Executarea silită asupra părţilor sociale ale unei societăţi comerciale

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin contestaţia la executare înregistrată cu nr.10807/281/05.06.2015, la Judecătoria Ploieşti, contestatoarea SC F.P. SRL a chemat în judecată pe intimatul Biroul Executorului Judecătoresc XXX, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se dispună scoaterea la vânzare la licitaţie şi sechestrarea mobiliară a părţilor sociale, proprietatea debitoarei SC E.S.I. SRL, anularea procesului verbal din data de 11.05.2015, obligarea executorului judecătoresc  să procedeze la continuarea executării silite în dosarul de executare nr.XXX, în ceea ce priveşte părţile sociale aparţinând debitoarei la diferite societăţi comerciale nominalizate în mod expres în cuprinsul cererii, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea contestaţiei la executare, contestatoarea a arătat că s-a procedat la executarea silită a debitoarei în cadrul dosarului de executare nr.XXX, în scopul recuperării sumei de 1.139.809,24 lei, datorată de către debitoare în baza sentinţei civile nr.2212/11.06.2014, precum şi la plata cheltuielilor de judecată de 4.000 lei, însă, la un moment dat, intimatul a emis procesul verbal din data de 11.05.2015, prin intermediul căruia i-a a respins cererea  privind vânzarea la licitaţie a părţilor sociale deţinute de către debitoare la diferite societăţi comerciale, invocând imposibilitatea transmiterii părţilor sociale fără acordul asociatului în cazul societăţilor comerciale cu răspundere limitată în temeiul disp.art.753, 756 c.pr.civ, art.66 din Legea nr.31/1990.

La data de 03.08.2015, intimatul a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare în condiţiile în care disp.art.202 alin.2 din Legea nr.31/1990 reglementează cu caracter strict modalitatea de transmitere a părţilor sociale în cazul unei societăţi comerciale cu răspundere limitată în favoarea unor persoane din afara societăţii, fiind imposibilă vânzarea la licitaţie a părţilor sociale de către contestatoare în ceea ce o priveşte pe debitoare.

După administrarea probelor cu acte, prin sentinţa civilă nr.15092/18.12.2015  a Judecătoriei Ploieşti a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului şi a fost respinsă contestaţia la executare formulată de contestatoare împotriva intimatului,  ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunţa o asemenea soluţie,  s-a reţinut că  s-a procedat la executarea silită a debitoarei în cadrul dosarului de executare silită nr.XXX, executare pe parcursul căreia contestatoarea a solicitat executorului sechestrarea şi vânzarea la licitaţie a părţilor sociale deţinute de către debitoare la diferite societăţi comerciale, cerere respinsă de către intimat în baza procesului verbal din data de 11.05.2015, astfel încât s-a constatat netemeinica pretenţiilor contestatoarei în condiţiile în care în speţă devin aplicabile disp.art.202 alin.2 din Legea nr.31/1990, care reglementează un sistem special privind transmiterea părţilor sociale, motiv pentru care  în mod corect intimatul a respins cererea contestatoarei  în ceea ce priveşte sechestrarea părţilor sociale.

Împotriva, acestei sentinţe a declarat apel contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei în sensul admiterii cererii, motivându-se că potrivit disp.art.202 din Legea nr.31/1990, modificată,  are dreptul să procedeze la înfiinţarea popririi în timpul duratei societăţii asupra părţilor sociale ce s-ar cuveni asociaţilor prin lichidare, la  sechestrarea, înstrăinarea  acţiunilor sau părţilor sociale aparţinând  debitoarei sale, drept recunoscut  şi în baza disp.art.753,art.756 c.pr.civ, care reglementează expres posibilitatea urmării silite a părţilor sociale, indiferent dacă acestea sunt deţinute la o societate cu răspundere limitată cu asociat unic sau cu mai mulţi asociaţi.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată cu nr.10807/281/2015, la data de 16.05.2016.

Tribunalul, examinând cauza în raport de situaţia de fapt reţinută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate şi ţinând seama de dispoziţiile legale incidente în cauză, constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa nr.2212/11.06.2014 a Tribunalului Prahova, a fost admită cererea formulată de către contestatoare împotriva debitoarei SC E.S.I. SRL şi a fost obligată aceasta din urmă să-i plătească contestatoarei sumele de 1.139.809,24 lei reprezentând c/valoare facturi şi 4.000 lei cheltuieli de judecată.

Conform actelor de executare silită, existente la dosar, contestatoarea a solicitat intimatului declanşarea procedurii de executare silită faţă de debitoarea SC E.S.I. SRL, constând în urmărirea mobiliară, imobiliară, poprire a tuturor bunurilor mobile şi imobile aparţinând debitoarei, executare pe parcursul căreia au fost efectuate o serie de acte de executare specifice tuturor formelor de executare silită solicitate de către contestatoare, ocazie cu care  contestatoarea a solicitat executorului executarea silită a debitoarei şi asupra părţilor sociale pe care aceasta le are la diferite societăţi comerciale cu răspundere limitată, cerere respinsă de către intimat în baza procesului verbal din data de 11.05.2015, invocându-se imposibilitatea vânzării la licitaţie a părţilor sociale în cazul societăţilor comerciale cu răspundere limitată, în temeiul disp.art.66 din Legea nr.31/1990, art.202 alin.2 din Legea nr.31/1990.

