Conflict de competenţă. Distincţia faţă de măsurile de administrare a justiţiei vizând repartizarea aleatorie a cauzelor.

Conflictul de competenţă poate rezulta numai din aplicarea unor prevederi legale referitoare la competenţă, inclusiv cele ce stabilesc competenţa unor completuri specializate în anumite materii. În situaţia în care se pune problema modului de repartizare a unei cauze între completuri ale aceleiaşi instanţe, în acord cu prevederile Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti nu este vorba de un conflict de competenţă ci de măsuri de administrare a justiţiei, orice aspect referitor la aceste măsuri urmând a fi rezolvat potrivit prevederilor regulamentare.

Art.95 alin.11 din Hotărârea CSM nr. 387/2005

Art.133 şi art.136 Cod procedură civilă

La data de 30.09.2014 s-a înregistrat la Tribunalul Constanţa sub nr. 6932/118/2014 cererea formulată de reclamanta [...] in contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constan?a, solicitând obligarea pârâtei să înceteze impozitarea ilegala a drepturilor din pensii, obligarea pârâtei să înceteze reţinerea ilegală din pensie a contribuţiei la sistemul de sănătate, obligarea pârâtei la majorarea cu 10% a punctelor anuale obţinute prin valorificarea fiecărui an realizat, obligarea pârâtei la restituirea sumelor reţinute ilegal.

Dosarul a fost repartizat la în cadrul Secţiei I Civile a Tribunalului Constanţa la completul cu indicativul LM7.

Prin încheierea pronunţată  la termenul de judecata din 17.11.2014 s-a dispus scoaterea de pe rol ?i înaintarea dosarului primului complet investit, respectiv cel cu indicativul LM5, în temeiul art. 96 ind. 2 din Hotărârea CSM nr. 387/2005 privind aprobarea Regulamentului de Ordine Interioară al Instanţelor judecătoreşti, constatându-se că reclamanta a mai introdus o cerere cu acelaşi obiect şi împotriva aceleiaşi pârâte la data de 27.08.2014, ce a fost repartizată la completul cu indicativul LM5, cerere anulata prin Încheierea nr. 101/18.09.-2014.

La termenul din 15.01.2015, completul cu indicativul LM5 a invocat excepţia necompeten?ei.

Prin încheierea din 22 ianuarie 2015, s-a dispus trimiterea cauzei spre soluţionare completului investit iniţial prin repartizare aleatorie, cel cu indicativul LM7; s-a constatat ivit conflictul de competenţă între două complete ale Tribunalului Constanţa – Secţia I Civilă; s-a dispus înaintarea cauzei la Curtea de Apel Constanţa, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, s-au reţinut următoarele:

Dosarul nr. 6286/118/2014 a fost soluţionat de completul LM5 prin încheierea nr. 101/18.09.2014, cererea fiind anulată in temeiul art. 200 alin. 3 NCPC.

Ulterior dezinvestirii completului LM5, reclamanta [...] formulează o cerere, cu acelaşi obiect, aceeaşi cauză ?i acelaşi pârât chemat in judecată, la data de 30-09-2014, dosarul fiind înregistrat cu nr. 6932/118/2014 la complet LM7.

Potrivit art. 96 ind. 2 din Hotărârea CSM nr. 387/2005 privind aprobarea Regulamentului de Ordine Interioară al Instanţelor - Dacă se constată că pe rolul instanţei există sau au existat cel puţin două cereri formulate de aceeaşi parte, având acelaşi obiect principal şi aceeaşi cauză, toate cererile vor fi judecate de către primul complet învestit, dacă cererile nu au fost soluţionate încă, precum şi dacă primul complet învestit a luat act de renunţarea la judecarea cererii sau a anulat cererea ca netimbrată, ca nesemnată ori pentru neîndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute de art. 194-197 din Cod de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Instanţa apreciază că dispoziţiile art. 96 ind. 2 din Hotărârea CSM nr. 387/2005 privind aprobarea Regulamentului de Ordine Interioară al Instanţelor nu sunt aplicabile întrucât ar fi fost necesar ca dosarele sa fie concomitent pe rol.

Chiar dacă actuala reglementare a art. 96 ind. 2 din Hotărârea CSM nr. 387/2005 privind aprobarea Regulamentului de Ordine Interioară al Instanţelor nu mai prevede ca cele doua cereri să fie pendinte in acelaşi timp, scopul a rămas acelaşi, anume împiedicarea parţii de a alege intre completele deopotrivă sesizate.

In condiţiile in care LM5 a soluţionat dosarul nr. 6286/118/2014 la data de 18.09.2014, iar dosarul nr. 6932/118/2014 a fost înregistrat la data de 30-09-2014 la completul LM7, a accepta ca dispoziţiile art. 96 ind. 2 din Hotărârea CSM nr. 387/2005 privind aprobarea Regulamentului de Ordine Interioara al Instanţelor sunt aplicabile in speţa ar lipsi de conţinut principiul repartizării aleatorii a cauzelor.

Fata de acestea, instanţa va trimite cauza spre soluţionare completului investit iniţial prin repartizare aleatorie – LM7.

In temeiul art. 133 pct. 2, art. 136 alin. 1 si alin. 4 NCPC, instanţa constată ivit conflictul de competenţă între două complete ale Tribunalului Constanţa – Secţia I Civilă si dispune înaintarea cauzei la Curtea de Apel Constanţa în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Analizând sesizarea, Curtea reţine următoarele:

Potrivit art.126 (2) din Constituţia României, competenţa instanţelor judecătoreşti sunt prevăzute numai prin lege.

Rezultă aşadar că în înţelesul art.133 Cod.pr.civ., conflictul de competenţă poate să se ivească numai în situaţia în care se pune problema aplicării unor norme legale iar nu şi atunci când se pune problema modului de repartizare a cauzelor potrivit unor norme care reglementează măsuri de administrare judiciară.

