrivit prevederilor art. 4, alin. (2), lit. c) din Legea nr. 341/2004 modificată prin O.U.G. nr. 95/2014.

Prin adresa nr. x/29.01.2016, pârâta i-a comunicat reclamantei faptul că, faţă de dispoziţiile art. II din O.G. nr. 1/2015, ale H.G. nr. 1412/2014 cu modificările şi completările aduse prin H.G. nr. 99/2015, ale art. 4 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 341/2004 aşa cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 95/2014, ale art. 7 din O.G. nr. 95/2014 şi ale art. 12 din O.U.G. nr. 57/2015, nu îndeplineşte condiţiile de acordare, în anul 2016, a indemnizaţiei reparatorii pentru calitatea de copil major de erou martir în coeficient de 0,5 fără a se ţine cont de „motivele neimputabile”.

În acest context, instanţa a reţinut că, potrivit prevederilor art. 4, alin. (2), lit. c) din Legea nr. 341/2004 - Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987, cu modificările şi completările ulterioare, copilul eroului martir primeşte o indemnizaţie lunară reparatorie, calculată pe baza coeficienţilor de multiplicare ce sunt aplicaţi asupra câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, respectiv un coeficient de 1,10 până la majorat sau până la terminarea studiilor, fără a depăşi vârsta de 26 de ani, indiferent în întreţinerea cui se află şi un coeficient de 0,50, după vârsta de 26 de ani.

Referitor la indemnizaţia lunară reparatorie ce se acordă copilului major al eroului martir în anul 2015, instanţa a reţinut că, potrivit art. II, alin. (1) din Ordonanţa nr. 1 din 14 ianuarie 2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 341/2004, în anul 2015 copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu sunt încadraţi în nicio formă de învăţământ ori nu realizează venituri din motive neimputabile lor beneficiază de o indemnizaţie lunară reparatorie în cuantum de 2020 lei.

Acest cuantum a fost menţinut şi pentru anul 2016 prin art. 12, alin. (2) din O.U.G nr. 57/9 decembrie 2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, care prevede că, în anul 2016, indemnizaţiile stabilite în baza Legii nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2015.

Este adevărat că prin Hotărârea nr. 99 din 10 februarie 2015 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1.412/2004, a fost abrogat art. 28 în care erau prevăzute cazurile de „motive neimputabile”, aşa cum susţine reclamanta, însă abrogarea unui articol printr-o normă metodologică de aplicare a legii nu modifică norma juridică, respectiv Ordonanţa nr. 1/14.01.2015, ce reglementează acordarea la data formulării cererii (23.11.2015) a indemnizaţiei lunare reparatorii ce se acordă copilului major al eroului martir.

Cât priveşte stabilirea dreptului la indemnizaţia reparatorie pentru anul 2016, instanţa a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 12 alin. (2) din O.U.G nr. 57/9 decembrie 2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, în anul 2016, indemnizaţiile stabilite în baza Legii nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, indemnizaţia reparatorie se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2015.

Or, în speţă, reclamanta nu s-a „aflat în plată” în luna decembrie 2015, întrucât nu a beneficiat pentru anul 2015 de indemnizaţia lunară reparatorie, iar pentru a i se stabili „cuantumul cuvenit” în luna decembrie 2015, reclamanta trebuia să facă dovada îndeplinirii atât a condiţiilor prevăzute prin Legea nr. 341/2004, cât şi a dispoziţiilor art. II, alin. (1) din Ordonanţa nr. 1 din 14 ianuarie 2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 341/2004, potrivit cărora, în anul 2015 copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu sunt încadraţi în nicio formă de învăţământ ori nu realizează venituri din motive neimputabile lor, beneficiază de o indemnizaţie lunară reparatorie în cuantum de 2020 lei.

Coroborând textele legale mai sus menţionate, faţă de data la care reclamanta a formulat cererea înregistrată la pârâtă sub nr. x/23.11.2015, privind acordarea indemnizaţiei reparatorii pentru anul 2016 în „cuantumul cuvenit” în luna decembrie 2015, instanţa a constatat că, în cauză, reclamanta nu a făcut dovada că nu realizează venituri din „motive neimputabile”, pentru ca pârâta să-i poată stabili „cuantumul cuvenit” în luna decembrie 2015 în raport de care să-i acorde indemnizaţia reparatorie în anul 2016, potrivit dispoziţiilor art. 12, alin. (2) din O.U.G nr. 57/2015.

