Pensii

Decizie de debit emisă de Casa Judeţeană de Pensii, pentru recuperarea debitului reprezentând încasarea necuvenită a ajutorului de deces pentru titularul dosarului de pensionare(magistrat pensionar, conform Legii 303/2004, decedat la data de 07.01.2015). Anularea deciziei de debit. Legea 303/2004 privind statutul magistraţilor prevede doar un mod de calcul diferit al pensiei, în raport cu vechimea în magistratură, însă dispoziţiile art.82 din legea specială care reglementează pensia de serviciu prevăd explicit că pensia prevăzută de prezentul articol are regimul juridic al unei pensii pentru limită de vârstă.

Tribunalul Mehedinţi-sentinţa din 13.01.2017

Prin cererea adresată acestei instanţe la data de 20.10.2016 şi înregistrată sub nr. 3803/101/2016 reclamanta  C. V.  a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 194/30.09.2016 emisă de C.T.P. Mehedinţi  solicitând ca  prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea acestei decizii şi exonerarea de la plata sumei de 2.415 lei.

În fapt, reclamanta a arătat că, în calitate de soţie supravieţuitoare a defunctului C. A., pensionar conform Legii 303/2004 şi decedat la data de  07.01.2015, a încasat de la C. T.P. Mehedinţi, cu titlu de ajutor de deces, suma de 2415 lei, iar pentru acordarea acestei prestaţii, a depus toate actele necesare, astfel cum i-au fost solicitate de către  pârâtă în conformitate cu dispoziţiile Legii 263/2010.

A menţionat că, la data de 10.10.2016 i-a fost comunicată decizia nr. 194/30.09.2016, prin care s-a dispus restituirea sumei primită în mod necuvenit cu titlu de ajutor de deces, în motivare făcându-se trimitere la adresa nr. I/1611/25.06.2014 emisă de C.N.P.P..

A mai arătat că, în decizia contestată se precizează că obligaţia de restituire îi revine ca urmare a verificării modului de stabilire şi plată a drepturilor aferente dosarului de pensionare nr. 147709, dosar de pensionare al cărui titular a fost C. A., rezultând că la momentul depunerii documentelor necesare pentru acordarea ajutorului de deces nu  s-a proceda la verificarea acestora.

Prin emiterea ulterioară a deciziei nr. 194/30.09.2016, se invocă practic nerespectarea de către pârâtă a unor precizări făcute de către CNPP, ca urmare a constatării unei practici neunitare la nivelul caselor teritoriale de pensii cu privire la acordarea unor prestaţii de asigurări sociale/facilităţi, în cazul pensionarilor magistraţi, beneficiari numai de pensie de serviciu.

De asemenea, a arătat că adresa CNPP nu constituie un act administrativ cu caracter normativ, prin care să se stabilească, în sarcina beneficiarului ajutorului de deces obligativitatea restituirii sumei, ori  C.T.P. Mehedinţi a urmărit să se prevaleze de disp. Legii nr. 263/2010, care prevăd posibilitatea recuperării debitelor provenite din prestaţii de asigurări sociale.

În susţinerea acţiunii reclamanta  a depus la dosar următoarele acte în copie:  decizia nr. 194/30.09.2016, buletin de calcul, adresa nr. I/1611/25.06.2014 emisă de C. N. P.P., carte de identitate.

Pârâta C.J.P. Mehedinţi  a depus întâmpinare prin care solicită respingerea contestaţiei formulate împotriva deciziei de debit ca neîntemeiată.

S-a arătat că, decizia de debit a fost emisă în baza adresei nr.I/1611/25.06.2014 emisă de C.N.P.P. pentru faptul că la nivelul caselor teritoriale de pensii din ţară exista o practică neunitară privind acordarea ajutorului de deces în cazul magistraţilor care la data decesului erau beneficiari ai unei pensii de serviciu potrivit Legii 303/2004.

