Condiţiile exercitării acţiunii civile

Prin sentinţa civilă nr.X din 15.06. 2016 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr. X/311/2015 , s-a admis excepţia lipsei de interes invocată de instanţa din oficiu.

S-a respins ca lipsită de interes cererea de chemare în judecată formulată de reclamaţii C  I  SI R  E ,  în contradictoriu cu pârâţii B  V L, D  L  ,C  L  D E  F  F S  ,C  J  O  DE F  F 

Au fost obligaţii  reclamanţii C  I  SI R  E  să plătească pârâtului B  V suma de 3165,70 lei, reprezentând cheltuieli de judecată

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că potrivit dispoziţiilor art.248 alin.1C.p.c : instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, p recum si asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Conform art. 32 alin. 1 lit. d C. proc. civ., ,,orice cerere poate fi formulată si susţinută numai dacă autorul acesteia:... justifică un interes”. În ceea ce priveste interesul de a actiona, ca si conditie a actiunii civile, art. 33 C. proc. civ. statuează că acesta ,,trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut si actual”. În cazul în care conditiile privitoare la interes nu sunt întrunite, art. 40 C. proc. civ. statuează că sanctiunea este respingerea cererii ca lipsită de interes.

Asadar, pentru ca o persoană, titulară a unui drept subiectiv, să poată pune în miscare actiunea civilă si să o poată exercita, trebuie ca aceasta să aibă un interes determinat, legitim, personal, născut si actual, instanta fiind tinută, în caz contrar, să respingă cererea ca lipsită sau rămasă de interes, după caz.

Pentru a stabilit dacă o parte are interes în exercitarea actiunii civile, instanta trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obtine în ipoteza admiterii cererii.

  Nu este suficient ca interesul să existe la momentul sesizării instantei cu cererea introductivă ci trebuie ca acesta să subziste pe toată durata judecării cauzei, întrucât, asa cum dispune art. 32 alin. 1 C. proc. civ., conditiile de exercitare a actiunii civile trebuie să existe atât pentru formularea cererii cât si pentru sustinerea acesteia, iar interesul trebuie să fie unul actual la momentul pronuntării solutiei de către instanta investită cu solutionarea cererii.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantii C  I  SI R  E  au solicitat constatarea nulitătii absolute partiale a titlului de proprietate nr.X/62/11.11.2009, emis pe numele numitilor B E, B  V si D  Lcu privire la suprafata de teren de 0,7603 ha teren arabil, care se învecinează în partea de Sud cu terenul proprietatea reclamantilor, constatarea nulitătii absolute partiale a procesului-verbal de punere în posesie nr. X/23.04.1994 si a actelor premergătoare emiterii acestui titlu de proprietate.

În motivarea acestei cereri de chemare în judecată formulată si precizată de reclamanti, acestia au invocat motive de nulitate a titlului de proprietate legate de îndreptătirea pârâtilor la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului mai sus mentionat pe amplasamentul indicat în titlul de proprietate, legate de faptul că pârâtii au obtinut hotărâri judecătoresti de modificare a amplasamentului suprafetei de teren mai sus mentionate precum si de faptul că, dacă se mentine titlul de proprietate contestat în modalitatea în care a fost emis se pune în executare decizia civilă sentinta civilă nr.X/9.11.2007, pronuntată de Judecătoria Slatina în dosarul nr.X/311/2007, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.X/24.03.2015, pronuntată de Tribunalul Arges în dosarul nr. X/104/2010* si prin decizia civilă nr.X/4.11.2015, pronuntată de Curtea de Apel Pitesti în dosarul nr.X/104/2010*.

Pentru promovarea unei actiuni în constatarea nulitătii absolute a actelor de constituire a dreptului de proprietate este necesar ca reclamantii să justifice acest interes legitim, personal, născut si actual.

Instanta a solicitat reclamantilor să îşi justifice interesul în formularea prezentei cereri de chemare în judecată, respectiv să precizeze dacă invocă vreo suprapunere între terenul detinut de acestia si suprafata de 7603 m.p.

Reclamantii nu au invocat vreo suprapunere a terenurilor.

Au arătat că folosul practic, legitim, personal, născut si actual urmărit de acestia este materializat în apărarea dreptului lor de proprietate, întrucât, pârâtii au obtinut o hotărâre judecătorească în temeiul unui titlu de proprietate total nelegal.