În concluzie, Tribunalul a constatat că în mod legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin a comunicat reclamantei, prin adresa nr. x/29.01.2016, că nu îndeplineşte condiţiile de acordare, în anul 2016, a indemnizaţiei reparatorii pentru calitatea de copil major de erou martir în coeficient de 0,5 fără a se ţine cont de „motivele neimputabile”, şi nu i-a acordat acesteia indemnizaţia lunară reparatorie întrucât, la data depunerii cererii sale înregistrate cu nr. x/23.11.2015, nu a făcut dovada că nu realizează venituri din motive neimputabile, aşa cum prevăd dispoziţiile art. II, alin. 1 din Ordonanţa nr. 1 din 14 ianuarie 2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 341/2004, în vederea acordării indemnizaţiei reparatorii în anul 2016 în „cuantumul cuvenit” în luna decembrie 2015.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel in termenul legal reclamanta A…, solicitând casarea în întregime a hotărârii atacate si pe cale de consecinţa, rejudecând cauza în fond, admiterea acţiunii sale, astfel cum a fost ea formulată în faţa primei instanţe de fond.

În motivarea apelului, reclamanta a arătat că dreptul la indemnizaţia reparatorie solicitată începând cu data de 1.01.2016 i-a fost recunoscut prin dispoziţiile art. 4 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora, persoanele care au obţinut titlurile prevăzute la art. 3 indice 1 litera b) primesc o îndemnizaţie lunară reparatorie, calculată pe baza coeficienţilor de multiplicare ce sunt aplicaţi asupra câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, astfel: c) copil al eroului martir-un coeficient de 1,10 pană la majorat sau pana la terminarea studiilor, fără a depăşi vârsta de 26 ani, indiferent în întreţinerea cui se află şi un coeficient de 0.50, după vârsta de 26 de ani.

Or, contrar celor reţinute de prima instanţa de fond, legea nu prevede altă condiţie suplimentară de acordare, decât cea a dovedirii calităţii de urmaş erou martir, calitate  dovedită prin certificat.

Reclamanta a mai susţinut că prevederile art. 12 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2015 nu îngrădesc  dreptul de acordare a indemnizaţiei lunare, ci reglementează doua cazuri distincte de acordare în cuantumul cuvenit în luna decembrie 2015 ori în cuantumul aflat în plată.

Pârâta-intimată Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin  a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanţei respingerea apelului, cu motivarea că motivele de apel invocate de apelant sunt nefondate, neargumentate, străine de cauză şi nedovedite de vreo probă legală la dosar şi că in mod corect instanţa de fond a reţinut ca cererea de chemare in judecată nu îndeplineşte condiţiile legale de acordare a indemnizaţiei pretinse.

În drept, intimata a invocat in susţinerea pretenţiilor art. 471 alin. (5) Cod procedură civilă, Legea nr. 263/2010.

În apel nu au fost administrate probe noi.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a actelor de procedură efectuate în faţa primei instanţe de fond, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 466 şi urm. C. pr. civ., Curtea reţine următoarele:

Într-adevăr, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, reclamanta A… se află în posesia Certificatului …. eliberat de către Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, care atesta calitatea sa de „urmaş” al unui „Erou-martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989”.

Litigiul dintre părţi are la baza refuzul paratei Casa Judeţeana de Pensii Caras Severin de a soluţiona favorabil cererea petiţionarei, înregistrată cu nr. x/23.11.2015, în legătură cu acordarea indemnizaţiei reparatorii, începând cu data de 01.01.2016, potrivit prevederilor art. 4, alin. (2), lit. c) din Legea nr. 341/2004 modificată prin O.U.G. nr. 95/2014. Astfel, prin adresa nr. x/29.01.2016, pârâta i-a comunicat reclamantei faptul că, faţă de dispoziţiile art. II din O.G. nr. 1/2015, ale H.G. nr. 1412/2014 cu modificările şi completările aduse prin H.G. nr. 99/2015, ale art. 4 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 341/2004 aşa cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 95/2014, ale art. 7 din O.G. nr. 95/2014 şi ale art. 12 din O.U.G. nr. 57/2015, nu îndeplineşte condiţiile de acordare, în anul 2016, a indemnizaţiei reparatorii pentru calitatea de copil major de erou martir în coeficient de 0,5 fără a se ţine cont de „motivele neimputabile”.

