Anulare act administrativ- cazier de conduită profesională

Decizie 762 din 15.03.2017


Baza de date ţinută de autoritatea administraţiei publice locale în temeiul art. 45 alin. (1) din Ordinul M.I.R.A. nr. 356/2007 care constituie cazierul profesional al taximetristului are în vedere conduita profesională a acestuia aşa cum aceasta este reglementată prin Legea 38/2003, respectiv abaterile de la aceasta, iar nu respectarea regulilor privind circulaţia de drumurile publice reglementată prin OUG 195/2002 şi HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a acestui act normativ, a căror evidenţă potrivit art. 28 din OUG 195/2002 se ţine de către poliţia rutieră.

Prin sentinţa nr. 3389/2016 din 22.11.2016, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 4806/63/2016, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul PND, în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Craiova şi Primarul Municipiului Craiova, având ca obiect anulare act administrativ. S-a dispus anularea cazierului de conduită profesională nr. 65961/07.04.2016.S-a respins cererea de anulare a cazierului de conduită profesională nr. 173461/19.11.2015, ca fiind rămasă fără obiect.

Primarul Municipiului Craiova şi Primăria Municipiului Craiova, prin primar, în calitate de reprezentant al unităţii administrativ teritoriale, a formulat recurs împotriva Sentinţei nr.3389/2016 pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 4806/63/2016, la data de 22.11.2016, pe care o consideră netemeinică şi nelegală pentru următoarele :

În motivarea recursului a arătat că prin acţiunea introductivă reclamantul PND a solicitat instanţei, în contradictoriu cu Primarul Municipiului Craiova şi Primăria Municipiului Craiova, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea actului administrativ intitulat „Cazier de conduită profesională”.

Apreciază că hotărârea pronunţată de instanţa de fond, este lipsită de temei legal şi a fost dată cu aplicarea greşită a legii, dată fiind obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 - 427 din Noul Cod de Procedura Civilă. Arată că această obligaţie are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor pârtilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăși esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicit si întemeiat pe considerente de drept.

În considerentele hotărârii atacate, instanţa de fond arată că legea nu precizează care sunt acele obligaţii a căror încălcare repetată poate constitui abatere gravă şi nici care ar fi limita repetabilităţii şi că nu se indică un termen de prescripţie al abaterii respectiv, dar în dispozitivul hotărârii, admite acţiunea, anulând cazierul de conduită profesională, fără să ţină cont că unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem, prin interpretare nu se poate restrânge aplicaţia unui text care a fost formulat general; generalitatea formulării ducând la generalitatea aplicării, iar norma juridică trebuie interpretată în sensul aplicării, iar nu în sensul înlăturării aplicării ei.

Astfel, susţine că instanţa de fond nu analizează faptul că litigiul poartă din punct de vedere al poziţiei reclamantului, asupra modului în care pârâţii au interpretat conduita sa anterioară şi au apreciat că reclamantul a săvârşit abateri grave ce se impun a fi menţionate în cazierul de conduită profesională contestat.

Potrivit prevederilor art. 45 din Ordinul nr. 356/2007 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, autoritatea administraţiei publice locale organizează şi deţine o bază de date privind activitatea profesională, evidenţa abaterilor de la conduita profesională şi a sancţiunilor pentru aceste abateri pentru următoarele categorii de persoane:

a) persoanele care au calitatea de persoane desemnate reprezentând transportatorii autorizaţi;

b) taximetriştii;

c) alte persoane care desfăşoară activităţi în executarea serviciilor de transport în regim de taxi.

Includerea unei persoane în baza de date se face pe baza unei declaraţii pe propria răspundere din care să rezulte că persoana respectivă nu a comis abateri de la conduita profesională şi nu a avut sancţiuni legate de această activitate.

Un cazier de conduită profesională corespunzător trebuie să confirme că în activitatea sa persoana a dovedit probitate morală şi profesională şi că nu figurează cu abateri grave de la conduita profesională.

Instanţa de fond a reţinut în analizarea actelor şi lucrărilor dosarului, că reclamantul desfăşoară activitatea de taximetrie în calitate de conducător auto, iar în conformitate cu prevederile art 52, alin. (3) din actul normativ mai sus menţionat, abaterile grave de la conduita profesională a taximetriştilor sunt:

a) încălcarea repetată a obligaţiilor pe care le au în relaţiile cu clienţii şi cu autorităţile competente de control;

b) încălcarea repetată a obligaţiei de a pretinde de la client contravaloarea serviciului, fără ca aceasta să fie înregistrată de aparatul de taxat, precum şi a obligaţiei de a emite şi elibera bonul pentru client;