Instanta retine că legalitatea acestui titlu de proprietate cu privire la mentionarea suprafetei de teren de 7603 m.p în titlul de proprietate. a fost analizat atât în cuprinsul hotărârilor civile mai sus mentionate cât si în cuprinsul sentintei civile nr.X/27.03.2009,. pronuntată de Judecătoria Slatina în dosarul nr.X/311/2008 si a deciziei civile nr.X/12.12.2012, pronuntată de Tribunalul Olt –Sectia civilă în dosarul nr.X/311/2010, stabilindu-se, cu putere de lucru judecat, că pârâtii sunt proprietarii suprafetei de teren de 7603 m.p, din titlul de proprietate contestat.

Deci, nu se poate vorbi de un folos practic, personal, născut si actual al reclamantilor care  sa  constea în intentia acestora de evita punerea în executarea a unor hotărâri judecătoresti definitive si irevocabile.

Titlul de proprietate al reclamantilor este reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.X/20.11.2001, de BNP R  R , prin care reclamantii au cumpărat de la numita G  T  o suprafată de teren de 1592,39 m.p.

Ulterior, reclamantii C  I  si R  E  au vândut numitului D  C  o suprafată de teren de 800 m.p, din terenul mai sus mentionat, păstrând în proprietate o suprafată de teren de 792,39 m.p, situat în Slatina, , jud.Olt, în T30, P 59/1.

Prin sentinta civilă nr.X/9.11.2007, pronuntată de Judecătoria Slatina în dosarul nr.X/311/2007, definitivă prin respingerea căilor de atac formulate în cauză,  s-a admis  acţiunea  civilă având ca  obiect, servitute de trecere  şi revendicare imobiliară, formulată de  reclamanţii B  V şi D  L , în contradictoriu cu pârâţii R , C  I , D  C , D  S , şi  în  consecinţă au fost obligati  pârâţii R E  şi C I să lase reclamanţilor  în  deplină  proprietate  şi  liniştită posesie, suprafaţa de  186  mp  , care  face  parte integrantă  din suprafaţa de  7603  mp  a  reclamanţilor cu vecinătăţile la  N- R  E , C  I  , E- O  S ,  V-De , suprafaţa existentă sub forma unui  triunghi cu o bază  de  6,20  m  şi o înălţime  de  60 m ( ca ocupată de pârâţi). Se  va crea  o servitute  de trecere  pentru  reclamanţi din str. P, astfel la o distanţă de  3,9  m din partea  de  est spre  Vest d e la  gardul existent, ( se compune  din 0,75  mp  destinaţia de la  gard  la  fosă + 2,65 m lăţimea fose + 0,5  distanţa până  la poartă mare ) de  4  m, pe lăţimea şi o lungime  de  12  m în total 48 mp.

Deci, părţile din prezentul proces s-au judecat anterior, pe calea unei acţiuni în revendicare, în  care s-a concluzionat că suprafaţa de 7603 m.p aparţine pârâţilor din prezenta cauză, realizându-se o comparare a titlurilor de proprietate.

Ulterior, reclamanţii nu mai pot solicita constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate aparţinând pârâţilor, printr-o altă acţiune formulată separat.

În acest context, trebuie examinat în primul rând  interesul legitim al reclamanţilor de a cere constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate emis pe numele pârâţilor, interes justificat numai dacă reclamanţii ar avea la rândul lor reconstituit dreptul de proprietate asupra aceluiaşi teren sau terenul în litigiu ar fi reprezentat vechiul lor amplasament, solicitat în procedura reconstituirii dreptului de proprietate si neacordat, întrucât s-ar fi eliberat titlul de proprietate în favoarea pârâţilor. În caz contrar, reclamanţii nu obţin niciun folos practic în urma anulării titlului pârâţilor pentru că nu s-ar putea emite un titlu în favoarea acestora atâta timp cât nu au recunoscut la rândul lor un drept de proprietate asupra suprafeţei de teren de 0,7603 ha teren, cu care se învecinează la Sud.

Având în vedere cele mai sus arătate, se constată faptul că reclamanţii nu justifică un interes legitim, personal, născut si actual în formularea prezentei cereri, neinvocând niciunul din motivele mai sus menţionate, motiv pentru care se va admite excepţia lipsei de interes invocată de instanţa din oficiu.

A fost respinsă ca lipsită de interes cererea de chemare în judecată formulată de reclamaţii C  I  SI R  E  în contradictoriu cu pârâţii B  V , D  L , C  L  DE F  F S  si C  J  O DE F F 

În temeiul art.453 C.p.c, au fost obligaţii reclamanţii C  I  SI R  E  să plătească pârâtului B  V suma de 3165,70 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat si cheltuieli transport.

