Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani este necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiții: posesia propriu-zisă să fie utilă, neviciată și să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani

Prin  Sentinţa civilă nr.98 pronunţată la data de 25.01.2017,  Judecătoria R a  admis  în parte acţiunea având ca obiect uzucapiune, privind pe reclamanţii PN şi PI în contradictoriu cu pârâţii DC, DA şi Comuna X– prin Primar, a constatat că reclamantul a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate cu privire la suprafaţa de 1514 mp,  teren situat în comuna Vedea, în T 17, P 374,375,376, având ca vecini: la N-drum comunal, la E- GS, la S-DM, GE, GF, la V-drum comunal, a respins ca neîntemeiată cererea de intervenţie în interes propriu GF şi GE  şi a obligat pe intervenienţi să plătească reclamanţilor suma de 1175 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, faţă de dispoziţiile  art. 82 din Legea nr. 71/2011 că prevederile noului Cod civil, referitoare la uzucapiunea imobiliară, se aplică numai în ipoteza în care posesia a început după intrarea acestuia în vigoare, pentru celelalte situaţii fiind incidente dispoziţiile codului civil din 1864, cum este cazul spetei de faţă.

Din adeverinta nr. 6359/05.12.2015 eliberat de Primăria comunei X reiese  că reclamantii figurează înscrisi in registrul agricol cu o suprafata de 15 ari, iar prin intampinare, parata Comuna X a invederat instanţei că  reclamantul figurează  înscris în registrul cadastral cu următoarele suprafeţe: 648 m.p. în tarla 17, parcela 376 – fără titlu de proprietate, 481 m.p. în tarla 17, parcela 375 din care numai 129 m.p. este înscris în titlul de proprietate DV; 441 m.p.  arabil înscris în titlul de proprietate DV nr. 8500179.

Din declaraţiile martorilor NF şi GM, instanţa de fond a mai reţinut  că de peste 30 de ani, reclamantii au folosit întreg terenul, care a fost îngrădit, că nu au fost schimbate niciodată semnele de hotar sau limitele terenului, că nu au avut litigii cu vecinii şi că au fost percepuţi  de vecini ca proprietari ai suprafeţei de teren.

Martorii au mai arătat că terenul folosit în prezent de către intervenienţi, a fost tot în posesia reclamantilor care le-au permis primilor, atunci când îşi construiau casa,  să treacă pe acel teren, pentru a transporta mai uşor materialele de construcţie, intervenienţii recunoscând la interogatoriu că  folosesc o suprafaţă  de 277 m.p., ca drum de trecere, începând cu anul 2006, fără a recunoaşte însă că au avut acceptul reclamanţilor.

De altfel, din sentința civilă nr. 754/4.05.2009 pronunţată de Judecătoria R prin care s-a constatat vânzarea-cumpărarea de catre intervenienţi a suprafeţei de 337 m.p. rezultă că  acest teren se învecinează  la vest cu terenul reclamantului, ceea ce înseamnă că  între cele două  proprietăţi nu exista un teren al comunei, aşa cum au susţinut intervenienţii.

Depoziţiile martorilor audiaţi pentru intervenienţi, nu pot susţine solicitările acestora, cei doi relatând că  de aproximativ 7 ani, intervenienţii au început să  folosească  terenul de 277 m.p. pentru accesul în propria curte, aspect care de altfel, nu a fost contestat de reclamanţi.

Prima instanţa a reţinut însă  că  numai cu permisiunea reclamanţilor au pătruns intervenienţii pe acest teren, doar pentru trecere, însă ulterior, cu rea-credinţă l-au îngradit, afirmând că  este al comunei.

În cauză  s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză, concluziile expertului PC fiind în sensul că, potrivit titlului de proprietate nr. 8500179, adeverinţei de la primărie nr. 6359/05.12.2012 coroborată cu extrasul de plan cadastral UAT Vedea scara 1:2000 (anexat la raportul de expertiză) suprafaţa de 277 m.p. face parte din suprafaţa de 1570 m.p.. Suprafaţa de 277 m.p. evidenţiată în anexa 1, cu culoarea magenta este împrejmuită pe laturile de nord, est, vest, iar la sud , vecin GE este neîmprejmuită.

Reţinând şi răspunsurile date la interogatoriu de pârâtii DC si DA,  care modifică  poziţia acestora exprimată în întâmpinare, precum si concluziile raportului de expertiză întocmit de expert PC, instanţa de fond a constatat  că reclamanţii au exercitat o posesie neviciată cu privire la suprafaţa de 1514 mp,  teren situat în comuna X, în T 17, P 374,375,376, având ca vecini: la N-drum comunal, la E- GS, la S-DM, GE, GF, la V-drum comunal, astfel că au dobândit dreptul de proprietate prin prescripţia achizitivă.