c) încălcarea interdicţiei de a se implica, prin intermediul taxiului sau fără, în acţiuni cu caracter infracţional ori antisocial;

d) încălcări repetate ale interdicţiei de a realiza intervenţii asupra regimului de operare a aparatului de taxat, asupra modului de înregistrare în taximetru şi memoria fiscală a parametrilor serviciului, în scopul creşterii sumei de încasat sau al ştergerii înregistrării în memoria fiscală;

e) refuzul repetat nejustificat al executării cursei la cererea expresă a clientului;

f) încălcarea repetată a obligaţiei de a nu scoate din funcţiune aparatul de taxat în timpul executării unei curse;

g) utilizarea în timpul prestării serviciului a altui aparat de taxat decât cel fiscalizat pe autoturismul respectiv;

h) încălcarea repetată a interdicţiei de a executa serviciul de transport în regim de taxi în alte localităţi decât în condiţiile prevăzute de lege.

Recurenţii consideră că instanţa de fond este în eroare, întrucât abaterile grave, deși nu au fost enumerate de legiuitor şi nici nu a fost definită noţiunea acesteia, prin textul de lege de mai sus se oferă posibilitatea de a trage concluzia că acestei noţiuni pot fi subsumate orice acţiuni sau inacţiuni ale unei persoane, care prin comportamentul său este de natură a produce o perturbare însemnată a valorilor sociale, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale în domeniul respectiv, în speţă exercitarea unei activităţi de taximetrie.

Astfel, aşa cum se reliefează şi în punctul de vedere emis de Camera Deputaţilor - Comisia pentru industrii şi servicii, instanţa de fond trebuia să aprecieze că o încălcare repetată a unor dispoziţii legale, la un interval scurt de timp, prezintă prin natura sa o abatere gravă ce denotă pe de o parte un comportament contrar normelor de conduită, dar şi o trăsătură a persoanei respective, care nu înţelege şi nici nu conştientizează că, comiterea unor astfel de abateri pot constitui un comportament antisocial sau pot constitui, într-o situaţie mai gravă, un pericol social major.

Or, aceasta este şi situaţia în speţa de faţă, atâta timp cât reclamantul a fost sancţionat prin cele 2 procese verbale seria nr. 0019/2013 şi nr. 29682/01.08.2015 pentru abateri ce vizează încălcarea legalităţii, care se încadrează în prevederile art. 52 alin. 3 lit. a, în situaţia în care exercită o activitate de profesionist - conducător auto şi se presupune că ar trebui să cunoască în mod temeinic regulile de circulaţie, dar şi consecinţele unor astfel de acţiuni cu repercusiuni asupra siguranţei participanţilor la trafic.

Însă, comportamentul acestuia, coroborat cu aserţiunea exprimată cum că este în serviciul clientului, vin în sprijinul celor de mai sus arătate, că o astfel de abatere săvârşită în mod repetat constituie trăsăturile unei abateri grave, în sensul enunţat de legiuitor.

Urmare a celor expuse mai sus, Autoritatea de Autorizare din cadrul Primăriei municipiului Craiova în momentul eliberării cazierului de conduită profesională a inserat aceste abateri, mai ales că erau şi repetate. Inclusiv, reclamantul, în cererea de chemare în judecată, face vorbire de aceste abateri, făcând referire la abateri grave şi semnificaţia acestora, specificând clar că potrivit legislaţiei constituie abatere gravă încălcarea repetată (ceea ce este şi cazul reclamantului) a obligaţiilor pe care taximetristul le au în relaţiile cu clienţii şi cu autorităţile competente de control.

Caracterul legal al actelor administrative rezultă din obligativitatea emiterii lor pe baza şi în conformitate cu legile în vigoare, deci se bucură de prezumţia de legalitate. Această prezumţie are anumite trăsături conferind caracter autentic şi caracter veridic actelor administrative. Veridicitatea este acea trăsătură conform căreia se prezumă că actul administrativ exprimă adevărul, având un conţinut corespunzător realităţii faptice şi prevederilor legii, la dosar neexistând nici o dovadă care ar putea crea vreo îndoială în privinţa legalităţii actului administrativ.

Motivele evocate nu pot constitui niciodată argumente care să se circumscrie oportunităţii şi legalităţii, elemente definitorii şi obligatorii la adoptarea actului reprezentat de cazierul de conduită profesională.

Pentru toate aceste motive, în temeiul articolului 483 şi următoarele, coroborat cu art.488 alin.l, pct.8 din noul Cod de Procedură Civilă, coroborat cu prevederile art.20 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrative, solicită admiterea recursului, reanalizarea cauzelor sub toate aspectele şi modificarea sentinţei pronunţate de instanţa de fond în sensul respingerii acţiunii reclamantului PND ca neîntemeiată.