Împotriva sentinţei au declarat apel apelanţii reclamanţi C  I  SI R  E  ,prin care solicită  în temeiul dispoz. art. 479 şi art.480 alin. 2 şi alin. 3 Cod procedură civilă , admiterea apelului,  anularea sentinţei  şi trimiterea cauzei spre  rejudecare la  instanţa de fond.

În motivare apelului, apelanţii reclamanţi au arătat că sunt proprietarii terenului intravilan în suprafaţă de 792,39 mp, proprietate dobândită prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat cu nr. X/20.11.2001 prin care iniţial au cumpărat suprafaţa de 1592,39 mp de la vânzătoarea G T, teren situat în T30 P59, cu vecinătăţile: N - G T şi I V; E - De pe o lungime de 19,22 m; S - Ocolul Silvic: pe o lungime de 125,37 m; V - De pe o lungime de 10 m. terenul achiziţionat de apelanţii - reclamanţi a fost reconstituit vânzătoarei apelanţilor prin titlul de proprietate nr. X/41/27.07.1995, terenul având număr cadastral 2262, fiind înscris în Cartea Funciară a localităţii Slatina cu nr. X;

Prin contractul de vânzare - cumpărare nr. X/07.12.2015, apelanţii au vândut soţilor D C şi D S 800 mp, proprietatea acestora rămânând de 792,39 mp; încă din 1995 (anul emiterii titlului vânzătoarei apelanţilor) acest teren s-a învecinat pe latura din Sud cu O  S  S , respectiv pădure şi nu păşunea invocată de intimaţi; la 05.06.2007, apelanţii - reclamanţi sunt chemaţi în judecată de intimaţi ce le solicită servitute de trecere prin .mijlocul curţii reclamanţilor, pretinzând că sunt proprietarii a 7603 mp păşune, situată în T30 P40, că nu au cale de acces la păşune ce ar fi „loc  înfundat". Cererea  lor  a  făcut  obiectul  dosarului  nr. X/104/2010* (la fond, dosar nr. X/311/2007). în cererea de servitute şi revendicare, intimaţii s-au prelevat de titlul de proprietate nr. X/20/22.11.1994.

Pe parcursul judecării cererii în servitute şi revendicare, fără ştirea apelanţilor - reclamanţi şi pentru a-şi crea probe în dosarul cu servitutea, la 10.09.2008 au solicitat instanţei să dispună anularea propriului lor titlu de proprietate (dosar nr. X/311/2008) prin modificarea amplasamentului din T30 P40 în T30 P60 şi cu schimbarea vecinului din Nord în loc de N  Ş  să fie menţionaţi reclamanţii din prezenta cauză. În această situaţie, reclamanţii din prezenta cauză nefiind părţi în :el dosar, se pronunţă sentinţa nr. X/27.03.2009 (d = 578/311/2008), inopozabilă apelanţilor prin care se constată nulitatea absolută a titlului intimaţilor cu nr. X/20/22.11.1994 şi obligă la emiterea unui nou titlu de proprietate cu menţionarea a 503 mp în T30 P60 în loc de T30 P40 şi cu vecini la Nord R E  şi C I  în loc de N Ş .

Aşa cum se menţionează în considerentele  sentinţei instanţei de fond s-a prezentat mincinos şi că nu s-ar fi emis proces verbal de punere în posesie, tocmai actul nr. X/23.04.1994 ce stătea la baza emiterii titlului pentru care solicitaseră modificarea  menţiunilor ce în mod concret, în realitate, au schimbat amplasamentul păşunii din P40 în P60, au schimbat în realitate categoria de folosinţă a celor 7603 mp din păşune în pădure,luând locul O S  din S  .

Aceasta este situaţia de fapt prin care intimaţii, după 15 ani de la emiterea primelor lor acte, au „învârtit păşunea până au pus-o în pădure",  au vrut să treacă prin mijlocul curţii reclamanţilor.

Prin sentinţa civilă nr. X/15.06.2016, în mod nelegal şi netemeinic instanţa de fond a admis excepţia lipsei de interes invocată din oficiu şi a respins cererea în nulitate absolută parţială formulată de apelanţii - reclamanţi, ca fiind lipsită de interes, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 05.05.2016, în mod legal însă a  fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia puterii de lucru judecat, invocate de pârâţii: B  E , B  V şi D  L .

Au susţinut apelanţii că sentinţa atacată cu apel este nelegală şi netemeinică întrucât procesul a fost soluţionat cu încălcarea dreptului la apărare (art. 13 alin. 3 C.p.c), dar şi dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 C.p,c. şi art. 6 paragraf f Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Intimata Comisia Judeţeană Olt a depus întâmpinare, după primul  termen de judecată, la  31703.2016.