Disp.art.756 c.pr.civ, stipulează că vânzarea acţiunilor la societăţile închise şi a părţilor sociale se efectuează în mod amiabil potrivit disp.art.753 c.pr.civ., în caz contrar, de către executor prin licitaţie publică dacă legea nu prevede un sistem special privind circulaţia acestora.

De asemenea, disp.art.66, alin.1, 2 din Legea nr.31/1990, prevăd că pe durata societăţii creditorii asociatului pot să-şi exercite drepturile lor numai asupra părţii din beneficiile cuvenite asociatului după bilanțul contabil, iar după dizolvarea societăţii asupra părţii ce i s-ar cuveni prin lichidare, însă creditorii sus menţionaţi pot totuşi popri, în timpul duratei societăţii, părţile ce s-ar cuveni asociaţiilor prin lichidare sau pot sechestra şi vinde acţiunile debitorului lor.

Totodată, disp.art.202 alin.2 din legea nr.31/1990, stabilesc că transmiterea către persoane din afara societăţii a părţilor sociale  este permisă numai dacă a fost aprobată de asociaţi reprezentând cel puţin ¾ din capitalul social.

Aşadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că debitoarea SC E.S.I. SRL a fost obligată în baza sentinţei nr.2212/11.06.2014 a Tribunalului Prahova, să-i plătească contestatoarei sumele de 1.139.809,24 lei reprezentând c/valoare facturi şi 4.000 lei cheltuieli de judecată, motiv pentru care contestatoarea a procedat la executarea silită a debitoarei SC E.S.I. SRL, în cadrul dosarului de executare nr.91/2012, constând în  urmărirea mobiliară, imobiliară, poprire în ceea ce priveşte toate bunurile mobile şi imobile deţinute de către debitoare, toate titlurile de valoare, etc, astfel încât la un moment dat contestatoarea i-a solicitat intimatului să procedeze la executarea silită a debitoarei şi în ceea ce priveşte urmărirea părţilor sociale deţinute de către aceasta la diferite societăţi comerciale cu răspundere limitată, cerere respinsă de către intimat.

Ca atare, atât timp cât, contestatoarea a solicitat intimatului continuarea executării silite faţă de debitoarea SC E.S.I. SRL, constând în sechestrarea, vânzarea părţilor sociale deţinute de către debitoare la diferite societăţi comerciale cu răspundere limitată, invocându-se de către contestatoare disp.art.66 din Legea nr.31/1990 modificată, art.756 c.pr.civ, înseamnă că intimatul, în calitate de organ de executare, are obligaţia să procedeze la continuarea executării silite faţă de debitoarea SC E.S.I. SRL, ţinându-se seama de principiul disponibilităţii care guvernează procedura de executare silită, în egală măsură ca şi procesul civil, întrucât intimatul are dreptul să refuze continuarea executării silite numai în cazul în care există un impediment obiectiv, adică o împrejurare mai presus de voinţa părţilor sau a organului de executare care să facă imposibilă continuarea executării silite, condiţie inexistentă în cauză.

De fapt, existenţa unor dispoziţii legale care reglementează regimul juridic al societăţilor comerciale cu răspundere limitată nu pot face obiectul unei analize între organul executare şi contestatoare, putând fi clarificată numai prin intermediul unei contestaţii la executare formulată de către debitoare, în calitate de persoană prejudiciată, cu ocazia derulării procedurii de executare silită.

De altfel, analizându-se disp.art.756 c.pr.civ, art.66 alin.2 din Legea nr.31/1990 modificată prin Legea nr.152/2015, reiese cu certitudine că s-a instituit, în principiu, în favoarea contestatoarei, în calitate de creditoare a unei debitoare asociată la alte societăţi comerciale cu răspundere limitată,  dreptul în sine de a popri  pe perioada existenţei unei societăţi  cu răspundere limitată  părţile sociale ce s-ar cuveni asociaţilor în cazul unor eventuale lichidări, de a sechestra şi vinde acţiunile, părţile sociale ale debitoarei sale, drept care nu poate fi contestat de către intimat, în calitate de organ de executare, prin intermediul unui proces verbal încheiat la data de 11.05.2015, ci numai de către debitoare prin intermediul unei contestaţii la executare, contestaţie în cadrul căreia se va analiza prin intermediul procedurii contencioase dacă contestatoarea are dreptul sau nu de a o executa silit pe debitoare în ceea ce priveşte părţile sociale deţinute la diferite societăţi comerciale cu răspundere limitată, în ce condiţii, dispozițiile legale aplicabile, dacă disp.art.66 din Legea nr.31/1990 se analizează şi se interpretează în strânsă legătură cu disp.art.202 din Legea nr.31/1990, în ce condiţii, care sunt efectele aplicării acestor dispoziţii legale în raporturile dintre contestatoare şi debitoare, dintre contestatoare şi societăţile la care debitoarea deţine părţile sociale respective.

