Uzucapiune

Hotărâre 4123 din 15.06.2016


Deliberând asupra prezentei cereri reţine următoarele;

Prin cererea înregistrată sub nr. …. din data de …. pe rolul Judecătoriei … reclamantul …..în contradictoriu cu pârâta…., reprezentată de Primar, a solicitat ca prin hotărârea care se va pronunţa să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 571 mp teren situat în comuna …., sat …. judeţul …. cu coordonatele topo-cadastrale T..2 P…. şi P…, în baza posesiei de peste 30 de ani. 

Reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar în ce priveşte taxa judiciară de timbru în sensul că prin încheierea din 16.04.2015 a fost redusă taxa judiciară de timbru de la 1381,83 lei la suma de 500 lei(achitată cu chitanţa de la fila 61 dos.).

În motivarea cererii reclamantul arată că locuieşte în …., sat …. nr. …, jud. ….unde stăpâneşte o suprafaţă de teren de 571 mp din anii ….. Lângă acest imobil cu coordonatele topo-cadastrale T.. P… şi P…, a ridicat o construcţie(casă) unde locuieşte şi în prezent. Suprafaţa de 566 mp care face obiectul cererii şi asupra căreia susţine că a exercitat posesia, nu a fost revendicată de nimeni, limitele de hotar au rămas constante de-a lungul timpului întrucât pe fiecare latură a proprietăţii sunt imobile – case locuite.

Imobilul în litigiu este împărţit în două parcele distincte cu coordonatele topo-cadastrale T.. P… în suprafaţă de 216 mp şi T..P… în suprafaţă de … mp, amplasate în faţa şi în spatele unei suprafeţe de 500 mp ce face obiectul titlului de proprietate nr. ….. Reclamantul susţine că suprafaţa ce face obiectul acestui act de proprietate a fost atribuită lui în timpul CAP ca lot în folosinţă, unde a edificat un imobil casă şi anexe. Se susţine de asemenea de către reclamant că aproximativ în aceeaşi perioadă a ocupat şi terenul de 571 mp cu amplasamentul  precizat anterior. Imobilul în litigiu a fost îngrădit şi stăpânit continuu, neîntrerupt, netulburat, public şi sub nume de proprietar.

În drept au fost invocate prevederile art. 1847 din Vechiul Cod civil raportat la art. 35 N.C.pr.civ.

În dovedirea cererii reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei cu martorii ….. şi …. şi a probei cu expertiză topo-cadastru. 

Pârâta a formulat întâmpinare în care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa cu motivarea că suprafaţa de teren care face obiectul litigiului aparţine moştenitorilor defunctei …., aşa cum reclamantul însuşi a recunoscut prin declaraţiile notariale date, iar în prezent pentru această suprafaţă de teren s-a eliberat proces verbal de punere în posesie pe numele moştenitorilor, urmând să fie emis titlu de proprietate.

Pe fond pârâta a cerut respingerea cererii invocând faptul că reclamantului i s-a eliberat titlu de proprietate nr. …. cu privire la suprafaţa de teren de 500 mp, în baza actului de dare în plată întocmit de reclamant cu fostul CAP. Hotărârea Comisiei Judeţene nr. … din data de 03.07.2007 prin care s-a validat această suprafaţă de teren a fost adusă la cunoştinţă reclamantului care nu a înţeles să o atace în termenul de contestaţie de 30 de zile. Se arată de pârâtă că suprafaţa de teren pe care reclamantul o cere în plus faţă de titlul de proprietate este revendicată de vechiul proprietar, anume moştenitorii defunctei …. şi …., cărora li s-a eliberat deja procesul verbal de punere în posesie nr. … din ….. Suprafaţa de teren în litigiu, arată de asemenea pârâta, a fost stăpânită de reclamant cu acordul proprietarilor de drept, reclamantul nu a stăpânit în mod public şi sub nume de proprietar. Pârâta invocă şi faptul că reclamantul a plătit niciodată impozit pentru această suprafaţă de teren, întrucât proprietarul de drept era o altă persoană. Singurul impozit plătit de reclamant este cel pentru terenul de 500 mp pe care este proprietar.

Pârâta menţionează că suprafaţa de teren pentru care se judecă reclamantul în cauză, pe perioada CAP a fost dată ca lot în folosinţă reclamantului, astfel că nici din punctul de vedere al perioadei acesta nu îndeplineşte condiţiile pentru a uzucapa. În final se arată de pârâtă că reclamantul a mai formulat o cerere similară în cursul anului 2013(dos. nr. 19/180/2013), care însă s-a perimat.