La  termenul  din 13.04.2016, instanţa a dispus amânarea cauzei pentru 27.04.2016 pentru a se observa întâmpinarea depusă de intimaţii B  V şi D  L , la cererea modificatoare depusă de reclamanţi.

Faţă de întâmpinarea însoţită de înscrisuri şi depusă de intimata C J  nu se dispune nimic, fiind încălcate prevederile art. 206 C.p.c, art. 201 alin. 2 C.p.c, art. 13 şi art. 6 C.p.c.

In mod corect au arătat reclamanţii în concluziile depuse la 15.06.2016 că, principiul egalităţii armelor ca unul din elementele conceptului mai larg de proces echitabil, impune ca fiecărei părţi să i se acorde posibilitatea de a-şi prezenta cazul în condiţii care să nu o dezavantajeze în comparaţie cu părţile adverse.

 Obligativitatea  instanţei  de  a comunica întâmpinarea  este prevăzută imperativ de prevederile art. 206 C.p.c şi este urmată de dreptul părţilor de a-şi prezenta susţinerile în scris prin depunerea răspunsului la întâmpinare, în cele 10 zile.

 Instanţa  nu s-a pronunţat excepţiei tardivităţii întâmpinării şi nu a dispus decăderea intimaţilor B  V şi D  L  din acest drept.

Instanţa a amânat pronunţarea din 27.04.2016 la 05.05.2016, moment în care prin încheierea din 05.05.2016 (filele 153 - 185) se pronunţă pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a OCPI, pe excepţia puterii de lucru judecat şi pe excepţia autorităţii de lucru judecat, repunând cauza pe rol, cu acordarea de termen la 25.05.2016, cu menţiunea ca reclamanţii să-şi justifice interesul în formularea cererii.

La data de  06.10.2016  intimaţii pârâţi B  V şi  D  L au depus întâmpinare prin care au solicitat  respingerea  apelului ca nefundat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca temeinică şi legală. 

Intimaţii pârâţi  au solicita ataşarea spre observare a dosarelor nr. X/104/2010*(număr iniţial X/311/2007), nr. X/311/2008, dosarul nr. X/311/2010 întrucât apelanţii nu au înţeles nici in acest moment că dreptul de proprietate şi dreptul de servitute al intimaţilor pârâţi a fost tranşat definitiv şi irevocabil în urma a 10 ani de procese in care instanţele au statuat cu putere de lucru judecat situaţia procesuala.

Instanţa a dispus cu privire la această întâmpinare de vreme ce prin încheierea din 05.05.2016 a hotărât că:"Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C  J  O  de F F  cu privire la capătul de cerere privind anularea procesului-verbal de punere în posesie a numiţilor B  E , B  V si D  L , întocmit si eliberat de C  L  S l  de F  F , invocată de această pârâtă".

 Ca atare susţinerile apelanţilor-reclamanţi în sensul că le-a fost încălcat dreptul la apărare este lipsit de fundament logic devreme ce au fost reprezentaţi si asistaţi de avocat pe tot parcursul soluţionării pricinii de chemare in judecată, şi la dosar nu a existat o dovadă de reziliere a contractului de asistenţă cu avocatul ales, apelanţii având posibilitatea să studieze dosarul atât la arhivă cât şi anterior fiecărei şedinţe de judecată.

Întâmpinările depuse de intimaţii-pârâţi au fost depuse in termen legal, iar apelanţii au luat la cunoştinţă de conţinutul acestora prin apărătorul acestora, texul de lege referitor la art.206 NCPC fiind edicat cu scopul ca partea adversă să ia la cunoştinţă de conţinutul  * întâmpinării, fapt ce s-a şi întâmplat in prezenta cauză,

Criticile apelanţilor referitoare la formalismul excesiv al instanţei de fond privind  admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C  J  O de F F  cu privire la capătul de cerere privind anularea procesului-verbal de punere în posesie a numiţilor B  E a, B  V si D  L , nu-şi găsesc suportul juridic fiind formulate de apelanţi ci nu de către intimata C  J  pe care, daca ar fi nemulţumit-o soluţia, ar fi trebuit să formuleze apel,

 Arată că  apelanţii - reclamanţi sunt cei care nu s-au conformat dispoziţiilor instanţei de fond şi nu au procedat la luarea la cunoştinţa a actelor de la dosar astfel cum li s-a pus in vedere de instanţa de fond, apelanţii dar şi apărătorul acestora având posibilitatea să studieze dosarul la arhiva şi efectueze fotocopii din dosar.

