Angajarea răspunderii funcţionarului public ca urmare a constatării unui prejudiciu de către Curtea de Conturi. Momentul de la care începe să curgă termenul de 30 de zile prevăzut de art.85 alin.1 din Legea 188/1999.

Momentul constatării pagubei, în accepțiunea art. 85 alin. 1 din Legea 188/1999, este legat de modul în care aceasta a fost cunoscută ca urmare a auditului financiar efectuat la instituția pârâtă de către auditorii financiari externi din cadrul C.C.G, audit finalizat prin emiterea deciziei nr. 1686/29.07.2014, decizie la care se face referire în actul administrativ contestat.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal la data de 19 iulie 2016, reclamanta P.A.E a chemat în judecată pârâţii I.P Tg-Jiu şi C.L. Târgu-Jiu, solicitând instanţei de judecată ca pe baza probelor ce vor fi administrate să se dispună anularea dispoziţiei primarului nr. x ce a stabilit recuperarea sumei de 5.003 lei, reprezentând suplimente salariale, incluse în salariul de bază, stabilite şi acordate în baza H.C.L. nr. 90/26.04.2010 şi a actelor normative anuale, succesive cu privire la salarizarea personalului plătit din fonduri publice, pentru perioada 01.10.2014 -31.12.2015.

Prin sentinţa 1959 din data de 16.12.2016, pronunţată de Tribunalul Gorj, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 2667/95/2016, s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de către pârâte prin întâmpinare.

S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C.L. Târgu Jiu invocată de către pârâte prin întâmpinare şi s-a respins acţiunea faţă de pârâtul C.L. Târgu Jiu ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

S-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta P.A.E. în contradictoriu cu pârâtul I. P. Târgu Jiu.

S-a dispus anularea dispoziţiei nr. x emisă de P. Mun. Târgu Jiu.

Împotriva sentinţei 1959 din data de 16.12.2016, pronunţată de Tribunalul Gorj, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 2667/95/2016, a declarat recurs pârâta P. Mun. Târgu Jiu.

În motivarea recursului, recurenta pârâta a susţinut că hotărârea atacată este nelegală, în raport cu dispoziţiile art. 488, alin. l, pct. 8 din Codul de procedură civilă, iar în temeiul art. 496 Cod procedură civilă a solicitat casarea în parte a sentinţei nr.1821, a Tribunalului Gorj şi, în rejudecare, să se respingă contestaţia şi menţinerea dispoziţiei ca fiind legală.

În fapt, prin sentinţa nr. 1959, pronunţată la data de 16.12.2016, de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 2667/95/2016, a fost admisă contestaţia formulată de reclamanta P. A.E şi s-a dispus anularea dispoziţiei nr. x, ca fiind tardiv emisă.

Soluţia pronunţată de Tribunalul Gorj este nelegală, atâta timp cât reţine faptul că recurenta a cunoscut existenţa pagubei produse în patrimoniul U.A.T. Târgu Jiu, prin încasarea de către reclamant a sumelor cu titlu suplimente salariale necuvenite în perioada octombrie 2014 - decembrie 2015, încă de la data de 26.01.2016, dată la care a fost înregistrat referatul de specialitate nr. 3691/26.01.2016, întocmit în vederea aducerii la îndeplinire a sentinţei civile nr. 1676/11.12.2015.

Arată recurenta că acest referat se referă la prejudiciul constatat în urma controlului C.C.G, ce s-a concretizat prin emiterea Deciziei nr. 1686/2014, control ce a vizat doar perioada mai 2011 - mai 2014. Astfel că, nu se poate reţine că încă de la această dată a cunoscut existenţa unui prejudiciu pentru perioada vizată de dispoziţia contestată, si anume perioada octombrie 2014-decembrie 2015, cât timp pentru această perioadă nu fusese constatată paguba, iar dispoziţiile art. 85 alin. l din Legea 188/1999 statuează clar că termenul de 30 de zile se calculează de la data constatării pagubei.

Perioada vizată de dispoziţia contestată a fost constată în timpul auditului financiar efectuat de C.C.G. în perioada 04.05.2016 - 29.06.2016, în timpul acestui control fiind emisă dispoziţia contestată.

