Contravaloare ore de noapte, sâmbete şi duminici

Sentinţă civilă 726 din 13.12.2016


-Contravaloare ore de noapte, sâmbete  şi duminici

La data de 13.01.2016 s-a înregistrat la această instanţă acţiunea formulată  de reclamantul SI prin care a chemat în judecată pe pârâtele PCB prin PGA şi UAT B,  pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei de concediere 2658/10.12.2015, emisă de PCB prin PGA; reintegrarea pe postul avut anterior concedierii; obligarea la plata salariilor cuvenite de la data concedierii şi până la data reintegrării pe vechiul post, obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În  motivare, reclamantul  a arătat că la data de 11.12.2015, a primit prin serviciul PR, un plic din partea PCB al cărui angajat era, prin care i se aducea la cunoştinţă faptul că s-a emis decizia ce concediere nr. 2658/10.12.2015, că numitul GA în calitate de reprezentant legal al P în baza dispoziţiilor conferite de Legea nr. 215/2001, privind administraţia publică locală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ţinând cont de desfiinţarea postului de paznic, ca urmare a H.C.L nr. 52/26.11.2015 şi în temeiul art. 65 din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii, decide să îi înceteze contractul individual de muncă înregistrat la 2333/29.12.2010 cu data de 08.01.2016, data la care expiră preavizul de 20 zile lucrătoare, acordat conform art. 75 din Legea 53/2003 - Codul Muncii.

Contestatorul a afirmat că decizia de concediere este nelegală şi neîntemeiată.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 55 raportat la art. 58 şi urm. din Codul Muncii.

Pârâta  UAT B, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulată şi obligarea  reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.

Pe cale de excepţie, a invocat tardivitatea introducerii contestaţiei întrucât  contestatorul a primit decizia de concediere la data de 11.12.2015, iar contestaţia a fost înregistrata la data de 13.01.2016, așadar cu depăşirea termenului de 30 de zile de formulare a contestaţiei.

În ceea ce priveşte contestaţia, aceasta este neîntemeiata,  pentru următoarele motive:

Reclamantul a fost angajatul instituţiei în funcţia de paznic, conform contractului individual de munca înregistrat sub nr.2333/29.12.2010, pe perioada 29.12.20-08.01.2016

Conform organigramei la nivelul instituţiei era prevăzut un post de paznic, ocupat de reclamant şi un post de guard ( muncitor pentru întreținere şi curăţenie) vacant.

La data de 16.10.2015 a fost afişat anunţul privind organizarea concursului de ocupare a postului vacant de guard din cadrul PB, acelaşi anunţ fiind publicat şi în ziarul D din data de 20.10.2015.

Una din condiţiile de participare la concurs a fost aceea a deţinerii calificării de instalator instalaţii tehnico-sanitare, având iun vedere atribuţiile postului.

La concurs s-a înscris si reclamantul, însă acesta a fost descalificat, întrucât nu a depus documente privind calificarea de instalator instalaţii tehnico sanitare, acesta depunând la dosar doar atestat privind exercitarea profesiei de agent pază şi ordine.

La termenul de judecată din 15.03.2016, contestatorul a depus precizare la cererea de chemare în judecată, în sensul că pe lângă petitele contestaţiei aşa cum au fost solicitate, înţelege să solicite şi obligarea pârâtelor la plata orelor suplimentare efectuate în perioada martie 2013 – ianuarie 2016, obligarea pârâtelor la plata orelor de noapte efectuate în calitate de paznic în timpul sărbătorilor legale precum şi cu alte ocazii când se solicită să efectueze paza pe timpul nopţii şi obligarea pârâtelor la plata orele efectuate în zilele de sărbători legale precum şi sâmbete şi duminici.

La termenul de judecată din 29.03.2016 faţă de precizarea de acţiune şi pentru o mai bună administrare a cauzei, în baza art. 139 (5) Cod procedură civilă, instanţa a  disjuns acţiunea, referitor  la petitele privind obligarea pârâtelor la plata orelor suplimentare efectuate în perioada martie 2013 – ianuarie 2016, obligarea pârâtelor la plata orele de noapte efectuate în calitate de paznic în timpul sărbătorilor legale precum şi cu alte ocazii când se solicită să efectueze paza pe timpul nopţii şi obligarea pârâtelor la plata orele efectuate în zilele de sărbători legale precum şi sâmbete şi duminici.

Urmare a disjungerii cauza a fost înregistrată sub nr. XXXX/101/2016.

Prin precizarea de acţiune, reclamantul a arătat că aşa cum a menţionat şi în cererea  introductivă a fost angajat în funcţia de paznic cu normă întreagă, conform contractului individual de munca înregistrat sub nr.2333/19.12.2010, durata timpului de lucru fiind de 8 ore/zi, 40 de ore pe săptămână (8 ore pe noapte).

Reclamantul a menţionat că potrivit fişei postului asigura paza unităţii pe timpul nopţii, având ca şi obligaţii executarea rondului de pază pe întreg perimetrul, programul fiind de la orele 22:00 până la 06:00 dimineaţa, inclusiv sâmbete şi duminici. Totodată, potrivit fişei postului, reclamantul a arătat că îndeplinea şi alte sarcini stabilite de conducerea P, respectiv a efectuat atât atribuţiile de paznic pe timpul nopţii, iar ziua indiferent ce zi a săptămânii era chemat să efectueze lucrări la instalaţia de apă a comunei în calitate de instalator. A mai susţinută că deplasarea se efectua cu maşina personală iar uzura maşinii precum şi plata combustibilului nu îi era asigurată.