Potrivit dispoziţiilor art. 645 Cod civil şi art. 1837, art. 1846 din anteriorul Cod civil, legiuitorul a prevăzut ca mod de dobândire a dreptului de proprietate şi prescripţia achizitivă , referitor la bunurile imobile când este întemeiată pe faptul posesiei, conform art. 1847 şi art. 1890 Cod civil, aceasta trebuind să fie continuă, netulburată, publică, sub nume de proprietar, condiţii care sunt îndeplinite şi în cauză, potrivit considerentelor de mai sus.

Ca urmare, în baza textelor de lege menţionate, instanţa  de fond a admis în parte acţiunea şi pe cale de consecinţă  a respins  ca neîntemeiată cererea de intervenţie în interes propriu

În baza art.453 cod procedură civilă a obligat  pe intervenienţi să plătească reclamanţilor suma de 1175 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, au  declarat în termen apel  intervenienţii solicitând schimbarea sentinţei apelate şi respingerea acţiunii ca nefondată.

În motivare au arătat că, terenul  care face obiectul  prezentului litigiu, după dezbaterea succesiunii a revenit numiţilor DC şi DA.

Au apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite  condiţiile prevăzute de art.1890  deoarece  pentru terenul respectiv există un titlu de  proprietate valabil, intimata P  este renunţătoare pentru acest teren iar  din întreg probatoriul administrat în cauză –înscrisuri, interogatoriu şi martori-  s-a făcut dovada faptului că, terenul de 1514 mp nu a fost deţinut în totalitate de  intimaţi.

Apelanţii au susţinut  că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art.1890 Cod civil, deoarece nu  a fost stăpânit  continuu şi neîntrerupt, nu s-a exercitat o posesie utilă, o porţiune  din acest teren,  respectiv de 277 mp  fiind  îngrădit şi deţinut de aceştia având  anexe construite.

În legătură cu acest teren , apelanţii au formulat cerere de intervenţie pentru că pe rolul Judecătoriei Roşiorii de Vede  există litigiul  civil nr.3406/292/2013 care a fost suspendat la data de 25.04.2014 având ca obiect drept de trecere pe suprafaţa  de teren de 277 mp, care să-i permită accesul  către imobilul  proprietatea sa – teren şi  construcţii , dobândit prin  Sentinţa  civilă nr.754/2009 a Judecătoriei R, definitivă  şi irevocabilă.

Pe acest teren intravilan de 337 mp, începând cu anul 2006, din cauza inundaţiilor  a început  construirea unei locuinţe şi a două anexe, ca urmare a înţelegerii pe care a avut-o cu proprietarul terenului, ulterior cumpărând acest teren.

Au mai arătat că,  dintotdeauna acest teren a fost  un  loc înfundat, singura modalitate de a pătrunde fiind terenul Primăriei  X în suprafaţă de 277 mp, teren pe care aceştia l-au folosit în tot acest interval de timp.

În drept, au invocat dispoziţiile art.480 şi urm. Cod provedură civilă.

Verificând în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, Tribunalul, constată că apelul este nefondat în limitele şi pentru  considerentele ce vor  succede:

În sistemul codului nostru civil uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietăţii unui bun imobil ca efect al exercitării unei posesiuni utile asupra acelui bun într-un interval de timp determinat de lege.

Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani aşa cum este reglementat în art. 1890 Cod civil,  este necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiţii: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată si să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani indiferent dacă posesorul este de bună credinţă sau de rea credinţă.

În acest sens, art. 1846 alin. 1 Cod civil prevede că orice prescripţie este fondată pe faptul posesiunii iar potrivit art. 1847 Cod civil, ca să se poată prescrie se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică si sub nume de proprietar.

Aşadar, ceea ce trebuiau să dovedească intimaţii reclamanţi  care au invocat în favoarea acestora  efectele uzucapiunii de 30 de ani, este că stăpânirea pe care au exercitat-o pe toată durata termenului respectiv a fost o adevărată posesie, respectiv că au  reunit  cele două elemente constitutive (animus si corpus possidendi) şi toate calităţile cerute pentru ca posesia să fie utilă.

În ceea ce priveşte posesia exercitată de către intimaţii reclamanţi PN şi PI asupra  imobilului teren în suprafaţă de aproximativ 1514mp situat în Comuna Vedea, T- 17, P 374, 375 şi 376, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert PC, Tribunalul, constată, în deplin acord cu prima instanţă, că  este o posesie propriu-zisă, aceştia întrunind atât elementul material, corpus, prin exercitarea de fapte de stăpânire materială asupra terenului, cât si elementul psihologic, animus, stăpânirea bunului fiind exercitată în mod continuu, netulburat,  public, sub nume de proprietar, nefiind nici echivocă.