A menţionat că, adresa se referă la faptul că pensia de serviciu de care a beneficiat nu este o pensie recunoscută în sistemul public de pensii şi reglementată de Legea 263/2010 ,ca şi categorie de pensie, în sensul că pensia de serviciu pentru magistraţi diferă de pensia pentru limită de vârstă prevăzută de aceeaşi Lege 303/2004.

De asemenea, a menţionat că regimul juridic dintre cele două pensii, respectiv de serviciu şi de limită de vârstă este diferit, astfel încât calitatea de beneficiar al pensiei de serviciu a unui magistrat îl situează pe acesta în afara sistemului public de pensii şi, ca atare până la data la care optează pentru pensia de limita de vârstă potrivit Legii 303/2004, acesta nu are calitate de pensionar în sensul Legii 263/2010, iar  la data decesului, soţul reclamantei nu avea calitatea de asigurat (pensionar ) în accepţiunea Legii 263/2010.

Potrivit art. 125 alin. (1) din Legea 263/2010, în cazul decesului asiguratului sau pensionarului beneficiază de acest ajutor o singură persoană care face dovada că a suportat cheltuielile de înmormântare şi care poate fi ,după caz, soţul supravieţuitor ,etc., însă legea nu distinge în acest articol despre cel fel de pensie este vorba.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că disp. art. 82 din Legea 303/2004, stabilesc condiţiile de obţinere a pensiei de serviciu, stabilind vechimea minimă, ca vechime integrală necesară stabilirii pensiei de serviciu şi înainte de împlinirea vârstei de 60 ani, fiind beneficiarul unei pensii potrivit art. 82 alin.2 din Legea 263/2010.

Potrivit art. 82 alin. 8 din Legea 303/2004, pensia prevăzută de art. 82, fără a distinge cu privire la limita de vârstă, are regimul juridic al unei pensii pentru limită de vârstă.

Legea 303/2004 stabileşte norme derogatorii de la dreptul comun cu privire la modul de calcul al pensiei, fără a-1 priva pe beneficiarul pensiei stabilite conform legii speciale de drepturile prevăzute de Legea 263/2010, precum acordarea ajutorului de înmormântare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată şi reţine următoarele:

Prin decizia de debit nr. 194/30.09.2016 emisă de către pârâtă s-a dispus recuperarea debitului de 2415 lei în sarcina beneficiarei reclamante C. V., debit reprezentând încasarea necuvenită a ajutorului de deces pentru titularul dosarului de pensionare nr. 147709 C. A., pensionar conform Legii nr. 303/2004, decedat la data de 07.01.2015.

Aşa cum arată pârâta C.J.P. Mehedinţi, prin întâmpinarea depusă la dosar, la baza emiterii deciziei de debit a stat adresa nr. I/1611/25.06.2014 emisă de C.N.P.P..

Astfel, pornind de la existenţa unei practici neunitare privind acordarea ajutorului de deces în cazul magistraţilor care la data decesului erau beneficiari ai unei pensii de serviciu potrivit Legii nr. 303/2004, solicită caselor judeţene de pensii să facă distincţia între magistraţii pensionari pentru limită de vârstă la data decesului şi magistraţii beneficiari ai pensiei de serviciu care nu îndeplinesc condiţia de vârstă prevăzută de Legea 303/2004.

În continuare, se arată că pensia de serviciu de care a beneficiat  soţul reclamantei nu este o pensie recunoscută în sistemul public de pensii şi reglementată de Legea 263/2010, ca şi categorie de pensie, în sensul că pensia de serviciu pentru magistraţi diferă de pensia pentru limită de vârstă prevăzută  de Legea 303/2004.

Întrucât pensia de serviciu pentru magistraţii care nu îndeplinesc condiţia vârstei de pensionare, se suportă în întregime din bugetul de stat, acest fapt face ca regimul juridic dintre cele două pensii (pensia de serviciu şi pensia pentru limită de vârstă) să fie diferit, astfel încât calitatea de beneficiar al pensiei de serviciu a unui magistrat îl situează pe acesta în afara sistemului public de pensii.

