Prin Sentinţa civilă nr.98 pronunţată la data de 25.01.2017, Judecătoria R a admis în parte acţiunea având ca obiect uzucapiune, privind pe reclamanţii PN şi PI în contradictoriu cu pârâţii DC, DA şi Comuna X– prin Primar, a constatat că reclamantul a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate cu privire la suprafaţa de 1514 mp, teren situat în comuna Vedea, în T 17, P 374,375,376, având ca vecini: la N-drum comunal, la E- GS, la S-DM, GE, GF, la V-drum comunal, a respins ca neîntemeiată cererea de intervenţie în interes propriu GF şi GE şi a obligat pe intervenienţi să plătească reclamanţilor suma de 1175 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, faţă de dispoziţiile art. 82 din Legea nr. 71/2011 că prevederile noului Cod civil, referitoare la uzucapiunea imobiliară, se aplică numai în ipoteza în care posesia a început după intrarea acestuia în vigoare, pentru celelalte situaţii fiind incidente dispoziţiile codului civil din 1864, cum este cazul spetei de faţă.
Din adeverinta nr. 6359/05.12.2015 eliberat de Primăria comunei X reiese că reclamantii figurează înscrisi in registrul agricol cu o suprafata de 15 ari, iar prin intampinare, parata Comuna X a invederat instanţei că reclamantul figurează înscris în registrul cadastral cu următoarele suprafeţe: 648 m.p. în tarla 17, parcela 376 – fără titlu de proprietate, 481 m.p. în tarla 17, parcela 375 din care numai 129 m.p. este înscris în titlul de proprietate DV; 441 m.p. arabil înscris în titlul de proprietate DV nr. 8500179.
Din declaraţiile martorilor NF şi GM, instanţa de fond a mai reţinut că de peste 30 de ani, reclamantii au folosit întreg terenul, care a fost îngrădit, că nu au fost schimbate niciodată semnele de hotar sau limitele terenului, că nu au avut litigii cu vecinii şi că au fost percepuţi de vecini ca proprietari ai suprafeţei de teren.
Martorii au mai arătat că terenul folosit în prezent de către intervenienţi, a fost tot în posesia reclamantilor care le-au permis primilor, atunci când îşi construiau casa, să treacă pe acel teren, pentru a transporta mai uşor materialele de construcţie, intervenienţii recunoscând la interogatoriu că folosesc o suprafaţă de 277 m.p., ca drum de trecere, începând cu anul 2006, fără a recunoaşte însă că au avut acceptul reclamanţilor.
De altfel, din sentința civilă nr. 754/4.05.2009 pronunţată de Judecătoria R prin care s-a constatat vânzarea-cumpărarea de catre intervenienţi a suprafeţei de 337 m.p. rezultă că acest teren se învecinează la vest cu terenul reclamantului, ceea ce înseamnă că între cele două proprietăţi nu exista un teren al comunei, aşa cum au susţinut intervenienţii.
Depoziţiile martorilor audiaţi pentru intervenienţi, nu pot susţine solicitările acestora, cei doi relatând că de aproximativ 7 ani, intervenienţii au început să folosească terenul de 277 m.p. pentru accesul în propria curte, aspect care de altfel, nu a fost contestat de reclamanţi.
Prima instanţa a reţinut însă că numai cu permisiunea reclamanţilor au pătruns intervenienţii pe acest teren, doar pentru trecere, însă ulterior, cu rea-credinţă l-au îngradit, afirmând că este al comunei.
În cauză s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză, concluziile expertului PC fiind în sensul că, potrivit titlului de proprietate nr. 8500179, adeverinţei de la primărie nr. 6359/05.12.2012 coroborată cu extrasul de plan cadastral UAT Vedea scara 1:2000 (anexat la raportul de expertiză) suprafaţa de 277 m.p. face parte din suprafaţa de 1570 m.p.. Suprafaţa de 277 m.p. evidenţiată în anexa 1, cu culoarea magenta este împrejmuită pe laturile de nord, est, vest, iar la sud , vecin GE este neîmprejmuită.
Reţinând şi răspunsurile date la interogatoriu de pârâtii DC si DA, care modifică poziţia acestora exprimată în întâmpinare, precum si concluziile raportului de expertiză întocmit de expert PC, instanţa de fond a constatat că reclamanţii au exercitat o posesie neviciată cu privire la suprafaţa de 1514 mp, teren situat în comuna X, în T 17, P 374,375,376, având ca vecini: la N-drum comunal, la E- GS, la S-DM, GE, GF, la V-drum comunal, astfel că au dobândit dreptul de proprietate prin prescripţia achizitivă.