Astfel,  din coroborarea  probelor administrate în cauză ( înscrisuri, martori, interogatoriu, expertiză ) rezultă că intimaţii reclamanţi au  exercitat începând cu anul 1973 o posesie utilă neîntreruptă de peste 30 de ani asupra terenului în suprafaţă totală de 1514mp. aşa cum este descris în planul de situaţie întocmit de expert PC,  teren pe care au  construit o casă şi anexe gospodăreşti şi pentru care au  plătit taxele şi impozitele aferente până în prezent. 

De asemenea, instanţa de apel,  reţine, în raport de aceleaşi probe că, în toată această perioadă,  intimaţii reclamanţi  au folosit întreg terenul, l-au îngrădit, neavând litigii cu vecinii care i-au perceput ca  fiind proprietarii acestei  suprafeţe de teren, a cărei configuraţie nu a fost schimbată timp de 30 de ani.

 Faptul că o parte din  terenul în litigiu, asupra căruia intimaţii reclamanţi  au  exercitat o posesie utilă, face  parte din terenul reconstituit  numitei Dîrmină Victoria( autoarea intimaţilor DC şi DA şi  mama intimatei reclamante PI  la moştenirea căreia însă aceasta a renunţat  astfel cum rezultă din certificatul de moştenitor nr 16/2000), fiind  cuprins în titlul de proprietate nr. 8500179,  nu influenţează în niciun fel modul de soluţionare a litigiului, întrucât instituţia uzucapiunii a fost gândită tocmai ca o sancţiune împotriva adevăratului proprietar, care, dând dovadă de neglijenţă a delăsat bunul  în stăpânirea altei persoane pe timp îndelungat.

În aceeaşi măsură şi cu acelaşi argument, instanţa de apel apreciază că,  sub aspectul constatării dreptului de proprietate de către  intimaţii reclamanţi prin uzucapiune,  nu are relevanţă nici faptul că  intimaţii  pârâţi DC  şi DA  sunt  moştenitorii acceptanţi ai  succesiunii defunctei DV  şi pe cale de consecinţă proprietari ai unei părţi din imobilul în litigiu.

În cauza JA Pye (Oxford) Ltd et JA Pye (Oxford) land Ltd c. Royaume-Uni, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, deşi dobândirea dreptului de proprietate de către posesor prin uzucapiune în detrimentul adevăratului proprietar constituie o ingerinţă în dreptul acestuia, această ingerinţă este compatibilă cu dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană în materie, deoarece prescripţia achizitivă de un anumit termen urmăreşte un scop legitim, de interes general, de natură a favoriza securitatea juridică. 

În acest context se cuvine a fi menţionat că, intimaţii pârâţi DC  şi DA nu au făcut dovada că, în timpul posesiei exercitate de intimaţii reclamanţi,  au efectuat vreun demers judiciar (acţiune în revendicare)  pentru recăpătarea posesiei terenului situat în T-17, P-374 şi 375, Comuna X, judeţul T şi mai mult decât atât, prin răspunsurile la interogatoriu, au confirmat argumentele intimaţilor reclamanţi în susţinerea acţiunii.

În ceea ce priveşte  terenul în suprafaţă de 277mp folosit în prezent de către intervenienţi, ca drum de trecere, începând cu anul 2006 pentru  a avea acces  la  terenul  în suprafaţă de 337mp, proprietatea acestora,  astfel cum rezultă din Sentinţa nr.754/2009, tribunalul constată că a fost în posesia intimaţilor reclamanţi,  care le-a permis apelanţilor intervenienţi să-l folosească pentru a facilita transportarea materialelor de construcţii necesare construirii unei locuinţe  pe terenul proprietatea acestora.

Îngrădirea acestei suprafeţe şi edificarea unor construcţii ( coteţ, WC, pompă apă,  boltă viţă de vie, platformă beton) de către apelanţii intervenienţi  nu constituie, contrar susţinerilor acestora,  un impediment pentru admiterea acţiunii, în condiţiile în care intimaţii reclamanţi au  reuşit să dovedească întrunirea tuturor condiţiilor uzucapiunii de lungă durată până în anul 2006.

Reţinând din probele administrate în cauză că intimaţii reclamanţi  au  exercitat  o posesie  neîntreruptă timp de peste 30 de ani a imobilului teren în suprafaţă de  1514 mp,  teren situat în comuna Vedea, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert PC, instanţa de apel va  respinge ca nefondat apelul declarat în baza art. 480 alin.1 Cod procedură civilă, hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică.

În temeiul prevederilor art. 453  coroborate cu art. 482 Cod procedură civilă va obliga  apelanţii,  care se află în culpă procesuală la plata către intimaţii reclamanţi  a sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată,  reprezentând onorariu avocat conform chitanţei seria TRFLO  nr.0000253/19.04.2017.

Domenii speta

Spete similare