În apărare pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul reclamantului şi a probei cu martori.

În cauză au formulat cerere de intervenţie în interes alăturat pârâtei intervenienţii …, …. şi …. motivând că li s-a eliberat un proces verbal de punere în posesie vizând suprafaţa de teren care face obiectul litigiului şi pe care familia …. o revendică în baza legilor de fond funciar, iar în acest moment nu deţin un document care să producă consecinţe juridice în sensul atestării unui drept de proprietate  asupra acestui teren,, dar arată că terenul în litigiu a fost proprietatea autorilor lor şi în scurt timp urmează a li se elibera titlu de proprietate.

În drept intervenienţii au invocat prevederile art. 61 şi art. 63 N.C.pr.civ.

Prin încheierea din 03.02.2016 (fila 141 dos.) instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, proba cu martori şi proba cu interogatoriu.

Pe fondul cererii, analizând probele administrate în cauză instanţa reţine următoarele:

Reclamantul este proprietar al suprafeţei de 500 mp, tarlaua … parcela …, teren situat în satul …, comuna …, judeţul …, conform titlului de proprietate nr. ..(fila 10 dos.). Acest teren a făcut obiectul actului de dare în plată din 01.02.1970 emis de CAP …, jud. ….fila 81 dos.), iar reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut în baza cererii formulată de reclamant în data de 01.08.2005. Pe terenul pe care este proprietar reclamantul a edificat o construcţie casă conform autorizaţiei pentru executare de lucrări nr. 13 din 18 august …(fila 83 dos.). 

De o parte şi de alta acestui teren se află alte două suprafeţe de teren de 216 mp, T.. P…şi respectiv de 355 mp, T.. P.., ce însumează .. mp pentru care reclamantul invocă uzucapiunea în baza posesiei de peste 30 de ani. 

În drept, faţă de prevederile art.3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, faţă de momentul de debut al posesiei terenului de către  reclamant, sunt aplicabile prevederile vechiului Cod civil în materie de uzucapiune(art. 1890 şi art. 1847 C.civ. din 1864).

În temeiul art. 1890 C.civ. „toate acţiunile atât reale cât şi personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile şi pentru care n-a defipt un termen de prescripţie, se vor prescrie prin treizeci de ani, fără ca cel ce invocă această prescripţie să fie obligat a produce vreun titlu, şi fără să i se poată opune reaua-credinţă.” Potrivit art.1847 C.civ., ca să se poată prescrie se cere o posesie utilă, anume o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar, calităţi care trebuie să fie întrunite cumulativ când se invocă dobândirea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii de 30 de ani.

Posesia este cunoscută în doctrină ca fiind compusă din două elemente, un element material(numit corpus) care implică săvârşirea diferitelor acte de folosinţă ale lucrului şi un element psihologic(numit animus) care constă în voinţa posesorului de a se comporta ca proprietar. Lipsa acestui din urmă element determină precaritatea posesiei, anume lipsa însăşi a posesiei deoarece detentorul precar posedă nu pentru sine ci pentru altul, ceea ce presupune că el este legat cu privire la acel bun printr-un raport de obligaţie care îi conferă anumite puteri asupra lucrului(cum este dreptul de folosinţă al bunului) şi îl obligă să stăpânească bunul în numele aceluia care i-a conferit aceste puteri, cu obligaţia pentru detentor de a păstra şi a restitui lucrul.

În cauză,  conform dovezilor administrate s-a relevat că reclamantul nu a stăpânit pentru sine terenul de 571 mp, cu titlu de proprietar, ci a exercitat acte de stăpânire în calitate de detentor precar. Instanţa reţine că se impune a fi analizată posesia exercitată de reclamant din două perspective, respectiv până în 1990 şi ulterior acestui an.

Astfel, anterior anului 1990, Registrul cadastral din 1986 al parcelelor localităţii …., comuna …, judeţul…, aşa-numitul Registru al posesorilor îl menţionează pe reclamantul … în această calitate cu cele două suprafeţe de teren în litigiu: T.. P..(0,0323 arabil) şi T.. P..(0,0262 arabil). Trebuie menţionat că acest registru atestă deţinătorii proprietăţii cooperatiste de la acea vreme. Reclamantul cumpărase de la CAP Hemeiuş în baza actului de dare în plată nr. 190 din 01.02.1970, doar 500 mp pentru care de altfel i s-a emis titlu de proprietate.