Intimatul PND a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurenţi si menţinerea sentinţei nr. 3289/2016 a Tribunalului Dolj şi obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecata ocazionate.

Recursul a fost respins ca nefondat pentru următoarele considerente:

În primul rând se impune a se arăta că deşi prin motivele de recurs se arată că „hotărârea pronunţată de instanţa de fond, este lipsită de temei legal şi a fost dată cu aplicarea greşită a legii” iar la finalul recursului se invocă motivul de casare prevăzut art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ., în prima parte a cererii de recurs se aduc de către recurenţi argumente privind obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea pronunţată, care se impun a fi analizate prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C.pr.civ.

Din acest punct de vedere se reţine însă că, deşi se afirmă de către recurenţi obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea pronunţată nu se arată în concret dacă această obligaţie a fost încălcată de către instanţa de fond prin sentinţa recurată.

Pe de altă parte observând considerentele sentinţei recurate instanţa de recurs reţine că acestea respectă cerinţele prevăzute de art. 425 alin. 1 lit. b C.pr.civ, cuprinzând atât situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond pe baza probelor administrate, cât şi motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia precum şi motivele pentru care s-au admis sau pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

De altfel, chiar recurenţii prin motivele de recurs aduc contraargumente celor reţinute de către instanţa de fond în considerentele sentinţei şi care au fundamentat soluţia pronunţată prin aceasta, recunoscând astfel implicit existenţa motivării sentinţei recurate.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ. se reţine de asemenea că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor Ordinului nr. 356/2007 al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere trebuie avut în primul rând în vedere sfera sa de reglementare, care de altfel rezultă chiar din titlul actului normativ, respectiv punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 38/2003.

În acest sens art. 45 alin. (1) lit. b) din Ordin prevede că: Autoritatea administraţiei publice locale organizează şi deţine o bază de date privind activitatea profesională, evidenţa abaterilor de la conduita profesională şi a sancţiunilor pentru aceste abateri ale taximetrişti.

Alin. (3) al aceluiaşi articol din Ordin defineşte cazierul de conduită profesională în materie arătând că: „Datele referitoare la activitatea profesională, abaterile de la conduita profesională şi de la prevederile standardului ocupaţional şi sancţiunile primite pentru aceste abateri constituie cazierul de conduită profesională al unei persoane. Un cazier de conduită profesională corespunzător trebuie să confirme că în activitatea sa persoana a dovedit probitate morală şi profesională şi că nu figurează cu abateri grave de la conduita profesională.”

Art. 46 din Ordin reglementând datele pe care baza de date prevăzută de art. 45 alin. (1) trebuie să le includă în principal face vorbire la lit. c) şi d) despre abaterile de la conduita profesională şi de la prevederile standardului profesional, după caz, sancţiunile primite, ce nu pot fi reţinute în acest context legal decât ca acelea în legătură cu conduita profesională sau standardul profesional reglementat prin dispoziţiile din domeniu.

Art. 52 alin. (1) din ordin reglementează trăsăturile abaterilor de la conduita profesională şi de la prevederile standardului profesional pentru ca acestea să fie considerate abateri grave arătând că acestea sunt cele care:

a) afectează substanţial calitatea şi siguranţa serviciului prestat;

b) vizează încălcarea legalităţii;

c) favorizează sau realizează evaziunea fiscală;

d) contorsionează sau elimină concurenţa;

e) instituie monopolul în piaţă sau manifestă tendinţe monopoliste, neconcurenţiale.

Alin. (3) al aceluiaşi articol enumeră abaterile grave de la conduita profesională a taximetriştilor prevăzând limitativ că acestea sunt:

a) încălcarea repetată a obligaţiilor pe care le au în relaţiile cu clienţii şi cu autorităţile competente de control;

b) încălcarea repetată a obligaţiei de a pretinde de la client contravaloarea serviciului, fără ca aceasta să fie înregistrată de aparatul de taxat, precum şi a obligaţiei de a emite şi elibera bonul pentru client;

c) încălcarea interdicţiei de a se implica, prin intermediul taxiului sau fără, în acţiuni cu caracter infracţional ori antisocial;

d) încălcări repetate ale interdicţiei de a realiza intervenţii asupra regimului de operare a aparatului de taxat, asupra modului de înregistrare în taximetru şi memoria fiscală a parametrilor serviciului, în scopul creşterii sumei de încasat sau al ştergerii înregistrării în memoria fiscală;

e) refuzul repetat nejustificat al executării cursei la cererea expresă a clientului;

f) încălcarea repetată a obligaţiei de a nu scoate din funcţiune aparatul de taxat în timpul executării unei curse;

g) utilizarea în timpul prestării serviciului a altui aparat de taxat decât cel fiscalizat pe autoturismul respectiv;

h) încălcarea repetată a interdicţiei de a executa serviciul de transport în regim de taxi în alte localităţi decât în condiţiile prevăzute de lege.