Or, analizând normele art. 4 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 341/2004 - Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea reţine că textul recunoaşte în favoarea copilului eroului martir - care a obţinut titlul prevăzut la art. 3 indice 1 lit. b) – dreptul la acordarea unei indemnizaţii lunare reparatorii, echivalentă unui coeficient de 1,10 până la majorat sau până la terminarea studiilor, fără a depăşi vârsta de 26 de ani, indiferent în întreţinerea cui se află şi un coeficient de 0,50, după vârsta de 26 de ani. Reclamanta îndeplineşte la data de 01.01.2016 premisele de acordare a dreptului la indemnizaţia în coeficient de 0,50, căci se afla în posesia certificatului ante-menţionat şi a depăşit vârsta de 26 de ani.

Prin Ordonanţa Guvernului nr. 1/2015, a fost modificată şi completată Legea cadru nr. 341/2004, iar în privinţa aplicării sale în cursul anului 2015 a fost introdus art. II, care la alin. (1) prevede că „în  anul 2015 copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu sunt încadraţi în nicio formă de învăţământ ori nu realizează venituri din motive neimputabile lor beneficiază de o indemnizaţie lunară reparatorie în cuantum de 2020 lei”. In consecinţă, pe lângă condiţia obţinerii certificatului prevăzut de legea cadru şi numai pentru anul 2015, calitatea de beneficiar al indemnizaţiei pentru urmaş al eroului martir devenea condiţionată de prezentarea unor documente care să ateste că petiţionarul nu realizează venituri din motive neamputabile.

In scopul delimitării motivelor neimputabile, prin art.28 din H.G. nr.1412 din 2 septembrie 2004, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, au fost enumerate în mod exhaustiv situaţiile care se circumscriu acestei noţiuni, însă aceste prevederi cu caracter administrativ au fost abrogate ulterior prin H.G. nr. 99/2015.

În contextul succesiunii în timp a prevederilor legale care reglementează dreptul la indemnizaţia reparatorie solicitată de reclamantă începând cu data de 01.01.2016, Curtea reţine că în mod eronat prima instanţa de fond a apreciat că exigenţa neobţinerii veniturilor din motive neimputabile petiţionarei s-ar fi păstrat şi pentru anul 2016, cu toate că efectele Ordonanţei 1/2015 erau limitate in timp in mod expres doar la anul 2015.

Pe de altă parte, prevederile art. 12 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016,  prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare se referă strict la păstrarea cuantumului unor indemnizaţii, ajutoare şi alte drepturi acordate prin legi speciale, măsură justificată prin nota de fundamentare, prin necesitatea încadrării în anul 2016 într-o ţintă de deficit bugetar care să nu depăşească 3% şi pentru  a nu se afecta în mod semnificativ sustenabilitatea finanţelor publice.

Cu alte cuvinte, norma tranzitorie cuprinsă în art. 12 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2015 are ca scop doar plafonarea indemnizaţiei în discuţie la suma cuvenita sau acordată în luna decembrie a anului trecut, cu consecinţa modificării temporare a prevederilor Legii nr. 341/2004, potrivit căreia aceasta ar trebui raportată la coeficienţii de multiplicare ce sunt aplicaţi asupra câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata.

În acest context, în mod greşit prima instanţa a apreciat că prevederile 12 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2015 ar avea semnificaţia extinderii şi pentru anul 2016 a condiţiei suplimentare de acordare prevăzută de art. II alin. (1)  din O.G. nr. 1/2014. Ca este aşa, rezultă şi din interpretarea logico-gramaticala a art. 12 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2015, care dispune că în anul 2016, indemnizaţiile stabilite în baza Legii nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2015. Or, noţiunea de cuantum cuvenit are în mod evident doar o semnificaţie valorică, de suma fixa pe care beneficiara ar fi primit-o daca îndeplinea toate condiţiile de acordare, căci în caz contrar, distincţia dintre cuantumul cuvenit  al indemnizaţiei şi cel aflat în plată ar fi fost inutila.

Pentru toate aceste motive, considerând că prima instanţa a interpretat şi aplicat greşit prevederile 12 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2015, în temeiul art. 480 alin. (2) din C.pr.civ., Curtea a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta să-i acorde acesteia indemnizaţia lunara reparatorie prevăzută de art. 4 alin. (2), lit. c) din Legea nr. 341/2004, în limitele cuantumului stabilit pentru anul 2016 de prevederile art.12 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2015, începând cu data de 1 ianuarie 2016.

Domenii speta

Spete similare