Potrivit dispoziţiilor art. 645 Cod civil şi art. 1837, art. 1846 din anteriorul Cod civil, legiuitorul a prevăzut ca mod de dobândire a dreptului de proprietate şi prescripţia achizitivă , referitor la bunurile imobile când este întemeiată pe faptul posesiei, conform art. 1847 şi art. 1890 Cod civil, aceasta trebuind să fie continuă, netulburată, publică, sub nume de proprietar, condiţii care sunt îndeplinite şi în cauză, potrivit considerentelor de mai sus.
Ca urmare, în baza textelor de lege menţionate, instanţa de fond a admis în parte acţiunea şi pe cale de consecinţă a respins ca neîntemeiată cererea de intervenţie în interes propriu
În baza art.453 cod procedură civilă a obligat pe intervenienţi să plătească reclamanţilor suma de 1175 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat în termen apel intervenienţii solicitând schimbarea sentinţei apelate şi respingerea acţiunii ca nefondată.
În motivare au arătat că, terenul care face obiectul prezentului litigiu, după dezbaterea succesiunii a revenit numiţilor DC şi DA.
Au apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.1890 deoarece pentru terenul respectiv există un titlu de proprietate valabil, intimata P este renunţătoare pentru acest teren iar din întreg probatoriul administrat în cauză –înscrisuri, interogatoriu şi martori- s-a făcut dovada faptului că, terenul de 1514 mp nu a fost deţinut în totalitate de intimaţi.
Apelanţii au susţinut că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art.1890 Cod civil, deoarece nu a fost stăpânit continuu şi neîntrerupt, nu s-a exercitat o posesie utilă, o porţiune din acest teren, respectiv de 277 mp fiind îngrădit şi deţinut de aceştia având anexe construite.
În legătură cu acest teren , apelanţii au formulat cerere de intervenţie pentru că pe rolul Judecătoriei Roşiorii de Vede există litigiul civil nr.3406/292/2013 care a fost suspendat la data de 25.04.2014 având ca obiect drept de trecere pe suprafaţa de teren de 277 mp, care să-i permită accesul către imobilul proprietatea sa – teren şi construcţii , dobândit prin Sentinţa civilă nr.754/2009 a Judecătoriei R, definitivă şi irevocabilă.
Pe acest teren intravilan de 337 mp, începând cu anul 2006, din cauza inundaţiilor a început construirea unei locuinţe şi a două anexe, ca urmare a înţelegerii pe care a avut-o cu proprietarul terenului, ulterior cumpărând acest teren.
Au mai arătat că, dintotdeauna acest teren a fost un loc înfundat, singura modalitate de a pătrunde fiind terenul Primăriei X în suprafaţă de 277 mp, teren pe care aceştia l-au folosit în tot acest interval de timp.
În drept, au invocat dispoziţiile art.480 şi urm. Cod provedură civilă.
Verificând în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, Tribunalul, constată că apelul este nefondat în limitele şi pentru considerentele ce vor succede:
În sistemul codului nostru civil uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietăţii unui bun imobil ca efect al exercitării unei posesiuni utile asupra acelui bun într-un interval de timp determinat de lege.
Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani aşa cum este reglementat în art. 1890 Cod civil, este necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiţii: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată si să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani indiferent dacă posesorul este de bună credinţă sau de rea credinţă.
În acest sens, art. 1846 alin. 1 Cod civil prevede că orice prescripţie este fondată pe faptul posesiunii iar potrivit art. 1847 Cod civil, ca să se poată prescrie se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică si sub nume de proprietar.
Aşadar, ceea ce trebuiau să dovedească intimaţii reclamanţi care au invocat în favoarea acestora efectele uzucapiunii de 30 de ani, este că stăpânirea pe care au exercitat-o pe toată durata termenului respectiv a fost o adevărată posesie, respectiv că au reunit cele două elemente constitutive (animus si corpus possidendi) şi toate calităţile cerute pentru ca posesia să fie utilă.
În ceea ce priveşte posesia exercitată de către intimaţii reclamanţi PN şi PI asupra imobilului teren în suprafaţă de aproximativ 1514mp situat în Comuna Vedea, T- 17, P 374, 375 şi 376, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert PC, Tribunalul, constată, în deplin acord cu prima instanţă, că este o posesie propriu-zisă, aceştia întrunind atât elementul material, corpus, prin exercitarea de fapte de stăpânire materială asupra terenului, cât si elementul psihologic, animus, stăpânirea bunului fiind exercitată în mod continuu, netulburat, public, sub nume de proprietar, nefiind nici echivocă.