 Apelanţii nu  dovedesc vătămarea care li s-a adus prin pretinsa necomunicare a întâmpinărilor şi actelor ataşate acestora, in condiţiile in care incubă obligaţii de diligentă in sarcina acestora de a-şi urmări dosarul şi exercita drepturile procesuale cu bună-credinţă, instanţa nefiind datoare să efectueze fotocopii de pe întâmpinările intimaţilor pentru a le comunica pârtilor in condiţiile in care apelanţii au beneficiat de reprezentare juridică.

Arată că intimaţii-pârâţi am beneficiat de apărător angajat care a semnat intampinarile si toate actele inainte la dosar conform delegaţiei depusă la dosar, iar instanţa de fond s-a pronunţat pe aspectele legate de semnaturile intimaţilor-pârâţi care in şedinţă publică au reconfirmat mandatul reprezentantului legal al acestora.

Deşi instanţa a pus in vedere apelanţilor să-şi justifice interesul prin încheierea de şedinţă din 05.05.2016 aceştia nu au putut dovedi interesul in promovarea prezentei acţiuni.

Legiuitorul a prevăzut prin art. 400 Repunerea pe rol "Dacă, în timpul deliberării, instanţa găseşte că sunt necesare probe sau lămuriri noi va dispune repunerea pe rol a cauzei, cu citarea părţilor.",

 Apelanţii-reclamanţi sunt nemulţumiţi că nu s-a respins acţiunea ca rămasă fără obiect, ci că a fost respinsă ca fiind lipsită de interes. În ce priveşte situaţia juridică a terenului, categoria de folosinţă a acestuia arătăm că în cauza numărul nr. X/104/2010* apelanţii-reclamanţi au fost părţi iar toate actele le sunt opozabile. Ca atare susţinerile instanţei de fond referitoare la admiterea excepţiei de interes sunt temeinice şi legale.Prin încheierea din 05.05.2016 instanţa a citat apelanţii-reclamanţi cu menţiunea de a justifica interesul în formularea prezentei acţiuni, respectiv să precizeze dacă invocă vreo suprapunere de teren între terenul deţinut de aceştia si terenul în suprafaţă de 7603 m.p, deţinut de pârâţi.

Menţionează că apelanţii-reclamant nu s-au conformat instanţei şi nu au invocat vreo suprapunere de teren între terenul deţinut de aceştia si terenul în suprafaţă de 7603 m.p, deţinut de intimaţii-pârâti.

Arată că  potrivit sentinţei civile nr. X/09.11.2007 pronunţa de Judecătoria Slatina in dosarul nr. X/311/2007, s-a admis acţiunea având ca obiect servitute de trecere si revendicare imobiliara, formulata de reclamanţii B  V si D  L , in contradictoriu cu paraţii R  E , C  I , D  C  si D  S .

Apelul este nefondat.

Tribunalul, analizând sentinţa prin prisma criticilor invocate, a apărărilor formulate, a dispoziţiilor art.479 alin.(1) teza a II-a Cod Procedură Civilă, constată că nu subzistă nici motive de ordine publică şi nici alte motive care să poată duce la schimbarea sau anularea acesteia.

Din examinarea probelor pe fiecare in parte şi pe toate in ansamblul lor tribunalul constată că  nu a fost încălcat dreptul la apărare al apelanţilor reclamanţi, garanţie a dreptului la un proces echitabil, astfel cum se susţine prin cererea de apel.

Dreptul la apărare este un principiu constituţional, fiind prevăzut de consacrat în art. 24 din Constituţia României, de art. 15 din Legea nr. 304/2004 şi de, art. 6 Convenţia europeană a drepturilor omului, care  alături de alte drepturi, în ansamblu, se subsumează conceptului de proces echitabil.

În concret, dreptul la apărare reprezintă dreptul părţilor de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în condiţiile legii. Alineatul (2) a art.13 C.pr.civ,  evocă toate categoriile de „reprezentare”- legală şi obligatorie, convenţională şi facultativă, judecătorească, precum şi disocierea care operează prin reprezentare între calitatea procesuală şi interesul procesual, prima putând aparţine şi reprezentantului. Ar fi vorba de reprezentare în exercitarea acţiunii şi de reprezentare ad-litem, de regulă convenţională şi oneroasă, pentru a face actele procesuale necesare desfăşurării procesului.

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 462/2014, forma iniţială a alin. (2) a fost declarată neconstituţională, în ceea ce priveşte obligativitatea reprezentării prin avocat sau consilier juridic în recurs. Din expunerea de motive aferentă acestei reglementări, măsura a fost luată iniţial pentru a impunerea unei rigori şi discipline procesuale şi pentru evitarea introducerii unor recursuri în mod abuziv, în scop de şicană, sau informale, care nu se încadrează riguros în motivele de recurs. În continuare, se precizează că regula corespunde, în acelaşi timp, şi noii viziuni propuse asupra recursului, având în vedere specificul acestei căi extraordinare de atac, reflectat în condiţiile de exercitare, în procedura, precum şi în motivele de recurs, limitativ circumscrise respectării legalităţii.