Conflictul de competenţă poate privi atât competenţa stabilită prin normele cu caracter general cât şi cea stabilită prin norme cu caracter special în referire la secţii sau completuri specializate în sensul art. 35 alin.2, art.36 alin.3 şi art.39 din Legea nr. 304/2004, fiind aplicabile prevederile art.136 Cod.pr.civ. care are în vedere, însă, completuri specializate în materii diferite, a căror competenţă se stabileşte prin legi speciale diferite.

Competenţa instanţelor reprezintă departajarea prerogativelor jurisdicţionale între instanţele judecătoreşti, atât pe verticală (competenţa materială), cât şi pe orizontală (competenţa teritorială) şi este stabilită prin norme cu caracter procedural reglementate în codul de procedură civilă sau în legi cu caracter special.

Astfel, competenţa materială nu se raportează la persoana judecătorilor care intră în constituirea completului, ci nivelul instanţei în ierarhia instanţelor judecătoreşti.

Maniera de distribuire a cauzelor în funcţie de o anumită specializare a magistraţilor în anumite materii sau domenii ale dreptului ţine de organizarea judiciară şi nu reprezintă norme de competenţă în sensul avut în vedere de legiuitor.

Chiar dacă jurisprudenţial departajarea cauzelor în funcţie de domenii se face prin sintagma „competenţa funcţională”, aceasta nu desemnează o departajare a competenţelor în sensul legii de procedură, ci o departajare a cauzelor după specializarea magistratului în anumite domenii, potrivit Legii nr. 304/2004. (în acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I Civilă - Decizia nr. 2288 din 19 septembrie 2014)

În cauză, însă, nu se pune problema competenţei completurilor învestite cu cele două cereri, ambele cereri având ca obiect asigurări sociale şi ambele completuri fiind specializate în această materie.

Problema care se pune în cauză este una privind repartiţia aleatorie din perspectiva aplicării normelor din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti aprobat prin HCSM nr.387/2005, care reglementează această problemă organizatorică.

Repartizarea aleatorie a cauzelor este un principiu legal potrivit art. 11 din Legea nr.304/2004, art.32 alin.6, 53 alin.1, din Legea nr. 304/2004 precum şi art.199 alin.2 teza finală, art.475 alin.1 şi 493 alin.1 Cod.pr.civ., iar art.19 Cod. pr. civ. prevede principiul continuităţii.

Potrivit art. 139 alin.(1) lit.b) din Legea nr.304/2004, prin Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti se stabileşte, între altele, şi modul şi criteriile de repartizare a cauzelor pe complete de judecată, în vederea asigurării respectării principiilor distribuţiei aleatorii şi continuităţii.

În acest sens trebuie avut în vedere, pe de o parte, că art.95 al.3 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti impune repartizarea cauzei o singură dată.

Pe de altă parte, în practică, se ivesc diferite situaţii particulare care reclamă instituirea unor reguli pentru stabilirea compunerii completului de judecată învestit cu soluţionarea unor cauzei, tocmai pentru a asigura finalitatea repartizării aleatorii şi o singură dată a cauzei.

O astfel de regulă este şi cea instituită de art.962 din Regulamentul de ordine interioară potrivit cu care, dacă se constată că pe rolul instanţei există sau au existat cel puţin două cereri formulate de aceeaşi parte, având acelaşi obiect principal si aceeaşi cauză, toate cererile vor fi judecate de către primul complet învestit, dacă cererile nu au fost soluţionate încă, precum si dacă primul complet învestit a luat act de renunţarea la judecarea cererii sau a anulat cererea ca netimbrată, ca nesemnată ori pentru neîndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute de art. 194-197 din Cod de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

Aşadar, aspectele care fac obiectul sesizării de faţă nu constituie un conflict de competenţă, ci se referă la modul de repartizare a unei cereri de chemare în judecată.

În acest sens, trebuie avut în vedere că potrivit art.95 alin.11 din Regulamentul de ordine interioară,  încă de la primirea cererii, persoana desemnată cu repartizarea aleatorie a cauzelor, trebuie să verifice în sistemul ECRIS dacă există alte dosare formate ca urmare a unei cereri formulate de aceleaşi persoane, împotriva aceloraşi persoane si având acelaşi obiect, sens în care întocmeşte un referat în care menţionează rezultatul verificării si îl ataşează la dosarul nou-format.

În situaţia în care se constată incidenţa art. art.962 din Regulamentul de ordine interioară răspunderea pentru stabilirea modului de repartizare a cauzei revine preşedintelui tribunalului în conformitate cu art.12 alin.(1) lit.l) raportat la art.10 alin.(1) lit. f) din Regulamentul de ordine interioară.

Împrejurarea că, la data repartizării celei de a doua cereri, contrar art.95 alin.11 din Regulamentul de ordine interioară, nu s-a constatat situaţia care se încadrează în prevederile art. 962 din Regulamentul de ordine interioară, nu schimbă natura problemei ivite, aceasta rămânând o problemă de administrare judiciară în referire la repartizarea cauzelor, iar nu o problemă de competenţă.

Ca urmare, în mod greşit completul care a formulat sesizarea de faţă a înaintat cauza la Curtea de Apel  Constanţa, considerând că s-a ivit un conflict negativ de competenţă, sesizarea fiind inadmisibilă din perspectiva art.133 şi art.136 Cod.pr.civ. faţă de situaţia de fapt existentă, în sensul că nu se încadrează prevederile legii.

Faţă de aceste considerente, se va respinge sesizarea Tribunalului Constanţa ca inadmisibilă.

Domenii speta

Spete similare