Astfel, din coroborarea probelor administrate în cauză ( înscrisuri, martori, interogatoriu, expertiză ) rezultă că intimaţii reclamanţi au exercitat începând cu anul 1973 o posesie utilă neîntreruptă de peste 30 de ani asupra terenului în suprafaţă totală de 1514mp. aşa cum este descris în planul de situaţie întocmit de expert PC, teren pe care au construit o casă şi anexe gospodăreşti şi pentru care au plătit taxele şi impozitele aferente până în prezent.
De asemenea, instanţa de apel, reţine, în raport de aceleaşi probe că, în toată această perioadă, intimaţii reclamanţi au folosit întreg terenul, l-au îngrădit, neavând litigii cu vecinii care i-au perceput ca fiind proprietarii acestei suprafeţe de teren, a cărei configuraţie nu a fost schimbată timp de 30 de ani.
Faptul că o parte din terenul în litigiu, asupra căruia intimaţii reclamanţi au exercitat o posesie utilă, face parte din terenul reconstituit numitei Dîrmină Victoria( autoarea intimaţilor DC şi DA şi mama intimatei reclamante PI la moştenirea căreia însă aceasta a renunţat astfel cum rezultă din certificatul de moştenitor nr 16/2000), fiind cuprins în titlul de proprietate nr. 8500179, nu influenţează în niciun fel modul de soluţionare a litigiului, întrucât instituţia uzucapiunii a fost gândită tocmai ca o sancţiune împotriva adevăratului proprietar, care, dând dovadă de neglijenţă a delăsat bunul în stăpânirea altei persoane pe timp îndelungat.
În aceeaşi măsură şi cu acelaşi argument, instanţa de apel apreciază că, sub aspectul constatării dreptului de proprietate de către intimaţii reclamanţi prin uzucapiune, nu are relevanţă nici faptul că intimaţii pârâţi DC şi DA sunt moştenitorii acceptanţi ai succesiunii defunctei DV şi pe cale de consecinţă proprietari ai unei părţi din imobilul în litigiu.
În cauza JA Pye (Oxford) Ltd et JA Pye (Oxford) land Ltd c. Royaume-Uni, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, deşi dobândirea dreptului de proprietate de către posesor prin uzucapiune în detrimentul adevăratului proprietar constituie o ingerinţă în dreptul acestuia, această ingerinţă este compatibilă cu dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană în materie, deoarece prescripţia achizitivă de un anumit termen urmăreşte un scop legitim, de interes general, de natură a favoriza securitatea juridică.
În acest context se cuvine a fi menţionat că, intimaţii pârâţi DC şi DA nu au făcut dovada că, în timpul posesiei exercitate de intimaţii reclamanţi, au efectuat vreun demers judiciar (acţiune în revendicare) pentru recăpătarea posesiei terenului situat în T-17, P-374 şi 375, Comuna X, judeţul T şi mai mult decât atât, prin răspunsurile la interogatoriu, au confirmat argumentele intimaţilor reclamanţi în susţinerea acţiunii.
În ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 277mp folosit în prezent de către intervenienţi, ca drum de trecere, începând cu anul 2006 pentru a avea acces la terenul în suprafaţă de 337mp, proprietatea acestora, astfel cum rezultă din Sentinţa nr.754/2009, tribunalul constată că a fost în posesia intimaţilor reclamanţi, care le-a permis apelanţilor intervenienţi să-l folosească pentru a facilita transportarea materialelor de construcţii necesare construirii unei locuinţe pe terenul proprietatea acestora.
Îngrădirea acestei suprafeţe şi edificarea unor construcţii ( coteţ, WC, pompă apă, boltă viţă de vie, platformă beton) de către apelanţii intervenienţi nu constituie, contrar susţinerilor acestora, un impediment pentru admiterea acţiunii, în condiţiile în care intimaţii reclamanţi au reuşit să dovedească întrunirea tuturor condiţiilor uzucapiunii de lungă durată până în anul 2006.
Reţinând din probele administrate în cauză că intimaţii reclamanţi au exercitat o posesie neîntreruptă timp de peste 30 de ani a imobilului teren în suprafaţă de 1514 mp, teren situat în comuna Vedea, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert PC, instanţa de apel va respinge ca nefondat apelul declarat în baza art. 480 alin.1 Cod procedură civilă, hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
În temeiul prevederilor art. 453 coroborate cu art. 482 Cod procedură civilă va obliga apelanţii, care se află în culpă procesuală la plata către intimaţii reclamanţi a sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat conform chitanţei seria TRFLO nr.0000253/19.04.2017.
Tribunalul Dolj
uzucapiune, accesiune imobiliară artificială
Curtea de Apel București
Uzucapiune.
Tribunalul Arad
Uzucapiunea de 30 de ani
Judecătoria Moinești
Uzucapiune
Tribunalul Satu Mare
Uzucapiune. Condiţii.