Contestatie lșa executare

Prin încheierea civilă nr. 1738 din 15 noiembrie 2016, Judecătoria RV a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul CI, în contradictoriu cu intimata AJOFM T.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, cererea a fost formulată în termenul legal prev. de art. 715 alin.1 Cod procedură civilă de 15 zile, somaţia nr.4439 fiind emisă la data de 27.07.2016 iar cererea fiind depusă la instanţă la data de 10.08.2016.

Contestatorul a formulat contestaţie la executare împotriva somaţiei nr. 4439/A.J.O.F.M. Teleorman/27.07.2016 privind imputarea sumei de 6868 lei solicitând anularea acesteia si exonerarea sa de plata sumei pretinse, în subsidiar, eşalonarea debitului in rate lunare de 300 lei.

Faţă de înscrisurile depuse şi susţinerile contestatorului, acesta a fost beneficiar al indemnizaţiei de şomaj, in perioada 11.08.2014-11.08.2015, în cuantum de 565 lei/luna iar în perioada 11.08.2014-01.03.2016, acesta a beneficiat de venit de completare, acordat conform O.U.G. nr. 36/2013, in cuantum de 798 lei/luna.

S-a reţinut că ulterior, contestatorului i s-a stabilit situaţia reală iar conform adresei nr. 11804/29.03.2016, emisa de Casa Judeţeană de Pensii T, rezulta ca debitorul este "înscris la pensie pentru limita de vârsta începând cu data de 08.07.2015", ca urmare a "punerii in executare a Hotărârii civile nr. 78/20.01.2016 a Tribunalului Teleorman".

Prin adresa nr. 20265/13.05.2016, Casa Judeţeană de Pensii T răspunde solicitării intimatei cu nr. 2154/A.J.O.F.M. TR/15.04.2016, din care rezulta ca prin decizia de pensionare nr. 236828/29.03.2016, s-au stabilit următoarele:  "drepturile au fost stabilite începând cu data de 08.07.2015; plata drepturilor se face începând cu data de 08.07.2015".

Din coroborarea aspectelor de mai sus, fără a i se reţine o culpă contestatorului,  rezulta ca acesta  a cumulat teoretic fără însă a o încasa, pensia cu şomajul si venitul de completare (6.868 lei), astfel: 6.230 lei venit de completare, conform O.U.G. nr. 36/2013. Se reţine că i s-a stabilit dreptul de a încasa pensie la data de 29 martie 2016, decizie în care i se recunoaşte acest drept începând cu 8 iulie 2015 când a formulat cerere privind pensionarea la limită de vârstă. În consecinţă, s-a constatat că sumele de bani încasate  in perioada 08.07.2015-01.03.2016; 638 lei indemnizaţie de şomaj, conform Legii nr. 76/2002, încasata in perioada 08.07.2015-11.08.2015 reprezintă sume de bani la care contestatorul nu avea dreptul, situaţie stabilită ulterior, atâta timp cât s-a reţinut dreptul contestatorului de a încasa pensie pentru pensionare la limită de vârstă.

S-au avut în vedere prevederile art. 12, alin. (3) din O.U.G. nr. 36/2013, cu modificările si completările ulterioare, coroborate cu art. 44, lit. g) din Legea nr. 76/2002, cu modificările si completările ulterioare: "Dacă în perioada acordării venitului de completare, prevăzută la art. 8 alin. (2), persoanele beneficiare solicită înscrierea la una dintre categoriile de pensii prevăzute de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, plata venitului lunar de completare încetează la data acordării dreptului de pensie, conform deciziei de pensie. Venitul de completare nu poate fi cumulat cu niciuna din categoriile de pensii prevăzute de Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare" iar art. 44, lit. g) prevede că indemnizaţia de şomaj încetează de drept "la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare pentru limita de vârsta".

Se reţine că s-a emis decizia de imputare, pentru suma totala de 6.868 lei, ca urmare a cumulului şomajului si venitului de completare cu pensia pentru limita de vârsta, suma incasata necuvenit, defalcata astfel: 6.230 lei venit de completare, conform O.U.G. nr. 36/2013, incasat necuvenit, in perioada 08.07.2015-01.03.2016; 638 lei indemnizaţie de şomaj, conform Legii nr. 76/2002, încasata necuvenit, in perioada 08.07.2015-11.08.2015.

In acest sens, a fost emisa Decizia de imputare nr. 24/19.05.2016, iar ulterior s-a emis Somaţia nr. 4439/A.J.O.F.M. TR/07.07.2016.