Ca atare, până la data la care magistratul optează pentru pensia de limită de vârstă potrivit Legii 303/2004, acesta nu are calitate de pensionar în sensul Legii 263/2010, iar la data decesului, soţul reclamantei nu are deci calitatea de asigurat (pensionar) în accepţiunea Legii 263/2010.

Aceste susţineri  şi argumente sunt greşite şi lipsite de fundament legal.

Astfel, în ceea ce priveşte sistemul de pensii aplicabil magistraţilor, acesta face parte din sistemul public de asigurări sociale şi nu reprezintă un sistem neintegrat (ex: avocaţii, personalul clerical şi cel asimilat din cadrul cultelor recunoscute prin lege, etc.).

Prin urmare, regulile generale prevăzute de Legea 263/2010, dar şi dispoziţiile privind alte drepturi de asigurări sociale se aplică deopotrivă fără privilegii şi fără discriminări, tuturor beneficiarilor drepturilor de asigurări sociale în sistemul public, inclusiv magistraţilor.

Este adevărat însă că, pentru magistraţi, legea aplicabilă - Legea 303/2004 privind statutul magistraţilor prevede doar un mod de calcul diferit al pensiei, în raport cu vechimea în magistratură.

În acelaşi timp, dispoziţiile art. 82 din legea specială care reglementează pensia de serviciu prevăd explicit că pensia prevăzută de prezentul articol are regimul juridic al unei pensii pentru limită de vârstă.

Pe de altă parte, potrivit art. 6 alin. 1, pct. II din Legea 263/2010, magistraţii sunt asiguraţi obligatoriu, prin efectul legii, în sistemul public de pensii.

Aceste reglementări creează o situaţie identică a magistraţilor în raport cu celelalte categorii de persoane pensionate în sistemul public de pensii şi nu justifică deci un regim juridic diferenţiat în ceea ce priveşte acordarea altor drepturi de asigurări sociale (respectiv a ajutorului de deces), aceasta cu atât mai mult cu cât legea nu distinge despre tipul de pensie de care este  vorba, referindu-se doar la calitatea de pensionar.

Astfel, potrivit art. 125 alin. 1 din Legea 263/2010, în cazul decesului asiguratului sau pensionarului, beneficiază de ajutor de deces o singură persoană care face dovada că a suportat cheltuielile ocazionate de deces şi care poate fi, după caz, soţul supravieţuitor, copilul, părintele, tutorele, curatorul sau, în lipsa acestora, oricare persoană care face această dovadă, iar potrivit disp. art. 127 din aceiaşi lege, ajutorul de deces se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, se acordă la cerere, pe baza certificatului de deces şi acordarea acestuia nu este condiţionată de realizarea unui anumit stagiu de cotizare.

Prin urmare, respectând condiţiile prevăzute de lege, reclamanta C. V., în mod legal, a beneficiat de acordarea ajutorului de deces, decizia de debit emisă ulterior de pârâtă fiind deci nelegală şi netemeinică.

Cât priveşte invocarea de către pârâtă a adresei cu nr. I/1611/25.04.2014 emisă de C.N.P.P. ca şi cauză care a stat la baza emiterii deciziei de debit contestate, instanţa reţine că acest punct de vedere exprimat prin adresa amintită nu înlătură obligaţia pârâtei de a respecta dispoziţiile legale mai sus expuse.

În consecinţă, faţă de cele ce preced, instanţa va admite acţiunea ca întemeiată, va dispune anularea deciziei de debit nr. 194/30.09.2016 emisă de către pârâtă, va exonera reclamanta de debitul constituit în sarcina sa şi va obliga pârâta la restituirea sumelor reţinute.

Domenii speta

Spete similare