Mai mult chiar, pentru clarificarea raporturilor juridice existente între contestatoare şi debitoare în ceea ce priveşte dreptul contestatoarei de a o executa silit pe debitoare şi cu privire la părţile sociale deţinute la diferite societăţi comerciale cu răspundere limitată era necesară introducerea în cauză a debitoarei, iar în lipsa acesteia este imposibil din punct de vedere legal să se clarifice raporturile sus menţionate , raporturi pe care intimatul în calitate de organ de executare se află în imposibilitate să le conteste prin intermediul unui proces verbal încheiat la data de 11.05.2015, caz în care pretenţiile deduse judecăţii se analizează strict prin prisma raporturilor dintre contestatoare şi intimat, în calitate de organ de executare, urmând ca numai în cazul formulării unei contestaţii la executare  de către debitoare, singura persoană îndreptățită să conteste modalitatea de derulare a executării silite la cererea contestatoarei,  să se stabilească dacă contestatoarea are dreptul sau nu să procedeze la executarea silită a părţilor sociale deţinute de către debitoare la diferite societăţi comerciale cu răspundere limitată.

Astfel, în mod greşit instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt şi a respins contestaţia la executare, fără să se ţină seama de raporturile juridice existente între contestatoare şi intimat, în calitate de organ de executare, de inexistenţa unui impediment în ceea ce priveşte continuarea executării silite, adică a unei împrejurări mai presus de voinţa părţilor de a o executa silit în continuare pe debitoare, iar modalitatea de aplicare, de  interpretare a unor dispoziţii din Legea nr.31/1990 în ceea ce priveşte regimul juridic al debitoarei, al societăţilor comerciale cu răspundere limitată la care aceasta ar deţine anumite părţi sociale nu poate face obiectul unei analize în prezenta cauză, ţinându-se seama că au figurat ca părţi în primă instanţă numai contestatoarea şi intimatul, debitoarea  fiind  singura persoană  îndreptăţită să conteste modalitatea de executare a unor bunuri aflate în patrimoniul său, dreptul contestatoarei de a o executa silit în ceea ce priveşte părţile sociale deţinute la diferite societăţi comerciale şi nicidecum intimatul.

Motivele invocate de către contestatoare  în sensul că potrivit disp.art.202 din Legea nr.31/1990, modificată,  are dreptul să procedeze la înfiinţarea popririi asupra părţilor sociale aparţinând debitoarei,  la  sechestrarea, înstrăinarea  acestora, drept recunoscut  în baza disp.art.753,art.756 c.pr.civ, sunt întemeiate deoarece contestatoarea are dreptul în principiu să solicite intimatului, în calitate de organ de executare, să procedeze la executarea silită a debitoarei şi în ceea ce priveşte părţile sociale, fiind imposibil ca intimatul să conteste  acest drept al intimatei, iar numai în cazul unei contestaţii la executare în cadrul căreia să figureze ca parte şi debitoarea se poate stabili cu certitudine dacă, într-adevăr, contestatoarea are dreptul să vândă la licitaţie părţile sociale deţinute de către debitoare la diferite societăţi comerciale cu răspundere limitată, în ce condiţii,  dispoziţiile  legale  în materie.

În raport de aceste considerente, tribunalul, având în vedere disp.art.756 c.pr.civ, art.66 alin.1,2 din Legea nr.31/1990 care reglementează, în principiu, dreptul contestatoarei de a solicita executarea silită a debitoarei şi în ceea ce priveşte părţile sociale în litigiu, în baza disp.art.480 alin.1, 2 c.pr.civ., va admite apelul şi va schimba în parte sentinţa atacată în sensul că va admite contestația la executare, va dispune anularea procesului verbal din data de 11.05.2015 şi continuarea executării silite fată de debitoarea SC E.S.I. SRL în dosarul nr. XXX şi în ceea ce priveste părtile sociale detinute de catre debitoare la diferite societăti comerciale.

Se vor menţine restul dispozitiilor sentintei, ca fiind legale şi temeinice.

Totodată, tribunalul, va respinge cererea privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată (fond, apel), ca neîntemeiată, deoarece  intimatul nu se află în culpă procesuală, atât timp cât a invocat interpretarea unor dispoziţii legale, ţinându-se seama de specificul, de regimul juridic al societăţilor comerciale cu răspundere limitată, nefiind îndeplinite condiţiile prev. de disp.art.451 şi urm. c.pr.civ., mai ales că pretenţiile deduse judecăţii au vizat continuarea executării silite, procedură pe parcursul căreia contestatoarea are posibilitatea să-şi recupereze toate cheltuielile de judecată  suportate pe parcursul derulării unei asemenea proceduri.

Domenii speta

Spete similare