Curtea Constituţională a reţinut însă, că prin condiţionările impuse realizării interesului general menţionat este afectat în mod iremediabil interesul individual, respectiv cel al persoanei care doreşte să recurgă la concursul justiţiei în vederea realizării drepturilor şi intereselor sale subiective. Astfel, condiţionarea exercitării căii de atac de încheierea, în mod obligatoriu, a unui contract de asistenţă judiciară, drept condiţie de admisibilitate a recursului, impune în sarcina individului atât condiţii excesive pentru exercitarea căii de atac a recursului, cât şi costuri suplimentare şi semnificative în raport cu cheltuielile efectuate de cetăţean pentru plata serviciului justiţiei.

Curtea  a reţinut că obligaţia reprezentării şi asistării prin avocat pentru exercitarea recursului echivalează, pe de o parte, cu transformarea conţinutului acestui drept fundamental într-o condiţie de admisibilitate a exercitării unei căi de atac, iar, pe de altă parte, cu convertirea acestui drept într-o obligaţie, ceea ce afectează substanţa dreptului la apărare astfel cum este configurat în Constituţie. Or, legiuitorul nu poate da dreptului la apărare garantat de Constituţie valenţe care, practic, contravin caracterului său de garanţie a dreptului la un proces echitabil.

Alineatul (3) al textului de lege sus menţionat  dezvoltă conţinutul dreptului părţii la apărare în cadrul procesului civil, aceasta având posibilitatea  să ia cunoştinţă de cuprinsul dosarului,să consulte dosarul în cadrul arhivei sau în sala de şedinţă, să propună probe, să îşi facă apărări, să îşi prezinte susţinerile în scris şi oral şi  să exercite căile legale de atac, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

Dreptul de a lua cunoştinţă  trebuie să asigure informarea completă a celui interesat asupra tuturor pieselor cauzei sale şi să-i asigure posibilitatea  efectivă de a le discuta, ceea ce presupune ca regulă  dreptul de a fi citat şi de a fi prezent în instanţă, direct sau prin reprezentant, şi dreptul de a fi ascultat.

Dreptul părţii de a-şi face propriile observaţii, pe care le consideră pertinente în cauză, nu este efectiv dacă aceste observaţii nu sunt cu adevărat ascultate şi examinate de către instanţă, ele îndeplinind de altfel şi o funcţie euristică în proces. Părţii trebuie să i se asigure posibilitatea de a se exprima, iar instanţa are obligaţia de a o asculta.

Dreptul părţii de a fi ascultată absoarbe în mare măsură dreptul ei de a dezbate dar nu-l epuizează sub aspectul tuturor posibilităţilor ce-i sunt conferite prin lege.

Forma culminativă şi plenară a dreptului de a dezbate o constituie concluziile în fondul litigiului formulate de părţi, în cadrul cărora ele vor putea face şi aprecieri proprii cu privire la modul în care s-a respectat dreptul de a fi ascultate.

Transpunând aceste dispoziţii teoretice la speţa dedusa judecaţii se retine că susţinerile apelanţilor in sensul încălcării dreptului la apărare şi a dreptului la un proces echitabil prin necomunicarea întâmpinării depuse  la data de 31.03.2016, de parata  Comisia Judeţeana Olt, sunt lipsite de fundament juridic întrucât  instanţa de fond  a procedat in conformitate cu dispoziţiile  art. 204 alin.1 C.pr.civ potrivit cărora”Reclamantul poate să îşi modifice cererea şi să propună noi dovezi, sub sancţiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat. În acest caz, instanţa dispune amânarea pricinii şi comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancţiunea decăderii, va fi depusă cu cel puţin 10 zile înaintea termenului fixat,urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul cauzei”, comunicând la primul termen de judecată din data de 24.02.2016, cererea de modificare a cererii de chemare în judecată către pârâţi, cu menţiunea de a formula întâmpinare  iar la următorul termen de judecata din data de 13.04.2016,a  acordat  termen apărătorului reclamanţilor pentru a lua cunoştinţa de întâmpinarea depusa la parata C  J  O la cererea de modificare a cererii de chemare in judeca depusa la data de 24.02.2016 aflata la filele 77-79 dosar fond.