Urmare acestui audit, a fost întocmit de către C.C.G. raportul de audit financiar nr. 27600/29.06.2016 care a constatat că s-au efectuat plăţi fără temei legal în perioada iunie 2014 - decembrie 2015 și având în vedere prevederile Legii 124/2014, este exonerată de la plată prejudiciul aferent perioadei iunie 2014 - septembrie 2014, iar diferenţa de 806.063 lei, constituie prejudiciul adus bugetului local pentru perioada octombrie 2014 - decembrie 2015, care urmează a se recupera.

Astfel, instanţa de fond în mod eronat a reţinut ca întemeiată susţinerea reclamantului că a procedat la emiterea dispoziţiei de recuperare a sumelor încasate necuvenit peste termenul legal de 30 de zile, contrar art. 85 alin. l din Legea 188/1999.

Mai mult, pentru ca prejudiciul să fie cert, este necesar ca acesta să fie sigur în ceea ce priveşte existenţa sa or, este evident faptul că cerinţa certitudinii a fost îndeplinită la data constatării existenţei prejudiciului pentru perioada vizată de dispoziţia contestată şi nu de la data când a fost cunoscută existenţa prejudiciului pentru cu totul altă perioadă.

De altfel, şi art. 117 din Legea 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, rep., coroborate cu cele ale art.256 - 259 din Legea 53/2003 - Codul Muncii, rep., prevăd că salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie. O altă susţinere nu ar duce decât la o îmbogăţire fără just temei al funcţionarului public ce a încasat o sumă de bani necuvenită şi care nu poate fi obligat să o restituie.

In susţinerea celor de mai sus, a arătat că, pentru perioada vizată de primul audit al C.C.G, şi anume mai 2011 - mai 2014, perioadă pentru care C.C.G a emis decizia nr. 1686/2014, a fost emisă dispoziţia nr.1338 din 27.06.2014, dispoziţie ce a făcut obiectul dosarului nr. 6057/95/2014 de la Tribunalul Gorj, prin care s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul S.S.A.P. a Municipiului Târgu Jiu împotriva pârâţilor P. Municipiului Târgu Jiu, Primăria Târgu Jiu şi C.L. Târgu Jiu, fiind respins capătul de cerere privind anularea dispoziţiei nr. 1338/27.06.2014, însă constatându-se că personalul plătit din fonduri publice este exonerat de la plata sumelor reprezentând suplimente salariale incluse în salariul de bază, stabilite şi acordate în baza HCL nr.90/2010 pentru perioada mai 2011 - mai 2014, în temeiul Legii nr.l24/2014.

In termenul legal, împotriva deciziei nr. 1686/2014, UAT Târgu Jiu a depus contestaţie la C.C.R. Prin încheierea nr. 188/03.10.2014, înregistrată la Primăria Târgu Jiu sub nr. 38224/13.10.2014, C.C.R a respins contestaţia formulată de UAT Târgu Jiu, menţinând măsurile dispuse prin decizia nr. 1686/2014. Împotriva deciziei C.C.G nr. 1686/2014 şi a încheierii C.C.R nr.188/03.10.2014, UAT Târgu Jiu a formulat acţiune în instanţă, iar Tribunalul Gorj – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal a pronunţat sentinţa nr. 1676/11.12.2015 în dosarul nr. 8100/95/2014 şi a dispus anularea în parte a celor două acte administrative (decizia nr. 1686/2014 şi încheierea nr. 188/2014) cu privire la măsurile dispuse la alte puncte şi litere, menţinând măsurile dispuse la secţiunea II lit. a) a deciziei nr. 1686/2014, în speţă cele privitoare la suplimentele salariale. Împotriva sentinţei Civile nr. 1676/11.12.2015, UAT Târgu Jiu a formulat recurs, care a fost respins prin decizia Curţii de Apel Craiova nr. 1850/23 mai 2016.

