Calitate procesuală în grăniţuire

Prin sentinţa civilă nr. X din 05.12.2016, pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr. X/311/2016, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în privinţa petitului cererii care vizează revendicarea, invocată din oficiu.

S-a respins petitul cererii care vizează revendicarea imobilului teren în suprafaţă de 200 mp, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

S-a admis în parte cererea, în speţă petitul al doilea al acesteia care vizează grăniţuirea, formulată de reclamanţii  N Ş  C  şi N  M  V , în contradictoriu cu pârâtul B N.

S-a stabilit linia de hotar care desparte proprietăţile deţinute de părţi, conform raportului de expertiză, respectiv pe linia unită de punctele 7, 12, 13, 14 şi 15, materializată pe schiţa anexă la raportul de expertiză, cu distanţa între puncte: 44,98 m între pct. 7-12; 19,14 m între pct. 12-13; 25,22 m între pct. 13-14 şi 26,59 m între pct. 14-15.

S-au compensat în parte cheltuielile de judecată privind taxa de timbru, conform art. 560 NC.civ., sens în care a fost obligat pârâtul să achite reclamanţilor suma de 450 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (50 lei pentru grăniţuire şi 400 lei pentru onorariu expert), ambele aferente petitului care vizează grăniţuirea proprietăţilor celor două părţi.

Pentru a pronunţa  această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr. X/311/2016, reclamanţii N S C  şi N  M  V  au chemat în judecată pârâtul B N, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa:

1. să se stabilească hotarul despărţitor între terenul proprietatea lor situat în intravilanul mun. Slatina, cu vecinii: la N - B I, la S - T V, la E - De  192/1, la V – rest proprietate şi terenul ocupat de pârât;

2. obligarea pârâtului să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 200 mp teren pe care o ocupă abuziv, pe o lungime de 100 m şi o lăţime de 2 m.

În motivarea cererii au arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauza de întreţinere autentificat la nr. X/30.08.2010, au cumpărat suprafaţa de teren de 2974 m p cu vecinătăţile indicate mai sus. Acest teren se învecinează in partea de nord cu terenul ocupat de către parat care este nepotul autoarei B  I cu care se învecinase iniţial.

Paratul a pătruns si pe terenul proprietatea lor pe o latime de 2m si o lungime de 100 m, incalcand semnele hotar si refuzând orice discuţie pentru a ajunge la o intelegere intre ei.

În dovedirea actiunii înteleg sa se folosească de probele cu acte, interogatoriu, martori.

În drept, invocă dispoz. art. 560 si 563 c civil.

Pârâtul B N a depus note scrise, arătând că pe rolul Judecătoriei Slatina se afla dosarul nr. X/311/2015, având ca obiect uzucapiune, unde are calitatea de reclamant in contradictoriu cu Municipiul Slatina prin Primar, deoarece pe suprafaţa de 2100 mp nu deţine acte legale, aşadar am posesia, dar nu are proprietatea terenului, la momentul prezent terenul fiind rezerva la primarie, aşadar aceasta este proprietarul de drept al terenului.

Având in vedere ca la momentul prezent nu este proprietar pe suprafaţa de care face reclamanta vorbire in cererea de chemare in judecata, iar calitatea lui din prezenta cauza depinde in totalitate de soluţia pronunţata in dosarul nr. X/311/2015, in baza art. 413l alin.1, pct.1 din C.p.c, a solicitat suspendarea judecaţii pana la soluţionarea definitive a dosarului nr. X/311/2015.

S-a depus la dosar raportul de expertiză tehnică în specialitatea topografie, cadastru şi geodezie efectuat de expert M  E (filele 47-50), iar prin încheierea de şedinţă din 07.11.2016 – fila 44 dosar, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea pârâtului privind suspendarea judecăţii cauzei pentru motivele expuse acolo.

La termenul din 05.12.2016, din oficiu, raportat la cuprinsul raportului de expertiză, instanţa de fond a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în privinţa petitului cererii care vizează revendicarea.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut, în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în privinţa petitului cererii care vizează revendicarea, invocată din oficiu, prin raportare la dispoz. art. 248 NC.pr.civ., că reclamanţii, conform contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere aut. sub nr. X/30.08.2010 (fila 4 şi urm. din dosar), deţin în proprietate suprafaţa de 2974 mp, teren intravilan, situat în mun. Slatina, , jud. Olt, cu vecinătăţile identificate de expertul desemnat în proces în cuprinsul raportului de expertiză, în speţă fila 48 din dosar, intabulat în CF nr. X a mun. Slatina.

Conform expertizei, reclamanţii deţin în realitate suprafaţa de 2782 mp, marcată pe schiţa anexă la raport nr. 1, de punctele 1-2-3-4-7-12-013-14-15, respectiv cu mai puţin de 86 mp decât sunt înscrişi în cartea funciară.