Susţinerea potrivit căreia instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra sancţiunii decăderii paraţilor B  V şi D  L , nu poate fi eficace întrucât se observa de către tribunal că Notele de apărare(Concluzii scrise) aflate la filele 179-182 dosar fond depuse la data de 05.05.2016, prin care s-a invocat printre altele şi decăderea paraţilor din dreptul de a depune întâmpinare la cererea modificatoare a cererii de chemare in judecată , a fost pusa in dezbaterea părţilor şi a fost admisa constatând prin încheierea din data de 08.06.2016, decăderea pârâţilor din dreptul de a mai formula întâmpinare la cererea modificatoare invocată de către reclamanţi, ca întemeiată, motivat de faptul că întâmpinarea la cererea modificatoare este tardiv formulată,  în conformitate cu dispoziţiile prev. de art. 204 alin. 1 teza 2 C.pr.civ.

Referitor la dispoziţiile art. 304- 307 c.pr.civ, tribunalul constată că nu poate reţine incidenţa acestora în cauză în raport de actele de procedura aflate la dosarul şi de dispoziţiile art. 248 alin.1  C.pr.civ, care prevăd că ”Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”, coroborate cu dispoziţiile art. 32 alin.1 din acelaşi cod potrivit cărora” Orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia:a)are capacitate procesuală,în condiţiile legii;b)are calitate procesuală;c)formulează o pretenţie;d)justifica un interes” şi reţinând că reţinând că acţiunea civila, ca ansamblu de mijloace procesuale din care se poate realiza protecţia juridica a drepturilor subiective si a situaţiilor juridice ocrotite de lege, trebuie exercitata cu respectarea anumitor condiţii generale ce se identifica in acelaşi timp cu condiţiile necesare pentru ca o persoana fizica sau juridica sa poată fi parte in proces.

Pe cale de consecinţă, instanţa de fond a dat o interpretare corespunzătoare dispoziţiilor legale aplicabile în speţă, verificând atât condiţia formulării unei pretenţii, cat si celelalte cerinţe, respectiv interesul promovării acţiunii, capacitatea si calitatea procesuala.

În fine, nici criticile privind greşita soluţionare a cauzei prin admiterea excepţiei lipsei de interes a  reclamanţilor nu poate fi reţinuta, instanţa de fond făcând o judicioasa aplicare a dispoziţiilor legale mai sus menţionate care reglementează condiţiile de exercitare a acţiunii civile prin raportare la investirea instanţei şi a actelor aflate la dosarul cauzei.

Tribunalul efectuând propria verificare a actelor de procedura şi a tuturor înscrisurilor aflate la dosarul cauzei pe fiecare in parte şi pe toate in ansamblul lor,  se retine că prin cererea de investire a instanţei  astfel cum a fost modificata, apelanţii reclamanţi, au solicitat constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr.X/62/11.11.2009, emis pe numele numiţilor B  E , B  V si D  L cu privire la suprafaţa de teren de 0,7603 ha teren arabil, care se învecinează în partea de Sud cu terenul proprietatea apelanţilor reclamanţi, constatarea nulităţii absolute parţiale a procesului-verbal de punere în posesie nr. X/23.04.1994 si a actelor premergătoare emiterii acestui titlu de proprietate, invocând motive de nulitate a titlului de proprietate privind  îndreptăţirea intimaţilor pârâţi la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului  din litigiu individualizat  pe amplasamentul din titlul de proprietate, cu referire la faptul că intimaţii pârâţi au obţinut hotărâri judecătoreşti de modificare a amplasamentului acestei suprafeţe precum si la faptul că, dacă se menţine titlul de proprietate contestat în modalitatea în care a fost emis se pune în executare hotărârea  nr. X/9.11.2007, pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr.X/311/2007, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.X/24.03.2015, pronunţată de Tribunalul Arges în dosarul nr. X/104/2010* si prin decizia civilă nr.X/4.11.2015, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr.X/104/2010*.

Prima instanţa in temeiul dispoziţiilor art. 22 alin.2 c.pr.civ., a solicitat reclamanţilor să-şi justifice interesul în formularea cererii de chemare în judecată, respectiv să precizeze dacă invocă vreo suprapunere între terenul deţinut de aceştia si suprafaţa de 7603 m.p, nefiind făcuta  vreo referire a  suprapunerii a terenurilor, astfel in mod just a reţinut judecătorul fondului că pentru promovarea unei acţiuni în constatarea nulităţii absolute a actelor de constituire a dreptului de proprietate este necesar ca reclamanţii să justifice acest interes legitim, personal, născut si actual.