După anul 1990, conform tabelului nominal cu membrii cooperatori care au adus pământ în CAP(fila 106 dos.), la poziţia 315 figurează numitul ….(autorul intervenienţilor) cu suprafaţa totală de 1,86 mp. Din această suprafaţă acestuia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 1 ha 2000 mp în comuna ….., jud…..(T.P. nr. … – fila 107). În data de 04.11.2005 moştenitorii lui Pal Mihai, intervenienţii în cauză, au solicitat Primăriei Comunei …..reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferenţa de teren(în baza adeverinţei din 1991 - filele 108-109 dos.). În cererea de reconstituire intervenienţii au menţionat că „o parte din teren se află în intravilanul satului … unde şi-au edificat construcţii familiile  … şi …, …. Pentru familia …, noi moştenitorii suntem de acord ca să i se constituie titlu de proprietate pentru suprafaţa de 500m2, curţi construcţii cumpăraţi de la CAP ….ş.”

Adeverinţa nr. …. din 25.07.1991(fila 108) emisă numitei … dovedeşte împrejurarea că imobilul teren înscris în aceasta s-a aflat în patrimoniul C.A.P. conform Registrului agricol din perioada 1958-1962 şi, prin urmare, reclamantul deţine un teren care a aparţinut fostei proprietăţi cooperatiste. Reclamantul nu a contestat că parte din terenul înscris în adeverinţă este cel în litigiu, ci a susţinut faptul stăpânirii sale din 1975, precum şi că l-ar fi cumpărat cu „act de mână” de la ….(interogatoriul de la fila 150 dos.). Nu a produs însă dovada scrisă a actului sub semnătură privată, iar depoziţiile martorilor … şi …. în acest sens nu se coroborează cu nici o altă probă din dosar, astfel că sub acest aspect urmează a fi înlăturate. Relevant este însă că însuşi martorul …. a declarat instanţei că CAP … i-a dat terenul în litigiu reclamantului în jurul anilor 1973-1974(fila 151 dos.), ca şi declaraţia autentică a reclamantului din 14.11.2006 potrivit căreia recunoaşte faptul deţinerii de către defuncta ….. a suprafeţei de teren de 0,50 ha teren arabil situat în comuna …., sat … cu vecinii: la nord - … la sud - Str. .. la vest - .. şi la est - str. ..(fila 71 dos.), vecinătăţile între care se situează terenul în litigiu conform schiţei depusă de reclamant la dosar(fila 13).

În acelaşi timp, considerându-se îndreptăţit proprietar al acestui teren, reclamantul nu a înţeles totuşi să achite nici impozitul în toată această perioadă a stăpânirii sale, împrejurare invocată de pârâtă a cărei dovadă contrară nu a fost produsă de titularul cererii de chemare în judecată.

Dispoziţiile art. 1855 şi ale art. 1857 din Codul civil(de la 1864) stabilesc că detentorul precar conservă această calitate până la proba contrară şi nu poate schimba calitatea unei asemenea posesii. Prin urmare, reclamantul avea cunoştinţă de faptul că a folosit terenul cu acordul CAP în perioada 1975-1990. Este adevărat că martorii reclamantului au declarat că acesta stăpâneşte terenul din 1974-1975, dar aceste depoziţii sunt înlăturate de ansamblul înscrisurilor cauzei. În raport de aceste înscrisuri nu se poate concluziona decât că reclamantul avea cele două terenuri în litigiu ca lot în folosinţă, ceea ce face ca detenţia să fie una precară şi deci inaptă de a uzucapa.  Prin urmare, cel puţin până în 1990 reclamantul a avut situaţia unui detentor precar, astfel că intervalul de timp anterior acestui moment nu poate intra în calculul termenului de prescripţie achizitivă, iar începând din 1990, nu este împlinit termenul de 30 de ani stabilit de art. 1890 din vechiul Cod civil. Pe de altă parte, nu se poate afirma de reclamant că ulterior anului 1990 a avut o posesie „netulburată” câtă vreme intervenienţii au formulat cerere de reconstituire pentru acest teren şi li s-a emis proces verbal de punere în posesie, procedura de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea acestora fiind avansată. 

Referitor la excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtă în concluziile pe fond, instanţa reţine că aceasta fiind invocată pentru prima dată în această manieră, nu poate fi soluţionată.

În consecinţă, pentru aceste considerente va respinge cererea, ca nefondată şi va admite cererea de intervenţie accesorie.