Pârâtul nu deţine nici un act de proprietate asupra terenului ocupat, fiind parte litigantă în cadrul dosarului civil nr. X/311/2015 al Judecătoriei Slatina (acţiunea în fond fiind respinsă).

De asemenea, conform expertizei, pârâtul deţine în realitate suprafaţa de 1918 mp, pentru care nu deţine titlu de proprietate, marcată pe schiţa expertizei de punctele 15+-17-18-19-20-21-22-11-10-9-8-7-12-13-14-15.

Având în vedere că hotarul identificat cu ocazia expertizei, care delimitează terenul reclamanţilor pe latura de Nord si care este materializat de reclamanţi prin şirul de stâlpi din beton din punctele 15,14,13,12,7, este recunoscut de reclamanţi, că în realitate lungimea terenului reclamanţilor este mai mică decât lungimea înscrisă în cartea funciară, expertul a concluzionat că suprafaţa de teren de 86 mp, ce lipseşte reclamanţilor, nu este ocupată de către pârât, deoarece această lipsă este identificată pe latura de Vest, unde pârâtul nu ocupă din terenul reclamanţilor.

S-a reţinut că articolul 563 NC.civ. consacră regulile promovării acţiunii în revendicare, doctrina stipulând că revendicarea este acţiunea reală prin care o persoană, care se pretinde proprietara unui lucru, cere restituirea acelui lucru împotriva aceluia ce deţine lucrul, sau, cu alte cuvinte, acţiunea prin care o persoană cere în justiţie să i se recunoască un drept de proprietate asupra unui lucru de care a fost deposedată sau, mai plastic vorbind, acţiunea în revendicare este acţiunea prin care proprietarul neposesor pretinde restituirea bunului său de la posesorul neproprietar.

Acţiunea în revendicare este o acţiune reală, petitorie şi imprescriptibilă. Acţiunea în revendicare este o acţiune reală, deoarece ea însoţeşte, apără şi se întemeiază pe însuşi dreptul de proprietate. Acţiunea în revendicare tinde să se recunoască fondul dreptului, şi nu numai faptul posesiei; din această cauză, ea este o acţiune petitorie, în opoziţie cu acţiunile posesorii. Apoi, ea nu priveşte decât dreptul de proprietate, fiind inaplicabilă drepturilor reale dezmembrăminte ale proprietăţii.

Caracterul real al acţiunii în revendicare se conservă atât timp cât există şi posibilitatea de a se readuce lucrul revendicat în patrimoniul revendicantului.

Potrivit art. 563 alin. (1) Ncciv., calitatea procesuală activă aparţine doar proprietarului, în cazul coproprietăţii, dispoziţiile art. 563 se completează cu cele ale art. 643 NC.civ. Astfel, fiecare coproprietar poate sta singur în justiţie într-o acţiune în revendicare, indiferent de calitatea procesuală (art. 643 alin. (1)). în acest caz, art. 643 alin. (2) prevede că pârâtul poate cere instanţei de judecată introducerea în cauză a celorlalţi coproprietari, în calitate de reclamanţi, în termenul prevăzut de Codul de procedură civilă pentru chemarea în judecată a altor persoane.

Calitate procesuală pasivă poate avea nu doar posesorul, ci şi oricare altă persoană care deţine bunul „fără drept". Acţiunea în revendicare poate fi astfel îndreptată şi împotriva unui detentor precar, cum ar fi locatarul, arendaşul, comodatarul, când acesta stăpâneşte fără drept.

Întrucât textul de lege nu distinge, expresia „o altă persoană care îl deţine fără drept" se referă atât la cel care a dobândit detenţia bunului de la proprietarul reclamant, cât şi la cel care a dobândit-o de la altă persoană. Pentru a fi admisibilă acţiunea în revendicare, se cere condiţia ca deţinerea bunului să fie „fără drept". Îndeplineşte această condiţie detentorul al cărui titlu a expirat (locatarul, după expirarea termenului locaţiunii) sau cel al cărui titlu nu a fost valabil. Detenţia este fără drept şi în cazul în care titlul detentorului emană de la o altă persoană decât proprietarul.

Având în vedere că reclamanţii nu au dovedit prin probe certe că pârâtul ocupă suprafaţa de teren revendicată în suprafaţă de 200 mp (expertul identificând o suprafaţă de 86 mp), instanţa de fond a reţinut că acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză, nefiind titularul raportului juridic reclamat de acţiunea în revendicare.

Pentru aceste motive, s-a admis excepţia invocată din oficiu, în privinţa petitului care vizează revendicarea.