Decizia de imputare si, implicit Somaţia nr. 4439/A.J.O.F.M. TR/07.07.2016, au fost emise având temei de fapt si de drept, mai ales ca prezintă incidenţa art. 47 din Legea nr. 76/2002. In situaţia data nu exista temei legal pentru mărirea patrimoniului reclamantului si, pe cale de consecinţa, micşorarea bugetului asigurărilor sociale de şomaj, daca debitul nu s-ar recupera, ar crea condiţiile pentru îmbogăţirea fără justa cauza a reclamantului, aşa cum este reglementata de art. 1345/Codul civil. Reclamantul, cel căruia i s-a mărit patrimoniul fara existenta unui temei juridic, are obligaţia de a-l restitui, in limita creşterii sale.

În ceea ce priveşte plata sumelor de bani încasate necuvenit, contestatorul urmează a se adresa AJOFM T, pentru eşalonarea sumei de bani datorate, întrucât nu se poate reţine o culpă în sarcina acestuia.

În baza art. 712 şi următoarele Cod procedură civilă, Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, republicata, cu modificările si completările ulterioare, Legea nr. 76/2002, cu modificările si completările ulterioare, HGR nr. 174/2002, cu modificările si completările ulterioare, O.U.G. nr. 36/2013, cu modificările si completările ulterioare, s-a respins contestaţia la executare, ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel apelantul – contestator CI criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie solicitând admiterea apelului, să se desfiinţeze sentinţa instanţei de fond, în sensul admiterii contestaţiei formulată.

În motivarea apelului apelantul – contestator a arătat că, în data de 08 iulie 2015 a solicitat pensionarea la limită de vârstă, apreciind că îndeplineşte condiţiile legale de pensionare.

Casa de Pensii T a emis Decizia nr. 20358/2015 respingându-i cererea, astfel că a formulat la Tribunalul Teleorman contestaţie fiind dată sentinţa civilă nr. 78/20.01.2016 prin care Casa de pensii a fost obligată să emită decizia de pensionare. Împotriva acestei decizii Casa de Pensii T a formulat apel, iar Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul, a schimbat sentinţa în sensul că i-a respins cererea, ca neîntemeiată.

A mai arătat că apreciază că sentinţa instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, deoarece nu a avut nicio culpă privind beneficiul încasării sumelor lunare, în temeiul OUG nr. 36/2013.

În speţa de faţă, potrivit documentelor şi situaţiei reale a cumulat indemnizaţia de şomaj în perioada 11.08.2014 – 11.08.2015 în cuantum de 565 lei/lună cu drepturile băneşti acordate în temeiul OUG nr. 36/2013 pentru perioada 11.08.2014 – 01.03.2016, precum şi pensia stabilită conform sentinţei Tribunalului Teleorman.

Având în vedere faptul că prin decizia civilă nr. 5306/26.10.2016 dată de Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul, a schimbat sentinţa Tribunalului Teleorman, în sensul că i-a respins cererea ca neîntemeiată, apreciază ca fiind întemeiat apelul formulat de el, deoarece urmează ca faţă de situaţia creată să returneze sumele încasate de el, conform sentinţei Tribunalului Teleorman stabilite cu titlu de pensie, fiind normal şi legal să beneficieze de celelalte drepturi respectiv ajutorul de şomaj.

Prin urmare consideră ca întemeiat apelul, urmând a i se admite contestaţia formulată, deoarece în situaţia dată potrivit Legii 76/2002 cu modificările şi completările ulterioare, poate beneficia de drepturile privind ajutorul de şomaj în condiţiile în care nu beneficiază de alte drepturi băneşti. În condiţiile în care pe viitor nu beneficiază de pensie şi de drepturile conexe prevăzute de OUG nr. 36/2013, ajutorul de şomaj este încasat legal astfel că, contestaţia sa este pe deplin întemeiată.

În drept şi-a întemeiat apelul pe prevederile art. 470 Cod procedură civilă şi următoarele.

La data de 11 ianuarie 2017 intimata a formulat întâmpinare la apelul formulat de apelantul – contestator, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefundat şi menţinerea încheierii civile nr. 1738/2016 a Judecătoriei RV, ca temeinică şi legală.

În motivare se arată că reclamantul prin cererea de apel a solicitat desfiinţarea încheierii civile nr. 1738/2016 a Judecătoriei RV şi cheltuieli de judecată. Debitorul a fost beneficiar al indemnizaţiei de şomaj în perioada 11.08.2014 – 11.08.2015, în cuantum de 565 lei/lună. În perioada 11.08.2014 – 01.03.2015, acesta a beneficiat de venit de completare, acordat conform O.U.G. nr. 36/2013, în cuantum de 798 lei/lună.

Conform adr. Nr. 11804/29.03.2016, emisă de Casa Județeană de Pensii T, din care rezultă că debitorul este :”înscris la pensie pentru limita de vârstă începând cu data de 08.07.2015”, ca urmare a „punerii în executare a Hotărârii civile nr. 78/20.01.2016 a Tribunalului Teleorman”.