Alin. (5) al art. 52 din Ordin reglementează consecinţele atrase de săvârşirea unor abateri grave de la conduita profesională arătând că acestea „pot constitui motivele reţinerii şi retragerii autorizaţiei de transport sau a autorizaţiei de dispecerat taxi, precum şi ale anulării certificatului de atestare a pregătirii profesionale ori a certificatului de competenţă profesională, ca urmare a constatării acestor abateri în urma controalelor sau a sesizărilor primite”.

Pe de altă parte se reţine că Legea 38/2003 prin art. 55 şi următoarele reglementează răspunderea contravenţională a taximetriştilor pentru încălcarea obligaţiilor instituite în sarcina acestora prin dispoziţiile acestei legi, dacă fapta care atrage răspunderea contravenţională nu a fost săvârşită în condiţiile în care ar atrage răspunderea penală a subiectului activ.

Mai mult, art. 28 din OUG 195/2002, privind circulaţia pe drumurile publice, actualizată, prevede că: „Evidenţa permiselor de conducere reţinute şi a sancţiunilor aplicate conducătorilor de autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie se ţine de către poliţia rutieră, în condiţii stabilite prin ordin al ministrului internelor şi reformei administrative.”

În acest context legislativ se impune a se reţine că baza de date ţinută de autoritatea administraţiei publice locale în temeiul art. 45 alin. (1) din Ordinul M.I.R.A. nr. 356/2007 care constituie cazierul profesional al taximetristului are în vedere conduita profesională a acestuia aşa cum aceasta este reglementată prin Legea 38/2003, respectiv abaterile de la aceasta, iar nu respectarea regulilor privind circulaţia de drumurile publice reglementată prin OUG 195/2002 şi HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a acestui act normativ, a căror evidenţă potrivit art. 28 din OUG 195/2002 ce se ţine de către poliţia rutieră.

Astfel sintagma „încălcarea repetată a obligaţiilor pe care le au în relaţile cu clienţii şi cu autorităţile competente de control” folosită art. 52 alin. (3) lit. a) din Ordinul M.I.R.A. nr. 356/2007, ce enumeră abaterile grave de la conduita profesională a taximetriştilor trebuie văzută prin raportare la obligaţiile instituite în sarcia taximetriştilor prin Legea 38/2003 iar nu prin alte dispoziţii legale ce nu privesc în mod expres calitatea de taximetrist ci alte calităţi în care persoana fizică taximetrist participă la relaţiile sociale, cum ar fi aceea de conducător de autovehicul pe drumurile publice.

De asemenea, aşa cum s-a arătat anterior, art. 52 alin. (1) din Ordinul M.I.R.A. nr. 356/2007 reglementează trăsăturile abaterilor de la conduita profesională şi de la prevederile standardului profesional pentru ca acestea să fie considerate abateri grave, iar nu direct aceste abateri, aşa cum se argumentează de către recurenta pârâtă prin apărările sale formulate în faţa primei instanţe, aceste abateri grave fiind enunţate la alin. (3) al aceluiaşi articol, astfel că, sintagma de abatere care „vizează încălcarea legalităţii” folosită la lit. b) a alin. (1) trebuie interpretată ca având în vedere abaterile de la conduita profesională şi de la prevederile standardului profesional care reprezintă o încălcare a legalităţii în domeniu iar nu la orice încălcare a legalităţii săvârşită de persoana fizică ce are şi calitatea de taximetrist.

În speţa dedusă judecăţii, aşa cum se observă din procesele verbale în temeiul cărora s-a consemnat abaterea gravă în cazierul de conduită profesională al intimatului reclamant, acesta a fost sancţionat contravenţional pentru nerespectarea dispoziţiilor legale privind circulaţia pe drumurile publice, săvârşirea acestor contravenţii atrăgând efectele prevăzute în legislaţia în domeniu, neputând însă constitui temei şi pentru a se concluziona că reprezintă şi o abatere sau o abatere gravă de la conduita sa profesională în condiţiile în care acesta nu a fost sancţionat pentru încălcarea unor norme ce privesc conduita profesională sau standardul profesional pe care acesta este obligat să îl respecte potrivit legislaţiei ce reglementează condiţiile de exercitare ale profesiei de taximetrist.

În raport de aceste considerente şi potrivit art. 496 alin. 1 C.pr.civ. recursul formulat în cauză urmează a fi respins ca fiind nefondat.

Domenii speta