Legalitatea titlului de proprietate  contestat cu privire la menţionarea suprafeţei de teren de 7603 m.p., a fost analizată atât prin hotărârile judecătoreşti mai sus menţionate şi prin  sentinţa civilă nr.X/27.03.2009,pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr.X/311/2008 si a Deciziei civile nr.X/12.12.2012, pronunţată de Tribunalul Olt –Secţia civilă în Dosarul nr.X/311/2010,prin care s-a stabilit  cu putere de lucru judecat, că intimaţii pârâţi sunt titularii dreptului de proprietate a suprafeţei de teren de 7603 m.p, din titlul de proprietate  ce face obiectul litigiului.

Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.X/20.11.2001, de BNP R  R , apelanţii reclamanţi au cumpărat de la numita G  T  o suprafaţă de teren de 1592,39 m.p, din care  au vândut numitului D  C  o suprafaţă de teren de 800 m.p, menţinând în proprietate o suprafaţă de teren de 792,39 m.p, situat în Slatina, , jud.Olt, în T30, P 59/1.

Prin sentinţa civilă nr.X/9.11.2007, pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr.X/311/2007, definitivă prin respingerea căilor de atac formulate în cauză,  s-a admis  acţiunea  civilă având ca  obiect, servitute de trecere  şi revendicare imobiliară, formulată de  reclamanţii B  V şi D  L , în contradictoriu cu pârâţii R E , C I  D  C , D S , şi  în  consecinţă au fost obligaţi  pârâţii R  E şi C  I să lase reclamanţilor  în  deplină  proprietate  şi  liniştită posesie, suprafaţa de  186  mp  , care  face  parte integrantă  din suprafaţa de  7603  mp  a  reclamanţilor cu vecinătăţile la  N- R  E , C  I  , E- O  S ,  V-De , suprafaţa existentă sub forma unui  triunghi cu o bază  de  6,20  m  şi o înălţime  de  60 m ( ca ocupată de pârâţi). Se  va crea  o servitute  de trecere  pentru  reclamanţi din str. Panselelor, astfel la o distanţă de  3,9  m din partea  de  est spre  Vest d e la  gardul existent, ( se compune  din 0,75  mp  destinaţia de la  gard  la  fosă + 2,65 m lăţimea fose + 0,5  distanţa până  la poartă mare ) de  4  m, pe lăţimea şi o lungime  de  12  m în total 48 mp.

Aşa fiind, părţile din prezenta cauza dedusă judecaţii s-au judecat anterior, pe calea unei acţiuni în revendicare, în  care s-a hotărât  că suprafaţa de 7603 m.p aparţine intimaţilor pârâţi din speţa de fata , realizându-se o comparare a titlurilor de proprietate, de aceea apelanţii  reclamanţi nu mai pot solicita după această statuare definitivă a instanţelor judecătoreşti, constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate aparţinând pârâţilor, printr-o altă formă procedurală formulată separat.

Faţă de aceasta situaţie,  in mod corect a reţinut că  reclamanţii nu au un interes  legitim de a cere constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate emis pe numele pârâţilor, interes ce ar fi fost justificat numai dacă reclamanţii ar fi avut  reconstituit dreptul de proprietate asupra aceluiaşi teren sau terenul în litigiu ar fi reprezentat vechiul lor amplasament, solicitat în procedura reconstituirii dreptului de proprietate  dar pentru care s-ar fi eliberat titlul de proprietate în favoarea pârâţilor, altfel apelanţii  reclamanţi nu obţin nici un folos practic în urma anulării titlului pârâţilor pentru că nu s-ar putea emite un titlu în favoarea acestora atâta timp cât nu au recunoscut la rândul lor un drept de proprietate asupra suprafeţei de teren de 0,7603 ha teren, cu care se învecinează la Sud.

Din verificarea actelor de procedura nu se poate retine ca judecătorul fondului s-a antepronunţat indirect  când pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei cu respectarea  principiilor fundamentale ale procesului civil, a repus cauza pe rol şi a dispus citarea reclamanţilor cu menţiunea de a justifica interesul in formularea prezentei acţiuni.

 Având în vedere aceste considerente,  constatând că în cauză  nu subzistă nici un motiv de nelegalitate  şi netemeinicie a sentinţei din cele  invocate de apelanţii reclamanţi şi analizate  în condiţiile de examinare impuse de art. 476 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, nici motive  de ordine publica ce se ridică în orice stare a pricinii  şi din oficiu de instanţa şi se pun în dezbaterea părţilor, potrivit art. 479 alin. 1 teza finală Noul Cod procedură civilă  -  în baza art. 480 alin. 1 teza I  Noul cod  procedură  civilă, apelul  va fi respins ca nefondat.

Data publicarii pe portal:05.07.2017

Domenii speta

Spete similare