Prin adresa nr. 20265/13.05.2016, casa Judeţeană de Pensii T răspunde solicitării nr. 2154/A.J.O.F.M. TR/15.04.2016, din care rezultă că prin decizia de pensionare nr. 236828/29.03.2016, s-au stabilit următoarele : drepturile au fost stabilite începând cu data de 08.07.2015; plata drepturilor se face începând cu data de 08.07.2015.

Din coroborarea aspectelor arătate, rezultă că debitorul a cumulat pensia cu şomajul şi venitul de completare (6.868 lei), astfel : - 6.230 lei venit de completare, conform O.U.G. nr. 36/2013, încasat necuvenit, în perioada 08.07.2015 – 01.03.2016; - 638 lei indemnizaţie de şomaj, conform Legii nr. 76/2002, încasată necuvenit, în perioada 08.07.2015 – 11.08.2015.

Având în vedere prevederile art. 12 alin. 3 din O.U.G. nr. 36/2013, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu art. 44, lit. g din Legea nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare :

Art. 12. Alin. 3 „Dacă în perioada acordării venitului de completare, prevăzută la art. 8 alin. 2, persoanele beneficiare solicită înscrierea la una dintre categoriile de pensii prevăzute de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, plata venitului lunar de completare încetează la data acordării dreptului de pensie, conform deciziei de pensie. Venitul de completare nu poate fi cumulat cu niciuna din categoriile de pensii prevăzute de Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare”.

Art. 44, lit. g – indemnizaţia de şomaj încetează de drept „la data îndepliniri  condiţiilor de pensionare pentru limita de vârstă”; s-a impus emiterea deciziei de imputare, pentru suma totală de 6.868 lei, ca urmare a cumulului şomajului şi venitului de completare cu pensia pentru limita de vârstă, suma încasată necuvenit, defalcată astfel : - 6.230 lei venit de completare, conform O.U.G. nr. 36/2013, încasat necuvenit, în perioada 08.07.2015 – 01.03.2016; 638lei indemnizaţie de şomaj, conform Legii nr. 76/2002, încasată necuvenit, în perioada 08.07.2015 – 11.08.2015.

În acest sens, a fost emisă decizia de imputare nr. 24/19.05.2016, iar ulterior s-a emis Somaţia nr. 4439/A.J.O.F.M. TR/07.07.2016.

Se mai arată că la această dată apelantul nu a arătat în mod cert şi nu a depus diligenţe pentru a dovedi existenţa unei hotărâri a Curţii de Apel Bucureşti sau vreo adresă clară de la CJP T prin care s-ar anula în totalitate pensia primită pe întreaga perioadă de încasare a indemnizaţiei de şomaj cumulată cu venitul de completare.

Din economia aspectelor sesizate raportate la situaţia de fapt relatată, rezultă că reclamantul, pensionat pentru limita de vârstă, prin decizia nr. 236828/29.03.2016, conform căreia drepturile la pensie şi plata acestora se face începând din data de 08.07.2015, a cumulat pensia cu venitul de completare şi cu şomajul, situaţie în care s-a impus ca sumele încasate necuvenit să fie recuperate.

Decizia de imputare şi implicit Somaţia nr. 4439/A.J.O.F.M. TR/07.07.2016, au fost emise având temei de fapt şi de drept, mai ales că prezintă incidenţa art. 47 din Legea nr. 76/2002.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe Legea 554/2004, privind contenciosul administrativ, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; Legea nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare; HGR nr. 174/2002, cu modificările și completările ulterioare; O.U.G. nr. 36/2013, cu modificările şi completările ulterioare; Codul de procedură civilă.

S-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate prin prisma criticilor invocate, instanţa constată apelul nefondat  pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Conform art. 260 alin 3 C. pr. fiscală contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.

În cauză titlul în temeiul căruia a fost pornită executarea este decizia de impunere nr 24/19 05 2016 decizie care putea fi atacată în condiţiile art. 268 C.pr.fiscală.

Prin urmare criticile în sensul că potrivit Legii 76/2002 cu modificările şi completările ulterioare, poate beneficia de drepturile privind ajutorul de şomaj în condiţiile în care nu beneficiază de alte drepturi băneşti. În condiţiile în care pe viitor nu beneficiază de pensie şi de drepturile conexe prevăzute de OUG nr. 36/2013, ajutorul de şomaj este încasat legal astfel că puteau fi invocate de apelant numai în calea de atac a deciziei de impunere şi nu direct în contestaţia la executare.

Cum corect instanţa de fond a respins contestaţia tribunalul în temeiul art. 480 C. pr. civ. va respinge apelul.

Domenii speta

Spete similare