In vederea aducerii la îndeplinire a sentinţei civile nr. 1676/11.12.2015, prin referatul de specialitate nr. 3691/26.01.2016, a fost propus şi aprobat ca, începând cu data de 01.01.2016, în noile salarii de bază să nu mai fie cuprinse suplimentele salariale, pentru tot personalul din aparatul de specialitate al primarului, noile drepturi salariale fiind stabilite prin dispoziţii ale Primarului Municipiului Târgu Jiu, dispoziţii ce nu au fost contestate. Faţă de cele expuse, concluzia ar fi că sumele încasate în perioada octombrie 2014-decembrie 2015 sunt necuvenite, conform raportul de audit financiar al C.C.G nr.27600/29.06.2016 şi a sentinţei civile nr. 1676/11.12.2015 pronunţată de Tribunalul Gorj, rămasă definitivă prin decizia Curţii de Apel Craiova nr.l850/23.05.2016, astfel că, în timpul controlului C.C.G din perioada mai - iunie 2016, control ce a fost finalizat prin întocmirea raportul de audit financiar nr.27600/29.06.2016, a fost emisă dispoziţia contestată de recuperare a sumelor încasate necuvenit în perioada 01 octombrie 2014-31 decembrie 2015, iar referatul nr. 3691/26.01.2016 de la data la care Tribunalul Gorj calculează termenul de 30 de zile nu este decât un referat de stabilire a salariilor funcţionarilor publici, care să nu mai cuprindă suplimente salariale.

Faţă de cele de mai sus, recurenta a solicitat ca, în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, să se admită recursul, să se caseze sentinţa nr. 1959 a Tribunalului Gorj şi, în rejudecare, să se respingă acţiunea şi să se menţină dispoziţia nr. x ca legală şi emisă în termen.

In conformitate cu art. 223. alin. 3, din C.p.c, a solicitat judecata în lipsă.

In drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. l pct. 8 coroborat cu art. 496 Cod procedură civilă, Legea nr. 188/1999, Legea 53/2003.

La data de 22.02.2017 intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs formulate și dispozițiilor legale incidente Curtea constată că recursul nu este fondat.

Astfel, indicând motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, recurenta invocă, în esență, eronata aplicare a dispozițiilor art. 84 și 85 din Legea 188/1999 cu privire la momentul de la care curge termenul pentru emiterea actului administrativ de stabilire a răspunderii materiale a funcționarului public.

Potrivit art. 84 din legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, răspunderea civilă a funcţionarului public se angajează pentru pentru oricare dintre situaţiile prevăzute la lit. a,b şi c, respectiv:  a) pentru pagubele produse cu vinovăţie patrimoniului autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionează; b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;  c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituţia publică, în calitate de comitent, unor terţe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

Conform art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, repararea pagubelor aduse autorităţii sau instituţiei publice în situaţiile prevăzute la art. 84 lit. a) şi b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice a unui ordin sau a unei dispoziţii de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol, dreptul conducătorului autorităţii sau instituţiei publice de a emite ordinul sau dispoziţia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.

Asupra naturii juridice a termenului de 30 de zile, în mod constant, în doctrina și practica judiciară în materie s-a reținut că acesta este un termen de decădere care curge de la momentul ” constatării pagubei”, iar nu de la data determinării cuantumului sumelor acordate necuvenit funcționarului public, în vreme ce termenul de 3 ani este un termen tipic de prescripție, susceptibil de suspendare și întrerupere în cazurile și condițiile prevăzute de lege.

Aşadar, in situația in care răspunderea civilă a funcționarului public este antrenată pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit, conducerea autorității sau instituției publice are obligația de a emite dispoziția de imputare in interiorul unui termen de 30 de zile calculat de la data constatării pagubei.

În speță, momentul constatării pagubei, în accepțiunea art. 85 alin. 1 din Legea 188/1999, este legat de modul în care aceasta a fost cunoscută ca urmare a auditului financiar efectuat la instituția pârâtă de către auditorii financiari externi din cadrul C.C.G., audit finalizat prin emiterea deciziei nr. 1686/29.07.2014, decizie la care se face referire în actul administrativ contestat.

În această privinţă, recurentul susţine că a luat la cunoştinţă de pagubele produse  în timpul auditului financiar efectuat de C.C.G în perioada 04.05.2016-29.06.2016, în timpul acestui acestui control fiind emisă și dispoziţia contestată, respectându-se, astfel, prevederile art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999.

Reținând incidența acestor dispoziții legale, instanța de fond a stabilit momentul de la care curge termenul de 30 de zile ca fiind data înregistrării referatului de specialitate 3691/26.01.2016, întocmit în vederea aducerii la îndeplinire a sentinţei Tribunalului Dolj nr. 1676/11.12.2015.