În privinţa petitului care vizează grăniţuirea, instanţa de fond a reţinut, conform concluziilor expertului desemnat în proces, că hotarul care delimitează terenul reclamanţilor pe latura de Nord, unde se învecinează cu terenul deţinut în realitate de pârât, are lungimea de 115,93 m, materializat de un şir de stâlpi din beton aparţinând reclamanţilor, marcaţi pe schiţa raportului de punctele 15, 14, 13, 12, 7.

Luând concluziile expertului de la fila 49 din dosar, instanţa de fond a stabilit linia de hotar, care desparte proprietăţile deţinute de părţi, conform raportului de expertiză, respectiv pe linia unită de punctele 7, 12, 13, 14 şi 15, materializată pe schiţa anexă la raportul de expertiză, cu distanţa între puncte: 44,98 m între pct. 7-12; 19,14 m între pct. 12-13; 25,22 m între pct. 13-14 şi 26,59 m între pct. 14-15.

S-a compensat în parte cheltuielile de judecată privind taxa de timbru, conform art. 560 NC.civ., sens în care a fost obligat pârâtul să achite reclamanţilor suma de 450 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (50 lei pentru grăniţuire şi 400 lei pentru onorariu expert), ambele aferente petitului care vizează grăniţuirea proprietăţilor celor două părţi.

Împotriva sentinţei a declarat apel pârâtul B N, considerând-o netemeinică şi nelegală.

Apreciază că instanţa de fond a apreciat în mod greşit materialul probator administrat în cauză, întrucât apelantul nu este proprietar pentru suprafaţa de  teren la care reclamantul face  referire în cererea introductivă.

Mai mult, instanţa de judecată în mod netemeinic l-a obligat la cheltuieli de judecată în cuantum de 450 lei, pentru admiterea capătului de cerere  privind grăniţuirea, deşi pârâtul a depus la dosarul cauzei note de şedinţă prin care a relatat că nu este proprietarul suprafeţei de 2100 mp din Slatina, întrucât nu deţine acte legale în acest sens, astfel că invocă lipsa calităţii sale procesuale pasive.

Solicită admiterea apelului, iar pe fond casarea sentinţei atacate şi rejudecând să se  respingă acţiunea.

În drept, s-au invocat dispoziţiile  art. 466 şi urm. cod pr civilă.

Intimaţii nu au formulat întâmpinare.

Prin notele scrise depuse la data de 22.05.2017, intimata N  Ş -C  a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţie respinsă de tribunal pentru considerentele expuse în practicaua prezentei decizii.

Analizând sentinţa prin prisma motivelor de apel, în considerarea dispoziţiilor legale incidente în cauză şi prin raportare la probele de la dosar, tribunalul constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Tribunalul reţine că actiunea în grănituire este actiunea prin care se urmăreste determinarea, prin hotărâre judecătorească, a limitelor dintre două proprietăti vecine; prin aceasta reclamantul pretinde ca, în contradictoriu cu pârâtul, instanta să determine, prin semne exterioare, întinderea celor două fonduri învecinate.

În acest sens, art. 560 C.civ., stipulează că proprietarii terenurilor învecinate sunt obligaţi să contribuie la grăniţuire prin reconstituirea hotarului şi fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.

Dreptul la actiune, bazat pe dispozitiile legale citate, circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau orice persoană care are un drept real asupra unui fond limitrof de a pretinde vecinului său restabilirea hotarului care separă fondurile învecinate si marcarea acestuia prin semne vizibile.

Fiind o actiune reală, petitorie, imobiliară, declarativă de drepturi si imprescriptibilă, actiunea în grănituire poate fi exercitată nu numai de către proprietar, dar si de către titularul dezmembrământului dreptului de proprietate, chiar si de către un simplu posesor, în mod simetric aceasta putând fi îndreptată nu numai împotriva proprietarului fondului limitrof, ci si a titularului unui alt drept real, a chiriasului sau a arendasului.

Actiunea în grănituire produce efecte numai cu privire la delimitarea fondurilor ce apartin părtilor, nu si cu privire la însusi dreptul real, ceea ce înseamnă că, ulterior, oricare dintre părti poate introduce o actiune în revendicare cu privire la suprafata determinată a fondului, fără să i se poată opune autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronuntate în actiunea în grănituire.

Fată de aspectele mai sus arătate, tribunalul constată că în mod gresit apelantul susţine că nu are calitate procesuală în cauză întrucât nu are un titlu de proprietate, atât timp cât este posesorul terenului învecinat cu cel al reclamanţilor. În aceste condiţii, este evident că poate sta în proces în calitate de pârât în actiunea în grănituire.

Nefondat este şi motivul de apel privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, în speţă instanţa de fond făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 453 C.proc.civ. coroborat cu art. 451 alin. 1 C.proc.civ.

Raportat la considerentele din precedent, în temeiul art. 480 alin. 1 C.proc.civ., tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât.

Data publicarii pe portal:05.07.2017

Domenii speta

Spete similare