Pârâta PB a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată pentru următoarele considerente: în ceea ce priveşte orele suplimentare, efectuate în perioada martie 2013 – ianuarie 2016 pârâta PB a menţionat că reclamantul nu a efectuat ore suplimentare potrivit pontajelor întocmite, nu a efectuat ore de noapte şi nu a lucrat în timpul sărbătorilor legale, neexistând solicitări în acest sens.

În susţinerea apărărilor formulate prin întâmpinare, pârâta PB a depus în copie foile colective de prezenţă pentru perioada ianuarie 2013 –ianuarie 2016.

Pentru termenul de judecată din data de 17.05.2016 reclamantul prin avocatul ales a depus note cu orele lucrate avizate de către pârâtă.

La termenul de judecată din data de 21.06.2016 instanţa a dispus emiterea unei adrese către pârâte cu menţiunea de a comunica dacă reclamantul SI efectua paza  în cadrul instituţiei în zilele de sâmbătă, duminică şi sărbători legale iar în caz contrar să arate cine efectua paza în aceste zile şi să prezinte înscrisuri doveditoare în acest sens, respectiv hotărâri şi decizii.

Prin adresa nr. 1986/26.09.2016 pârâta PB a arătat că în foile colective de prezenţă toţi salariaţii P au fost pontaţi în zilele de sărbători legale în cursul săptămânii (de luni până vineri) deoarece acestea sunt zile libere, conform legii, dar plătite şi nu exceptate de la plată. Din acest motiv au fost trecut în pontaj doar pentru realizarea numărului de ore lunar, care urma să fie dat în plată, respectiv 8 ore pe zi, 40 de ore/săptămână.

La termenul de judecată din data de 27.09.2016 avocatul reclamantului a depus  la dosar borderou privind activitatea desfăşurată de către reclamant, respectiv situaţia pe anii 2013- 2016, referitoare la zilele în care, deşi au fost sărbători legale acesta a fost pontat ca fiind la serviciu.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtei PB, proba testimonială cu martorii CI şi RSN propuşi de către reclamant şi proba cu expertiză contabilă cu următoarele obiective:

- să se stabilească numărul de ore lucrate pe timpul nopţii de către reclamant, în perioada martie 2013 – ianuarie 2016, urmând ca expertul contabil să procedeze la calculul contravalorii acestora, conform contractului individual de muncă al reclamantului şi prevederilor Codului muncii;

- să se stabilească numărul de ore lucrate suplimentar pe perioada martie 2013 – ianuarie 2016, urmând ca expertul contabil să procedeze la calculul contravalorii acestora, conform contractului individual de muncă al reclamantului şi prevederilor Codului muncii;

- să se stabilească numărul de ore lucrate în zilele de sărbători legale, în zilele de sâmbătă şi duminică, urmând ca expertul contabil să procedeze la calculul contravalorii acestora, conform contractului individual de muncă al reclamantului şi prevederilor Codului muncii.

La data de 11.11.2016 expertul contabil desemnat în cauză PD a depus raportul de expertiză contabilă dispus în cauză.

Analizând acţiunea în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente în materie, instanţa constată următoarele:

Contestatorul SI a fost angajatul instituţiei în funcţia de paznic, conform contractului individual de munca înregistrat sub nr.2333/29.12.2010, pe perioada 29.12.2010-08.01.2016, iar prin  decizia de concediere 2658/10.12.2015 au încetat raporturile de muncă.

Din probele administrate în cauză se reţine că, în perioada martie 2013-ianuarie 2016, reclamantul a fost angajat pe postul de paznic de noapte fapt ce rezultă din contractul individual de muncă (f. 48-50 dosar) şi din fişa postului acestuia (f. 51 dosar). Aceste înscrisuri se coroborează cu declaraţia de martor (f. 93 dosar) în care se arată că reclamantul a prestat activitate exclusiv pe timpul nopţii.

Potrivit art. 126 alin. 1 lit b din Codul muncii, salariaţii de noapte beneficiază de un spor pentru munca prestată pe timpul nopţii de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puţin 3 ore din timpul normal de lucru.

Ori, aşa cum s-a reţinut din probele administrate contrar apărărilor intimatei reclamantul a desfăşurat activitatea în mod obişnuit pe timpul nopţii.

Potrivit raportului de expertiză (f. 139 dosar) din calculele efectuate pe baza foilor colective de prezenţă, a reieşit că reclamantului i se cuvine pentru munca prestată pe timpul nopţii în perioada de referinţă suma netă de 4.968 lei.

Din probele administrate respectiv foile colective de prezenţă coroborate cu declaraţia de martor (f.51 dosar reiese că reclamantul a prestat muncă în zilele de sărbători legale, contrar art. 76 alin. 1 din Regulamentul de ordine interioară al PB.

Potrivit raportului de expertiză contabilă, pentru munca prestată în zilele de sărbători legale drepturile băneşti în perioada martie 2013-ianuarie 2016, reclamantului i se cuvine suma netă în cuantum de 700 lei.

Petitul privind plata orelor suplimentare este neîntemeiat întrucât din probele administrate respectiv foile colective de prezenţă, declaraţiile de martor nu reiese efectuarea acestora.

Aşa fiind instanţa constată că acţiunea reclamantului este întemeiată în parte urmând să fie admisă ca atare.

Văzând şi dispoziţiile art. 453 din Codul de procedură civilă.

Această sentinţă a rămas definitivă prin decizia nr.967/05.04.2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova prin care a respins apelul declarat de pârâtele PCB şi UAT B.