Legat de acest aspect, Curtea reține că în urma controlului efectuat la instituția recurentă, C.C.G a întocmit procesul-verbal de constatare din data de 27.06.2014 prin care s-a stabilit faptul că pentru perioada controlată recurentul a acordat în mod nelegal suplimente salariale, recomandându-se măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciului si recuperarea acestuia.

La aceeași dată, 27.06.2014, Primarul mun. Tg Jiu a emis dispoziţia 1338/2014 prin care a dispus  recuperarea sumelor reprezentând suplimente salariale pentru perioada mai 2011-mai 2014.

Măsurile dispuse de C.C.G prin decizia 1686/29.07.2014, ca urmare a constatării din data de 27.06.2014 au făcut obiectul contestației recurentei, respinsă prin încheierea 188/03.10.2014 a C.C, iar ulterior au fost contestate în instanţă, litigiul fiind soluţionat prin sentinţa 1676/2015 a Tribunalului Gorj, rămasă definitivă la data de 23.05.2016 prin respingerea recursului.

Aceste hotărâri judecătoreşti au reprezentat motivul pentru care a fost emisă dispoziţia x (contestată în prezenta cauză), după cum rezultă din preambulul actului administrativ care vizează recuperarea suplimentelor salariale încasate în perioada 01.10.2014-31.12.2015 de către intimata .

Or, raportat la aceste împrejurări, Curtea constată că recurenta a cunoscut faptul generator al prejudiciului a cărei recuperare a dispus-o prin actul administrativ contestat cel mai târziu la data întocmirii  și comunicării procesului verbal de constatare nr. 24645/27.06.2014, în baza căruia a fost întocmită decizia nr. 1686/2014, acte în cuprinsul cărora se reține, dincolo de orice dubiu, faptul că acordarea suplimentelor salariale în discuție s-a făcut cu nesocotirea dispozițiilor legale.

Acesta este momentul de la care curge termenul de 30 de zile prevăzut de art. 85 alin. 1 din Legea 188/1999, din acest moment fiind cunoscut de către instituția publică recurentă faptul că plata sumele reprezentând suplimente salariale sunt încasate fără temei legal de funcționarul public.

De altfel, acesta este motivul emiterii deciziei de imputare nr. 1338/27.06.2014 pentru recuperarea aceluiași gen de drepturi bănești, a căror plată fără temei legal este cunoscută de recurentă de la această dată, independent de contestarea ulterioară a actelor C.C și pronunțarea unor hotărâri judecătorești care nu fac decât să confirme caracterul necuvenit al suplimentelor salariale acordate atât anterior cât și ulterior auditului financiar efectuat.

Altfel, spus, chiar dacă prejudiciul menționat în dispoziția contestată în prezenta cauză vizează o perioada ulterioară celei la care face referire procesul verbal de constatare al C.C.G, recurenta era în măsura să cunoască de la acel moment faptul că prin acordarea în continuare a suplimentelor salariale va produce si în viitor un prejudiciu, întrucât este vorba în speţă de încălcarea aceloraşi dispoziţii legale reținute de către C.C cu ocazia controlului din anul 2014. Din acest motiv nu se poate susţine nici lipsa caracterului cert al prejudiciului, în speţă fiind vorba despre un prejudiciu viitor, dar cert ca producere.

Această concluzie este confirmată chiar de raportul de audit financiar nr.  27600/29.06.2016 al C.C.G, invocat de recurentă, raport întocmit ulterior emiterii actului administrativ contestat în cauză și care reia practic, constatările actelor de audit anterioare cu privire la caracterul necuvenit al drepturilor salariale acordate funcționarilor publici ai instituției începând cu luna mai 2011.

Cât privește contestarea actelor întocmite de C.C.G. cu ocazia auditului din anul 2014, în acord cu cele constatate de prima instanță, Curtea apreciază că nu se poate reține susținerea privind curgerea termenului de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care s-a soluționat contestația împotriva deciziei nr.1686/2014 si a încheierii 188/2014, procedura reglementată de art.204-210 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice C.C fiind o procedură facultativă pusă la dispoziția conducătorului entității verificate pentru contestarea măsurilor dispuse dar care nu schimbă momentul la care entitatea verificată era în măsură să cunoască paguba.

În raport de considerentele expuse, în temeiul art.496 Cpc, Curtea va respinge recursul declarat în cauză ca neîntemeiat.

Domenii speta

Spete similare